15,033 matches
-
de ospătari. Veți mai primi și la Sala Palatului niște prafuri, după care vă veți simți bine. 205 Cineva o să vă conducă în sala unde au loc lucrările în plen ale congresului. Șuvoiul nesfârșit de tovarăși și tovarășe îmbrăcați în costume, așa cum primiseră dispoziție, intrau în Sala Palatului, cu mapele sub braț. Pe canapele din anticamerele grupurilor sanitare, zăceam aproape leșinați: bărbații într-o parte și femeile în cealaltă, așteptând prafurile salvatoare. Eram cam treizeci de persoane în aceeași situație. Lucrările
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
de câțiva activiști tineri, am urcat sus. Am așteptat pauza pentru a putea intra în sală. Odată intrată în sală, locul meu era lângă primarul de la B., care m a atenționat ca nu cumva să-l ating, că-i șifonez costumul. Materialul prost din care era făcut costumul era atât de bine netezit, încât pe pantaloni străluceau urmele fierului de călcat prea încins. Pesemne prafurile primite, dar și noaptea nedormită petrecută cu dureri și cu rău au făcut ca în scurt
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
Am așteptat pauza pentru a putea intra în sală. Odată intrată în sală, locul meu era lângă primarul de la B., care m a atenționat ca nu cumva să-l ating, că-i șifonez costumul. Materialul prost din care era făcut costumul era atât de bine netezit, încât pe pantaloni străluceau urmele fierului de călcat prea încins. Pesemne prafurile primite, dar și noaptea nedormită petrecută cu dureri și cu rău au făcut ca în scurt timp după intrarea în sală să adorm
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
ia-ți telemea și mălai, nu uita o sticlă-două de tărie, că băutorii ăștia de bere așa ceva nu au... Pregătirea "garderobei" mi-a luat mai mult timp, întrucât la capitolul ăsta eram cam "descoperit", fiind fericitul proprietar doar a două costume, un sacou și un pantalon, 8 cămăși albe, câteva cravate, trei perechi de pantofi, un pardesiu și un palton. Beneficiasem, ca june diplomat trimis la post, de o "primă de echipare" de la minister, care s-a topit pe te miri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
în seara dinaintea zilei "Z" ziaristul sau ziariștii, uneori fiind mai mulți de la același trust de presă, să nu exagereze cu "paharele", să nu se combine cu vreo "jună Rodică" aflată "întâmplător" în holul hotelului, să fie îmbrăcați corespunzător, la costum și cravată. Ziaristului i se făcea la CC un scurt instructaj de către consilierul de presă, asupra derulării interviului: după intrarea în sală a lui Nicolae Ceaușescu și la un semn, ziaristul punea prima întrebarea, translatorul o traducea, Ceaușescu răspundea, fără ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
-l însoți pe directorul prestigiosului cotidian francez "Le Monde". Fizic, semăna leit cu actorul meu preferat, Jean Gabin și nu cu un Jean Gabin oarecare, ci cu cel din "Domnul" o persoană în vârstă, rasată, distinsă, îmbrăcat mereu elegant, în costume închise, cămașă albă și papion. Când l-am întrebat ce ar dori să vadă în provincie, mi-a răspuns: "Cetățile dacice și bisericile din lemn din Maramureș". Era un răspuns de om avizat, care nu mergea la voia întâmplării! Ne-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
apretate"! Am fost întrebat de câțiva membri ai delegației ecuadoriene cine sunt "persoanele", surprinzător de decorative chiar și pentru niște latino-americani, avansând formula că fac parte din personalul de protocol, care a trebuit să renunțe la pantofi și pantalonii de la costum din cauza zăpezii abundente, răspuns primit cu zâmbete înțelegătoare de "frații de arme" ecuadorieni. În august 1975, primul-ministru al Turciei, Suleyman Demirel, făcea o vizită oficială în România. Însoțeam delegația de ziariști turci și eram "pe lângă premier" la Vila Lac 1
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
ai limbii române. Primeam multe telegrame cu caracter economic în care ambasadele informau și reclamau neregulile din acest domeniu. Mă minunez și acum când îmi aduc aminte: celuloză vrac exportată în Austria în vagoane de unde se descărcase negru de fum, costume pentru RDG fără căptușeală, bocanci pentru soldații "prietenului" Gaddafi, care la primul "pas de front" au rămas fără tălpi, locomotive pentru Costa Rica, încremenite în poziție "pe loc repaus" chiar în momentul festiv al inaugurării liniei ferate, ARO special pentru partidele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
avea să-mi apară totuși pe neașteptate într-o zi, când secretara mi-a anunțat vizita unui "señor". M-am minunat când l-am văzut un macho de 2 metri, brunet, cu trăsături pronunțate sud-americane, părul pana corbului bine uns, costum, cu fundă la gât! Caramba! Era din Punta Arenas, auzise de interesul nostru pentru pescuit și venea să-mi propună o mare afacere exportul în România de languste señor, langostas de Tierra del Fuego, de gran tamaño, un metro y
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
El Pavo", cu bucătărie internațională, "Canta Gallo" și "Estancia", cu bucătărie chiliană, și "Rapa-Nui", cu bucătărie din Insula Paștelui; aici, farfuriile, paharele, tacâmurile erau din scoici de sidef, meșteșugit prelucrate, iar personalul, fete și băieți din Insula Paștelui îmbrăcați în costume "tradiționale", frumoasele picolițe doar cu o "fustă" și o "bustieră" din banane, ceea ce mărea apetitul clienților. Mai era un local interesant, "Pollo au cognac", care servea doar un singur fel pui la ceaun, dar făcut nu în ulei, ci în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
cu statele din zonă. La încheierea reuniunii, gazdele au organizat o acțiune protocolară pentru "șefii de delegații", la un "rancho", o fermă din afara Montevideo. Am fost transportați cu un autocar și întâmpinați la intrarea în rancho de "gauchos" călări, în costume tradiționale. După gustările de rigoare cârnăciori de tot felul, momițe, măduvioare și "clarete", un vin de masă nemaipomenit de "băubil" -, am fost invitați în curte la "parillada" (grătar). Grătarul la această reuniune simandicoasă avea dimensiuni uriașe, cam 5 pe 5
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
fost, de pe timpul lui Papură vodă, secetă activată tot în Moldova. Din cauza secetei oamenii au mâncat tot felul de buruieni, dacă le mai găseau, au cutreierat sudul și vestul țării cumpărând pe odoarele ce le aveau fiecare: bijuterii, covoare, macaturi, costume populare, 2-3 saci cu grăunțe de porumb, aduse cu vai nevoie cu „trenul foame” tren format din vagoane de marfă. Distanța dintre Timișoara și Suceava era parcursă în cca 14-20 zile. Pe lângă viteza mică cu care circula acel tren, avea
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
evidențiau cei ce erau binecuvântați cu talent, indiferent de vârstă. Căiuții (mânuitorii) trebuie să se sincronizeze în toate mișcările: stânga, dreapta, piruiete și cu ritmul muzicii în executarea a șase șapte dansuri populare ca: Țânțărașul, Coasa, Bătuta, Cărășălul și altele. Costumul să fie la fel (pentru urat se formau o pereche, cel mult două perechi de căiuți): căciulă de miel împodobită și cu tricolor, cămașa albastră, fusta albă cu coadă din fir de cal, iar capul calului împodobit. Prin anul 1970
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
fost, de pe timpul lui Papură vodă, secetă activată tot în Moldova. Din cauza secetei oamenii au mâncat tot felul de buruieni, dacă le mai găseau, au cutreierat sudul și vestul țării cumpărând pe odoarele ce le aveau fiecare: bijuterii, covoare, macaturi, costume populare, 2-3 saci cu grăunțe de porumb, aduse cu vai nevoie cu „trenul foame” tren format din vagoane de marfă. Distanța dintre Timișoara și Suceava era parcursă în cca 14-20 zile. Pe lângă viteza mică cu care circula acel tren, avea
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
evidențiau cei ce erau binecuvântați cu talent, indiferent de vârstă. Căiuții (mânuitorii) trebuie să se sincronizeze în toate mișcările: stânga, dreapta, piruiete și cu ritmul muzicii în executarea a șase șapte dansuri populare ca: Țânțărașul, Coasa, Bătuta, Cărășălul și altele. Costumul să fie la fel (pentru urat se formau o pereche, cel mult două perechi de căiuți): căciulă de miel împodobită și cu tricolor, cămașa albastră, fusta albă cu coadă din fir de cal, iar capul calului împodobit. Prin anul 1970
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
tămâie pe fata bolnavă. (Am văzut scena întâmplător, întredeschizând, din greșeală, ușa salonului.) De a doua zi fata s-a schimbat; ca și cum ar fi fost alta, a devenit comunicativă, s-a dus în oraș, unde i s-a cumpărat un costum nou, pe care mi l-a arătat cu plăcere... Minunea continuă, câteva zile, poate va continua.* Este nevoie de o anumită intimitate cu Dumnezeu pentru a se întâmpla așa ceva. * Astăzi am vizitat la Câmpulung un muzeu intitulat, prea modest, "colecție
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
săi. Așa a și fost. Intrarea noastră, împreună cu scriitorul, a fost atât de neașteptată, încât ropotele de aplauze le-am considerat a ne fi adresate și nouă. Eram mândru, emoționat, că îi simțisem, pe umeri, mâna; i-am văzut bine costumul, îl țin minte bine și acum, un gri argintiu, asortat cu o cămașă albă, foșnind a mătase. În sfârșit, a început ceea ce nu am mai văzut niciodată, pentru că niciodată nu am mai întâlnit un orator, vrăjitor de cuvinte, spontan, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
are rost să-i spun pe nume. Ne-am bucurat. Am mai vorbit de una de alta. Era localnic, adică de pe Zorelelor. Ne-am apucat de comentarii. Cunoștința mea mi-a arătat pe cineva, un bătrânel, aproape topit într-un costum care acum îi era peste măsură de larg. "Îl vezi... să-ți spun o poveste, e un tip grozav. Uită-te, este ăla care zace pe bancă." * Și mi-a spus o poveste: "Știi că la noi e un fel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
scăpa ușor, de exemplu, cu o știre nouă despre Balzac sau scriitorii Dumas, favoriții lui. La ora asta prefer partea tâmpită a lumii. Domnul Cioacă este înalt, smolit la față, are mustăți și barbișon ascuțit și este îmbrăcat într-un costum de vară de culoare vernil. Are mănuși groase și căciulă pe cap. După saluturi și câteva vorbe, îl întreb dacă nu-i este frig, afară fiind vreo zece grade minus. "Am onoarea a vă mărturisi (așa vorbește el, cu prețiozitate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
l-au transformat pe O’ Brian (dimpreună cu ilustratorul său, Geoff Hunt) în cel mai bun descriptor al marinei engleze din epoca lui Nelson. Filmele cu pirați au ecranizat, în general, romanele genului, cu distribuție de elită, cu risipă de costume, efecte speciale, replici ale corăbiilor de epocă și decoruri marine. Impresia de realitate a ținut de calitatea tehnicii scenografice și de acuratețea istorică a poveștii, deci de o para digmă cinematografică bine circumscrisă temporal, în fiecare caz. Genurile au variat
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
al XVIII-lea. Figura cvasi-realistă a piratului Edward Teach și reconstituirea ultimilor săi ani de viață au fost convingător realizate, la fel ca și ultimile zvâcniri ale tâlhăriei pe mare, în coloniile americane. Avem, în film, o intrigă esențializată, decoruri, costume, situații și corăbii adecvate și un foarte original traseu metanarativ. Naratorul e Israel Hands și el afirmă în marginea ramei epice care încadrează povestea că, în situația greu de crezut a mărețului imperiu britanic jefuit de o gloată de hoți
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
mii de legionari veniți din toate unghiurile țării îmbucătățite de politica dementă a lui Carol și de miopia celorlalți, cu răsunet adânc în rândurile sutelor de mii de privitori înghesuiți pe toate străzile pe unde treceau coloanele legionare. În minunate costume naționale, în cămăși verzi decolorate, ascunse prin cine știe ce unghere, călcând falnic în cadența marșurilor legionare cântate pentru întâia oară de muzicile militare, ceasuri după ceasuri s-au perindat în rânduri strânse unitățile legionare prin fața tribunei de la statuia lui Mihai Viteazul
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
ar fi convins, dar eu mă îndoiesc că spuneau adevărul. După conferință au defilat prin zăpada înaltă și înghețată, scânteind în soarele cu dinți și scârțâind sub pașii apăsați, miile de legionari veniți din diferitele sate ale județului, în minunatele costume bucovinene, cu sarica aceea brună atât de dragă Căpitanului. Către seară am avut o consfătuire cu preoții legionari, dintre care unii erau foarte înverșunați împotriva Mitropolitului și mi-am dat toate silințele să i potolesc. Când am rămas singur cu
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
din Hong Kong, doctor în antropologie, acum are doi copii. Nunta a celebrat-o în Hong Kong și la Iași unde ceremonia religioasă, oficiată de Înalt Prea Sfințitul Mitropolit al Moldovei și Bucovinei, a avut loc la Sfântul Nicolaie Domnesc. Îmbrăcați în costume tradiționale, mirii erau cu totul deosebiți: Lakșmy într-o rochie de mireasă din Sri Lanka iar Gruia, care de baștină e bucovinean, în port rădăuțean. Înconjurați de semeția rudelor din Vicov, mirii au avut parte de o nuntă pitorească. Cred că
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
familie așa că, după ce s-a căsătorit, a plecat în Canada. ANDI Apariția sa la Archeos a fost ca intrarea unui boboc de lebădă în cârdul puilor de rață. Deși n-avea decât paisprezece ani, Andi umbla întotdeauna la patru ace: costum negru de gală, cu papion și plastron alb. Se exprima prețios, ceea ce arăta importanța pe care o da el chiar lucrurilor obișnuite. Educat într-o veche familie cu blazon ce cobora în timp câteva secole, Andi nutrea respect față de preocupările
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]