1,442 matches
-
înainte să mor. Mai întâi, însă o să trag un petit pui de somn. Apoi, mă îmbrac... într-un minut. Ν Au. Aaau. Unghiile mă dureau rău de tot. Aveam o durere de cap îngrozitoare și mi-era greață. Ceva mă zgâria pe piele. Tremuram. Am deschis ochii, apoi i-am închis repede. Ah! Dumnezeule! Până peste poate de groaznic! Încă eram în camera mea de la Ritz. Sau poate că eram în rai. Poate raiul e un apartament de la Ritz. Am zărit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
când am vrut să bag cheia în broască, am observat ceva ciudat. Clanța era slăbită, de-abia se mai ținea în locaș. Speriată, m-am uitat mai îndeaproape. În lumina slabă din hol am văzut că broasca fusese smulsă. Era zgâriată și, pe una din fețe, se vedeau urme de zimți. Cineva îmi spărsese locuința. Neliniștită, mi-am băgat capul pe ușă. Totul fusese răsturnat cu fundul în sus. M-am retras repede pe hol. Poate că cineva încă se ascundea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
Încuietoarea unui Aston Martin și-a dat drumul mașinii la vale, cu motorul oprit, pe aleea cu prundiș. A condus apoi spre nord pînă la un depozit de construcții dezafectat situat pe șoseaua de centură, unde l-am privit cum zgîria cu ranga laturile mașinii, răzuind vopseaua cu atenția unui maestru bucătar care crestează fleica de porc. CÎnd s-a Îndreptat de spate și și-a aprins o țigară, m-am uitat să văd cînd izbucnește focul. El a privit zîmbind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
de plastic o duzină de punguțe cu heroină, pe care cele două femei le pitiră În cupele costumelor de baie, apoi Începu să le arate cum funcționa camera. Femeia mai În vîrstă Își ridică vizorul În dreptul ochiului, blestemîndu-se că tot zgîria neîndemînatic cu unghiile ei lungi minusculele butoane pe care trebuia să apese. Exersă o vreme panoramarea și transfocarea, În timp ce Crawford stătea pe canapea lîngă tînăra englezoaică. Nici urmă de rîs, zeflemea sau tachinări, ca și cum Crawford ar fi fost un vînzător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
pe rând, din maldărul care se adunase, să le șteargă de praf și să le pună frumos pe rafturile memoriei. Era convinsă că, procedând astfel, va recom pune ființa care fusese. Cu tot maldărul acela dezordonat de amintiri care o zgâriau peste tot, încă nu se regăsise pe sine. Se căută din nou, cu disperare, în oglindă. I se făcuse tare dor de Clara Martin. Dar Clara Martin plecase din ea, alungată, repudiată, târându-și geamantanul doldora de amintiri fără nici un
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
Scoase din primul sertar o foaie de hârtie albăstrie, pe care Clara desluși de departe cuvântul „Diplomă“. — Am păstrat diploma pe care ai primit-o la olimpiada de limba română, rosti el cu vocea lui dintotdeauna, care nu-i mai zgâria Clarei, pițigăiat, auzul. Vorbea din nou cu glasul lui bine cunoscut, care părea mereu răstit, pentru că vorbea prea tare. Clara luă diploma în mână cu o emoție neașteptată, neîndrăznind să se uite la ea, și o puse în geantă cu
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
pentru pârlirea porcinelor măcelărite. Era o pisică despre care Vladimir nu mai află niciodată dacă fusese turbată, dacă fusese ruptă de foame, dacă fusese înnebunită de detunăturile petardelor sau o apucaseră pretimpuriu convulsiile intrării în călduri a felinelor: miorlăia dușmănos, zgâria cu gheare de oțel, încercând să muște parașutele cele mai de aproape de mamele și înfoindu-și a semn de mare spaimă, blana ei bătucită de scaieți, la vederea leșurilor de porci târâte și răsturnate brutal în văpăile alimentate cu sarcini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
din tavan. Dintr-un colț al beciului se ridică un geamăt. Brusc și intens, bebelușul începe să plângă până ce scâncetele lui ajung la o intensitate paroxistică. Oamenii se îngrămădesc îngroziți unii în alții. Praf înecăcios intră prin nări și gură, zgâriind dureros gâtul. Marius încearcă să scuipe, dar gura uscată nu mai are salivă. "Ăsta să fie sfârșitul? Îngropat de viu ca un șobolan neputincios?". Val după val bombardierele continuă să lanseze torpile și bombe, lăsând în urmă durere, moarte... Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
în speranța unui răspuns. Nimic. Pornește să sape în continuare cu îndârjire, fără să se gândească la nimic altceva decât la cei răniți care au nevoie de ajutorul său. Tușește puternic, aproape sufocat de mirosul puternic al corditei care-i zgârie gâtul. Așezat pe un rest de scară, un tânăr numai în pantalon și maieu, cântă la acordeon o melopee jalnică ce stăpânește peste întreg dezastrul. Pe chipul împietrit ochii sunt pe jumătate închiși, ca și cum încearcă să se apere de fulgerările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
chiar dacă știe că în urma unui astfel de comportament trece în "partea cealaltă", lucru neîngăduit nici chiar pe timp de război când ucizi doar pentru că așa rămâi în viață. Iar firescul apariției acestui tip de emoție îl sperie. Nervii biciuiți și zgâriați de paroxismul ultimelor minute aproape că plesnesc atunci când simțurile sale aduse la intensitate maximă receptează niște pași care alunecă cu atenție peste dalele de piatră. Vizibil speriat, își face apariția un preot. Mic de statură și destul de îndesat, nu are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
obiele obosite și lână udă, toate amestecate cu izul acru ce se ridică din tălpile nădușite ale bocancilor cazoni. Baraca are acoperiș, nimic de zis, dar printre crăpăturile pereților peticiți cu bucăți de tablă vântul înghețat suflă în voie și zgârie nemilos obrajii celor dinăuntru. Asta se simte mai ales noaptea când gerul fură din căldura godinului, un cub de fier ruginit care ține loc de sobă. Dar, oricum, nici unul dintre ei nu poate spune că doarme afară, în ger. Spre deosebire de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
la horcăiala celor atinși de moarte. Din fugă aruncă simultan grenadele apoi se trântesc la pământ. O explozie puternică amuțește scula aducătoare de moarte. Mirosul de pucioasă le intră în nări. Praful din piatra măcinată de explozii a proiectilelor le zgârie cerul gurii. Tușesc cu lacrimi, aproape sufocându-se. Pe lângă ei trece Nicky. Felicitări băieți, dar au mai rămas câteva. Succes! Cu degetul le arată adăpostul altei mitraliere, ascunsă după pietre și crengi. Marius nu are vreme să-i răspundă. Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
piciorului drept, un gest scurt cu mâna și proiectilul zboară înăuntru. Marginea de lemn a ușii nu ajunge să lovească peretele când explozia înfundată a grenadei azvârle afară un deget de fum și flăcări galben-roșiatice. Marius tușește, cu cerul gurii zgâriat de varul mărunțit. Mai mult pe pipăite, înaintează de-a lungul holului. Se împiedică de echipamentul abandonat și împrăștiat peste tot. Cade greoi. Simte o durere sfâșietoare în coaste. Înjură amarnic. Deasupra capului său, gloanțele zăngăne și ricoșează pe laturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
peste spatele, umerii lui. Izbită în plin, casca îi zboară la pământ. Înainte să o pună din nou pe cap, privește indiferent înfundătura schijei făcută în metal. La fel de brusc cum începuse, atacul se termină, apoi scrâșnetul metalic al unor șenile zgârie liniștea dimineții. Legănându-se ca niște uriași monștri preistorici, două tancuri Panther își fac apariția. Cel din frunte oprește și liniștea se lasă apăsătoare pentru câteva clipe în timp ce țeava groasă vizează amenințător. Sinistrul interludiu sfârșește. Trei obuze explodează, apoi tancurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
îl izbea în mărul lui Adam ca un ciocan de forjă, spre deosebire de cele românești care erau o adevărată desfătare. Aroma plăcută a tutunului se împrăștie în încăpere. Mulțumit, vede cum șovăitor, vârful peniței așterne cu chin semnătura, literele aproape că zgârie, rup hârtia: Ai văzut că nu a fost greu? Rusul zâmbește sec, ca o formalitate ce trebuia îndeplinită: Gata, nu te mai prosti. Mergi la locul tău și așteaptă să fii chemat. Te conduce tovarășa Duniașa! Epuizat ca după un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
paralel cu noul val minimalist, alături de un Radu Gabrea către un altfel de a face film evitînd totodată stridențele, manierismele estetizante, notele isterice sau neaoșismele abrupte ale colegilor mai vîrstnici (Dan Pița, Mircea Daneliuc etc.) fără dorința expresă de a zgîria retina cu scene contondente și expresii măs-că-roase din repertoriul mahalagesc. Ceea ce nu se observă la o primă vizionare reiese la o a doua sau a treia, mi-nu-țiozitatea cu care regizorul creează recurențe prin de-taliul din background pe care-l
Umbre mișcătoare pe pînză by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8663_a_9988]
-
nouă, sau cu prea puțin în ea din ce-a fost înainte..." Privirea fetiței deveni intensă. "Barba!" zise ea uimită, dar ca pentru sine. Da, mamă, barba, zise Matilda. Tata are barbă, dar o să și-o radă, să nu te zgîrie..." Și mi-o luă din brațe, și o puse jos, și îndată micuța făptură începu să meargă, dar cu o direcție sigură. Matilda se luă după ea, "Hai, zise, aruncă și tu zdrențele alea, fă o baie și să ne
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Apoi, să știi că ești campioană. Fetița se arătă încântată de compliment. Ripley privi înainte. Stația de epurare creștea dincolo de parbriz. Era o construcție foarte urâtă, cu linii pur funcționale. În cursul ultimelor decenii, numeroasele țevi, rezervoare și canalizări fuseseră zgâriate și ciupite de pietre și nisipul ridicat de vânt, dar instalația rămânea la fel de eficace și dizgrațioasă. Ajutată în misiunea ei de replicile ei răspândite pe toată suprafața planetei, ea muncea neîncetat vreme de ani de zile pentru a încheia procesul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
câmpul unui securicam și agită brațele. ― Hicks! Hicks! Nimic. Camera nu se mișca pentru a o cadra și difuzo-lul ei rămase tăcut. Femeia apucă furioasă un scaun metalic și-l izbi de geamul de observare. Scaunul sări înapoi fără măcar să zgârie materialul transparent. O luă de la început. Își irosea energia. Panoul nu se va sparge, iar nimeni nu era martor al eforturilor ei frenetice. Lăsă scaunul și-și plimbă ochii prin încăpere, controlându-și cu mare dificultate respirația. Aprinse o mică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
Ghearele celorlalte două mâini ajunseră la câțiva centimetri de postul de conducere a încărcătoarei, amenințând-o cu sfâșierea pe minuscula făptură omenească. Ripley înălță brațele și-și ridică adversara. Motorul mașinii gemu: considera această sarcină excesivă. Labele posterioare ale creaturii zgâriară mașina, deformând cabina de securitate care o adăpostea pe conductoare. După aceea, țeasta oribilă se înclină către Ripley și deschise botul. Fălcile interne țâșniră spre femeie. Aceasta se lăsă în jos iar colții se izbiră de spătarul scaunului într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
pe care le pufăia bunica Aneta; bradul cu globuri bleumarin, prăbușit peste mine; Dacia 1100 a bunicului Vitalian, pătrată, cu roțile alea crăcănate caraghios în spate, de ziceai că o să cadă; fierul aspru și zgrunțuros al scoabei cu care am zgâriat mașina, calm, bucuros, dintr-o parte într-alta. Viața mea crescuse și se modelase strâmb de-aici, dintr-un exces de imagini și stări în care crezusem cu prea multă încăpățânare: că sunt ale mele, că au vreo valoare, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
unui străin. Dacă ai fi citit sau scris un text, intrusul ar fi putut să bage sau să scoată cuvinte din el, fără să-ți dai seama. M-am uitat la imprimantă, bâzia, hârtia începuse să se deplaseze. Auzeam acul zgâriind-o cu jetul fin de cerneală, sunetul se repeta ritmic, acoperindu-l pe-al telefonului. Am ridicat receptorul. „Robe Alexandru?“ Vocea era ușor de recunoscut, mahmură, oligofrenă, suprapusă. Parcă vorbeau cinci în același timp. „Da, care-i treaba?“ „Ai ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
din tată în fiu, într-o ceremonie solemnă, care îi avertizează pe imprudenți să nu se-apropie. Încălcarea ei echivalează cu un dezastru: anvelopa tăiată, ventilele confiscate, afișele lipite cu prenadez de geamuri, capota stropită cu lichid de frână, portierele zgâriate cu cheia sau, încă mai umilitor, parbrizul împroșcat cu bulion sau ulei încins de la etaj. (Personal, am optat pentru un amestec de oțet, apă și ulei: turnat cu grijă de pe balcon, e aproape invizibil și nu mai iese decât cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
când credeai că ai dat de el), și-am cotit spre camera cu surprize de la etajul 3. Încăperea necunoscută era permanent încuiată. Ușa avea lacăt și-un capitonaj roșu, de fotoliu de piele, pe care nimeni nu îndrăznise să-l zgârie. Mi-am reglat lanterna (întotdeauna veneam seara la ore cu ea) și-am plimbat fascicolul peste capitonaj. Lacătul încremenise în belciugele ruginite, dar parcă ceva nu se potrivea. Am tras de el, apoi de ușă; nimic. M-am apropiat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
fost și culmea să le lipsească tocmai lor, care dădeau căldura în toată clădirea), iar bărbații își apărau cu înverșunare confortul și spațiul teritorial al instituției în care eu doar lucram, iar ei locuiau. Unul mă și amenințase că-mi zgârie mașina, pentru că o parcasem în curtea interioară, în dreptul ușii „lui“. Dar nu-mi trecuse prin cap că oamenii își aduseseră televizor și se cablaseră de la biroul decanului, trăgându-și fir până în pivnițe, să prindă meciurile pe spanioli sau italieni. Câțiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]