1,218 matches
-
woogie, în cafenele cânta Juliette Greco, se purtau discuții filozofice cu creatori celebri. Efervescența ambianței de după război îmi stimula pute rea creatoare, aveam o sete de cunoaștere intelectuală nemăr ginită. Mă simțeam ca o pădure în care se trezesc în zori toate vietățile, trăiam euforic, eram liberă, nu-mi mai era frică de nimic. Duceai o viață mondenă? — Sigur. Clocotul restaurantelor, teatrele, muzeele mă uluiau. Eram ca o cratiță pe foc care fierbea fără oprire. Ceea ce am reținut din acea perioadă
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
cu litere mari: „Premiul I pentru cel mai bun dansator“ și i l-am trimis respectivului prin poștă. Mulți au făcut haz, dar alții, dezamăgiți, au contestat acordarea distincției partenerului desemnat. — Grozav, am chicotit. — Hai să revenim la chestionar, mă zori Ioana. — Care sunt pictorii tăi preferați? — Leonardo, Piero della Francesca, Rafael, Monet, Klee, Bissière. Mai sunt multe întrebări? — Destule. De ce? m-am mirat. — Pentru că viața este scurtă, nu avem dreptul să ne plictisim, replică Ioana. — O să sar peste câteva. În
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
ochii deschiși era cel în care Ina i se înfățișa în diferite ipostaze, semn că între el și ea exista o comunicare telepatică, pe care cuvintele nu reușiseră încă să le pună în operă, dar chema în sprijinul său timpul, zorindu-l să lucreze pentru el. * Alex învățase din acest examen al vieții că avea o singură cale de urmat: drumul spre grădina de suflet a Inei. Trebuia să planteze cu grijă, răbdare și mai ales cu tact florile încrederii și
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
de calibru mare. Din clipa aceea imaginea toamnei dobândi pentru el alte străluciri. Valentina auzi ușa de la intrare și veni În sufragerie întrebătoare. - V-ați certat? Ce s-a întâmplat? - Da’ de unde! Alex se însoară și ca toți mirii e zorit, de unde se vede că nu numai miresele sunt grăbite... Însă nu știe nici unul dintre ei că din ziua când le pune popa pirostriile pe cap, nu mai zic vai de mine, ci vai de noi! - Să-mi spui și mie
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
Legionară, sau infiltraț i etc., frontieriști, reacții puerile cu rupere de tablouri comuniste... unii cu stări precare de conștiință, traseiști la comuniști. Alții, rezistenți, la carceră. Regim sever. Penitenciarul ticsit. Înfometare maximă. Severitate excesivă. 6 Decembrie 1949! Spre zori. Care zori? Spre lunga noapte a sistemului comunist și a unei ideologii care a furnizat cele mai diabolice proceduri de distrugere a personalității umane. Uneori moarte bruscă. În general, moarte lentă. Îl mai aud încă pe comunistul Eugen Țurcanu: „Vă vom distruge
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
umblu în uimire, Căci amorul e foc mare Neavând încredințare. * Acum orice ceas și orice minut Împrotiva mea dușman s-au făcut; Cum voi mai putea a mă bucura Când mă simt cuprins de durere grea? 5 Soarele frumos, lună, zori și stea Toate înnegresc dinaintea mea. Câte strălucesc mie-mi înnegresc,, De nimic nu pot să mă veselesc.. Ah, noroc pizmaș, ah, noroc cumplit, 10 Nu-ți ajunge-atît câte m-ai chinuit?. Focul ce mi-l dai când o să-mi
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
ninsorile Peste toate zările. Toarce timpul fir de lacrimi Peste câmpul plin de patimi; Cărările se sfârșesc, Sub zăpezi se-mpotmolesc. Toarce timpul pe la geam Lungi fuioare de balsam, Vântu-și strigă rănile Prin toate poienile, Iar a nopților pruncie Țese zori de veșnicie Dar pe-a timpului cărare, Iarna liniște nu are! Să nu te superi, mamă! Să nu te superi, mamă, c-ades m-ai legănat; Cu mângâierea-ți caldă mereu m-ai alinat. Și atunci când am greșit tu nu
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
când în când se mai zărește câte-o chioară cioară ce-și face loc în bătrâna gară cra cra cra creangă ruptă de tramvai câțiva pelerini îmbrăcați în mantouri lungi și-n pantaloni de blugi se grăbesc și se tot zoresc și umbletul și-l măresc iar noi doi cuminți ne jucăm de-a v-ați ascunselea sub umbrele mari crezând că suntem țâncii și stăpânii luncilor iazurilor și pădurilor dar nu e așa căci eu plâng după jucăria stricată din
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
cu părere de rău că trebuia să se despartă de bunicul său, dar deadul Vasile, punându-i o mână pe umăr, îl împinse ușor înainte. Unul din cai fornăi înăbușit și lovi nerăbdător pământul cu copita. Hai, nepoate, hai! îl zori căruțașul, săltând în căruță și punând mâna pe hățuri. Că, dacă mai întârziai puțin, o lua căruța la vale fără tine!... Omul părea să fie cu chef și vorbea cam în doi peri. Culae săltă în căruță și își luă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
corectă, Înghițind În sec. - În sfîrșit, era. În cădere s-a sfărîmat complet, apa de mare și-a spus și ea cuvîntul, dar poate că mai putem căpăta informații de pe cartela SIM. E grabă mare, Franck, preciză ea, așa că Îi zorește-i pe cei de la PS și sună-mă de Îndată ce ai ceva concret. Oricît de fugară fusese, Încruntătura lui Franck nu-i scăpă. - E vreo problemă? - Nu știam că tu ești cea care conduce ancheta, răspunse el prudent. Tocmai voia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
vei deștepta, nu-ți vei mai aminti de nimic, de nimic... Avu un zîmbet rece. - Există ceva mai rău chiar decît moartea, vei vedea, mult mai rău: s-o pierzi pe femeia pe care o iubești... Lucas nu prea dormise. Zorii abia se iveau cînd deschise ochii. O privi pe Marie. Cu blîndețe și mii de precauții, desprinse brațul cu care-l Înlănțuia și, cu mișcare cît putu mai Înceată, se ridică, apoi izbuti să plece fără s-o trezească. Eforturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
înconjoară, mă strânge, mă înglobează. Vreau să strig, dar nu-mi pot dezlipi buzele. În fața mea, fereastra cu perdeaua trasă lasă să pătrundă lumina surdă a zorilor. Receptez carapacea din spatele meu ca pe o farsă a nopții, nădăjduiesc că odată cu zorii vraja să se desfacă; doresc cât mai multă lumină să intre în cameră, pentru ca ea să se destrame . Știu cu certitudine că nu visez, de altfel nici nu vreau să fi visat, încep să înțeleg... O dragoste imensă mă învăluie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
IAȘUL TINEREȚII MELE... Când zori-ncet se întrevăd, Mi-alungă visele rebele Și mă îndeamnă să revăd, Orașul tinereții mele... Să merg în trenul de-altădată, Împovărat de călători Și să mă bucur că îndată, Voi oferi, în gară, flori... Mi-e dor de viața
IA?UL TINERE?II MELE... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83804_a_85129]
-
a spus că se numește chandu, În limba primilor săi descoperitori. — Și ce conține? Teofilo nu răspunde de Îndată, ca și când s-ar fi gândit la ceva. — Ai spus că nu e din lotus, ci că provine din pământuri Îndepărtate, Îl zori Dante. În mintea lui, Își făcuse loc o intuiție. Oare să fie vorba despre... meconiu? — Meconiu? repetă Încet spițerul. — Substanța care se extrage din macul de la Răsărit, despre care scrie Plinius cel Bătrân. Aceea cu care marele Împărat Marcus Aurelius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
neobservat, dar acest lucru era practic imposibil, cu Însemnele pe care le purta. — Dă-mi un braț de postav, de care o fi, Îi ceru imperios unui negustor care Își expunea stofele pe o bancă, undeva În zonă. Omul se zori să Îi ofere o bucată de postav stacojie care Încă mai mirosea a vopsea, speriat de tonul său imperios și de veșmintele sale. Parcă nu se aștepta nici la plată, dar Dante i-o azvârli grăbit pe bancă, Îndepărtându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
pe drumul meu. Și dumneata tot În căutare de florini? Îl apostrofă. — Însă cu slabe speranțe să Îi obțin. Aurul se Împacă prost cu poezia. Îmi Închipui că știi asta, răspunse Dante urmărindu-l cu privirea pe cămătar, care se zorise să intre la loc după un rapid semn de salut. — Dacă așa stau lucrurile, mă tem să tot prost se Însoțește și cu umblatul pe mări. — Și totuși nu e marea scrinul tuturor bogățiilor? — Dacă e așa, atunci pentru mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Întrebă Veniero pe un ton ironic. Credeam că doar Angiolieri este expert În aceste locuri. Dintr-o dată poetul se reînsuflețise, ca și când ar fi conceput o nouă idee. O rupse la fugă, lăsându-și stupefiat Însoțitorul, care după o clipă se zori să Îl ajungă din urmă. Îl apucă ușor de cot, abătându-i mersul către o străduță laterală. — De ce Încolo? Întrebă Dante, care continua să se simtă dezorientat. Pentru Paradis trebuie să mergem În partea opusă. — Cercul zidurilor vechi: acesta este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
diavolească dincolo de toate astea! Poetul nu Îl mai asculta. Privirea lui străbătea Întreg localul, examinând din nou fiecare amănunt. Pereții păreau din piatră compactă și erau perfect vizibili, cu excepția spațiului dinapoia raftului pe care stăteau aliniate recipientele cu ierburi. Se zori Într-acolo și, Înșfăcând un colț al mobilei, o scutură din toate puterile, ca pentru a-i verifica soliditatea. — Ajută-mă să-l deplasez, repede. Bargello se apropie perplex. Apoi, o scăpărare de inteligență Își deschise drum pe chipul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
a se Îndepărta fără să fie văzut. — Repede, Bargello, dă fuga cu oamenii dumitale; e Încă aici! strigă el, În timp ce o zbughea către punctul unde zărise mișcarea. Nu știa dacă oamenii Îi urmaseră ordinul, dar nu avea vreme să verifice. Zorindu-se, Își deschise drum printre țesăturile care Îl Împiedicau. Își ținea mâna pe mânerul dăgii, fără a se Întreba ce va face dacă s-ar fi pomenit față În față cu adversarul, În cazul În care acesta ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
ceilalți de toată situația? Ce putea să fi spus netotul acela de Bargello? Era cu putință ca vreunul dintre ei să fi fost implicat În ceva ce, cu o evidență tot mai mare, părea să fie o conjurație? — Așadar? Îl zori. Celălalt desfăcu nodul fascicolului și Îl deschise sub ochii poetului, arătându-i o pagină acoperită cu o listă de nume. — E registrul intrărilor de la Porta di Francia. Gărzile mele scriu aici numele tuturor celor care trec, pentru vămuire. Și mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
uN nu-i așa că-s mai mult decât vierme nu-i așa că tulpina-ți mă vrea nu-i așa că urcușu-mi cât ferm e nu-i așa că-s nebun dar nu prea îmi urcam turbionii pe frunte ca pecețile calde și zorii unde cornul omizii de prun te adulmecă-n voia ninsorii de flori albe ca lingura ceții puneam caii să freamăte cald prin columna fântânii ce ți-i aromită de voci care scald m-a topit umbră palidă luna în șuvoiul
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
uscate. Te fac părtașă-n suferința mea îți vând un pont din lada cu secrete, De câte ori iubirea va durea înseamnă că trăiești pe îndelete. Tu ești fiorul ultimilor flori Și dependentă doar de clorofilă, Ești vara care nu mai are zori Și iarna prefăcută-ntr-o copilă. Hai toamnă cu miros de mandarin Adu-mi iubirea s-o mai văd odată, Și nu uita pocalul meu cu vin Și să nu uiți că am iubit o fată. Toamnă Bahică încă petrec
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
fi enervat voi cu bădărăniile voastre, i-o taie scurt Roja, pășind peste pragul de la intrare, holbîndu-se în adîncimea culoarului negru care i se deschide înaintea ochilor. E aici la dreapta un comutator, observă Părințelul, și ce mai aștepți? îl zorește Roja, vrei să ne rupem picioarele în bezna asta, să dăm cu capul de pereți? ridică puțin tonul, dar este întrerupt de pocnetul neoanelor din tavan care se aprind unul după altul inundînd holul într-o lumină curată de la un
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
asta aici. La urmă o să încropesc și eu un raport pe care o să-l semnați cu toții, așa, să dea bine la dosar dacă cineva o să-l dezgroape vreodată. Și cît se poate mai repejor, ca să isprăvim odată cu porcăria asta, îi zorește. Nici dacă m-ai fi lăsat să aleg prima n-ar fi ieșit mai bine gîngurește Angelina sorbindu-l din ochi pe Părințel, ar fi fost culmea să ne luăm de păr din cauza lor ca niște adolescente isterice, șoptește languros
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Se bâlbâia, ea care era atât de sigură de obicei, și pleca grăbită. Într-o dimineață, am căutat-o la administrație, s-o întreb ce se auzea, totuși, cu proiectul cimitirului. Cu cine trebuia să-l discut? Dar cine te zorește, domnule sculptor? și-a pocnit ea palmele. Era a doua oară că-mi răspundea la fel. Și dacă plec? am încercat eu. Moașa m-a privit șăgalnic și ironic, țuguindu-și buzele suprasaturate de ruj. — Nu pleci, domnule sculptor. Ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]