1,887 matches
-
emblematică a valorilor culturii universale și naționale Muzeul de Artă, Biblioteca Universitară, ca o Walhalla sacrificată într-o conflagrație care își revarsă sinistra strălucire pe toate ecranele lumii. Apoteoza acestor imagini de Epinal este atinsă atunci când televiziunea și radioul se pun în scenă pe ele însele, nu doar ca decor, ci și ca actor important al acestei supreme confruntări între Bine și Rău: asediate, ambele instituții lansează în eter apeluri disperate care cheamă cetățenii, Armata, pe oricine, "veniți să ne apărați!". Răspunsul generos
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
incontestabile ale faptului că violenta confruntare între români și maghiari în inima unui oraș pe care aceste două componente etnoculturale și-l împart aproape egal se pregătea încă din februarie. Dar ea ar fi putut să fie grăbită pentru a pune în scenă amenințarea pe care noile forțe politice ar fi reprezentat-o pentru statul român. Era de așteptat de altfel ca tensiunile româno-maghiare, prost gestionate sau chiar stimulate, să atingă punctul de fierbere în apropiere de 15 martie: această zi comemorativă a
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
otomane și că legionarii nu aveau steag verde, ci doar cămăși verzi. Povestea "steagului verde legionar", coroborată de câteva alte fraze revelatoare din zilele imediat următoare, dovedește un singur lucru, anume că puterea recent legitimată prin alegeri a încercat să pună în scenă la 13-15 iunie un remake stângaci al rebeliunii legionare din ianuarie 1941 și al reprimării acesteia de către Antonescu: aceeași topografie, aceleași metode, cu două diferențe majore: întâi, că, în ianuarie 1941, chiar se petrecuse o reglare de conturi între legionari
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
cu atât mai puțin orientării pro-occidentale a României și Bulgariei începând cu alegerile din toamna anului 1996. Reales președinte al Federației Ruse cu un important sprijin al Occidentului atât de înspăimântat de posibila victorie a comuniștilor încât a ajuns să pună în scenă o reuniune la vârf a G7 + 1, la Sankt Petersburg Boris Elțân e obligat de fapt ca, în 1999, să nu se opună în fond celor care îl susținuseră. Istoricii nu sunt de obicei înclinați către jocurile contrafactuale, dar putem
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
în a îndeplini acele puncte din programul electoral la care acest electorat de ultimă oră nu aderase niciodată; în schimb, scăderea nivelului de trai și inflația brutală care au urmat primelor măsuri radicale de reformă economică, tensiunile adesea stridente, masiv puse în scenă de presă, din sânul unei coaliții compozite, a cărei funcționare șoca opinia publică, obișnuită cu monolitismul de fațadă al partidului unic, destrămau brutal și cotidian iluzia unei puteri solidare, angelice și pure imaginea care câștigase de fapt alegerile din 1996
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
formele scurte la roman și apoi la vaste construcții epice. Altele urmăresc mișcarea de purificare și esențializare, subliniind evoluția de la aglomerarea barocă a primelor încercări, la dicția severă a versiunilor din urmă. În fine, există și narațiuni ale conflictului, care pun în scenă înfruntarea poetului cu normele reci ale versului, drumul torturant de la forma vidă la sens. Intrând în intimitatea unui cabinet de scriitor, ne-am obișnuit să vedem travaliul artistic greu, forma muncită, chinul. Antonio Patraș face, dimpotrivă, arheologia unei voluptăți. Traseul
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
moarte, Lovinescu se dovedește un foarte subtil cititor al Poeticii lui Aristotel, și intuiește că tragedia (formă "pură") se concretizează/ dramatizează în procesul receptării ca "melodramă", printr-o "lectură" participativ-empatică ce stoarce lacrimi și stârnește mila purificatoare. Într-adevăr, odată pusă în scenă, tragedia coboară în lume și devine melodramă, tot așa cum geniul elin, secătuit, se va răsfrânge ulterior, întrupându-se în fel și chip, în spiritualitatea europeană. De aceea, poate, simțind pericolul declinului inexorabil, Aristotel făcea elogiul textului "prim" și al lecturii
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
că melodrama urmează dinamica refulării/ defulării, fiind construită pe modelul unui conflict între două orizonturi de conștiință, dintre care unul este realizat, activ, pe când celălalt rămâne potențial 89, în acord cu personalitatea scindată a spectatorului-actor, obligat să "citească" exagerarea pasiunilor puse în scenă ca manieră de semnalizare a "grandorii referentului numenal", fapt menit să trezească în receptor nu doar elanul identificării cu personajele dramei, ci și curiozitatea, spiritul analitic. Așa se explică de ce reprezentările ficționale în genere sunt construite pe un tipar teatral
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
afirme, adică modelată estetic pe niște tipare excentrice în raport cu tradiționalismul specifist exaltat de ideologul de la Sămănătorul. Bine primită în presa culturală pentru calitățile ei "literare", piesa n-a stârnit însă și entuziasmul oamenilor de teatru, care au refuzat s-o pună în scenă. În mod evident, elogiul valorii beletristice semnalează, indirect, defectul major, pentru că insuccesul nu s-a datorat exclusiv circumstanțelor exterioare, cât unor grave inadecvări de fond, drama lovinesciană fiind receptată, în genere, drept pură "literatură dialogată" și de un retorism parazitar
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
cel ce ascultă și transcrie la rândul său "povestea" s-o transforme efectiv în "nuvelă", adică într-o creație literară fără vreo legătură vizibilă cu "realitatea" subiectivă a experiențelor personale. Prezența ascultătorului-spectator teatralizează de fapt narațiunea, obligând povestitorul să-și pună în scenă jurnalul și să joace, din nou, comedia dragostei, și încă în cel mai melodramatic mod cu putință 130. Pe scurt, măcar două sunt motivele pentru care utilizează Lovinescu procedeul "manuscrisului găsit" sau al "povestirii în ramă": 1. refuzul confesiunii și
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
dragoste florentină. Dar, după cum am anticipat, recursul la anecdotă vizează nu atât "degradarea", cât simplificarea romanțioasei aventuri amoroase prin reducția la sâmburele său epic, la elementele de "intrigă", întotdeauna mai triviale în raport cu poezia inefabilă a iubirii și cu suferința obligatorie pusă în scenă printr-un ceremonial patetic, grandilocvent. Lovinescu a intuit foarte bine că, spre a putea fi integrată în compoziția contrapunctică a romanului, nuvela trebuia comprimată, "rezumată" la nucleul ei narativ, fără pic de retorică și fără scenariul dramatic cerut de poetica
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
și inefabile (lui Andrei așa i se pare), ci reprezintă efectiv un univers coerent de semne și simboluri, traductibil într-un limbaj. După cum am mai spus, abia o dată cu apariția unei astfel de conștiințe-oglindă romanul lovinescian își apropriază "forma" propriu-zis teatrală, punând în scenă drama profundă a eului cu ajutorul a două instanțe diferite: actorul (cel ce trăiește propriu-zis) și spectatorul-interpret (personaj distinct, neimplicat în "acțiune"). Dar, cum eroul lovinescian (intelectualul) tinde mereu să-și asume ambele roluri (să fie, adică, actorul și spectatorul propriei
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
Idem, p. 36. 205 Michael R. Booth, op. cit., p. 187 ș.u. (vezi în special capitolul final al lucrării, "The Melodramatic Acting"). 206 Peter Brooks, op. cit.¸ p. 149. 207 Resuscitarea "cadrelor tragediei" generează și un efect parodic, câtă vreme "conflictul" pus în scenă lasă impresia unui "joc" de societate, de farsă (intriga e declanșată de un "rămășag", ca și în Bălăuca, unde "soarta" poetului e prescrisă de hotărârea unui "divan" instituit ad-hoc). Frapează, apoi, discrepanța dintre premizele "tragice" ale dramei și nota de
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
se ajunge la orfism, la instituirea misteriilor, care au ca obiect ritualizarea cîntecului. Se pun în mișcare alaiuri gălăgioase, vesele ori triste, care hălăduiesc pe întinderi bogate în ierburi și flori. Este un amplu și misterios joc vegetațional; dar se pun în scenă și aspecte din viața daimonilor cîmpiilor și codrilor: Orfeu se așază pe o piatră cu lira pregătită, își aduce aminte de Euridice, iar, la glasul său, păsările se opresc pe crengile copacilor să-l imite (ținîndu-i isonul), căprioarele își încetinesc
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
misiunea în chip culturalizator); caracterul bipolar al simbolurilor - apa primordială/soarele atotbiruitor. Sunt forme favorizate de regimul ambiguităților, obișnuite în mitologiile arhaice cu fond neolitic. Nicăieri nu au loc bătălii sîngeroase și încărcate de patetism uman ca la Troia. Se pun în scenă numai înfruntări formale, „principii”. Protagoniștii doar își anunță prezența, gălăgios și în fală. Decid simbolurile reprezentative în împrejurări semnificative. Solare: naștere, întemeiere; acvatice: moarte, renaștere. b. Mioara năzdrăvană Oaia face figură aparte, prin modestie și „lipsă de reprezentare”, în bestiarul
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
anumită informație a cărei importanță este nesemnificativă, dar o construiește în așa fel încăt primește o semnificație care nu coincide cătuși de puțin cu realitatea. Criteriul de selecție a acestei informații, îl constituie senzaționalul, spectaculosul, televiziunea îndemnănd la dramatizare. Aceasta pune în scenă un anumit eveniment căruia îi exagerează importanța și caracterul dramatic. Cercetătoarea Elisabeth Noelle-Neumann susține că, pe termen scurt mass-media nu are niciun efect asupra cetățeanului, dar pe termen lung, efectele sunt destul de profunde. Dacă respectivul cetățean este „expus” mult timp
Puterea de influenţă a televiziunii. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Adrian Baldovin () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2289]
-
iezi, de Ion Creangă; Punguța cu doi bani ,de Ion Creangă; Albă ca Zăpada, de frații Grim; Iedul cu trei capre ,de Octav Pancu-Iasi; Totodată, însușirea textului literar corect mi a dat posibilitatea de a dramatiza aceste povești, ele fiind puse în scenă cu prilejul unor evenimente, serbări, festivaluri. Aceste povești au constituit un mijloc important pe lângă obiectivele specifice - cultivarea expresivității limbii, folosirea mimico gesticulație în exprimare, socializarea prin intercomunicare rezolvând anumite sarcini ale dezvoltării comunicării, de exemplu: aprofundarea conținutului poveștii; redarea conținutului
DARURI ŞI GÂNDURI PENTRU MAMA by Lenţa Neacşu () [Corola-publishinghouse/Science/1153_a_2221]
-
în donațiile tot mai mari pe care francezii le fac în astfel de momente (cf. ,,Téléthon: anatomie d'un public solidaire", Le Monde diplomatique, decembrie 1999, p. 27). Deși caracterul publicitar al acestor seri televizate este bine cunoscut, aici se pun în scenă speranța și acceptarea implicită a unei determinări exterioare sănătății și existenței. La fel, reprezentările sociale (sau RS) sînt forme de ,,programe" culturale ce acționează asupra grupurilor și membrilor acestora. Aceste secvențe, analoage celor care influențează dezvoltarea individului sau a unei
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
conținuturile complexe, puternic argumentate) de înțelegere a mesajelor? Ne vom limita, pentru moment, să presupunem că o "bună" acțiune de comunicare, eficace în scopul său de persuadare, se va mulțumi, din rațiuni diverse, atît strategice, politice, cît și financiare, să pună în scenă elementele unei culturi comune, sintetizate în nucleul central al unei RS, și să încerce să o facă să persiste. La un alt nivel de analiză, a comunica bine înseamnă și a schimba stereotipurile sau cristalizările inadaptate sau nefuncționale ale diverselor
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
mai mult ca "expresie și producție a subiectului", și mai puțin ca "imagine, reproducere sau reflecție" (Moscovici, 1976, p. 63), utilizînd tehnici bazate pe procesul de proiecție. Planșele inductoare (Abric, 1994, p. 63) sînt un exemplu în această direcție: desenele pun în scenă tematica de anchetă într-o manieră destul de generoasă pentru ca subiecții interogați să își proiecteze propriile lor reprezentări pe obiectul ambiguu reprezentat în imagine spre a fi comentat. În această tehnică, apropiată de interviu, suportul desenat ilustrează instrucțiunile verbale care însoțesc
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
reprezentare este folosită de Goffman într-un sens apropiat ritului de interacțiune, diferențiindu-se, în același timp, prin importanța acordată analizei sistemelor de semne, ce nu sînt imediat "acționate". Reprezentarea, jocurile, rolurile, personajele, decorul, scena, mizele și practicile care sînt puse în scenă în viața cotidiană sînt concepute ca forme simbolice potențial în acte. După lucrarea lui E. Goffman, La Mise en scène de la vie quotidienne. La présentation de soi, trad. fr. (vol. I), Paris, Minuit, 1973, pp. 29-40 Fenomenul raționalizării și al
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
cel mai propice nașterii, dezvoltării și emancipării ideilor creatoare. În urma celor constatate mai sus, suntem conduși spre o altă manifestare a inspirației, concretizată prin actul revelației divine, care, din punct de vedere teologic, implică o metamorfoză a invizibilului în vizibil, punând "în scenă nu numai pe Dumnezeu "pe Care nimeni nu L-a văzut vreodată" (Ioan 1, 18), dar și lucrurile lumii, pe care fiecare credincios credea până atunci că le-a văzut mereu, dar pe care le descoperă acum într-o lumină
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
text, petrecerea din pivnița lui Auerbach, te încînta pe scenă, cum Mefisto făcea să țâșnească vinul din masă și alte artificii ignorate mai târziu în teatru, cu abstractizarea extremă a decoră- rilor și costumelor și ciopârțirea operei de către regizori care puneau în scenă "o piesă a lor" nu a lui Goethe sau Shakespeare. Horațio avea să apară nu ca prieten al lui Hamlet, ci ca intrigant și trădător, nu numai al prieteniei, ci și al țării, iar regina, asasină a Ofeliei. Deși nu
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
de sticlă netopită ajung uneori până la scânteierea orbitoare a cristalului. Dar un cristal-arici, un cuarț cu mii de ace diferit orientate. Extraordinarul "Mofturi 1900" este, astfel, un mister medieval într-o variantă nouă. Sfinți și mari păcătoase se străduiesc să pună în scenă un gigantic spectacol al materiei vii în scopul ultim, cabalistic, de a crea un om. Comedia se sparge însă și piere în aceeași disperare isteroidă, aceeași tensiune spre uman și aceeași neputință de a fi uman, caracteristice poeziei lui Iaru
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
mult sesizate la vremea respectivă, și anume: excursul prin care, în 1999, Cornel Munteanu analiza Pamfletul ca discurs literar. Un eseu care este asimilat acum, prin ceea ce are esențial, de un alt demers, situat tot sub zodia livrescului și care pune în scenă exigențe teoretice și pragmatice deopotrivă, ce nu vor putea fi ignorate sau eludate de exegeza agheziană, dacă vrea să scape de neajunsurile simulacrului. Prin Tudor Arghezi. Discursul polemic, Minodora Sălcudean își asumă, discret, orgoliul unui spirit critic iubitor de orânduială
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]