1,242 matches
-
pare rău că n-am mai așteptat puțin înainte să intru cu capul înainte în afacerea asta. Deci nu e vorba de vreun amorez care-ți joacă feste, spune Tușica încercînd să-și ascundă bucuria din voce, luînd o îmbucătură zdravănă în gură și înghițind-o fără să o mestece. Da și nu, îi răspunde Delfina, așa te vreau, o întrerupe brusc Angelina, și chiar dacă s-ar afla vreun bărbat la mijloc, cu atît mai mult nu merită să-ți faci
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
ținînd strîns gîtul celei de-a doua sticle, rupînd sigiliul dopului cu o răsucire fermă. În țara asta nu-ți mai rămîne decît să mori dacă n-ai de gînd să faci compromisuri, se gîndește, dînd pe gît o dușcă zdravănă. Prin fața ochilor închiși i se perindă diferite peisaje, îi defilează o sumedenie de personaje. I se pare că vizionează o piesă de teatru prost montată într-un decor jalnic. De ce se spune oare că răbdarea și tăcerea sînt virtuți, începe
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
-l făceau să semene cu un măscărici de la circ. Aș fi ales și eu cel mai scurt drum pînă la ei. Se lăsă cu o încăierare generală de toată frumusețea. Pentru aproape o jumătate de oră s-au încasat pumni zdraveni, s-au scos dinți și măsele, s-au smuls smocuri de păr, s-a scuipat sînge. Noroc că pînă la urmă cineva de la parter a auzit hărmălaia, a anunțat portarul, care a chemat imediat miliția. Dacă ar mai fi durat
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
lumea abia mai zvâcnea când și când ca un porc Înjunghiat. 33. În jurul orei trei, o furgonetă neagră a firmei de pompe funebre, „Otto Wellmann - Cu noi spre Viața de Apoi” opri În fața vilei Ster. Șoferul și un Însoțitor scunzi zdraveni, Îmbrăcați În combinezoane roșii ca mecanicii de la Ferrari, scoaseră fără greutate din mașină două baloturi impresionante pe care le depuseră În pragul ușii de stejar a casei. Un balot era alb, pânză de decor, iar celălalt verde Închis, un fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
a acestor termeni.) Faptul că mă deosebeam atât de mult de tata În această privință nu mi se pare acum, privind Înapoi, un prilej pentru a fi oedipian copleșit de vină, ci un proces firesc, sănătos, așa cum ramurile unui copac zdravăn nu Încearcă să ocupe teritorii ce nu le revin. De fapt, copacul are sisteme biochimice și fotosensibile care Împiedică această invazie secundară, inutilă și irositoare, a spațiului ocupat de o ramură de către o alta. Chiar dacă două ramuri cresc În direcții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
Am văzut niște mateloți ceva mai încolo. Crezi că asta-i ceea ce se cheamă „atac amfibiu“? — Nu știu ce-i, dar eu mă duc înapoi. Să știi că nu ești singuru’ care-a spălat putina. Tocma’ trecu pe-aci un alt flăcău zdravăn. Fugea de rupea pământul. Babacul începea să semene cu o versiune mai șmecheră a lui taică-meu. — Sunt niște pachucos cărora trebuie să li se bage mințile-n cap. Crezi că-i atât de simplu, băiețaș? — O să am eu grijă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
tavan și fumul ce se înălța din mulțime mă făceau să nu disting clar suprafața ringului. Pur și simplu nu mai vedeam corzile. Cu un gest reflex, m-am uitat peste umăr. Asta m-a făcut să încasez un pumn zdravăn în tâmpla stângă. M-am sprijinit buimac de stâlpul din colțul alb, cu Blanchard călare pe mine. Îmi suna apa-n cap și urechile-mi țiuiau de parcă niște avioane de luptă japoneze intrate în picaj mi-ar fi lansat bombe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
scaune. Cei patru rămaseră atârnați unul lângă altul, țipând și încolăcindu-și picioarele unul în jurul celuilalt, asemeni unei caracatițe în zeghe. Zbieretele lor păreau o singură voce - până când Fritzie se năpusti asupra lui Charles Michael Issler. Îi aplică niște croșee zdravene în stomac cu boxurile: stânga-dreapta, stânga-dreapta, stânga-dreapta. Issler țipa și bolborosea. Fritzie urlă: — Spune-mi ce știi despre zilele lipsă ale Daliei, negustor de târfe sifilitic ce ești! Simțeam că am mâncărici la tălpi. Issler țipă strident: — Nu... știu... nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
toți, se vedeau cât colo că nu sunt din partea locului. În special femeile și fetele mediocre îi urmăreau cu coada ochiului și șușoteau între ele, ba chiar una mai îndrăzneață, pistruiată, strigă în urma lor „Găliganii!”, atrăgându-și însă o palmă zdravănă după ceafă din partea unui mediocru morocănos, îndesat, probabil soțul sau vreun responsabil. În hangarul uriaș, comandantul Aciobăniței văzu în treacăt numeroase mese și lavițe din scânduri acoperite cu hârtie albă, curată, farfurii și tacâmuri de aluminiu și gândul îi fugi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
se uitară descumpăniți unul la altul. — Sau dacă v-ați pricepe la tinichigerie - continuă mediocrul - încă ar fi o treabă. Ducem mare lipsă de tinichigii. În clipa aceea de responsabil se apropie o fetișcană rumenă în obraji, cu un bust zdravăn, extramediocru. — Tovarășe responsabil - ciripi ea cu vioaie familiaritate, nu fără să se uite pe furiș la pământeni -, să mai pun ceva în ciorbă? — Da - zise comandantul fără să întoarcă privirea -, mai pune niște apă, mai avem doi la masă. Episodul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
toți la ardei pentru noi... sunteți foarte drăguți... — Nu vă faceți probleme. Noi toți suferim cu stomacul - șopti mediocrul -, nu putem mânca ardei iute. Episodul 10 Ciorba În timp ce ardeii iuți continuau să se îngrămădească în fața celor doi pământeni, fetișcana mediocră zdravănă, pistruiată, ce părea a fi bucătăreasă, se apropie de hangar și lăsă eroilor noștri două linguri și două furculițe. — Cuțite nu se dau? întrebă încet comandantul Aciobăniței pe mediocrul în vârstă, după ce fetișcana se depărtă. — Cui prodest? răspunse surâzând cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
au terminat, s-au așezat femeile și fetele, dar așa cum se întâmplă când se pregătesc mese mari, nu prea ne mai rămăsese poftă de mâncare după atâta gătit și gustat. Mamele au fost servite de sclavele lui Esau - două fete zdravene care purtau creole mici de argint în partea de sus a urechilor. Una dintre ele era însărcinată; Tabea mi-a șoptit că era sămânța lui Esau și că dacă avea să nască un fiu, fata putea să-și scoată cercelul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
am întrebat: „Tată, cum trebuie să fie o persoană corespunzătoare?” „Ești obraznic”, a curmat el discuția. În ziua următoare s-au prezentat mai multe femei, și mai tinere și mai vârstnice, până ce a ales-o pe Luchi. Era cea mai zdravănă și mai ciolănoasă dintre toate, de unde am tras concluzia că tatei îi plăceau femeile voinice. Venise înainte o fată slabă, cu privirea visătoare, care mie mi-a plăcut foarte mult. Tata, însă, nici nu s-a uitat bine la ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
sau nu, apoi s-a dus în pivniță, a adus sticla și, în picioare, cu brațele încrucișate, aștepta să mă țin de cuvânt. „Să gust numai”, am mințit-o, pentru că acum nu mai vroiam să plec. Am tras o dușcă zdravănă care mi-a umplut stomacul cu un mușuroi de furnici fierbinți. Când fierbințeala s-a stins, am mai băut o dată. „Aș vrea să mă culc, mă doare capul”, se prefăcu Marta. M-am uitat la ea, am dus din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
clădi ziduri de oraș sau palate. Auta stătea țintuit în nesomn de ciudata stea coborâtă pe zarea dintre miazăzi și răsărit și privea pierdut cerul nopții atlante. Noaptea era plăcută, călduță, cu aer clar de munte înalt și cu miros zdravăn de iarbă înrourată. Totul era cum a fost totdeauna în această Atlantidă cu care sclavul negru se obișnuise mai mult decât cu țara unde l-a ars soarele la începutul vieții. Numai ciudata stea nouă nu i-o mai arătase
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
trezit de ajutorul său care-i spuse, gâfâind de oboseală și spaimă, că peste noapte mai fugiseră douăzeci de sclavi, răpind cu ei asini și câteva zeci de samare cu hrană. Străjile nu muriseră: fuseseră numai amețite de câteva lovituri zdravene de pumni, și se vorbea printre soldați că ar fi venit peste noapte un sclav negru fără lanțuri în peștera de unde fugiseră cei douăzeci, însă nimeni dintre soldați nu mărturisea că l-ar fi văzut. Slujbașul ajunse în culmea deznădejdii
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
-o opri, căci i-a promis lui William, când era pe patul de moarte, că are să fie și alături de fratele lui când avea să Îi vină sorocul. Are șaizeci și șase de ani, dar și trupul, și mintea Îi sunt zdravene și are o experiență de o viață În a sta la căpătâiul bolnăvicioșilor membri ai familiei James. Înainte de a adormi În camera de oaspeți, În seara aceea, Își amintește că Henry s-a oprit la Cork pe drumul Înapoi spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
sistematizare a Partidului, o loba evaziv. - Marele arhitect, degajă el în doi peri. - A belit, în doi ani, o fâșie lungă de cinci kilometri. Și lată cam de doi... tot kilometri... anunță Guzganul, zdrăngănindu-și sextantul. Cele mai țepene și zdravene pe picioare căsoaie ale Bucureștiului... Dar de traseul binecuvântat al Bucureștioarei mira-m-aș dacă va mai apuca, serios, să se atingă... Și, mai ales, de încolăcirile ei, dinspre adevărata vărsare. Pe care, o fi el băiat bun, dar, în
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ca o piele de sălbăticiune neprelucrată. Oglinzile de pe pereții lambrisați fumegau, iar prin toboganele lor, în salon, erau azvârlite toate spurcăciunile, toate nepotrivirile, tot delirul melancolic și de persecuție al blocurilor de piatră, strânse cu de-a sila, într-o zdravănă construcție de casă boierească, la sfârșitul secolului trecut. În sfârșit, un comutator electric clănțăni și zorile electricității puseră iarăși în evidență rochiile de dantelă ce fuseseră cu delicatețe boțite, primii pași ai surorilor. Pași ce le ieșiseră ușor șontăcăiți, dar
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
când și-a dat seama că povestea Fionei se încheiase. Și eu care credeam că eu am probleme. Slavă Domnului că nenorocitul de James nu are copii. —Ai mai vorbit cu Jake de atunci? Susan și-a extras o bucățică zdravănă de friptură dintre cei doi dinți din față. Fiona a clătinat din cap. Nu, încă nu mi-am călcat pe inimă. David a vorbit, dar el nici măcar nu s-a certat cu el. Presupun că ar trebui să mă detașez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
naveta între locuințele părinților, găsind scuze ca s-o protejeze pe maică-sa și luptând în colțul lui taică-su în fața Belindei. Tocmai când Fiona și David se chinuiau să-și adune bani ca să cumpere o casă împreună, o halcă zdravănă din veniturile câștigate cu greu de David s-a scurs în buzunarele unui avocat specializat în divorțuri, deoarece bărbatul se lupta să obțină mai mult acces la fiul lui. Deși Fiona și David se străduiau din răsputeri să-i ascundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
intereseze de soarta lui. Fiona i-a întins soțului o felie de pâine unsă cu unt. Nu, încă nu. O să-l sun imediat. Bărbatul s-a strâmbat după ce a luat o îmbucătură, a scos limba și a cules o bucățică zdravănă de arsură. —Vreau să văd dacă învață pentru examene. Trebuie să facă eforturi la Engleză. Și la capitolul conversație, s-a gândit Fiona, fără însă să scoată nici un cuvânt. N-a făcut decât să-și muște limba, așa cum ar trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
fi fost ceva: nu-i plăcea de Livia Cramm. Când l-a întâlnit prima dată pe Vultur-în-Zbor, Livia avea patruzeci și cinci de ani și la vremea aceea era o frumusețe apusă, dar care încă mai emana o atracție sexuală zdravănă și un magnetism considerabil. Acum, la șaptezeci de ani, atracția sexuală dispăruse. Magnetismul se transformase într-o cramponare neplăcută și claustrofobică. L-a prins cu înfrigurare în gheare pe Vultur-în-Zbor, ca și când nu ar mai fi vrut să-i dea drumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
distrugerea ei? Sau poate că interesele științei le întrec pe cele ale societății și, drept urmare, pe cele ale supraviețuirii? E mai bine să fi știut și să mori decât să nu fi știut deloc? Mă tem că-i un număr zdravăn de întrebări. Și voi ați hotărât că știința trebuie să cedeze, spuse Vultur-în-Zbor. — în acest moment și în acest loc, cunoașterea unui astfel de adevăr e un lucru nimicitor de periculos, spuse cu tristețe Virgil Jones. Virgil Jones își examină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
grabă. Ajungând în fața blocului se opri câteva secunde pentru a inspira adânc aerul rece al dimineții. Nările i se umplură cu amestecul de praf și noxe de la mașinile care rulau cu viteză pe stradă. Îi făcu bine totuși o porție zdravănă de aer rece care pătrunse până în adâncul plămânilor. Îi plăcea agitația orașului pentru că îi distrăgea atenția de la zbuciumul interior, dar în acel moment resimțea absența liniștii, a aerului curat din satul pe care se grăbise să-l părăsească, satul de la
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]