11,393 matches
-
(titlu original în engleză: "A Bridge Too Far") este o carte de non-ficțiune scrisă de Cornelius Ryan și publicată prima oară în 1974. Cartea prezintă povestea Operațiunii Market Garden, o operațiune militară eșuată a Aliaților din timpul celui de-al doilea război mondial care prevedea cucerirea și apărarea unei serii de poduri peste principalele râuri din Olanda ocupată de Germania nazistă. Titlul provine de la comentariile făcute de generalul-locotenent britanic Frederick Browning care i-a spus
Un pod prea îndepărtat () [Corola-website/Science/332209_a_333538]
-
în trecere se refereau la ea ca la un "succes parțial" al lui Montgomery. Lucrarea "" a fost cea care a adus în atenția publicului larg adevărata față a acestei operațiuni masive, inclusiv un catalog cu erorile și greșelile comise de Aliați, în același timp evidențiind curajul deosebit al participanților. Cartea a fost ecranizată cu un titlu omonim în 1977 sub regia lui Richard Attenborough, cu Michael Caine, Sean Connery, Anthony Hopkins și Robert Redford în rolurile principale.
Un pod prea îndepărtat () [Corola-website/Science/332209_a_333538]
-
ai marilor unități de infanterie, artilerie și blindate. Această perioadă de până la data de 10 mai 1940 a primit numele de „Războiul ciudat”, fiind caracterizată prin acțiuni de luptă sporadice și ciocniri de mică importanță ale patrulelor de recunoaștere. Generalii aliații considerau că timpul este de partea lor și sperau să vlăguiască Germania prin impunerea unei blocade, ca numai după aceea să declanșeze ofensiva. Planul generalui Maurice Gamelin, comandantul forțelor aliate pentru respingerea unui atac german dat prin Belgia era să
Corpul Expediționar Britanic (Al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/332226_a_333555]
-
fost foarte receptivă la misionarii protestanți, care aduceau cunoștințe vestice, spitale, școli, și o fereastră spre lume. Elitele clasei de mijloc și-au trimis fiii la școli protestante, aceștia devenind la rândul lor naționaliști puternici ce vedeau în Statele Unite un aliat împotriva imperialismului colonial japonez. Luând locul sudului, nordul a produs atunci multe figuri proeminente în istoria coreeană. După 1945, majoritatea creștinilor au fugit în Coreea de Sud, căutând libertate religioasă. Cărțiile lui Matteo Ricci au provocat controverse academice când au fost aduse
Creștinismul în Coreea () [Corola-website/Science/332424_a_333753]
-
și Haig nefiind dispuși să desemneze unitățile componente. Weygand a fost înaintat la gradul de general de divizie (general-maior) în 1918. El a rămas în statul major al lui Foch și după ce acesta din urmă a fost numit „Comandant Suprem Aliat” în primăvara anului 1918. Weygand a fost omul de încredere al lui Foch în timpul bătăliei de pe Marna. În 1918, Weygand a fost unul dintre negociatorii armistițiunului cu Germania, el fiind cel care citit condițiile împuterniciților germani la Compiègne. În timpul războiului
Maxime Weygand () [Corola-website/Science/332401_a_333730]
-
bătăliei de pe Marna. În 1918, Weygand a fost unul dintre negociatorii armistițiunului cu Germania, el fiind cel care citit condițiile împuterniciților germani la Compiègne. În timpul războiului polono-sovietic, Weygand a fost membru al Misiunii interaliate în Polonia în perioada iulie-august 1920. Aliații au sprijinit în timpul acestui conflict tânăra republică poloneză împotriva Rusiei bolșevice. Misiunea interaliată, din care făcea parte și diplomații Jean Jules Jusserand și Edgar Vincent D'Abernon, nu s-a putut lăuda cu mari realizări. Raportul misunii a fost finalizat
Maxime Weygand () [Corola-website/Science/332401_a_333730]
-
poloneze, dar aceste speranțe au fost rapid distruse. Weygand nu a reușit să îi dea o un răspuns corespunzător lui Józef Piłsudski care, în timpul primei întâlniri care au avut-o pe 24 iulie, l-a întrebat „Câte divizii ați adus?”. Aliații nu trimiseseră nicio unitate militară în sprijinul polonezilor. Începând cu 27 iulie, Weygand a fost consilier al șefului Marelui Stat Major, Tadeusz Jordan-Rozwadowski. Poziția ofițerului francez era una delicată. Cei mai mulți polonezi îl considerau un intrus și vorbeau doar în poloneză
Maxime Weygand () [Corola-website/Science/332401_a_333730]
-
semnate de François Darlan, înțelegeri prin care Puterile Axei primeau dreptul de folosire a bazelor militare franceze din Alep (Siria), Bizerte (Tunisia) și Dakar (Senegal) și care prevedeau o extindere a cooperării militare cu Axa în cazul unor contramăsuri ale Aliaților. Cu toate acestea, Weygand a colaborat cu germanii livrând pentru trupele Afrika Korps comandate de Erwin Rommel cam 1.200 de camioane și alte vehicule franceze, piese de artilerie grea și muniție pentru acestea. Se pare că Weygand era favorabil
Maxime Weygand () [Corola-website/Science/332401_a_333730]
-
piese de artilerie grea și muniție pentru acestea. Se pare că Weygand era favorabil unei colaborări discrete cu Germania. Motivul pentru care s-a opus folosirii bazelor franceze de către germani nu pare să fi fost păstrarea neutralității sau de ajutorarea Aliaților, ci dorința de salvare a prestigiului Franței în zonă și păstrarea contorului asupra imperiului său colonial. Adolf Hitler a pretins însă o colaborare necondiționată, Fuhrerul făcând presiuni asupra guvernului de la Vichy, în noiembrie 1941, pentru demiterea lui Weygand. În noiermbrie
Maxime Weygand () [Corola-website/Science/332401_a_333730]
-
structura societății și asuprirea țăraniilor de către nobilii Yangban. "Han"-ul și-a pus amprenta asupra culturii, în special prin șamanismul coreean sau pansori. Savantul japonez Kimura susține că evenimentele istorice moderne cum ar fi eliberarea Coreei după capitularea Japoniei de către aliați nu de către Armata Coreeană de Eliberare, războiul din Coreea și împărțirea națiunii în două state au afectat cultura, dând poporului coreean o frustrare de ,lipsă a unei istorii glorioase” și contribuind la apariția acestui "han" nerezolvat. În lucrările literare coreeano-americane
Han (cultural) () [Corola-website/Science/332502_a_333831]
-
Shades Darker Dragostea învinge orice. În Allied de Robert Zemeckis, cu Brad Pitt și Marion Cotillard, care întrupează doi spioni romantici într-o Europă sfâșiată de al doilea conflict mondial, totul începe la Casablanca în 1942. Aflat în serviciul contraspionajului aliat, agentul Max Vatan o întâlnește pe luptătoarea în Rezistența franceză, Marianne Beauséjour, în timpul unei misiuni foarte periculoase. Este începutul unei relații pasionale. Cei doi se căsătoresc și se stabilesc la Londra. Dar, după câteva luni, Max este informat de serviciile
În 2017, Hollywoodul sfidează viitorul prin pelicule romantice și scenarii științifico-fantastice by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105877_a_107169]
-
fost anul a două doctorate honoris causa, dar dincolo de recompensa lor de excepție, le-am iubit și pentru că prieteni apropiați le-au fost la origine. Cel de a Craiova (21aprilie) i-a avut ca inițiatori pe Emil Boroghină, al cărui aliat am fost de mult în luptele pentru Shakespeare, și pe Alexandru Boureanu de care mă leagă o plăcută întâlnire în Franța și apoi o descoperire în orașul lui Sorescu. Această nobila manifestare fu îndoliată la câteva zile de dispariția unui
Corespondență specială de la Paris de la Prof. Univ. Dr. GEORGE BANU: Anul trecut () [Corola-website/Journalistic/105889_a_107181]
-
emblemă îl rețin! Apoi, colaborarea cu editura Nemira și prietenele de acolo, Ana Nicolau, Dana Ionescu, mi-a procurat satisfactii particulare, aș spune "unice". Cărți născute dintr-o experiență în asociere cu o echipă în a cărei încredere găsesc un aliat inegalat. În iunie am publicat un volum intitulat Convorbiri teatrale, ce reunește dezbaterile avute în ultimii trei ani în cadrul Festivalului de la Sibiu cu mari regizori europeni. O adevărată panoramă orală a gândirii acestor protagoniști care au fost prezenți la Sibiu
Corespondență specială de la Paris de la Prof. Univ. Dr. GEORGE BANU: Anul trecut () [Corola-website/Journalistic/105889_a_107181]
-
printr-o conspirație între natură și oameni, iarna anului 1917 a fost deosebit de aspră. La Iași, termometrul cobora la -20°, la -30° și chiar la -40°. Dușmanul - adică neamțul -, în cele două treimi ale țării pe care le ocupa, și «aliații», adică rușii, și mai brutali decât dușmanul, în Moldova, pe care de asemenea o ocupau, erau înfofoliți în șubele lor, ocupaseră clădirile cele mai bune, din care îi goniseră pe locatari, și puseseră mâna pe lemnele de foc; lor nu
Invitație la lectură by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105827_a_107119]
-
În mai 1916, contele de Saint-Aulaire a fost numit ministru plenipotențiar la București, reușind în câteva săptămâni să obțină angajamentul României alături de Antantă. A contribuit decisiv, împreuna cu Misiunea Militară Franceză, condusă de generalul Berthelot, la netezirea relațiilor României cu Aliații și la reorganizarea țării atât în timpul refugiului la Iași, împreună cu familia regală, cât și după încheierea războiului. Și-a pus în mod deosebit amprenta pe destinul țării noastre în cursul negocierilor de pace, în urma cărora s-a înfăptuit România Mare
Invitație la lectură by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105827_a_107119]
-
luptau împotriva lui Dmitri. Armatele Lituaniei și Riazanului au pornit să se alăture forțelor Hoardei iar Mamai și-a montat tabăra pe malul Donului, așteptând sosirea lor. În timp ce Mamai și-a montat tabăra, prințul Dmitri și-a mobilizat trupele și aliații în Kolomna pentru a rezista invaziei. Armata Moscovei a fost completată acolo de forțele majorității principatelor rusești, inclusiv Tver, Suzdal, Rostov, Iaroslavl, Polotsk, Murom și Beloozero. Mulți dintre participanți au fost nevoiți să renunțe la loialitățile lor precedente: armata Smolenskului
Bătălia de la Kulikovo () [Corola-website/Science/333902_a_335231]
-
ruse combinate sub comanda Marelui Prinț de Vladimir Dmitri Ivanovici de Moscova (numit mai târziu "Dmitri al Donului" sau "Donskoi" în rusă) au avut de înfruntat o armată tătară mult mai numeroasă sub comanda lui Mamai, hanul Hoardei de Aur. Aliații lui Mamai, Marele Prinț Oleg al II-lea al Riazanului și Marele Prinț Iogalia al Lituaniei, au ajuns târziu la bătălie. Conform unei teorii lansate de istoricul rus Dmitri Balașov, Oleg nu dorea să se alăture niciunei tabere și probabil
Bătălia de la Kulikovo () [Corola-website/Science/333902_a_335231]
-
(„Ziua Vulturului”) a fost prima zi a „Operațiunii Atacul Vulturului” ("Unternehmen Adlerangriff"), care a fost numele de cod al operațiunii aeriene a Germaniei Naziste executată de "Luftwaffe". Operațiunea urmărea distrugerea Forțele Aeriene Regale britanice. În iunie 1940, aliații occidentali fuseseră înfrânți în Europa Occidentală și Scandinavia. Liderii britanici au hotărât să respingă orice propunere de negociere a păcii cu germanii și au continuat lupta. Hitler a emis pe 16 iulie Directiva nr. 16, prin care cerea "Wehrmachtului" și
Adlertag () [Corola-website/Science/333891_a_335220]
-
decisiv, care avea să își pună amprenta asupra întregii desfășurării a războiului. Cum Hitler a implicat Germania în noi aventuri militare, "Wehrmachtul" a fost suprasolicitat și s-a dovedit incapabil să ducă o luptă pe mai multe fronturi. Până în 1944, aliații au reușit să organizeze deschiderea celui de-al doilea front european (Operațiunea Overlord) și să ducă mai apoi o campanie victorioasă în Europa Occidentală. Bătălia Angliei le-a asigurat aliaților occidentali o bază folosită pentru lansarea unei campanii care avea
Adlertag () [Corola-website/Science/333891_a_335220]
-
să ducă o luptă pe mai multe fronturi. Până în 1944, aliații au reușit să organizeze deschiderea celui de-al doilea front european (Operațiunea Overlord) și să ducă mai apoi o campanie victorioasă în Europa Occidentală. Bătălia Angliei le-a asigurat aliaților occidentali o bază folosită pentru lansarea unei campanii care avea să îi ducă în final la joncțiunea cu Armata Roșie sovietică în Europa Centrală la sfârșitul lunii mai 1944 și la înfrângerea finală a Germaniei Naziste.
Adlertag () [Corola-website/Science/333891_a_335220]
-
în timpul Campaniei din Franța. Bătălia a fost parte a așa-numitului „Plan Manstein” al Wehrmachtului, cunoscut cu numele de cod "Fall Gelb" (Planul Galben). Acest plan operațional prevedea o ofensivă prin zona muntoasă puternic împădurită a Ardenilor pentru încercuirea forțelor aliaților din Belgia și nord-estul Franței. Grupul de Armate al Germaniei a traversat râul Meuse pentru cucerirea Sedanului și croirea unui drum spre nord-vest spre Canalul Mânecii, pentru prinderea în încercuire a forțelor aliate care înaintau spre răsărit în Belgia, conform strategiei
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
aviația aliată (Royal Air Force și "Armée de l'Air") au încercat fără succes să distrugă podurile și să oprească fluxul de oameni și materiale. "Luftwaffe" a împiedicat orice tentativă aliată de distrugere a podurilor, iar în timpul unor bătălii aeriene vaste, aliații au suferit pierderi grele, care au redus foarte mult capacitatea de atac a bombardierelor aliate. Traversarea râului Meuse le-a permis germanilor să pătrundă în zona interioară a Franței, zonă în care nu fusese organizată nicio structură defensivă, și să
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
planului. Până pe 12 mai, elemente ale Grupului de Armată B se apropiau de orașele Rotterdam și Amsterdam, în vreme ce în Belgia centrală erau în apropierea pozițiilor defenisive aliate de pe râul Dyle, la est de Brussels. Răspunzând invaziei, Grupul de Armată I aliat de sub comanda lui Gaston Billotte, având în componență Armatele I, a VII-a, a IX-a franceze și BEF, au înaintat spre râul Dyle, în conformitate cu planul omonim - o ofensivă menită să oprească înaintarea germană în Belgia. Ofensiva Grupului de Armată
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
și avioanele de escortă au decolat pentru o nouă serie de misiuni. În timpul atacului, escorta aliată a fost copleșită din punct de vedere numeric de avioanele germane de vânătoare într-o proporție de 3:1. Dintre cele 71 de bombardiere, aliații au pierdut 40-44 de avioane, adică o rată a pierderilor foarte ridicată, de 56-62% AASF a mai pierdut și cinci avioane de escortă Hawker Hurricane. AASF a efectuat în total 81 de misiuni și a pierdut 52% din efectivele sale
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
vânătoare germane s-a remarcat "Jagdgeschwader 53", care a reușit să obțină cea mai mare rată a victoriilor aeriene, atât împotriva AASF cât și împotriva bombardierelor franceze, care au încercat să preia sarcina britanicilor după eșecul acestora din urmă. Atacurile aliaților au eșuat deoarece s-au desfășurat fără o coordonare corespunzătoare. În afară de aviația de vânătoare, germanii au folosit la respingerea atacurilor aeriene aliate și o puternică concentrare a artieleriei antiaeriene (Flak). Batalioanele 1 și 2 Flak ale ale Diviziei a X
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]