1,646 matches
-
împuținaseră; Janine simțea că n-o mai duc picioarele. Bărbatul ei, în schimb, era din ce în ce mai vesel. Începea să-și vândă marfa și de aceea se arăta mai îngăduitor. Îi spunea Janinei "micuța mea". Călătoria se arăta a nu fi fost zadarnică. "Nici nu încape vorbă, spunea Janine, e mult mai bine să ne înțelegem de-a dreptul cu ei." Se întoarseră în centru pe o altă stradă. Era târziu iar cerul se înseninase aproape cu totul. În piață se opriră. Marcel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
amâne, zâmbi, bolborosind : — Un domn distins... Cu un corn englez. Clipi fericit, închise iar ochii, rechemând amintirea fericitei întâlniri. Nu i se îngădui, agresorul îl tot trăgea, încăpățânat, și avea brațe puternice. — Un sfânt. Mut și măreț... Rezistența se dovedi zadarnică, fu obligat să-i recunoască fața lată, buzele subțiri, firul negru al mustății, surâsul strâmb, timid. Un vechi camarad ? Demult, acum un veac ? Aceeași cameră. — Un domn... frac englezesc. Cabalinul... Cal și măgar. Catârul sterp, sihastrul, lordul, un corn englez
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
vizitele de altădată la grădina zoologică, în care regăsise indiferența liniștitoare a simplității, înțelepciunea instinctelor, foamea, împerecherea urgentă, supunerea la marile cicluri, comunicarea imediată, cosmică. Își aminti solemnitatea colorată a păunilor lângă suferința unei perechi de elefanți care încerca, în zadarnice chinuri, să se împreuneze, foamea urșilor hrăniți cu saci de pâine, maimuța mută și buboasă. Grădina părea pustie. — A, n-ați mai fost de mult... Numai un bilet ? Azi ați venit singur ? Trecu spre zona cuștilor cu gratii, în dreptul prietenilor
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
mă iritau. Într-una din plimbări, avu o izbucnire surprinzătoare împotriva mea. Învinuiri jignitoare, dar perfect întemeiate ! Franchețea ei mă stupefiase și mă cuceri. N-a mai apărut niciodată între noi, încercările mele de a o readuce s-au dovedit zadarnice. Prea tânăr, împiedicat de un stupid orgoliu de adolescent, nu m-am dus să-i explic schimbarea din seara aceea. Mă îndrăgostisem de ea. Mă alătur până la urmă emoționat unui elan franc și direct către mine. Mă răsucesc acum inutil
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
sionalism era altă înfățișare a ratării, deplina identificare cu colivia. Promisiunile, capcana ? Să accepți forma salarizată a disperării, fără o șansă de schimbare. Acceptăm și trăim acceptarea, zi de zi, ne aranjăm, uităm, murim. I se păreau caraghioase, apăsătoare și zadarnice succesele pe care travestiul său le înregistra. Trecea între ceilalți drept studios, riguros, temeinic, în vreme ce el se știa ruinat. Iar colegul, prietenul ? Lucian își făcea cu strălucire meseria doar pentru a smulge vieții plăceri epicureice ? Gospodar subtil al propriilor calități
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
grade la umbră. Modesta miercuri mijlocie se tot întinsese, se înfierbântase și se înrăise și se întorcea, desfăcută, dilatată, miriapod, meduză leșinată. Mesele, dulapurile, pereții, planșetele, ferestrele, cuierele, jaluzelele, telefoanele, scaunele, birourile, pupitrul, aprinse lent, temeinic, minut cu minut. Așteptare zadarnică : nimeni nu apăru. Naivul se perpelise până seara, mereu acolo, în același loc. Cu ochii pe ziar : „Unanimă adeziune, Magistrală Expunere, Înfăptuire neabătută“... Dimineață după-amiază, venise repede altă dimineață după-amiază de miercuri. Ziarul, în același loc : „întregul popor... realizări fără
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
e firească, vrând parcă să convingă cu orice preț: ― Am avut onoarea să fac parte din Curtea Marțială care l-a judecat și, prin urmare... De altfel nici el n-a tăgăduit. Nici vorbă, față de dovezile definitive, ar fi fost zadarnică orice apărare... A fost de un cinism într-adevăr nemaipomenit. N-a deschis gura toată vremea și n-a vrut să răspundă măcar la întrebările președintelui... Ne-a privit sfidător, pe rând, cu un fel de dispreț falnic... Chiar sentința
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
zdrențuit de îndoieli și sigur că și-a pierdut rostul în lume. Un răstimp a mai încercat să-și reclădească din dărâmături o casă nouă. Observa însă că de sub fiecare piatră izbucnea cîte-o întrebare dureroasă și fără răspuns... Strădaniile acestea zadarnice, cu chinurile lor neostoite, îl obosiră repede. Dar apoi peste ele se înălță, ca un steag biruitor, dorința de-a cunoaște, de-a găsi răspunsuri precise la toate întrebările tulburătoare... Ca "abiturient" a petrecut vacanța în consfătuiri cu mamă-sa
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
făcu doi pași înapoi, cu o încruntare din sprâncene. Totuși, vrând să-și dovedească indulgența față de un erou, răspunse prietenește: ― Da, da... te ascult... Un erou... cum nu... toată bunăvoința... În clipa aceasta Bologa simți lămurit că îndrăzneala lui e zadarnică și avu o șovăire. Pe frunte îi răsări o cununiță de picuri fierbinți. Ca să câștige timp sau să se liniștească, tuși puțin și plecă fruntea. Pe urmă își redobândi încrederea și, pironindu-și ochii cu hotărâre în ochii generalului, vorbi
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
panglică de mătase, cu niște mlădieri de copil răsfățat. De-acum nu mai dorea decât să-i audă glasul și își chinuia mintea să înjghebe o întrebare potrivită prin care s-o facă să mai vorbească. Toate sforțările lui fură zadarnice. Trecură vreo trei minute în tăcere, uitîndu-se disperat în ochii ei, care umpleau casa cu o lumină blândă și ispititoare. Apoi deodată îi veni în gând s-o întrebe de câți ani e, firește cu ton glumeț, ca nu cumva
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
eu încercam să țin trează în minte privirea ochilor tăi pe care îi chemam tainic în noapte și ei veneau parcă dintr-o altă lume străină și eu trebuia de fiecare dată să aștept. Și dacă așteptarea mea va fi zadarnică? Viața e cật se poate de trecătoare și aproape peste toate amintirile se așterne cenușa uitării. Dar eu nici măcar amintiri nu am de la tine, dragul meu! Și timpul, și împrejurările îmi sunt potrivnice! Cu greu încerc să delimitez limitele imperceptibile
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
închinat ca magul la soare și la stele Să-ngădue intrarea-mi în vecinicul repaos; Nimic să nu s-audă de umbra vieții mele, Să trec ca o suflare, un sunet, o scîntee, Ca lacrima ce-o varsă zadarnic o femee... Zadarnica mea minte de visuri e o schele. Căci ce-i poetu-n lume și astăzi ce-i poetul? La glasu-i singuratec s-asculte cine vra. Necunoscut strecoară prin lume cu încetul Și nimene nu-ntreabă ce este sau era... O boabă
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Sunt taine-n astă lume atât de neghicite, "De-ai spune viața toată, tot n-a sfârși de spus. {EminescuOpIV 323} 145"Vezi tu, eu te-aș vrea timid, un blând băiet, să-mi spună Cu ochii plini de visuri zadarnice povești, S-adorm plecîndu-mi tâmpla la tâmpla ta - nebună! "Așa cum te visasem ai fost, dar nu mai ești. "Pătate de-ndoiele a vieții tale vise - "Băiet de-ai fi tu încă, la mine să te-ardic, "Să te privesc cu gene
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
pagiul cu palma s-ascundă "A lampei de noapte lucire de nuntă". De-asupră-și aude uscata foșnire A poalelor lungi de mătasă subțire; Prin flori îi apare, se-nclină pe gratii Duioas-arătare a mult-adoratei. Ghitara lui tace; cu șopot ea spune: - "Zadarnică este iubirea ta, june! "De-un farmec legată-i întreaga-mi simțire, "Iubirea-mi asemeni de-a lui împlinire. {EminescuOpIV 326} "Oricît mi-ai fi drag și-o jur că-mi ești drag, Un farmec te-oprește, te leagă de
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
minte și-n inimă un gol? De ce de pe vedere-mi tu vălul ai rărit Să văd cumcă în suflet nu am de cât urît? Viața mea comună s-o tîrîiu uniform Și să nu pot de somnul pământului s-adorm? Zadarnică, pustie și fără înțeles Viața-mi nu se leagă de-un rău sau de-un eres. Eu nu mă simt de-asupra și nu sunt de desupt, Cu mine nu am luptă, cu lumea nu mă lupt Pentr-o minciună
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
de ele ca de niște ape care s-au scurs. 17. Zilele tale vor străluci mai tare decît soarele la amiază, întunericul tău va fi ca lumina dimineții. 18. Vei fi plin de încredere, și nădejdea nu-ți va fi zadarnică. Te vei uita în jurul tău, și vei vedea că te poți odihni liniștit. 19. Te vei culca și nimeni nu te va tulbura și mulți vor umbla după bunăvoința ta. 20. Dar ochii celor răi se vor topi; ei n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
dovedită; de unde apoi toate acele dispute pe tărâm religios și filozofic având ca resort tocmai eterogenitatea presupozițiilor de natură metafizică. Cum însă orice concepție despre lume este logic infailibilă, chestiunea dacă, în fondul ei, e și singura justă rămâne o zadarnică ceartă de cuvinte. Fiecare își poate aroga o atare calitate, la fel de pe drept sau pe nedrept, deoarece aici lipsește instanța de drept, căci creierul nostru, categoric, nu poate trece dincolo de reprezentările lui, iar presupozițiile de acest fel se află tocmai
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
ordine, acolo unde domnește haosul, și nici justiție în împărăția arbitrarului. h Mărimi direct proporționale: cu cât crește bogăția celor puțini, cu atât se adâncește sărăcia celor mulți. g Întotdeauna chibzuința trebuie să preceadă acțiunea, fapta. Regretele de pe urmă sunt zadarnice. g Viața ar fi searbădă dacă în lume ar fi numai lucruri bune și numai oameni frumoși. h Dacă toți copiii și nepoții ar oferi părinților și bunicilor (când se află în impas) măcar o părticică din ceea ce aceștia au
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
după ce v-ați convins că au făcut tot ce le-a stat în putință. S Manifestați înțelegere față de copii fără a fi excesiv de toleranți. Greșelile mici, trecute cu vederea, le prefigurează pe altele mai mari, iar regretele de pe urmă sunt zadarnice.
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
dădu seama însă că și auzindu-l, oricât ar striga Mai-Baka pentru a-i răspunde, de aici de sus nu va putea fi auzit. Începu deci să strige îndemnîndu-l să aprindă un foc. Striga întruna, dar strigătele păreau a fi zadarnice. Și după o jumătate de ceas, nici un foc nu se aprindea; ocheanul fermecat prin care vedea mișcarea frunzelor și șerpii de pe stânci nu-i arăta nici un om. Atunci fură de părere toți să coboare. Auta alese un loc prielnic și
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
însenină. - Ciudate făpturi! spuse el. Oare strămoșii noștri au fost tot așa? Apoi adăugă rîzînd: Bine, Auta, dacă vrei tu, vom fi zei buni. Mai ales că zeilor buni nu li se cere să omoare. Cuvântarea lui Auta nu fu zadarnică. Miile de robi auziră glasul ceresc ieșind din pasărea cu creastă rotitoare de văpaie, care rămăsese atârnată deasupra văzduhului. Fără îndoială că acea pasăre nu putea să fie decât Zeului Cerului. Slujbașii și soldații aruncară bicele și armele și fugiră
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
alegi. Acum ți-am mai spus că nu te pot lăsa... - Eu rămân, răspunse Auta neclintit, și cuvintele atlante loviră înspăimîntător urechile fetei. Hor îl luă de mînă: - N-ar câștiga nimeni nimic din moartea ta. Ar fi o moarte zadarnică. Pricepând în sfârșit, Nefert încremeni: însă nu mai putea să vorbească. - Dar din pricina vieții mele se pierd atâtea vieți nevinovate. Am cel puțin dreptul să mor cu ei. Auzindu-l pe Auta, Nefert începu să plângă. Hor luă mâna lui
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
neam și de cei câțiva negustori, nimeni nu-și luase nimic și pe nimeni. Nici slujitorilor, nici soldaților, nici meșteșugarilor nu le-a fost îngăduit să-și ia femeile și copiii. Stăpânii Atlantidei, nemaiavând Atlantida, nu aveau nevoie de călători zadarnici. Iar în haosul prăpădului cine din mulțimile de soldați sau slujitori mai putea judeca ceva, mai ales când Puarem le-a strigat în marele liman al orașului acoperit de fum, de ploi și de zgomot că alte corăbii le vor
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Viduri». Cele Patru Viduri reprezintă o normă generală excelentă pentru a evita excesul dăunător în viața noastră zilnică și menținerea calmului psihic: - „Mintea Goală” - încercați să vă eliberați mintea de gândurile inutile și haotice, de imaginația nefolositoare și de grija zadarnică, pentru că acestea reprezintă un consum constant al longevității și o formă de „autopoluare mentală”. Nu trăiți în trecut și nu vă faceți griji în legătură cu viitorul, pentru că acestea sunt doar niște scuze mentale pentru a nu înfrunta prezentul și pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
Casei Albe, Marlin Fitzwater, pare a fi spus că editarea cărții lui Speakes, Declarații oficiale (1989) a contribuit și mai mult la scăderea credibilității politicienilor (Cannon 1988). A cere politicienilor să vorbească ei înșiși ar putea fi totuși o încercare zadarnică de a da ceasul înapoi pînă la momentul în care partidele politice nu deveniseră încă principalii clienți ai agențiilor publicitare. Pentru că, după cum observă Robert Adams (1977:44, 65), "minciuna politică a ajuns în zilele noastre să fie produsă în cantități
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]