11,111 matches
-
flori cu numele gravat pe ea, un gest purtînd amprenta regalității 54. Primul parastas public în memoria lui Iorga a avut loc în mai 1941, la care au participat mulți demnitari. Apoi a fost redeschis Institutul său de Istorie Universală, ceremonie la care Gheorghe Brătianu l-a omagiat pe Iorga. I-au fost aduse omagii și de Academia de Științe. Nicolae Bănescu, renumitul bizantinolog, a fost cel care a ținut discursul omagial. Reacția germană a fost promptă. Într-o scrisoare de
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
a fost un dușman neînduplecat al Germaniei și al lui Hitler". O copie a acestui protest i-a fost trimisă Mareșalului Antonescu. Din această cauză, Antonescu s-a scuzat față de Lepădatu, spunîndu-i că "datorită altor treburi nu poate veni la ceremonia comemorativă ținută în memoria lui Iorga". "Ce lașitate!", comenta Lepădatu. "și asta chiar din partea cuiva ca Antonescu!"55. Gheața începea totuși să se topească. Ziarul "Curentul" al lui Șeicaru publica articole favorabile despre Iorga, iar Gheorghe Brătianu, scriitorul și criticul
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
ale Aliaților occidentali erau oricum de 12 ori mai mici decât cele sovietice. Comandamentul american a calculat În 1949 că o defensivă eficientă a Rinului nu putea fi realizată mai devreme de 1957. Parcă simbolic, la 9 aprilie 1949, la ceremonia de semnare a Tratatului În Sala Constituției de la Washington, orchestra cânta I’ve Got Plenty of Nothing... Cu toate acestea, dinspre Europa lucrurile se vedeau cu totul altfel. Americanii nu atribuiau alianțelor militare o semnificație deosebită, dar europenii, cum Îi
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
cazul brutalității sovietice. Nici dialectica nu era de lepădat. Comentând procesul Slánský pentru revista lui Sartre, Les Temps Modernes, Marcel Péju le amintea cititorilor săi că nu e nimic rău În a-ți ucide dușmanii politici. Cusurul Pragăi era că „ceremonia prin care sunt uciși șprocesul-spectacolț nu Înseamnă nimic pe lângă ce ar trebui să vedem dacă violența ar fi justificată din perspectiva comunistă. La urma urmei, acuzațiile sunt, la prima vedere, cât se poate de plauzibile”. Intelectualii francezi care vizitau blocul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
destul de moderni, În sensul că aveam un radio de mărimea unui dulap). Primele săli de clasă În care am Învățat aveau sobe cu cărbuni și bănci duble cu călimară În care ne Înmuiam penițele. Noi, băieții, purtam pantaloni scurți până la ceremonia de communion solennelle, la doisprezece ani. și așa mai departe. Toate astea nu se Întâmplau În vreun ungher tainic al Carpaților, ci În vestul postbelic al Europei, unde momentul «postbelic» a durat aproape douăzeci de ani.” 1 Descrierea belgianului Luc
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În grădina Raiului și se termina cu Generalissimo 3. La aceasta s-a adăugat un nou cult al morților - „martirii” taberei victorioase În recentul război civil. În miile de spații publice dedicate victimelor republicanismului anticlerical, Biserica spaniolă a organizat nenumărate ceremonii și pomeniri. Un amestec abil de pietate, autoritate civică și comemorare a victoriei consacra monopolul spiritual și mnemonic al instituției bisericești. Franco avea nevoie de catolicism chiar mai mult decât avea nevoie Biserica de el (cum altfel puteau fi menținute
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
intrat Într-o fază accelerată de decolonizare, Îndeosebi În Africa. Coasta de Aur și-a căpătat În 1957 libertatea sub numele de Ghana, primul stat independent dintr-o lungă serie. Între 1960 și 1964, alte 17 colonii britanice au organizat ceremonii de independență, iar demnitarii britanici au cutreierat lumea În lung și-n lat pentru a da jos steagul Regatului Unit și a instaura noi guverne. Commonwealthul, care În 1950 avea doar opt membri, a ajuns În 1965 la 21, cărora
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
scurte. Au proscris studiul sociologiei, limbilor rusă și bulgară, pe lângă Sofocle, Euripide și Aristofan. „Populiști” ca stil, dar paternaliști În practică, ei erau obsedați de Înfățișare. Sub regimul lor nu era permis părul lung. Gărzile de la palate și participanții la ceremonii și-au văzut uniformele Înlocuite de stridente costume „tradiționale” grecești. Atena mai ales a căpătat un aer ordonat și marțial. Consecințele economice ale loviturii de stat au fost și bune, și rele. Turismul nu a fost afectat - călătorii cu conștiință
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
evenimentelor din 1956 și să le redefinească În mod oficial: ele nu mai reprezentau o „contrarevoluție”, ci o „revoltă populară Împotriva unui regim oligarhic care dezonorase națiunea”. Pe 16 iunie 1989 - la 31 de ani de la moarte - a avut loc ceremonia reînhumării lui Imre Nagy și a altor patru colegi ca eroi naționali: 300.000 de maghiari au umplut străzile Budapestei și milioane au urmărit la televizor transmisia În direct a ceremoniei. Printre cei care au vorbit la mormântul lui Nagy
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
la 31 de ani de la moarte - a avut loc ceremonia reînhumării lui Imre Nagy și a altor patru colegi ca eroi naționali: 300.000 de maghiari au umplut străzile Budapestei și milioane au urmărit la televizor transmisia În direct a ceremoniei. Printre cei care au vorbit la mormântul lui Nagy se afla și Viktor Orbán, liderul Tinerilor Democrați, care nu s-a putut abține să nu remarce că unii dintre comuniștii prezenți acolo erau aceiași care, cu doar câțiva ani Înainte
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
4. Prima reacție a Parisului a fost Încercarea de a bloca unificarea germană - Mitterrand a mers până la a vizita RDG În decembrie 1989, prefăcându-se că susține suveranitatea germană. El a refuzat invitația lui Helmut Kohl de a participa la ceremonia ce marca redeschiderea Porții Brandenburg și a Încercat să Îi convingă pe conducătorii sovietici că Franța și Rusia, ca aliați tradiționali, aveau interesul comun de a pune piedici În calea ambițiilor germane. Mai mult, francezii contau pe Gorbaciov să se
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
cu o limbă de lemn anevoioasă, adversari ai schimbării, care Încercau stângaci să dea timpul țării cu 30 de ani Înapoi. Înainte, când astfel de oameni complotau la Kremlin, ei nu erau personalități publice și se afișau doar ocazional la ceremoniile publice. Acum, au fost Însă nevoiți să apară În presa audiovizuală pentru a-și justifica acțiunile - iar publicul a avut ocazia să observe Îndeaproape fizionomia socialismului oficial decăzut. Boris Elțîn nu putea rata ocazia. Prestigiul lui crescuse și mai mult
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
deplină 6, sârbii bosniaci tot au Întrecut măsura. Chiar după ce comunitatea internațională (inclusiv Grupul de Contact format din diplomați străini care căutau fără odihnă o soluție) a fost de acord ca o Federație „Musulmano-Croată” (constituită În martie 1994 printr-o ceremonie la Washington care a marcat sfârșitul luptelor croato-musulmane) să includă 51% din Bosnia proaspăt federalizată, iar sârbii restul de 49%, liderii sârbi cu baza În orașul Pale și-au continuat atacurile. În februarie 1994, forțele sârbe au lansat de pe colinele
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
a avut o contribuție distinctă la patrimoniul național: nu atât prin conservare sau clasificare, cât prin fabricarea lui În timp real. Nici un șef de stat francez de la Ludovic al XIV-lea nu și-a marcat domnia prin atâtea construcții și ceremonii. Cei 14 ani ai mandatului său prezidențial au Însemnat nu doar o acumulare constantă de muzee, memoriale, inaugurări solemne, Înhumări și reînhumări, ci și un efort herculean de a-i asigura lui Mitterrand un loc În patrimoniul național: de la Înfiorătoarea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
pământuri, aceasta se întâmplă pentru că cei care îi oferă aceste teritorii îl poartă deja în străfundul ființei lor. "Banchetul" lui Platon sau al lui Xenophon, care încă se mai sărbătorește azi în Georgia prin obiceiul prezenței unui "Tamada", maestru de ceremonii al mesei -, cultul lui Dionisos sau al lui Bachus, reuniunile festive, serbarea Sfântului Vincențiu, noul beaujolais, sărbătoarea culesului sau carnavalul viticol, paharul de vin băut între prieteni, reprezintă tot atâtea momente frumoase de care profită cei cărora le place să
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
cena, masă de seară) și în consecință, baza Tainei Euharistiei. Împărtășania creștină are ca origine directă sacrificiile simbolice pe care elenii le făceau în timpul unei mese luate în comun (grecescul eukharistia a aduce mulțumire face trimitere la acest gen de ceremonie păgână). Identificarea viței de vie cu Pământul Făgăduinței va continua până la a deveni semnul tangibil al legământului reînnoit dintre Dumnezeu și oameni. Apoi vița de vie mitică va părăsi puțin câte puțin Pământul Făgăduinței pentru a reprezenta, în final, alegerea
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
fii și tu nebun și fii înțelept ca mine atunci când și eu sunt... Acest fragment de cântec de petrecere ar putea să ilustreze perfect banchetul pe care Jean-François Revel îl definește în lucrarea Un festin în cuvinte ca fiind o "ceremonie reglementată". În Grecia, cina avea loc la căderea nopții și putea fi împărțită în două părți: masa propriu zisă la care se mânca, apoi banchetul la care se beau cupe de vin. "Banchetul băutorilor" era pretextul pentru toate conversațiile, de la
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
să se facă zeilor libații cu vin din vinul obținut din strugurii viței de vie netăiate. Prin această lege, Numa voia mai ales să oblige poporul de agricultori să taie vița de vie. Femeile nefiind admise deopotrivă cu bărbații la ceremoniile religioase, vinul le era ipso facto interzis. Pater familias era tot așa de îndreptățit de lege să sărute pe gură (jus osculi) femeile din toată casa, pentru a verifica dacă ele miroseau sau nu a vin. Din această utilizare parcimonioasă
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
Mării Negre), după cum afirma deja istoricul grec Herodot. Poetul latin Virgiliu, în Georgicele, adăuga că acest obicei deplorabil nu putea să aparțină decât "barbarilor nedemni ai lui Bachus". Horațiu, ale cărui scrieri sunt consacrate în cea mai mare parte lui Bachus, ceremoniilor și isprăvilor sale, a lăudat vinurile grecești (în special pe cele din Methymne și din Chio cu faimosul său "nectar"), dar și vinurile romane. Poetul bahic a elogiat "impetuosul" falern, vinul din Massique "care te face să uiți de toate
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
în misterele lui Isis. În opera sa, compozitorul austriac ilustrează importanța căutării unității pierdute și a încercărilor care duc la Cunoaștere. Acest caracter inițiatic este foarte prezent în Grecia, în orașul Eleusis, la nord-vest de Atena, unde erau celebrate mari ceremonii în onoarea lui Demeter, zeița grâului. În civilizațiile antice, în mod esențial agrare, ciclul bobului de grâu era trăit ca simbolul destinului omului. În civilizațiile antice predominant agrare, stadiile bobului de grâu reprezentau destinul uman. Pentru grecii antici, nu exista
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
pentru a primi revelația acestor mistere. Candidații la inițiere purtau un bachos, un fel de toiag format din nuiele strânse într-un mănunchi și prinse cu un inel din frunze, ceea ce amintea cu siguranță de tirsul lui Dionisos. Una din ceremoniile Misterelor din Eleusis ilustrează pe deplin simbolistica grâului. În scena "revelației" (în greaca veche epopteia) participantul contemplă în tăcere un bob de grâu. Prin intermediul grâului se aduceau omagii lui Demeter și destinului paralel al sufletului și al grâului, "supuse în
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
mai multe mii de victime). Cu toate acestea, bacanalele vor renaște în epoca Imperiului sub numele de Liberalia. Rămâne totuși adevărat că Bacanalele, de altfel ca și orgiile, au fost mult timp desconsiderate, deși acești doi termeni desemnau până atunci ceremonii religioase licite. Băutura zeilor va inspira în mare măsură arta funerară a creștinilor. Scenele dionisiace în care zeul păgân este înlocuit de Bunul Păstor au înfrumusețat primele sarcofage creștine. Folosirea temelor legate de zeul vinului arată că această băutură era
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
doctor de origine suedeză Magnus Huss. Dacă Valea Loirei a fost supranumită "valea regilor", Sfântul Martin a fost considerat și el mult timp ocrotitorul Franței. În ziua prăznuirii sale s-au mai adăugat și alte numeroase festivități păgâne de toamnă. Ceremoniile marcând sfârșitul Primului Război Mondial de la 11 noiembrie 1918, au luat astăzi locul vechilor obiceiuri. Cu toate acestea, sfântul ocrotitor al viei și al vinului, sărbătorit de viticultorii francezi este Sfântul Vincențiu. Se spune că, sub domnia împăratului roman Dioclețian, în secolul
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
creștinată prin intermediul unor obiceiuri, cum ar fi cele legate de viața de cuplu. Vinul recoltat în timpul anilor importanți ai căsătoriei era servit cu ocazia sărbătorilor principale ale soților: aniversarea căsătoriei, nașterea și prima împărtășanie a copiilor, etc. Masa festivă după ceremonia religioasă se organiza, de asemenea, și cu ocazia altor rituri de trecere 45: " În acest context, funcția de convivialitate specifică mesei, reprezintă, prin excelență, o perioadă de coeziune care încununează riturile de trecere."46 Funcția socială este și mai pregnantă
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
în agitația revoluționară, ele vor renaște din propria cenușă în anii treizeci ai secolului trecut și se vor înmulți după 1945. În prezent, toate marile podgorii franceze au confreriile lor de vin, fiecare marcată de tradițiile ei locale, ritualul său, ceremoniile sale, costumele sau chiar visele sau fantasmele sale istorice: ...prezența câtorva ruine ale unui domeniu aparținând unui ordin militar sau religios de demult al Templului sau al Maltei face să renască spiritul cavaleresc; amintirea unei organizații comunale veghind odinioară la
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]