7,506 matches
-
Pe zi ce trece și eu ruginescN-am să mai strălucesc atât de tare,Cu toate astea încă te-ncălzesc:Stai, nu pleca, mai dă-mi o-mbrățișare!Mai plimbă-te puțin prin codrul des,Privește stoluri ce dispar în zare,Ascultă cum te strig și mai alesNu simți, că și eu sufăr și mă doare? Ea se îndepărtează, nu-i răspunde,Când astrul o privește pe furișMai plânge încăToamna, ba surâdeSpre vântul ce-o urmează prin frunziș.... XIV. TOAMNA, de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/385136_a_386465]
-
țară O casuță mică într-un vârf de deal, Undeva spre dreapta e o ulicioară Când înfloresc pomii, parcă-i un regal. Iarba e mai verde ,aerul mai tare Și privighetoarea cântă mai duios, De pe prispa casei când privesc în zare Răsăritul este parcă mai frumos. Frasinul bătrân umbrește ograda Din el ciripesc zeci de păsărele, O ciocănitoare-mi curăță livada, Ațipesc în leagăn gândurile mele. Dintr-un vârf de gard privește o cioară Spre un colț de pâine uitat pe
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/385136_a_386465]
-
Acasa > Poezie > Afectiune > ILINCA Autor: Ilie Popescu Publicat în: Ediția nr. 1992 din 14 iunie 2016 Toate Articolele Autorului O domnișoară ca o floare, Ce privește către zare, Blondă, cu ochii căprui, Și cu-n zâmbet ce altul nu-i. Știți cine-i această floare, Ce privește către zare? Este strănepoata celui care, Vă tot dedică poezioare. Ea Ilinca se numește, Și pe toți îi uimește, Ba mai
ILINCA de ILIE POPESCU în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385279_a_386608]
-
în: Ediția nr. 1992 din 14 iunie 2016 Toate Articolele Autorului O domnișoară ca o floare, Ce privește către zare, Blondă, cu ochii căprui, Și cu-n zâmbet ce altul nu-i. Știți cine-i această floare, Ce privește către zare? Este strănepoata celui care, Vă tot dedică poezioare. Ea Ilinca se numește, Și pe toți îi uimește, Ba mai mult, îi cucerește, Atunci când ea le zâmbește. Referință Bibliografică: Ilinca / Ilie Popescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1992, Anul VI
ILINCA de ILIE POPESCU în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385279_a_386608]
-
SONETE CU RĂSUNETE 7 Autor: Florica Ranta Cândea Publicat în: Ediția nr. 1986 din 08 iunie 2016 Toate Articolele Autorului mi-a valsat în dimineața asta cocoșul dalbelor cântări apoi eu mi-am deschis fereastra și am umplut albastru îndepărtate zări eu cred în larma din cuvinte adulmec ploi răsar fierbinte poteci și trecători și fulgere de ploi tu drag sonet... iubite de o viață să nu mai pleci sonet al meu eu mă așez e locul meu grădina mea și
SONETE CU RĂSUNETE 7 de FLORICA RANTA CÂNDEA în ediţia nr. 1986 din 08 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385299_a_386628]
-
mai visam un colțișor din țara mea, Să-i simt mireasma, să-i sărut pământul, Însă cuprind cu ochii minții tot ce este ea, Dulceața pâinii, căldura mamei și alintul. Dar voi deschide fereastra sufletului meu, Să zboare liber spre zarea diafană, Prin roua pastelată a unui curcubeu, Printre stejarii, din pădurea seculară. Eu vă voi aștepta micuțe păsări călătoare, În țărișoara mea să mă întorc cu voi, Iar dorul arzător să-l sting cu-al ei ... Citește mai mult Voi
MARGARETA MERLUȘCĂ [Corola-blog/BlogPost/385126_a_386455]
-
mai visam un colțișor din țara mea,Să-i simt mireasma, să-i sărut pământul,Însă cuprind cu ochii minții tot ce este ea,Dulceața pâinii, căldura mamei și alintul. Dar voi deschide fereastra sufletului meu,Să zboare liber spre zarea diafană,Prin roua pastelată a unui curcubeu,Printre stejarii, din pădurea seculară.Eu vă voi aștepta micuțe păsări călătoare,În țărișoara mea să mă întorc cu voi,Iar dorul arzător să-l sting cu-al ei ... III. SUFLEȚEL HOINAR, de
MARGARETA MERLUȘCĂ [Corola-blog/BlogPost/385126_a_386455]
-
nici toamne, nici regrete.... XXV. TU PESCĂRUȘ!, de Margareta Merlușcă, publicat în Ediția nr. 2252 din 01 martie 2017. Tu pescăruș pribeag ce-aduci mireasma mării, În fiecare dimineață fereastra mi-o deschizi, Fruntea fierbinte mi-o răcorești cu roua zării, Iar cartea amintirilor, cu aripa ta o închizi. Dar eu rămân pe insula pierdută, În marea zbuciumată a dorinței Și caut micuța stea demult căzută, Pe țărmul nostalgiei și-al speranței. De răsfoiești al vremurilor îngălbenite pagini, Acolo vei găsi
MARGARETA MERLUȘCĂ [Corola-blog/BlogPost/385126_a_386455]
-
și descătușează-mi sufletul rănit! Tu mi-ai adus marea și eu nu te-am mângâiat. Citește mai mult Tu pescăruș pribeag ce-aduci mireasma mării,În fiecare dimineață fereastra mi-o deschizi,Fruntea fierbinte mi-o răcorești cu roua zării,Iar cartea amintirilor, cu aripa ta o închizi.Dar eu rămân pe insula pierdută,În marea zbuciumată a dorințeiși caut micuța stea demult căzută,Pe țărmul nostalgiei și-al speranței.De răsfoiești al vremurilor îngălbenite pagini,Acolo vei găsi iubirea
MARGARETA MERLUȘCĂ [Corola-blog/BlogPost/385126_a_386455]
-
ascunsă, Să-ți rămân taină vie, De nimeni pătrunsă! Să te-nvăț să iubești Colț de Lună pribeag Ce mereu rătăcește, Nimănui fiindu-i drag! Să te-nvăț și să știi Că nu depărtarea E piedica noastră, Nici cerul, nici zarea! E tăcerea ce-alungă, E răceala ce vine, Din suflete reci, Nepătrunse de mine. Sunt un Colț de Lună Ce știe s-ascundă, Durerea din lacrimi Ce-adâncu-o inundă. Am rămas doar un colț Din luna cea plină, Sunt mai neagră
UN PĂMÂNT ȘI-UN COLȚ DE LUNA- BUNĂ DIMINEAȚA PĂMÂNT- COLȚ DE LUNA, ASCULTĂ de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 1986 din 08 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385263_a_386592]
-
stire. În adâncu-ți cel mut Să-mi îngrop suferința, Cu mine vibreze-ți În păcate căința. Haide, vino acum Să te-acopăr cu stele, În palma-ți imensă Să m-aduni dintre ele! Să-ți cuprind infinitul Între buzele mele, Zarea neagră ne plângă De păcat să ne spele. Să ne umplem iubirea Cu zori albi și grăbiți, Veșnicia ne-adoarmă, Să murim fericiți. Iar în somnul cel mut Să mă simți în tăcere, Adânc să m-ascunzi Între tainele-ți
UN PĂMÂNT ȘI-UN COLȚ DE LUNA- BUNĂ DIMINEAȚA PĂMÂNT- COLȚ DE LUNA, ASCULTĂ de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 1986 din 08 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385263_a_386592]
-
peste noi potop de cuvinte, Rămână, iubite, valsul tăcerii un vals efemer. Apoi peste noi plângă cerul și lacul cu nuferi Și codrul cu lacrimi roșii din frunze de toamnă, În hohot plângă și roua din iarbă și lacrime și zarea Peste valsul tăcerii cu care plătim azi, vieții vamă. Referință Bibliografică: VALSUL TĂCERII / Angela Mihai : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1986, Anul VI, 08 iunie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Angela Mihai : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
VALSUL TĂCERII de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 1986 din 08 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385300_a_386629]
-
Într-adevăr, Crezul este sinteza, catargul religiei creștine, ca și al oricărei religii care merită acest nume. Fără crez, fără un set de sentințe mai mult sau mai puțin scurte și conținând esența religiei, nu se distinge ușor direcția sau zarea înspre care se îndreaptă acea religie. Așa cum o navă puternică are un catarg viguros și o cârmă tare, gata să o mențină pe direcția de plutire și în lupta cu valurile, tot așa Biserica Mântuitorului Iisus Hristos este definită de
TEZA SI SINTEZA MARTURISIRII NOASTRE ORTODOXE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 80 din 21 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349151_a_350480]
-
o parte treceau lespezi albe cât privirea seacă, Astă seară voi purcede-n marea mea fără de arcă; Oare drumul peste poduri mi-o aprinde felinare? Cine știe poate țărmu-i pregătit de sărbătoare! Dintre frunze plana vântul simfonia ceruită, Altădată-ntreaga zare avea ramuri în suită. Câteva raze-ndrăznețe și-au trimis gându-n urcare: Doar nebunii-și duc cerneala în adâncul cel mai mare! Lângă mine carul-rege mă urma fără să-mi spună Că-mi purta în suflet setea și-nc-o pace
PRIZONIERA DE LUMINĂ de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 1291 din 14 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349234_a_350563]
-
pe ramuri, cercei Câmpul se transformă-n galben din verdele crud, Fiecare vietate-și țese umbra ei, Iar soarele coboară-ncetișor către sud ... Cerul zburdă-n simfonia păsărilor, Timpul tău dulce e jucat de insecte, Împodobită de-un zeu, prin geamul zărilor, Ești prea elegantă și ai gesturi selecte ... Venită din topitura, cerului, albastră Sub răsuflarea ta crește clipa nemuririi! Ce sentimente îmbulzești în viața noastră Că noi, robiți, urcăm pe treptele iubirii?! Referință Bibliografică: VARĂ / Lia Ruse : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
VARĂ de LIA RUSE în ediţia nr. 1292 din 15 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349253_a_350582]
-
și prințul ei Laur. Spre turnul de fildeș, (Hai, cântă cobzare!) îi cere castelul și-n piatră și-n floare. Pe vârful pe unde n-ajunge zgripțorul, s-arate Izvanei ce-nalt urcă dorul. Că n-a fost prințesă în zări de-Anatolii râvnindu-i din lespezi crin alb de magnolii. Grădinii de piatră, apus ca tabacul, sculptată-i lumina cu dalta și acul. „Hai, spune-mi domniță ce inima-mi strigă! În land miazănopții și zilei sunt rigă. Dă-mi mâna
POEME DIN AFARA TURNULUI DE FILDEŞ de DUMITRU ICHIM în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/361143_a_362472]
-
o să pogoare podul. Cântarea către ziuă se strecura în fâșii. Trecură pe-unde urșii se mai certau cu râșii și au purces trei zile și codri iar vreo șapte... Pe calul negru Riga ducea noaptea pre noapte. Pe unde gustă zarea tăriei voroneții acolo e tărâmul Fântânii Tinereții. *** „Tu, fiul meu, cetirea ascult-o cum se-nrouă: De cauți drum fântânii vă dau Porunca Nouă: Nu măsurați cu timpul stihoavna din grăunte, că piatra cât de mică-i la fel din duh
POEME DIN AFARA TURNULUI DE FILDEŞ de DUMITRU ICHIM în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/361143_a_362472]
-
să merg în codrul de arnici. În cărți aveam scrise drumurile mele și le-am citit munților și apelor, negurilor de pe mlaștini și soarelui. În curând voi spune: Am douăzeci de ani, și pădurile vor vui ireal de adânc. În zarea ceasului aud tropotul calul alb. Azi voi primi pe cel mai frumos voievod. Îi voi întinde prosopul meu țărănesc întâmpinându-l cu pâine și sare. CELE PATRU VÂNTURI Cele patru vânturi din Ceahlău m-au căutat prin codrii Moldovei și
POEME DIN AFARA TURNULUI DE FILDEŞ de DUMITRU ICHIM în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/361143_a_362472]
-
loc și de-un sărut în plus...” ÎN LIMBA MĂRII CHIAR SOARELE-I UN PUNCT „Cum poate marea de-o mie și-o mie de ori să șoptească tot altfel și altfel cuvintele mele, nerostitele?” am întrebat nisipul, amarul și zarea. „Tu cauți ce vorba nu știe să spună. În fața iubirii chiar soarelui lumina îi scade-n apus, dar nimeni niciodată iubirii n-a spus că marea începe s-apună.” FĂ LAMPA MAI MICĂ Copacii toamnei au tras perdelele la casa
POEME DIN AFARA TURNULUI DE FILDEŞ de DUMITRU ICHIM în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/361143_a_362472]
-
încă te-așteptăm, Să vii cu noi la mănăstire, Cu toți să ne-nchinăm. Biserica s-o-nconjurăm, Cu lumânări aprinse, Lumină-n suflet să luăm, Pe cer, petale ninse. Hristos a înviat! Hristos a înviat! Copil plecat în alte zări, Se-apropie-nvierea. O lacrimă îmi curge pe obraz Ce caldă-i revederea. Am vrea să-ți dăm de veste: Hristos a înviat! Tu să răspunzi pe dată: Că este adevărat. Să ne-nsoțești în haine noi, La Sf Liturghie, Să guști cu
PENTRU CEI CE NU SUNT ACASĂ DE SFINTELE PAŞTI. de ADRIANA TOMONI în ediţia nr. 1204 din 18 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360246_a_361575]
-
veghea, În Marea Noapte Sfântă, Inimi ne vom bucura, În trăire-adâncă. Lumină Ne-ntinde preotul lumină, Și ne vestește ca-nviat, E-n jur atâta bucurie, Și liniște și gând curat! Ce bine c-ai venit acasă, Copil plecat în alte zări, Să luăm lumină fără pată, Și să rostim calde urări. Hristos a înviat! Mămico! Mămico! Te aștept să vii de sărbători. Hai, vino acasă mămico! De Înviere să ne bucurăm, Biserica s-o-nconjurăm Lumină sfântă să-mbrăcăm, Sufletul să
PENTRU CEI CE NU SUNT ACASĂ DE SFINTELE PAŞTI. de ADRIANA TOMONI în ediţia nr. 1204 din 18 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360246_a_361575]
-
de ei nici în ruptul capului. Dar mai era încă ceva în inima vrăbiuței. Ea aparținea locurilor natale. Ea aici se născuse, pe pamânturile noastre și nu se îndura să plece în altă parte. Nu o atrăgea chemarea spre alte zări, ci spre locurile unde crescuse și trăise. Așa simtise mereu de când se știa și așa va sfârși. Aici pe pamântul natal unde își îngropase toți strămoșii. Puține surate ale ei supraviețuiau peste iarnă și nu de puține ori găsea câte
POVESTEA UNEI VRĂBIUŢE de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1313 din 05 august 2014 () [Corola-blog/BlogPost/344201_a_345530]
-
suflet „Topind c-un zâmbet vechile ninsori” - când „Cerul iar se umple din icoane / Ca nori de fum căzuți din calendare”. Nici toamna nu lipsește din lirica poetului: „Lumina toamnei cade liniștită / Peste pădurea-n rochie de aur, / Înveselind o zare rătăcită / Prin sălcii adormite lângă plaur.// Și vara pleacă-ncet spre asfințituri / În plânsete de păsări călătoare, / Ducând căldura norilor în ritmuri / Peste-un spectacol regizat de soare.// Iar de prin crengi cad galbene bancnote / Îmbogățind săraca litieră, / În timp ce ploaia
IN MEMORIAM ION GROSU RECENZIE LA CARTEA FUM NEGRU, FUM ALB , EDITURA AXIS LIBRI, GALAŢI, 2012 de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1313 din 05 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/344199_a_345528]
-
vrea să se culce, Tot mereu se-ascunde, Și cum mi se duce, Nici nu-mi spune unde, Grăitor în fapte Și ce-i dacă știu? E târziu în noapte, Dinspre ziuă-l scriu... Și atunci când vine Dorul meu pribeag Zările sunt pline De-acest cântec drag... Nicolae Nicoară-Horia Referință Bibliografică: Cântec flămând... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1778, Anul V, 13 noiembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Nicolae Nicoară Horia : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
CÂNTEC FLĂMÂND... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1778 din 13 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342731_a_344060]
-
clădirea, care a ajuns la orizontală. Interesant este pentru cei neavizați că are loc o astfel de demolare și care se află în- tr-un bloc la un kilometru-doi distanță: cred că s-au frecat la ochi după ce o construcție din zare a pierit ca ștearsă cu guma! Cum au perceput trecătorii de pe străzile din apropiere care au văzut o construcție înaltă parcă scufundându-se după casele din fața lor? După nici un minut, norul albicios se lasă încet și salopetele galbene ale specialiștilor
Agenda2005-41-05-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/284306_a_285635]