11,336 matches
-
profesor pe care nu îl poți suporta", semnificația primului component fiind vizibil lărgită, el ajungând să exprime o atitudine negativă față de o persoană. În cazul unor exemple ca agariciul de X (AD) sau haladitul de X (AD) este greu de delimitat cu exactitate un sens restrâns, cuvintele având valoare de insultă, iar tonul putând varia de la simpla apreciere până la catalogarea însoțită de o ușoară atitudine de simpatie. În exemplul (h)arfistul de X (AD) sensul elementului din prima poziție apare mai
[Corola-publishinghouse/Science/85004_a_85790]
-
Iubirile tragice ale lui Piram și Tisbe (Les Amours tragiques de Pyrame et Thisbé), din 1621, uzează de un artificiu scenic pe care el îl găsește grosolan. Un perete, care apare și dispare odată cu cei doi amanți, ar trebui să delimiteze cele două camere ale lor și să figureze spațiul ce-i desparte. Când peretele este scos, se presupune că scena este transportată altundeva pentru ca alte personaje, care nu împart aceleași locuri, să poată interveni în discuție la rândul lor. Un
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
În schimb, contemporanii săi își termină piesele cel mai adesea prin "pedepsirea acțiunilor rele și recompensarea celor bune, care nu este un precept al artei, ci un obicei pe care ni l-am făcut, de care fiecare știe să se delimiteze pe socoteala lui"53. Dacă Corneille și Racine sunt de acord cu Aristotel în privința definiției catharsisului, nu îl imită totdeauna, vom vedea, în ceea ce privește modurile de a-l crea. 7.2. Evenimentul patetic Reprezentarea scenelor sângeroase nu mai este la ordinea
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
de a crea un sol scenic modelabil la infinit. Fiecare din pătratele tablei de șah desenate pe podeaua scenei de către Serlio va fi un element independent, în stare să se ridice sau să se lase în jos datorită unei mașinării, delimitând astfel pe loc noi spații în adâncime sau în înălțime 23. Începând de aici, dornic să creeze "The thousand scenes in one scene" (O mie de scene în una), el încearcă să experimenteze toate tipurile posibile de suprafață mobilă. Astfel
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
mereu diferită, cu atât mai mult cu cât este deseori deformată de jocurile fascicolelor luminoase îndreptate spre oglinzi. Jean Genet, în Paravanele (Les Paravents, 1961), face și el aranjamentul arhitectural al scenei în maniera lui Craig, utilizând paravanele pentru a delimita spații aparținând unor grupuri de personaje opuse prin rasă și ideologie, sau pe cei vii de cei morți. Jacques Copeau (1874-1949) introduce în Franța ideile lui Craig. După ce a lucrat cu el la Florența, fondează Vieux-Colombier în 1913. Compania sa
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
unor constante fizice. Baloanele cotate sunt folosite pentru prepararea soluțiilor de concentrații date și pentru măsurarea cu exactitate a volumelor de lichide. Sunt baloane cu fundul plat și gâtul alungit, acesta din urmă fiind prevăzut cu un semn circular care delimitează capacitatea de umplere a balonului cotat. Pâlniile de sticlă sunt utilizate la transvazarea lichidelor sau ca suport pentru materialul filtrant la efectuarea de filtrări simple. Pâlniile de separare servesc la spălarea și separarea lichidelor nemiscibile cu densități diferite. Pâlniile de
BAZELE EXPERIMENTALE ALE CHIMIEI FIZICE ŞI COLOIDALE by ELENA UNGUREANU ,ALINA TROFIN () [Corola-publishinghouse/Science/299_a_754]
-
afectivă, sesizabilă aici, atenuează uscăciunea enunțului factologic, realizând conturarea opiniei, fie ea critică sau admirativă. Următoarea carte, Studii polono-române (1994), are o alcătuire mozaicată, care trădează aceeași îngemănare între vocația de istoric și preocupările istorico-literare. Mai consistent și mai strict delimitat metodologic și tematic este capitolul Teme românești în viziune poloneză, în care autorul reia, într-o versiune îmbunătățită, excursul privind câteva evenimente istorice și imaginea lor în literatura polonă, cu adăugiri notabile în sfera interpretării analitice. Toate motivele înfățișate - Codrul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288795_a_290124]
-
Și, în fine, între corpurile mari de apă să menționăm, în sudul Deltei, marele lac Razelm, cunoscut sub numele de Halmyris. Apare mai întîi la Pliniu cel Bătrân (Istoria Naturală, IV.70), îl regăsim în "Horothesia" lui Laberius Maximus, ce delimita teritoriul orașului Histria, și apoi la Polybiu (IV.41), care explică și mecanismul formării sale, în secolele III-II î.e.n., prin închiderea cu un lung cordon de nisip, datorat curentului litoral nord-sud, a golfului marin inițial de sub promontoriul din sudul Deltei
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
un sens lumii, creație a omului ca animal simbolic, autor al culturii și istoriei, sistemele religioase se prezintă așadar, În același timp, ca una dintre dacă nu chiar ca singura rădăcină a acestei acțiuni. Particularitatea actului religios, așa cum s-a delimitat În tradiția noastră culturală, constă chiar În diferența dintre ceea ce este o religie (produs pur și simplu uman, social, cultural, istoric) și ceea ce aceasta pretinde să fie (realitate fondatoare și justificatoare a societății, a culturii, a istoriei): diferență pe care
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Îndelungate a preistoriei. Un itinerar poate destul de Îndelungat Încât să implice și etape cărora, cel puțin teoretic, ar trebui să le recunoaștem trăsăturile specifice, pentru a Îndepărta riscul de a amesteca Într-un Întreg manifestări diferite. Cele expuse până acum delimitează un prim criteriu al metodei: tratarea religiei sau a religiilor preistorice necesită, Înainte de toate, o arheologie preistorică a religiei. Dar acest tip de arheologie, la fel ca altele, nu poate funcționa dacă nu Își definește obiectul de studiu: dacă nu
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
din care s-a născut religia; este așadar unicul mod În care putem explica „de ce-ul” religiei. În istorie, originile și devenirea sunt explicația. 3. ELEMETE ALE COMPORTAMENTULUI RELIGIOSTC "3. ELEMETE ALE COMPORTAMENTULUI RELIGIOS" Punerea problemei așa cum a fost ea delimitată mai sus implică faptul că o metodă ideală pentru descoperirea și descrierea religiilor preistorice, În diversitatea lor, cu ramificațiile și rădăcinile lor, ar fi aceea care pornește de la prezent sau de la trecutul apropiat pentru a se aventura apoi În trecutul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
foarte puternic și apare fizic În centrul edificiilor sub forma unui obelisc imens, diferit de obeliscul clasic, pentru că nu este monolitic și are o formă masivă; este Însă cu siguranță obiectul de cult celebrat aici. În aceste temple este bine delimitat spațiul rezervat pregătirii ofrandelor (adevărate măcelării În aer liber), cel consacrat oferirii propriu-zise și spațiul destinat adunărilor festive și celebrărilor. Destinațiile spațiilor reies din observațiile arheologice, dar și din reprezentările care acoperă pereții accesibili. Unele dintre ele ilustrează Însuflețirea vitală
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
practică aproape absentă În Asia Occidentală În paleoliticul superior, dar reapărută cu o nouă vitalitate În mezolitic și neolitic); aceștia erau depuși, sprijiniți pe o parte, În poziție ghemuită, În fose săpate special pentru aceasta. Uneori, mormintele erau acoperite sau delimitate cu pietre grele. Mormântul În care a fost găsit un copil din Teshik-Tash era Încercuit cu coarne de capră. Destul de rar, mormântul era prevăzut cu hrană pentru defuncți, pentru viața viitoare.1 2. Aspecte al vieții religioase În Mesopotamia În timpul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Paolo Xella" 1. INTRODUCERETC "1. INTRODUCERE" Aria avută În vedere aici nu corespunde realității politice moderne (este inclus, de exemplu, Libanul de astăzi), ci este luată Într-un sens geografic și cultural mai larg. Granițele occidentale ale regiuni siro-palestiniene sunt delimitate de Mareaxe "Marea" Mediterană, În timp ce zonele sud-orientale Își găsesc limita În ansa Eufratului și În deșert; la sud, unde se află deșertul Negev, rațiuni de natură istorică conduc la includerea parțială a Cisiordaniei, În timp ce În nord, unde lanțurile muntoase ale
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
fiind mai ales vorba despre inscripții regale care ne pun În fața cultelor publice și dinastice, cu siguranță destul de diferite de manifestările religiei populare. Altfel spus, dată fiind situația istorică și culturală a zonei În discuție, pare mai degrabă arbitrar să delimităm o „religie aramaică” exclusiv pe baza criteriilor lingvistice. Așadar, prin forța Împrejurărilor, trebuie să presupunem un orizont istorico-religios mai variat, iar orice discurs generalizator trebuie să fie supus unei precauții maxime. În aceste condiții, tratarea religiei aramaice trebuie să-și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
documentația noastră, dând impresia (care ar putea fi parțial falsă) că religia arameilor mai mult a asimilat de la cele dimprejur și din substrat, decât a creat sau a inovat. Alături de considerentele asupra structurii socioreligioase a regatelor aramaice, se mai pot delimita câteva figuri divine și se poate schița structura câtorva panteonuri locale. Nimic sau aproape nimic nu ne este cunoscut despre mitologie, În timp ce din inscripții pot fi desprinse puține date despre cult sau alte aspecte ale vieții religioase. Admițând deci că
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
deci că zeul Hadad - care Încă din epoca bronzului avea un vestit centru de cult În Alep - apare În vârful panteonului aproape pretutindeni În lumea aramaică a primelor secole ale mileniului I Î.Hr. (Yaudi, Damasc, Hama etc.), putem să delimităm rapid câteva situații particulare. Din anticul regat al lui Yaudi (Sam’al, astăzi Zincirli), ne-a parvenit o serie de inscripții regale (Într-un dialect asemănător celui aramaic), care se Întind din secolul al IX-lea până În secolul al VII
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
mitologice și este foarte laconică În ceea ce privește cultul practicat; pare totuși deductibil un caracter În principal ritualic, cel puțin pentru religia oficială, Înclinată mai degrabă să speculeze tradițiile deja cristalizate. După cum s-a mai spus, religia de la Palmira nu se poate delimita În mod unitar Într-un singur panteon, ci mai degrabă Într-o serie juxtapusă de sisteme cultuale care au Încercat să se integreze la un alt nivel Într-un panteon civic cu o structură esențialmente artificială. De fapt, În oază
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și reduse, În conformitate cu tradiția zonei. 2. Moabițiitc "2. Moabiții" Implicate În același proces de sedentarizare a elementelor seminomade și și trecere a lor la o economie pastorală În Cisiordania sunt și populațiile moabite, al căror nume derivă din podișul Kerak, delimitat la vest de Mareaxe "Marea" Moartă și la est de valea superioară a Arnonului și de Deșertul Arabiei. Acest teritoriu a fost locuit parțial Încă din secolul al XIII-lea Î.Hr. de neamuri semitice care practicau creșterea animalelor și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
schimb, Încredințată acțiunea „religioasă” a omului, o acțiune care Însă le aparținuse Înainte acelor gene, iar apoi cetății. De rit depindeau conservarea prezentului și soluția, sub semnul stabilității, a recurentelor și periodicelor crize ce puteau amenința comunitatea cetății. Apoi ritul delimita câmpul de acțiune al zeilor și al eroilor, În măsura În care le Îndepărta sau le orienta intervenția. În diverșii termeni care Îl desemnau, òrgia, hierougìa, dròmena și drama, actul ritual se califica drept o acțiune specific omenească ce avea scopul de a
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
latinescul oracolum, avea misiunea nu atât de a rezolva o eventuală „criză”, cât de a arăta căile și mijloacele prin care unele episoade critice bine definite să fie aduse Între limitele „normei”. Instituție cultuală cu caracter de cele mai multe ori local, delimitat de un „loc sacralizat” (mantèion, hrestèrion), din punct de vedere formal oracolul era un spațiu În care erau cerute și apoi rostite răspunsurile, care aveau ca obiect evenimente extraordinare sau neobișnuite, vise, boli sau preziceri finalizate cu orientarea acțiunii umane
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
așa cum ar fi sacrificarea animalelor gestante (fordae) sau sterpe; În religia romană, această temă nu este niciodată analizată izolat, Într-o perspectivă naturalistă. 3. Cultul imaginilortc "3. Cultul imaginilor" a) Imaginea Un elementar ansamblu de cult are nevoie să fie delimitat (cu garduri, pietre, un zid) și are nevoie de un loc În care să fie depuse ofrandele, câteodată un altar făcut din bulgări de pământ, iarbă sau pietre. Este folositor și un izvor, așa cum este nevoie și de lemne de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
fi dedus din Împrejurarea de dinainte de culesul recoltei, În care se găsesc ei, și din zeii care sunt invocați: Ianusxe "Ianus", Jupiter, Ceres, iar aceștia semnifică Începutul, ordinea și autoritatea, creșterea. Așadar culesul roadelor este Început printr-o acțiune simbolică delimitată pe care toți participanții o Îndeplinesc cu Îndemânare și bucurie, fără constrângere sau teamă. Proprietarul de pământ (pater familias) recită o parte hotărâtoare: este partener al zeilor, reprezintă familia și casa, este o persoană autorizată să ofere un dar. În
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cu cerul, coboară apele care se varsă În marea numită Vourukașa, „cu multe adâncituri”. Legate de Vourukașa sunt două mari fluvii: „Celxe "Cel" Bun” D³ity³ (În limba pahlavi, Weh D³itș sau Weh R½d) și Ranh³ (În limba pahlavi, Arang), care delimitează hotarele orientale și occidentale al Khvaniratha, unica regiune locuită de oameni. În centrul mării Vourukașa sunt plantați doi arbori, unul numit Sa¶naxe "Sae>na" (Yașt 12, 17), care conține semințele tuturor plantelor, și unul cu puteri medicinale și miraculoase
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Melancolia, denumită „inimă rea” (bolnavi de inimă rea), a fost Înțeleasă ca o stare de reacție, Înțeles transmis integral până astăzi. În sec. al XVII-lea găsim termenul de melancolie sau de „melanholie”, dar numai În texte culte, deseori rău delimitat de ipohondrie. Înțelesul popular „inimă rea” era mai restrâns și pare mai la obiect decât sensul pe care-l lua melancolia În textele culte de prin sec. al XVIII-lea. Pompei Samarian reproduce următorul fragment din Dimitrie Cantemir, interesant din
Prelegeri academice by Prof. dr. CONSTANTIN ROMANESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92355]