14,040 matches
-
focuri în aer liber care ar fi făcut vizibil orașul de la mare distanță. Nu se știe cu exactitate de când datează Curtea Domnească, dar ceea ce este cert este faptul că exista o casă domnească la sfârșitul secolului al XIV-lea, în timpul domniei lui Mircea cel Bătrân. Însă, prima mențiune documentară a Curții domnești din Târgoviște datează din 1403, iar mai apoi în 1409. Se bănuiește că se inițiaseră lucrări de construcție la Curtea Domnească din prima domnie a lui Vlad Țepeș, dar
Turnul Chindiei () [Corola-website/Science/311833_a_313162]
-
secolului al XIV-lea, în timpul domniei lui Mircea cel Bătrân. Însă, prima mențiune documentară a Curții domnești din Târgoviște datează din 1403, iar mai apoi în 1409. Se bănuiește că se inițiaseră lucrări de construcție la Curtea Domnească din prima domnie a lui Vlad Țepeș, dar care rămăseseră neterminate. Săpăturile arheologice de la jumătatea secolului al XX-lea au arătat că Turnul Chindiei datează din a doua jumătate a secolului al XV-lea, putând fi identificat cu acel „castel” pe care Ștefan
Turnul Chindiei () [Corola-website/Science/311833_a_313162]
-
ulterior, îngustându-se toate către exterior și servind, probabil, ca locuri de tragere. S-a găsit, de asemenea, sub pardoseala de scânduri un fragment din bolta ce acoperea o încăpere umplută cu bolovani de râu și moloz. Lucrările efectuate în timpul domniilor lui Gheorghe Bibescu și Barbu Știrbei, influențate de stilul neogotic, au constat în înălțarea cu circa 5 metri a structurii, adăugarea coronamentului și balustradelor crenelate și deschiderea unor goluri în arc frânt. Tot din acea vreme datează și scara de
Turnul Chindiei () [Corola-website/Science/311833_a_313162]
-
folosită ca foișor de foc, dar și pentru stocarea tezaurului. Acum turnul este cea mai importantă atracție turistică a județului Dâmbovița, găzduind actualmente expoziția intitulată „Vlad Țepeș - Dracula, legendă și adevăr istoric”, în care sunt prezentate documente istorice din timpul domniei lui Vlad Țepeș, dar și hărți cu împrejurimile din acele timpuri. Rolul turnului ca punct înalt de observare este folosit și în ziua de astăzi, deși într-un mod total diferit. Deoarece oferă o bună perspectivă și orizont larg deschis
Turnul Chindiei () [Corola-website/Science/311833_a_313162]
-
unul dintre cei mai cuceritori sultani din istoria Imperiului Otoman. În anul 1453, cucerește Constantinopolul, iar ultimul împărat bizantin, Constantin XI a căzut eroic în luptă. De atunci, Constantinopolul a fost numit Istanbul care a devenit capitala Imperiului Otoman. În timpul domniei lui Mehmed, turcii cuceresc Serbia, Grecia, Bosnia și Răsăritul Asiei Mici. Pentru marile succese ale sale, el a fost numit Fatih (Cuceritorul). Deși a avut puține înfrângeri din partea Țărilor Române (Iancu de Hunedoara în 1456, Vlad Țepeș în 1462), mulți
Evul Mediu feudal () [Corola-website/Science/311877_a_313206]
-
de Oliveira Bernardes și fiul său Policarpo de Oliveira Bernardes; Meșterul PMP (cunoscut doar dupa monograma să) și colaboratorii acestuia Teotónio dos Santos și Valentim de Almeida; Bartolomeu Antunes și discipolul sau Nicolau de Freitas. Deoarece creațiile lor coincid cu domnia regelui Joao V (1706 - 1750), stilului ce a dominat artă azulejo în această perioadă i s-a spus "Stilul Joanin". În timpul aceleiași perioade a apărut pentru prima dată „figură de invitație” ("figură de convite") inventată de Meșterul PMP și produsă
Azulejo () [Corola-website/Science/311909_a_313238]
-
încât istoria ei se împletește parțial cu legenda, se păstrează până în zilele noastre și constituie un unicat în arhitectura medievală din România. După tradiția veche a Moldovei, biserica de lemn de la Putna ar fi fost construită la Volovăț în perioada domniei lui Dragoș Vodă, pe la mijlocul secolului al XIV-lea. Există două variante în ceea ce privește anul exact al construcției lăcașului: 1353 (după cum este consemnat de ieromonahul Putnei, Sevastian Georgiescu, în manuscrisul "" Descriere pentru biserica din satul Putna, numită mănăstirea veche a Putnei care
Biserica de lemn din Putna () [Corola-website/Science/311970_a_313299]
-
pierdut Ivansuc. Cu regele Bacchus, care l-a biruit la 44 ani, într-o zi rece de ianuarie. Fosta lui soție, Sanda Popescu, de care a divorțat în 1975, având împreună o fată, Barbara Ivansuc, a susținut că a doua "domnie" al lui Constantin Teașcă pe banca lui "U" a însemnat sfârșitul carierei lui Ivansuc. "În 1963, când Teașcă a plecat de la Cluj, nu a putut sa câștige războiul cu jucătorii cu personalitate din echipă, printre care și Zoli. Apoi, când
Zoltan Ivansuc () [Corola-website/Science/311300_a_312629]
-
a trebuit să plece din țară, fugind în Polonia, astfel că lucrările de construcție ale mănăstirii din Iași au fost încetinite sau chiar oprite. A fost chemat la Istanbul la 27 aprilie 1633 sub pretextul că i se va da domnia Moldovei, dar a fost arestat acolo în iunie 1633 și trimis la închisoare. Miron Costin precizează că vornicul Vasile Lupu le-a spus turcilor că Barnovschi va da țara pe mâna leșilor. În testamentul său din 22 iunie 1633, scris
Biserica Barnovschi () [Corola-website/Science/311338_a_312667]
-
care au sprijinit biserica (Miron Barnovschi, Alexandru Coconul, Moise Movilă și Vasile Lupu) și ale boierilor binefăcători, sunt trecute numele a 19 patriarhi ai Ierusalimului. Mănăstirea Barnovschi a fost administrată de către călugări greci până la secularizarea averilor mănăstirești (1863) din timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza. După cum precizează N.A. Bogdan, mănăstirea a fost înzestrată cu șapte moșii: Șipote (din jud. Iași) de peste 2.000 fălci, Bârzești și Muntenii de Jos (jud. Vaslui), Ivăncăuți (jud. Dorohoi), precum și cu vii de pe dealul Bucium, case
Biserica Barnovschi () [Corola-website/Science/311338_a_312667]
-
Cantacuzino). În peretele sudic al pronaosului se află o nișă boltită care a fost folosită pe post de gropniță. Cronica lui Ion Neculce menționează înmormântarea în această biserică a marelui boier Iordache Cantacuzino (c. 1581 - 1663), fost mare vistiernic în timpul domniei lui Vasile Lupu (1631-1652), cu care era cumnat, și mare spătar în timpul domniei lui Eustratie Dabija (1662-1663), cu care era cuscru. Acesta a fost fondatorul ramurii moldovenești a Cantacuzinilor. Despre încuscrirea cu domnitorul și înmormântarea lui Iordache Cantacuzino, cronicarul Ion
Biserica Barnovschi () [Corola-website/Science/311338_a_312667]
-
fost folosită pe post de gropniță. Cronica lui Ion Neculce menționează înmormântarea în această biserică a marelui boier Iordache Cantacuzino (c. 1581 - 1663), fost mare vistiernic în timpul domniei lui Vasile Lupu (1631-1652), cu care era cumnat, și mare spătar în timpul domniei lui Eustratie Dabija (1662-1663), cu care era cuscru. Acesta a fost fondatorul ramurii moldovenești a Cantacuzinilor. Despre încuscrirea cu domnitorul și înmormântarea lui Iordache Cantacuzino, cronicarul Ion Neculce scrie următoarele: "Având un hiiastru al său, anume Lupașco, făcut de Dabijoaie
Biserica Barnovschi () [Corola-website/Science/311338_a_312667]
-
spătărit vreme multă ș-au murit Iordachi spătarul, care cu multă pofală și cu mare jele despre toți pemintenii l-au îngropat înǔ Bărnovschii, că, măcar că era grec, omǔ strein, dar era om bun; să punè tare pentru peminteni la domnie". Printre alți boieri înmormântați în Biserica Barnovschi sunt menționați și Maria Cantacuzino (+1676?), soția marelui vistiernic Gheorghe Ursache, și Anica Bogdan (1773-1852), soția marelui logofăt Iordache Rosetti-Roznovanu. În anul 1998, în biserică s-au efectuat o serie de săpături arheologice
Biserica Barnovschi () [Corola-website/Science/311338_a_312667]
-
o alesese ca loc de veșnică odihnă pentru mama sa, dar nu avem date certe cu privire la anul construcției. Credem însă că nu greșim dacă afirmăm că prima biserică de zid la Episcopia Romanului a fost ridicată într-o perioadă anterioară domniei lui Alexandru cel Bun, probabil prin grija tatălui acestuia, voievodul Roman I (1391-1394), căruia "Târgul de Jos" i-a moștenit și numele. Cea ce știm sigur este faptul că în 1415 Alexandru cel Bun a cerut pictorilor Nichita și Dobre
Arhiepiscopia Romanului și Bacăului () [Corola-website/Science/311359_a_312688]
-
justificându-se în bună măsură prin calitățile literare ale Cronicii pe care a întocmit-o la cererea lui Petru Rareș, remarcabilă reconstituire a principalelor evenimente ce s-au petrecut de la moartea lui Ștefan cel Mare (2 iulie 1504) până la începutul domniei lui Ștefan Rareș (11 iunie 1551). Între anii 1660-1671 eparhia Romanului a fost condusă de Dosoftei, unul dintre fondatorii literaturii noastre naționale, pe bună dreptate considerat "întâiul mare liric românesc". Cercetări filologice recente ne îndreptățesc să considerăm că tocmai în
Arhiepiscopia Romanului și Bacăului () [Corola-website/Science/311359_a_312688]
-
Bourbon-Sicilies, fiica regelui Ferdinand al IV-lea al Neapolelui și a Mariei Carolina de Austria. Au avut 10 copii: După abdicarea lui Napoleon, Louis-Filip cunoscut ca "Louis Philippe al III-lea, Duce de Orléans", s-a întors în Franța în timpul domniei vărului său Ludovic al XVIII-lea. Louis-Filip împăcase familia Orléans cu Ludovic al XVIII-lea în exil. Cu toate acestea, resentimentele sale la felul cum a fost tratată familia sa, o ramură inferioară a Casei de Bourbon în timpul Vechiului Regim
Ludovic-Filip al Franței () [Corola-website/Science/311364_a_312693]
-
Câteva papirusuri au fost găsite, în care sunt descrise procesele jefuitorilor, în special de la sfârșitul celei de-a douăzecea dinastii. Unul din aceste papirusuri (Mayer B) descrie jefuirea mormântului lui Ramses VI, și este datat aproximativ din anul 9 al domniei lui Ramses IX. Valea pare să fi fost jefuită organizat în timpul „războiului civil virtual”, care a început în timpul lui Ramses XI. Mormintele au fost deschise, tot ce era de valoare a fost luat, iar mumiile strânse și mutate în două
Valea Regilor () [Corola-website/Science/311347_a_312676]
-
(אמציה) a fost un rege în Iuda, fiul și succesorul lui Ioaș și al Ioadinei. William F. Albright a datat domnia sa de 29 între 800 î.Hr. și 783 î.Hr.; E. R. Thiele a datat domnia lui între 796 î.Hr. - 767 î.Hr. , iar Gershon Galil a spus că domnia lui a fost între 805 î.Hr. și 776 î.Hr.. Când a pus mâna bine pe domnie, Amasia i-a ucis pe asasinii tatălui său. Apoi a învins
Amasia () [Corola-website/Science/311389_a_312718]
-
fiul și succesorul lui Ioaș și al Ioadinei. William F. Albright a datat domnia sa de 29 între 800 î.Hr. și 783 î.Hr.; E. R. Thiele a datat domnia lui între 796 î.Hr. - 767 î.Hr. , iar Gershon Galil a spus că domnia lui a fost între 805 î.Hr. și 776 î.Hr.. Când a pus mâna bine pe domnie, Amasia i-a ucis pe asasinii tatălui său. Apoi a învins 10.000 de edomiți în Valea Sărată și a cucerit orașul Șilo (redenumit
Amasia () [Corola-website/Science/311389_a_312718]
-
între 800 î.Hr. și 783 î.Hr.; E. R. Thiele a datat domnia lui între 796 î.Hr. - 767 î.Hr. , iar Gershon Galil a spus că domnia lui a fost între 805 î.Hr. și 776 î.Hr.. Când a pus mâna bine pe domnie, Amasia i-a ucis pe asasinii tatălui său. Apoi a învins 10.000 de edomiți în Valea Sărată și a cucerit orașul Șilo (redenumit Iocteel) și împrejurimile. Dar, ori datorită închinării la idoli (II Cronici 25:14-16) ori datorită cererii
Amasia () [Corola-website/Science/311389_a_312718]
-
un steag islandez, dă legi și decrete , și formează o gardă personală compusă din 12 marinari înarmați (care există și astăzi). La 9 august, o fregată engleză ("H.M.S. Talbot") condusă de căpitanul Alex Jones, ajunge la Reykjavik și pune capăt „domniei” lui Jürgensen, restaurând dominația daneză, de această dată cu garantarea libertății comerțului englez în insulă. Se pare că a participat la bătălia de la Waterloo. Se stabilește apoi la Londra, unde încearcă cariera de scriitor. Cade în patima beției și a
Jørgen Jürgensen () [Corola-website/Science/311417_a_312746]
-
când locuitorii orașului au folosit pădurea ca loc de agrement a fost în 1828. În 1850, o parte din pădure a fost cedată de către episcopie administrației orașului, pentru amenajarea acolo a unei grădini publice, ceea ce s-a și făcut în timpul domniei lui Barbu Știrbei. În 1863, legea secularizării averilor mănăstirești propusă de Alexandru Ioan Cuza a fost apoi adoptată de Parlamentul României. Astfel, pădurea Crâng, posesiune a eposcopiei, a fost naționalizată și trecută în administrația guvernului central, orașul păstrând în administrare
Parcul Crâng () [Corola-website/Science/311423_a_312752]
-
și Constantin care avea 2 ani; dar situația era peste măsură de grea pentru o femeie și mai ales pentru o femeie ambițioasă.Lângă ea se găsea un ministru atotputernic, parakimomenul Iosif Bringas, care guvernase în mod despotic afacerile sub domnia lui Roman și care putea fi ispitit să înlăture pe regentă pentru a deține singur puterea în timpul lungii minorități a micilor basilei. În fața ei, în fruntea armatei din Asia, ea întâlnea un general victorios cu 30 de ani mai mare
Nicefor al II-lea Focas () [Corola-website/Science/311404_a_312733]
-
din Asia, ea întâlnea un general victorios cu 30 de ani mai mare ca ea și de ale cărui ambiții putea să se teamă cu drept cuvânt, pe șeful gărzilor Nichifor Phokas Nichipfor Phokas era artizanul victoriilor strălucite obținute în timpul domniei lui Roman al II-lea. Nichiphor avea în 963, 51 de ani. Era mic destul de gras, avea un trunchi robust, așezat pe niște picioare cam scurte și pe deasupra un cap puternic cu chipul întunecat și ars de soare, încadrat de
Nicefor al II-lea Focas () [Corola-website/Science/311404_a_312733]
-
coroana imperială și-și supusese aproape toată Italia, trimitea în jurul anului 968 o ambasadă la Constantinopol în vederea unui angajament amiabil asupra posesiunilor italiene care îi lipseau. Ambasadorul său, episcopul de Cremona, Liutprand, care venise în capitala bizantină încă din timpul domniei lui Constantin al VII-lea, în 949, cu o misiune a lui Berenger al II-lea, prezenta guvernului bizantin planul unei uniuni matrimoniale între fiul lui Otto și o soră a tinerilor împărați ai Bizanțului, care primea în dar posesiunile
Nicefor al II-lea Focas () [Corola-website/Science/311404_a_312733]