1,953 matches
-
de ape își plimba valul liniștea spre zarea ce în lumina își deschide pleoape...! E-un murmur înțeles , de vrei să-l știi ce vine din adâncuri,de pământ și ape e glas șoptit din noapte,celor vii... eternitatea-i zbuciumul de-aproape! Cărările de bărci pierdute-n zări istorii vii din vremi, ce par pierdute iubiri sacrificate în nisipuri și trădări... apele albastre au taine ,neștiute! Asculta la amiază,cum vuiește în soare o lume dilatata de pură ei știință
ASCULTĂ de LUCIAN TATAR în ediţia nr. 2282 din 31 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378712_a_380041]
-
amintire toarnă, Parcă monumente țipă și respiră, Cu un gest firesc mă întorc la milă, Se schimbă o soartă veche de când lumea, Prin copaci un vânt chinuie pădurea, Dezmorțiri răzlețe, crai de anotimp, Ce nu moare-n iarnă freamătă tușind, Zbuciume plăpânde viața încă-i crește, Valuri de lumină aripe lungește, E solista zarea cu solstițiul ei, Flutură amorul, zbor de porumbei, Oboseală toarnă-n corpul flămânzit, Sentimente urca în cerul rănit, Ba chiar mai visează greierul bătrân, Cum că tinerețea
A VENIT IAR MARTE de AUREL AURAȘ în ediţia nr. 1890 din 04 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377719_a_379048]
-
unor zei La-nceputuri, să-i fie corăbieri... Dintre toate, soarele-i măreț astru, Călăuzind drumuri și destine, De pe cerul, de un senin albastru, Veghind la tot ce e rău sau bine... Lumina sa, pentru unii e pace, După mult zbucium și nopți în dureri, Ori, pentru alții e-ascuțită lance, Cea a dreptății divine puteri... Când se sfârșește-n lume o nouă zi, E doar un alt asfințit, ce dă nopții Viață, spre dimineață, a-nverzi Pământul din palma blând
UN ALT ASFINŢIT... de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2306 din 24 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377715_a_379044]
-
și-ades oftând Strângi amintiri în sparte ciuturi. Te strig, dar glasul mi-ai uitat, În ochii tăi se face seară Și-ți pare atât de-ndepărtat Printre lumini ce stau să moară. În trup de ceară - suflet ars Porți zbuciumul din toiul vieții, Ating ușor al tău obraz Și-ți simt adânc duhul-blândeții. Te uită, mamă, sunt chiar eu, Copil pierdut prin lumi de gheață Din cer surâde Dumnezeu, Iar tu ai înflorit cu viață. Citește mai mult Te uită
ANGELINA NĂDEJDE [Corola-blog/BlogPost/377614_a_378943]
-
Tu nu-i mai vezi și-ades oftândStrângi amintiri în sparte ciuturi.Te strig, dar glasul mi-ai uitat,În ochii tăi se face searăși-ți pare atât de-ndepărtatPrintre lumini ce stau să moară.În trup de ceară - suflet arsPorți zbuciumul din toiul vieții,Ating ușor al tău obrazși-ți simt adânc duhul-blândeții.Te uită, mamă, sunt chiar eu,Copil pierdut prin lumi de gheațăDin cer surâde Dumnezeu,Iar tu ai înflorit cu viață.... IV. INFINITĂ POVESTE, de Angelina Nădejde, publicat în
ANGELINA NĂDEJDE [Corola-blog/BlogPost/377614_a_378943]
-
zilei se topește, Învelită-n haina ceții, Visul meu frumos sfârșește. Cu privirile de ceară Ca-ntr-un nesfârșit cortegiu, Îngeri triști mă înconjoară, Trist, zadarnic-sacrilegiu. Chipuri de-ntuneric stinse Și de ciuma unor vremuri Poartă-n lut dureri aprinse, Zbucium ce răzbate-n ceruri. Doamne, când reverși lumina Cu ninsori în poala nopții Slobozește-le și tihna, Nu-i lăsa în voia sorții. Doar deschide podul lunii, Strânge-ți îngerii în cete, Prinși de setea rugăciunii, De lumină să se
ANGELINA NĂDEJDE [Corola-blog/BlogPost/377614_a_378943]
-
Dar pășind în strada viețiiVraja zilei se topește,Învelită-n haina ceții,Visul meu frumos sfârșește.Cu privirile de cearăCa-ntr-un nesfârșit cortegiu,Îngeri triști mă înconjoară,Trist, zadarnic-sacrilegiu.Chipuri de-ntuneric stinseși de ciuma unor vremuriPoartă-n lut dureri aprinse,Zbucium ce răzbate-n ceruri.Doamne, când reverși luminaCu ninsori în poala nopțiiSlobozește-le și tihna,Nu-i lăsa în voia sorții.Doar deschide podul lunii,Strânge-ți îngerii în cete,Prinși de setea rugăciunii,De lumină să se-mbete.... VI
ANGELINA NĂDEJDE [Corola-blog/BlogPost/377614_a_378943]
-
făceam nimic, pentru că primeam de la stat cincisprezece ruble pe lună și acești bani îi dădeam cazacilor pentru hrană și spălarea rufelor". Pentru acest țăran, care și-a părăsit satul timp de patru ani, totul este în regulă, războiul este un zbucium și o frămîntare. "Sărmanii de noi, sărmani flăcăi, am plecat toți ca flori deschise, iar acum sîntem ofiliți, ne-am lăsat parfumul la muscalul blestemat". În Vechiul Regat, primul act al dramei se joacă în Consiliul de coroană din 3
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
a două limbi pentru numele de străzi și inscripții se limitează numai la județele secuiești. Ungurii bănuiesc că Bucureștiul vrea să oprească activitatea tuturor instituțiilor ungurești ce se găsesc în afara regiunii autonome. Termenul de ghetou cultural este folosit curînd. ÎN ZBUCIUMUL ISTORIEI UNEI DEMOCRAȚII POPULARE Moartea lui Stalin surprinde Partidul Comunist Român strîns unit în jurul lui Gheorghiu-Dej după îndepărtarea grupului Pauker. Conducătorul acestuia a fost la Moscova în iarna, apoi în primăvara lui 1952. Însoțit de Leonte Răutu și losif Chișinevschi
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
SUPLICIILE SECOLULUI XX Capitolul l Războiul și revoluția . . . . 263 Cucerirea puterii . . . . . . . 269 Cei care fac dreptatea . . . . . . 274 Ordine și ortodoxie revoluționară . . . . . 276 Capitolul 2 Urmașii lui Stalin . . . . 283 Succesele și erorile unei mișcări . . . . . 283 Un proiect integrat prometeic . . . . . 285 în zbuciumul istoriei unei democrații populare . . . 292 Capitolul 3 Frumoșii ani'60 . . . . 301 Un nou avînt sau revoluție instituționalizată? . . . . 301 Timpul disprețului . Totul pentru victorie . . . . . . 308 Munca și patria socialistă . Capitolul 4 De la mediocritate la mizerie . . 322 Pierderea încrederii . . . . . . 322 România amenințată
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
poate doar la un pahar, două...). Pentru că, iar slavă Domnului, dincolo, în teritoriile de unde pictura a iradiat planetar, pictorii au fost și gureși. Taciturnul Van Gogh simțea irepresibilă nevoie să-și detalieze, în scris, către fratele său Theo, momentele lucrului, zbuciumul, proiectele. Era, ea, sarabanda vorbelor scrise, una în sine, doar de dragul exercițiului epistolar, de altfel atît de la modă în vreme? Nu. Angoasele olandezului aveau rostul explicitării îndoielilor. Dureroaselor îndoieli ale diletantului de geniu. Că va fi înțeles greșit de contemporani
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
di Monforte îl cenno...Giorno di pianto). Cand Elenă își face apariția Arrigo îi cere să-l asculte și îi aduce la cunoștința cum și când a aflat identitatea tatălui său (duetul O sdegni miei tacete). Elenă încearcă să înțeleagă zbuciumul lui Arrigo și îl iartă pentru trădarea care îi va aduce moartea (Arrigo! ah! pârli a un core). Soldații îl aduc pe Procida, care îi șoptește Elenei că o corabie spaniolă a sosit pentru a sprijini pe revoluționarii sicilieni. Bănuitor
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
Dio! mi potevi, din actul III Rol : Otello, un maur și comandant al flotei venețiene Voce : tenor Fach : tenor dramatic /helden tenor Loc desfășurare : Marele hol al castelului Rezumat: După discuția aprinsă cu Desdemona, Otello aflat la capătul puterilor din cauza zbuciumului provocat de gelozie se adresează lui Dumnezeu întrebându-L dece îl pedepsește atât de aspru. Dio! mi potevi, Ardua impresa sarebbe; e qual certezza sognate voi se quell' immondo fatto sempre vi sfuggirà? Mă pur se guida è la ragione
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
doar și poate, semnul unei vocații de dramaturg. Un autor dramatic de autentică fibră, atașant în frământările lui transpuse în alegorii cu miez politic și de o tensionată investitură morală. În fiecare din piesele lui Constantin Popa se percepe un zbucium în care revolta și disperarea se cheamă și-și răspund. Din idealism contrariat, din freamătul exasperării se zămislește o inconfortabilă dramaturgie, ce nu se rezumă la textele incluse în acest volum.** Calul verde... Ce-o fi asta? O năzăreală poznașă
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
magistrului În fața discipolilor săi, pentru a demonstra „pe viu” cum gândește, cum simte, cum trăiește. Lucru rar, care aproape că este uitat, dacă nu chiar ascuns sau blamat. Câți dintre profesorii de astăzi au acest curaj de a-și etala zbuciumul căutării, nevolnicia găsirii soluțiilor, trepidațiile profunde ce acompaniază cunoașterea. Le dăm elevilor cunoaștere, dar nu o „Încadrăm” cu artefactele sau patosul generării ei. Acestea din urmă, nu-i așa, țin de „culisele” cunoașterii și nu „se cade” să le deconspirăm
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
și cu Dumnezeu. O persoană se edifică și se Înalță prin felul de a problematiza. Nu trebuie să repudiem pe oamenii care Își pun probleme. Valoarea unui om poate fi direct proporțională și cu „problemele” pe care acesta le poartă! Zbuciumul interogativ constituie un predeterminant al Învățării și al aflării soluțiilor. În actul creativ și inovator cel mai important moment este punerea unei probleme. Ceea ce urmează derivă direct din acest punct de plecare. Marii descoperitori au fost cei care au știut
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
spirit cultivat! Dar v-ați pus problema că acestea ar putea fi puncte de sprijin, răspunsuri căutate de mult timp și o sursă de Întremare pentru cel prins În vâltorile unor pricini stringente, care pentru el au sens? Că spre zbuciumul metafizic are drept de acces orice spirit, indiferent de amploarea ori suprafața sa culturală, experiențială? Dincolo de gradul de instrucție și cultură, de statutul social sau material, cu toții trecem prin căderi, prin pase melancolice și chiar prin faze destructurante. Simți că
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
un interval de tranzit către o plinătate a rodului. E anotimpul prin excelență al Începutului. Vechiul este Îndepărtat, noul urmează să apară. Oare cum va fi ceea ce va fi? Aceasta-i Întrebarea! Noul anotimp nu apare dintr-odată. E un zbucium de factură aproape cosmică, la care suntem cu toții copărtași. Stau și privesc ce se Întâmplă pe lângă casă. E aproape amiază, e destul de cald, iar câteva muște, anemice și dezorientate, Își iau zborul spre pereții calzi. Se agață tâmp de coșcoveala
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
ceartă cu proximitatea enunțată de alții. Greșesc poate atunci când Încerc limitele - ale mele și ale altora -, când mă aventurez să scrutez ceea ce „nu se cade”. Iar acest lucru Îmi provoacă - trebuie să recunosc - multă bătaie de cap, stări contradictorii și zbucium sufletesc. Nu mă mulțumesc cu ceea ce am, pentru că vreau mai mult; nu mă mulțumesc cu ceea ce știu, pentru că vreau să cunosc și altceva; nu mă limitez la ceea ce mi se dă, pentru că Îmi pun sentimentele la noi Încercări. Sunt nestatornic
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
ar fi fost. Ziua de 24 octombrie era ziua Națiunilor Unite și, ca de obicei, a fost celebrată printr-un concert la sfârșitul zilei. Nu putea fi un contrast mai mare între reculegerea din sala mare a Adunării generale și zbuciumul din Consiliul de Securitate. Mesajul păcii și coexistenței era adus în chip paradoxal de Orchestra Filarmonică din Leningrad. Cu toate acestea, Ceaikovski și Beethoven au făcut bine minților noastre fierbinți și au încurajat sămânța de speranță care apăruse în acea
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
a doua oară Înseamnă a iubi cu flacără și geamăt, pentru a dispărea apoi În neant. Nu mai trăiești decât În și pentru clipa prezentă, pentru această contopire fulgerătoare, dar vie a unei inimi zbuciumate care nu mai e decât zbucium (Lermontov). Amenințarea morții care planează asupra condiției umane face ca totul să fie sterp. Doar strigătul te Învie; beatitudinea ține loc de adevăr. La acest nivel, apocalipsul devine o valoare În care totul se confundă, iubire și moarte, conștiință și
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
uitare). Noul registru este auster, criptic, existențialist. În Poemele dinaintea tăcerii (1999) și Între pereții de plută sau Moartea după Doclin (1999) se produce o altă schimbare. Discursiv, impetuos, retoric, gingaș, demonstrând temeritate în invenția formală, D. își construiește mental zbuciumul agoniei. Aici este folosit, când sugerat, când direct, decorul camerei de spital, într-un scenariu patetic, vizual. Procesul de descoperire și înțelegere a lumii poeziei conduce la unitatea lăuntrică a tuturor cărților sale de poezie, reținându-i și definindu-i specificul
DOCLIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286808_a_288137]
-
doi orbi). Revolta ca prag al întemeierii („E-ndreptățirea ramurei obscure/ Ieșită la lumină din pădure/ Și dând în vârf, ca un ciorchin de negi,/ Rodul durerii de vecii întregi.”) și voința de a aprofunda „realitatea omului” prin asumarea contradicțiilor, a zbuciumului („Ca un norod de pașnici și veseli asasini/ Ce pregătesc dreptatea luminii viitoare,/ Unii-nvârtesc săcurea, ceilalți desfoaie crini,/ Cu sufletele-n beznă și degetele-n soare.”) - iată calea aleasă de A. în trăire, cunoaștere, poezie (Rugă de vecernie). O
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
participă la adunarea de pe Câmpia Libertății de la Blaj, îl însoțește pe episcopul I. Lemeni la Cluj, unde este prezentată în Dietă moțiunea de pe Câmpia Libertății. Se votează însă unirea cu Ungaria și B. se întoarce dezamăgit acasă. Urmează zile de zbucium, când, cooptat în comitetul de pacificare, este nevoit, odată cu intrarea trupelor generalului Bem în Sibiu, să ia calea refugiului peste munți. Poposește la Câmpina, unde în iunie 1849 este arestat și dus la închisoarea din Ploiești. Trimis sub escortă în
BARIŢIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285644_a_286973]
-
pendulează între palpitul caritabilității și încruntarea malițioasă. Ființe modeste, insignifiante în aparență, la cheremul unor forțe potrivnice, sunt și eroii „schițelor marine din lumea porturilor”. Născuți pentru a suferi, într-o zodie a cumpenei, au parte numai de necazuri, de zbucium, de unde și asceza resemnării. Firi introvertite, ei poartă în sufletul obosit traumele multor înfrângeri (Rătăcit, Cimitirul maritim, Pleca un vapor din port...). Există, ca la însingurații sadovenieni, o taină grea în viața lor, vreun „păcat” săvârșit cine știe cum ori o „întâmplare
BART. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285660_a_286989]