11,051 matches
-
de influență - noi nu ne băgăm În sfera rușilor și nici ei În a noastră, iar În zona de acțiune care ne rămâne, oricât de mică, am putea măcar șîncercaț să refacem existența, după război, pe o bază stabilă și demnă.” șase săptămâni mai târziu, ambasadorul american la Moscova, Averell Harriman, Îi sugera președintelui Roosvelt o atitudine mai pesimistă și implicit belicoasă față de acțiunile sovietice În estul Europei: „Dacă nu dorim să vedem Europa invadată de barbari În secolul XX și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
ferm o regiune crucială din punct de vedere strategic avantajau aparent URSS, iar relațiile dintre Moscova și Belgrad erau călduroase. Ridicând În slăvi partidul și pe Tito, Moscova deborda de entuziasm pentru izbânzile lor revoluționare și propunea Iugoslavia ca model demn de urmat. La rândul lor, liderii iugoslavi nu scăpau nici o ocazie de a-și arăta respectul pentru Uniunea Sovietică și se prezentau drept pionierii balcanici ai modelului bolșevic de revoluție și guvernare. După spusele lui Milovan Djilas, „toți Înclinam, În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Bulgaria, conservatorii aflați la putere În Grecia postbelică au optat categoric pentru ordine și stabilitate, În detrimentul democrației sau reconcilierii. Îmbinând vechile preocupări naționale cu noile demarcații internaționale, regele grec, Împreună cu armata și miniștrii săi se prezentau În fața Occidentului drept aliați demni de Încredere Într-o regiune instabilă. Loialitatea le-a fost răsplătită din plin2. În februarie 1947, Italia a fost obligată prin Tratatul de la Paris să cedeze Greciei insulele Dodecanez. Grecia a beneficiat masiv de ajutorul american, atât după prezentarea „doctrinei
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
maghiară din 1989 a avut două trăsături distinctive. Prima, așa cum am văzut, este că a fost singurul caz În care tranziția de la un regim comunist la un adevărat sistem pluralist s-a făcut În Întregime din interior. Al doilea lucru demn de remarcat este faptul că, dacă În Polonia (ca mai târziu În Cehoslovacia și În alte părți) evenimentele din 1989 au avut doar efecte locale, tranziția din Ungaria a jucat un rol vital În disoluția unui altui regim comunist, cel
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
să devină agenți independenți pe o piață concurențială de aptitudini, bunuri și capital. Atunci când statul și-a pus În vânzare bunurile, de la drepturile de exploatare până la blocurile de locuințe, aceștia au fost oamenii (bărbați În cea mai mare parte, cu excepția demnă de remarcat a viitorului prim-ministru al Ucrainei, Iulia Timoșenko) implicați atât În vânzare, cât și În cumpărare. Capitalismul, așa cum a fost el propovăduit În lungul și În latul Europei postcomuniste, era piața. Iar piața Însemna privatizare. Vânzarea contra cronometru
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
publicului. Acesta era un compromis dificil, dar, așa cum s-a dovedit, inspirat: până În 1996, 1.145.000 de oameni au depus cereri pentru a-și vedea dosarele. Consecințele de natură umană nu puteau fi Îndreptate, Însă, cum Comisia Gauck era demnă de Încredere și nu a abuzat de prerogativele sale, informațiile pe care le controla n-au fost practic folosite niciodată pentru obținerea unor avantaje politice. Exact teama față de asemenea abuzuri a Împiedicat aplicarea unor proceduri similare În restul Europei de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
prin urmare, limba europeană par excellence. Când la Oxford s-a propus, În primii ani ai secolului XX, ca limba franceză să fie introdusă În programa de limbi moderne, mai-marii universității s-au opus pe motivul plauzibil că orice student demn de a fi admis la Oxford este deja fluent În franceză. Până la jumătatea secolului, prezumții similare s-au făcut, mai mult sau mai puțin explicit, În toate academiile și ambasadele. Autorul cărții de față poate confirma că În 1970 franceza
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de fapt, inimaginabilă cu doar câteva decenii În urmă) era afirmarea Europei În zorii secolului XXI ca sumă de virtuți internaționale: o comunitate de valori și un sistem de relații interstatale erijat de europeni și neeuropeni laolaltă Într-un model demn de urmat. Fenomenul s-a produs În siajul unei deziluzii crescânde față de alternativa americană, dar reputația Europei era pe deplin meritată. și reprezenta o oportunitate fără precedent. Va rezista imaginea nouă și imaculată a Europei, spălată de păcatele trecutului și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
lui Edelman reprezintă un avertisment oportun cu privire la riscurile care ne pândesc când ne complacem Într-un cult excesiv al comemorării, punând În centrul atenției victimele, și nu făptașii. Pe de o parte, orice amintire și orice experiență sunt, În principiu, demne de aducere-aminte. Pe de altă parte, memorializarea trecutului În edificii și muzee este și un mod de a-l ține la distanță și chiar a-l neglija - lăsând În seama altora datoria de a-și aminti. Câtă vreme mai erau
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
totalitariste. Cu toate acestea, investigarea riguroasă și critică a trecutului Europei În versiunile sale multiple și concurente (și a locului acestor versiuni În reprezentarea colectivă a europenilor) a constituit În ultimele decenii o realizare și o sursă a unității europene demnă de slavă. O realizare ce se va pierde Însă cu siguranță dacă nu este reînnoită permanent. Barbaria trecutului recent al Europei, „dublul” Întunecat Împotriva căruia s-a construit cu trudă Europa postbelică, se află deja În afara câmpului memoriei pentru europenii
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Hristos). Egiptenii au închinat vinul lui Osiris care, precum grecii o vor face cu Dionisos, va simboliza mai întâi ciclul vegetativ, pentru ca mai apoi, să personifice misterele vieții de după moarte. Pentru greci, civilizația vinului era un pleonasm. O societate civilizată demnă de acest nume trebuia neapărat să onoreze vița de vie și să glorifice vinul. Spre exemplu, regele insulei Itaca (insulă situată în apropiere de Corfu) și tatăl lui Ulise, Laertes, era foarte mândru de cele cincizeci de rânduri de viță
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
vinului era considerată mai igienică și mai recomandată, ca atare, bătrânilor și bolnavilor. Totuși, la banchetul organizat de bogatul libert Trimalcion, descris de Petronius în Satiricon, un om ce părea sănătos tun, deși era beat, a năvălit la acest ospăț demn de Gargantua, cerând să i se dea imediat "vin îndoit cu apă caldă". Numai romanii bogați puteau pune vinul în pivnița casei lor (cella vinaria, situată de obicei într-o cameră fumarium aflată în partea de sus a casei). Restul
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
este înmormântat în anul 1715 în naosul Bisericii abațiale, la piciorul Altarului, sub o placă de marmură neagră a cărei inscripție este menită să ne reamintească faptul că acesta și-a trăit viața cum summa laude, adică într-un mod demn de cele mai înalte elogii. Abația din Hautvillers este ocupată în 1814 de către cazacii generalul Olsufiev. Pierre-Gabriel Chandon de Briailles, ginere al lui Jean Rémy Moët, cumpără domeniul în anul 1823. Astăzi, ceea ce a mai rămas din abația benedictină aparține
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
produce, începând cu 7 octombrie 1985 un vin roșu ce poartă denumirea de "clos-des-morillons". Există și alte podgorii în Ile-de-France, și chiar și alte vii în Paris, dar care încă nu fac obiectul unui consum semnificativ sau al unei comercializări demne de luat în seamă. Cu toate acestea, unii viticultori, pe cât de curajoși, pe-atât de talentați, au înțeles că viticultura septentrională nu are valoare decât prin calitatea sa, așa cum o arată exemplul vinurilor de Champagne. Din păcate, există un obstacol
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
de ani România își caută calea. Totul funcționează anarhic și împotriva românului. Sufletul românului este traumatizat. Noii conducători și lustruitori de „cioburi” se bălăcesc în atitudini, când la dreapta, când la stânga. Nu au o gândire proprie, nu au o ținută demnă și fermă. România e o navă ce plutește pe oceanul timpului fără cârmaci, fără busolă, elementul primordial care condiționeză și asigură victoria. Timpul de azi nu mai poartă pecetea vremilor de altădată: credință, muncă și dăruire. Totul a dispărut într-
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
de mobilă, moara și tăbăcăria). Toate acestea doar în municipiul Bacău. Acești „holerici” au istovit și secătuit trupul țării ca pe timpul năvălirii hoardelor asiatice. Azi nu se mai muncește. Nu mai avem nici țărani, nici muncitori de calitate, conștienți și demni. Totul este pospăială și goană după bani. Trăim într-o încrâncenare, între muncă și nemuncă, între moralitate și amoralitate. Unii trăiesc numai pentru a mânca. Suntem o țară binecuvântată de Dumnezeu și înzestrată cu toate bogățiile pământești, dar „Munții noștri
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
nostru a fost depus la închisoarea Văcărești. Așa cum am arătat în scrisul meu anterior, la Închisoarea Văcărești, 1942, am petrecut cel mai frumos Paște al vieții mele. Aici neam întâlnit și cu Grupul F.D.C. Roman și Grupul F.D.C. Piatra Neamț. Toți demni și încrezători pe tot timpul detenției. Aici, la Văcărești, au fluturat aripile Arhanghelului Mihail, protectorul Legiunii. Nici un regret, nici un compromis, nici o renegare a credinței legionare. Aici am îngenuncheat și ne-am rugat la icoana Arhanghelului Mihail, la care s-au
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
Dumnezeu, în lupta cu fiara roșie din Apocalipsă care s-a ridicat pentru a izgoni pe Hristos din lume. „Să fim conștienți că numai întorcându-ne la legile creștine, chezășia supraviețuirii noastre ca Neam, vom fi noi înșine și urmași demni ai părinților noștri și ai glorioșilor noștri voievozi creștini.” SLAVĂ ȘI OTRAVĂ Dumnezeu ne poartă viața pe drum de foc, ca să ne reaprindă credința. Dreptatea nostră se zbate în lanțuri! Singura avere a legionarului este pătimirea și nu e puțină
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
am mai fi existat. Ne-am apărat cu sabia, conștienți că săvârșim un păcat împotriva practicilor noastre și împotriva sufletului nostru. Nu am fericit această grea povară. Legionarul și a asumat răspunderea și și-a ispășit fapta aici pe pământ, demn și indurerat. „Acum aștept ziua și ceasul din urmă să văd dacă Dreptul Ceresc Împărat privește la fața-mi ce este urâtă sau numai la cuget ce-mi este curat.” (George Coșbuc). Aceasta a fost starea de spirit a Nicadorilor
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
sprijiniți de marii oameni și forțe oculte, politici sau nepolitici, creștini sau necreștini, sub puterea și robia banului? Legionarul a mers până la sacrificiu pentru credința sa, pentru o bucată de pâine mai bună pentru neamul său și pentru un loc demn în societate. Pentru aceasta a îndurat chinuri inumane până la moarte. Legionarul a dat dovadă de loialitate față de comunitatea spirituală a neamului său, a dat martiri de o hotărâre dârză și curaj în lupta care le umple sufletul până la sublim și
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
contemporan), Florian Potra (Italo Svevo, Elio Vittorini ș.a.). Nu lipsesc rubricile consacrate cronicii de carte, vieții publicațiilor, notele și comentariile pe teme culturale. În ultimele numere se consemnează că unii membrii ai Cercului Literar de la Sibiu propun un proiect cultural demn de atenție. V. s-a bucurat și de colaborarea unor plasticieni de excepție: Catul Bogdan, Iulius Podlipny, Aurel Ciupe, Ștefan Szony. C. U.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290658_a_291987]
-
emoție discretă și cu darul de a însufleți aridele amănunte istorice, este prezent Gh. Sion, iar un G. Hâncu este autorul unei serii de scrieri în proză intitulate pretențios Serile romane sau Cinci nuvele religioase. Printre autorii de versuri, cei mai mulți demni de amintit pentru intențiile patriotice, se numără C. D. Aricescu, G. Crețeanu, D. Dăscălescu, Gh. Tăutu, Șt. Sihleanu, N. Voinov, A. N. Scriban, D. S. Miclescu, I. Gheorghiu. Se mai tipăresc versuri satirice scrise de C. Stamati, fabule de I. Sârbu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287062_a_288391]
-
exemplar” care trebuie luat ca expresie a unei situații optime, dezirabile și urmat de noi (a avea ca model de comportare o anumită persoană, a avea ca model de rezolvare a unei probleme, un caz precedent rezolvat pe o cale demnă de urmat etc.). În teoria și practica științifică avem de-a face cu numeroase idei, teze cu valoare metodologică și explicativă deosebită, unele sunt premise, iar altele concluzii, unele sunt fundamentale și altele secundare. De asemenea, în practică, o serie
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
și Levy-Dhurmer, elogiat pentru reflexele hispano-arabe și ale sale "incandescențe și labradorizări 122", "apusuri de soare sau aurore boreale", Glatigny la Versaille cu emailurile sale, Dalpoyrat Lesbros pentru gama sa cromatică de "roșiuri sângerânde, griuri savante, nuanțe de mucegai rare", demne de cele celebrate de Huysmans. Alphonse Voisin Delacroix la Paris expune fantezii macabre: "aceste lămpi cu flori sub forma unor tibii înverzite, aceste scrumiere sub forma osului iliac roase de compoziții purulente" și alte curiozități bizare care reprezintă o "negare
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Într-adevăr, membrii cercului, partizani ai marei mișcări artistice din restul Europei, s-au încumetat, cei dintâi, să învingă prin expozițiile lor, tradiția, persistentă încă la noi, a împărțirei artei în două categorii: una a așa ziselor arte superioare, singure demne de a fi expuse, și alta a artelor inferioare, decorative sau industriale"138. Criticul aloca artei decorative "prin popularizarea așa ziselor produse industriale" un scop educativ. Tzigara-Samurcaș atribuie meritul de a fi patronat introducerea artei decorative, industriale, în România, principesei
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]