12,621 matches
-
style et traduction Dumitru LAVRIC De la ultimul fanariot la ultimul Caragiale Maria OCTAVIAN PAVNOTESCU O viziune a poeziei Alina-Iuliana POPESCU O poetică a deconstrucției. Neomodernismul: Ana Blandiana Adrian-Dinu RACHIERU Romanul politic și pactul ficțional Theodor Codreanu în imaginarul criticii Ediție îngrijită de Lina Codreanu In honorem Elvira Sorohan Coordonatori: Bogdan Crețu, Lăcrămioara Petrescu * Teotihuacan (vechi oraș aztec): "Locul (templul) unde omul devine Zeu." ----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------8
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
zboare, să-i aduci și pe ei. Vrăbiuțele s-au așezat pe crenguță, ca o pereche de îndrăgostiți, ciripind voioase, iar crenguța își porni legănarea, scuturându-și petalele florilor de emoția revederii și de dragul vrăbiuței. Spre seară, vrăbiuțele plecară să îngrijească de cuibul lor, iar crenguța rămase să facă rod mănos din florile sale. Timp ce câteva săptămâni bune vrăbiuța nu s-a mai arătat iar când sosi într-un târziu, a găsit crenguța încărcată de rod. Dar roadele și frunzele
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
dar sunt cu mintea trează; ispitele, oricând, pot să mi le stăpânesc! Am vrut să știi toate acestea de la mine (că de dușmani, ca fiecare, nu duc lipsă). Eu știu doar atât: sunt sinceră, modestă, optimistă, iar sufletul mi-l îngrijesc și-l slujesc în credință. Fabulă în versuri albe Aveam a opta coastă, un surplus, pe care am pierdut-o din neatenție, într-o noapte de tristă amintire, cu cer înnourat; am uitat-o afară. O țineam ziua pe gard
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
Chiar îmi pare rău. Sunt un prieten de rahat, nu-i așa? Îmi cuprinde umerii cu brațul. Ar fi trebuit să încerc să fac mai mult. Ai dreptate în ceea ce privește lipsa discuțiilor despre Patrick. M-am gândit că e ca și cum ai îngriji o rană. Că ar fi mai bine s-o lași să se vindece în liniște, cu discreție. Dar m-am înșelat. Toți ne-am înșelat. Tu chiar aveai nevoie să-ți manifești supărarea. Ce ușurare! Simt că mi se ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
și privesc grădina. Acum, că mă uit mai atent, mă gândesc că e totuși cam neîngrijită, dar e uluitoare. E splendid, Finn, îi zic, arătându-i grădina. —Vanessa se supăra pe mine fiindcă nu voiam să tai iarba și să îngrijesc pomii... zice el. — Păi, cam avea dreptate. Finn se strâmbă. Nu începe și tu... Păi, uită-te și tu, iarba asta are practic un metru. —Cu atât mai bine pentru cineva care ar cădea pe ea! zice el, ridicându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
dosul spre înainte. Știrile de la un radio portabil au început cu informațiile meteo și cele sportive, pe dos ca de obicei: dezastrele din China, autoflagelările arabe, masochismul evreiesc și noile ordonanțe ale guvernului român veneau la sfârșit. Dar Alimentară se îngrijea mai departe de pregătirile ei. Porni spre casă fără să-și dea seama că merge înapoi, după ce îngăimă un !revedere La sau !bine Cu, oprindu-se în fața ușii: Trebuie să-mi iau pastilele și pe toate opt le înghiți în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Vreți să fiți români? Nu! răspundeam noi și strânsorile slăbeau. Nu? ne întrebau din nou. Nu! răspundeam noi. VREM SĂ FIM ROMÂNI IDEALI! Și urletele începeau. Toată Rusia era un monourlet românesc. Șoferoaica Liuba, care-i aproviziona pe soldați, ne îngrijea rănile. Când am ajuns cu Zagna trasă la edec pe pârloaga de lângă Vădeni, mirosea deja a Oxigen Românesc. Din 2000 rămăseserăm 60, soldații nu își dădeau seama că deveniseră istorie, odată cu calupul de timp, împietriți în sistem, ca și cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Blocă intrările și dădu ordine clare să nu fie deranjat. Nu îi păsa nici dacă lumea se sfârșea în afară! Într-un pat din infirmerie zăcea Ana. Așternutul îi era pătat de sânge, dar rănile îi fuseseră deja cusute și îngrijite de Sarah Medico. Părul îi era murdar și fața lividă, iar pe ea avea o expresie senină de împăcare. Era inconștientă. Pieptul i se urca greu când respira și trosnea ușor când cobora. Își încrunta ușor sprâncenele uneori, atunci când în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
adevărul e că noi nu ne-am schimbat deloc. Tot timpul ne temeam să nu fim aflate. Tot timpul! Săracele de voi! Da... ce n-am luat în calcul a fost pornirea noastră spre sexul opus, știi? Adică... ne-am îngrijit atât de mult de carapacea noastră care să ne ferească de lumea exterioară, încât ne-am dat prea târziu seama că nu avem ce face dacă nouă încep să ne placă anumiți tipi. N-aveam cum să păstrăm aparențele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
desfăcu microfonul de la rever și îl ținu în mâna întinsă. Erau acum cam la treizeci de metri de urangutan. Trecură pe lângă un indicator de pe cărare, pe care scria „Sanctuarul urangutanilor Bukut Alam“. Acela era locul în care urangutanii orfani erau îngrijiți și reintroduși în sălbăticie. Exista o clinică veterinară, o stație de cercetare, o echipă de cercetători. Dacă este un sanctuar, nu înțeleg de ce... — George, ai auzit ce a spus. Taci din gură. Douăzeci de metri. Uite, încă unul! Doi! Trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
a revenit. A murit în a treia zi. Urmă o tăcere scurtă. Dacă mi se permite să fac un comentariu personal, zise Marsh, a fost o experiență zguduitoare pentru toți cei din spital, și mai ales pentru mine, personal. O îngrijisem pe acea fetiță de când era bebeluș. Era ... iubită de toți cei din personal. Era o mică rază de soare, de câte ori venea în clinică. Am încercat această procedură riscantă pentru că ea o dorise. Dar noaptea mă întreb dacă am făcut ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
mârâia ... Parcă trecu o veșnicie până când Maimuțache dădu drumul mâinii, sări la Markie Lester și îl lovi drept în piept, iar Pester se prăbuși, și ceilalți se repeziră după ei, pe când se rostogoleau în praf. Timp în care, Billy își îngrijea mâna însângerată. Câteva secunde mai târziu, durerea deveni suportabilă și Billy ridică privirea. Văzu cum maimuța se cățărase pe gard și era cam la trei metri deasupra lor. Îi privea de sus. Iar amicii lui stăteau cu toții jos, urlând și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Roșu este o ficțiune. Orice asemănare cu realitatea este întâmplătoare. Sau, cum ar spune Boris Vian: ... povestea e în întregime adevărată, de vreme ce am născocito de la un cap la celălalt... Maria Tacu MOTTO: HAMLET: Scumpul meu domn, ești bun să te îngrijești de actori? Ia seama să fie cinstiți cum se cuvine; căci ei sunt rezumatul și cronica prescurtată a vremurilor: mai bine să ai un epitaf prost după moarte, decât să te vorbească dumnealor de rău cât ești în viață. POLONIUS
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
că eu am grijă de pergolă, de cuptor, de casă. De tot ce e dincoace de gard. Dar acolo, tu ești șefa. Vreau să fie de toate în curtea mea și să arate bine, am eu ambiția asta. Maestrul se îngrijea doar de gazonul de dincoace de gard, și asta rar, rar de tot, îi plăcea să ude cu furtunul, uneori, iarba din jurul casei, nu are trei sute de ani, dar e bine s-o faci să ajungă la tot atâția!, îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
după, câte mii de ani a trudit el pământul! Nu mă interesează secretele toposului inițial (așa-i zicea taică-meu, topos inițial), nici ale Evangheliilor, au fost patru, au fost 80?, aduce noutăți Evanghelium Judas?, eu nu vreau să mă îngrijesc de Împărăție, s-o facă alții, Neli, spre exemplu, că ea e cu cele sfinte, să bată ea mătăniile. Ne iluzionam că trăim într-o societate masculină, falică precum inflorescențele pătlaginei din curtea mea, de fapt, femeile au condus totdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
cu reprezentările ei - un Paradis cerebral de care eu fug. Fiecare cu Paradisul lui, uite, dacă Paradisul lui Borges era biblioteca, al meu de ce să nu fie tot ce transmite mintea mea, balansând spre grădină, zburând pe merii atât de îngrijiți de Neli?... Dar nu vreau nici un Rai. Nuuu. De-abia aștept să scap de orice amintire, să nu-mi mai văd viața de atunci, să nu mai apară imaginile cu Anita, Doamne, cum mă chinui de atâția ani, cum vin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
mă zbat pentru toate, eu, nu el. Îi gătesc, pentru el am învățat toate astea, supe, borșuri, fripturi, că mănâncă precum haplea, ați văzut și dumneavoastră, cică faci dragoste așa cum mănânci, la Maestru se potrivește de minune afirmația asta, mă îngrijesc de grădină, de solar, de casă, de livadă, de cățea, mai zice el câteodată: o hrănim pe Tara asta de pomană, latră atât de rar!, suntem nababi, ce dracu’?, mai leagă cățeaua, că toată ziua e în casă... dar câinele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
și, de atunci, se tot pune înapoi... Și memoria mea tot acolo merge. Acolo e universul meu, transferurile memoriei mele pe vârfurile de copaci. Simți ce mirosuri vin din grădina aia??? Băga-o-aș în pizda mă-sii... Nu o îngrijesc eu, e treaba Frumoasei Neli acolo, ea păzește paradisul, eu sunt cu admirația și gazonul de aici, de dincoace de gard, îmi plac ierburile, uite că, pentru tine, am să le ud. Prinde furtunul cu mâinile lui mari, frumoase, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
fie, nu să joace. — Și doctorul ce v-a spus, de ce nu mai vorbește Maestrul?, Frumoasa Neli se rușinează când întreabă asta, îl știe de câțiva ani pe bărbatul ca un munte de puternic, împingea mașina cu pieptul prin curte, îngrijea gazonul ca un cunoscător, o mai salva pe ea de la treabă cu pasiunea asta a lui pentru ierburile din curtea cealaltă, nu se irosea pe nimicuri, un gospodar adevărat, ce zodie?, aha, Taur, ăștia muncesc, nu glumă, sunt cei mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
de ani?, să fi trăit cu el cât se putea, apoi, să fi făcut o căsătorie cu cineva domestic, un om de casă, un bărbat care să aibă grija mea, să-mi plătească tot. Un bancher, ceva. Acuma, o să-l îngrijesc eu pe Maestru până la o sută de ani, că dacă trăiește el mult?, dacă paralizează, că mi-a zis doctorul că e posibil și asta? Să-mi miroasă a om pe moarte în casă? Și Loredana aprinde încă o țigară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
Ba da! Ție îți sunt recunoscătoare pentru că m-ai salvat, iar părinților tăi pentru grija pe care mi-au purtat-o. N-am să uit niciodată cum mă hrăneai, cum îmi construia tatăl tău căsuțe, iar mama ta cum mă îngrijea. Îți promit că n-am să vă uit dar, te rog lasă-mă să plec! Locul meu nu este aici! Băiatul puse pasărea pe geam și cu ochii înlăcrimați se uită Ia ea. Nu fi supărat, mă voi întoarce! Pasărea
Încercări literare by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1222_a_1927]
-
studii culturale Origini. Caiete silvane (5 volume, 2002-2003). Este autorul cărții Iter in Indiam. Imagini și miraje indiene în drumul culturii române spre Occident (Polirom, 2006). Are în pregătire pentru tipar volumele Eliade secret și Comentarii la legenda Meșterului Eliade. Îngrijește, la Editura Humanitas, publicistica din India a lui Mircea Eliade. Precizări scenografice Personajul principal al acestei cărți, apașul metafizic, este Nae Ionescu. Porecla i-a fost dată, se pare, de Vasile Băncilă. În orice caz, ea se întâlnește în manuscrisele
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
același lucru i se poate imputa ei înseși, în plus cu circumstanțe agravante de rea credință și tezism. Scăderile ediției prelegerilor de filozofia religiei din anul universitar 1924-1925 au fost deja semnalate de alții. Faptul că Marta Petreu s-a îngrijit de tipărirea unuia dintre primele cursuri ale lui Nae Ionescu e un indicator cert al interesului pozitiv pentru opera sa. Nu investești efortul reclamat de o ediție, mai ales când e vorba de un autor controversat, dacă acest autor nu
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
să le Încadrăm la limita de sus pentru a nu intra sub incidența legii 18. Fratele meu va moșteni vila și Încă o casă mare În Arad, avem proprietăți la țară, moștenite de la bunici de care tot el se va Îngriji, la Arad are de toate, nu mai vine el aici, așa că poți să te folosești de tot ce este aici, evident fără să-ți bați joc, dar nu ești tu un astfel de om, nu? Mulțumesc, nu mă ating de
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
Se întâmplă în cazul acesta ceea ce spun medicii despre febra hectică, și anume că la început ea este ușor de îngrijit și greu de recunoscut, dar, o dată cu trecerea timpului, dacă la început nu ai identificat-o și nici nu ai îngrijit-o, ea ajunge să fie ușor de diagnosticat și greu de vindecat. Se întâmplă același lucru și în treburile statului: dacă știi să prevezi din timp lucrurile, însușire care nu-i este dată decât omului înțelept, poți să înlături cu
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]