11,261 matches
-
coloniale (Australia, Canada, India, Algeria, Senegal și Maroc) au răspuns chemării la arme din motive că sentimentul datoriei și loialității față de țară, dar erau atrași și de perspectiva unui salariu fix și spiritul de aventură. În Marea Britanie, apelurile aveau un ecou mai puternic în rândurile claselor de mijloc înstărite, fiind formate batalioanele "Pals ", ca Grimsby Chums, detașamente alcătuite din oameni care provin din aceeași regiune sau comune, înrolându-se împreună, ca tovarăși, multi dintre ei fiind muncitori din aceeași breaslă, sau
Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/296816_a_298145]
-
perioadă exilul putând fi provocat de variate delicte, dintre care unele puteau fi chiar și încălcări minore ale legilor sau doar a cutumelor, precum era cazul cu inhalarea tutunului sau ghicitul. În istoria sistemului penitenciar țarist pot fi găsite numeroase ecouri ale practicilor folosite mai apoi în gulagul sovietic: faptul însuși de a avea rolul să pedepsească nu numai infracțiunea articulată în codurile scrise, ci și persoanele desemnate vag de comunitate a fi o prezență nocivă, reprezintă un astfel de ecou
Gulag () [Corola-website/Science/298250_a_299579]
-
ecouri ale practicilor folosite mai apoi în gulagul sovietic: faptul însuși de a avea rolul să pedepsească nu numai infracțiunea articulată în codurile scrise, ci și persoanele desemnate vag de comunitate a fi o prezență nocivă, reprezintă un astfel de ecou: o lege țaristă din 1746 prevedea că dacă un individ era considerat de comunitatea în care trăia o influență nefastă, fără a trece printr-un proces și fără o procedură de condamnare, acestuia i se confisca proprietatea și era exilat
Gulag () [Corola-website/Science/298250_a_299579]
-
că imbecilii lipsiți de imaginație i-au reproșat absolut gratuit lui Delacroix faptul că pe pânza tabloului intitulat "" La Justice de Trajan"" a pictat calul în roz. Tabloul este expus în 1906 la Salonul de Toamnă din Paris, stârnind un ecou puternic în cercul tinerilor expresioniști germani. Paul Gauguin moare la 8 mai 1903 în Atuona, anul în care galeria "Vollard" organizează o expoziție cu 50 de picturi și 20 de desene, și când Salonul de Toamnă dedică o întreagă sală
Paul Gauguin () [Corola-website/Science/298258_a_299587]
-
pe Echo, luându-i glasul, lăsând-o să scoată numai sunete scurte. Echo îl urmărește pe Narcis în pădurea unde acesta vâna. Simțindu-i prezența, Narcis întrebă cu glas tare cine este în pădure. Nimfa nu putea decât să scoată ecoul spuselor lui Narcis. Disperată că nu poate să comunice cu Narcis, Echo se aruncă în brațele sale. Surprins, tânărul fuge, iar nimfa nu mai vrea să trăiască și se omoară. Alta legendă este despre o nimfă, Galatea, care se îndrăgosti
Nimfă (mitologie) () [Corola-website/Science/298353_a_299682]
-
placă ce avea inscripționat: "”Benedictus Iosephus ÎI Imperator Augustus atque Pius Rex Pater patriae nos hoc anno 1773 în Junio visitavit”". După 1989 placă respectivă a fost îndepărtată de pe clădirea transformată astăzi în magazin alimentar. Frământările revoluționare din 1848 au ecou și în orașul Dumbrăveni. Orașul este cucerit în două rânduri de generalul Józef Bem care împreună cu marele revoluționar maghiar Sándor Petőfi, a poposit aici trei zile. După 1848 orașul cunoaște o perioadă de relativă liniște. Administrația orașului suferă o modificare
Dumbrăveni () [Corola-website/Science/297090_a_298419]
-
În 1609 își publică sonetele, poezii de dragoste majoritatea (126) cărora - piperate de insinuări homoerotice - sunt închinate unui tânăr (“frumos stăpân”), și restul (28) închinate amantei sale, o doamnă brună ("the dark lady"). Aluziile pe tema amorului masculin sunt un ecou ale situațiilor ambigue și jocurilor de cuvinte din comediile sale, și vor cauza un anumit efort cenzorial din partea lui John Benson care, la douăzeci și patru de ani după moartea lui Shakespeare îi publica poemele în așa fel încât să ascundă aspectul
William Shakespeare () [Corola-website/Science/297139_a_298468]
-
apărută în 1764 la Geneva. Este vorba de un roman obscur, care a fost trecut cu vederea de majoritatea istoricilor literaturii franceze, după cum arată Andrei Pippidi. În timp ce cartea nu adaugă nimic la cunoașterea circumstanțelor istorice, ea este o dovadă a ecoului pe care l-a avut în epocă execuția familiei Brâncoveanu. Ca și-n cazul altor cărți ale abatelui Prévost, unde autorul are obiceiul de a se deghiza în necunoscuți, înzestrați cu titluri și demnități, și aici scrierea este dată drept
Constantin Brâncoveanu () [Corola-website/Science/297382_a_298711]
-
un timp cât mai scurt, lăsând în urmă în aceste privințe chiar si Wehrmacht-ul lui Hitler! Jaful care însoțea masacrele armatei române i-au dezgustat pâna și pe naziști, rapoartele militare ale Wehrmacht-ului din iulie 1941 făcându-se ecoul nemulțumirilor germane în ce privește bestialitatea cu care soldații români sub comanda lui Antonescu își executau politica de masacrare evreilor. Nemții se temeau că, asociați fiind cu românii, imaginea armatei lor ar putea să fie murdărită de zelul acestora din urmă. Ion
Ion Antonescu () [Corola-website/Science/297423_a_298752]
-
PDM), ales în 16 iulie 2015 (coaliția PDM-PL-PCRM). Componența Consiliului Raional Strășeni (33 de consilieri) ales în 14 iunie 2015 este următoarea: Strășeni este un toponim de origine polisemantică, putând proveni fie din deformarea cuvîntului „străjeni”, fie de la cuvîntul „strașnic”. Ecoul evenimentelor din trecut se regăsește și în denumirea unui cătun de codru: haiducii, acești păunași ai Codrilor, băgau groaza în boierii care circulau pe drumurile spre Chișinău (sec.XIX), deci locurile erau strașnice, dar tocmai din această cauză, trebuiau să
Raionul Strășeni () [Corola-website/Science/297501_a_298830]
-
1647, de învățatul olandez Marcus Zuerius van Boxhorn, care a observat că o serie de limbi europene se aseamănă cu persana și a înaintat ideea că toate aceste limbi se înrudesc cu limba sciților. Această descoperire a rămas însă fără ecou în preocupările științifice ale vremii și a fost reluată în 1786 de filologul britanic Sir William Jones în lucrarea sa „"The Sanscrit Language"” („"Limba sanscrită"”), unde observa asemănări între 4 dintre cele mai vechi limbi cunoscute în vremea lui: sanscrita
Limbi indo-europene () [Corola-website/Science/296686_a_298015]
-
Ion Vidu, a intonat muzică militară și patriotică. Pe o inscripție se poate citi: Patria recunoscătoare scumpilor săi fii. Nu vărsați lacrimi pe mormintele eroilor ci mai curând slăviți-l în cântece, așa ca faima numelui lor să rămână un ecou în legenda veacurilor."" În parcul central al orașului a fost ridicat un monument în memoria poetului originar din Brașov, Ștefan Octavian Iosif. Încă de prin 1919 presa brașoveană începuse o susținută campanie de colectare de fonduri pentru ridicarea unui bust
Monumentele Brașovului () [Corola-website/Science/317025_a_318354]
-
aproape inexistenți, pentru că el comunica cu universul la un nivel mult mai adânc decât cel al privirii. Uneori, în tablouri apare clopotul, tocmai pentru a sublinia comunicarea cer-pământ prin sugerarea unei vibrații primordiale. Există în lucrările lui Coltofeanu un panteism, ecou al lumii sacralizate, al cărui punct de plecare îl constituie respectul pentru tot ceea ce conține universul. „Naturile statice“ valorifica minimalul în încercarea de a oferi o imagine a „fenomenalității fără fenomen“. Piatră, scoică, melcul, carafa sunt simbolurile alese de pictor
Dorin Coltofeanu () [Corola-website/Science/317072_a_318401]
-
muzicale ale Missei să fie aproape în întregime de sorginte populară. Tradiția muzicală a Cehiei din perioada husită a dezvoltat genul cântecului coral și al imnului religios, care au dobândit cu timpul un caracter național. Mișcarea husită a avut un ecou larg în vestul Europei și a influențat într-o oarecare măsură și protestantismul german inițiat de cunoscutul reformator Martin Luther. Acesta îl consideră pe Jean Hus pricipalul promotor al ideilor reformei din vestul Europei. La începutul secolului al XVII-lea
Antonín Dvořák () [Corola-website/Science/317132_a_318461]
-
o regăsire. Această readaptare este o regăsire. Pentru că noi, cu lecturile noastre, cu facultățile, cu informația la zi (nu venim de pe lună, totuși), parcă ne-am regăsi acolo, în acea Romă, în acea Italie, parcă ne-am regăsi rădăcinile, sau ecourile rădăcinilor noastre antice, și atunci, toată poezia, în ansamblul ei, se arată a fi o cronografie, un jurnal al tramelor sufletești pe care le trăiește autoarea. (...). „Căderile” sunt autentice plonjări cu efecte justificate, plonjări în sine. Aici este calitatea cea
Eugenia Bulat () [Corola-website/Science/317203_a_318532]
-
9 apr. GÂRNEȚ, VASILE. Veneția ca un poem. Contrafort, Nr. 1-2, ianuarie-februarie 2009. IACHIM, ION. Mărturisire ca o înflorire // Făclia. - 2002. - 13 apr. - P. 2. JOSANU, TUDOR. La Putna mi-e drumul // Călărașii. - 1994. - 9 apr. LANGA, ANDREI. Strigătul și ecoul conștiinței de artist // Furnica. - 2001. - oct. - P. 4. LĂPUȘNEANU, ION. O simfonie a dorului: [Pref. la cartea “ De dor de voi”]. - Năsăud, 2002. - P. 3-8. LOZINSCHI, XENIA. „Veneția...” Eugeniei Bulat a fost lansată la Casa Romana din Veneția”. Literatura și
Eugenia Bulat () [Corola-website/Science/317203_a_318532]
-
ajutor în principal în Franța, așa cum am mai spus, și în regatul Neapolelui; cei mai activi erau Philip de Tarent, fiul regelui Neapolelui Carol al II-lea și Carol de Valois. Eforturile celor doi prinți nu erau decât un slab ecou al grandioasei politici de cucerire a lui Carol de Anjou și doar neputința Imperiului bizantin putea să ofere motive de îngrijorare. Philip de Tarent, căruia Carol al II-lea îi transmisese în 1294 drepturile și teritorile casei de Anjou, administra
Andronic al II-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317256_a_318585]
-
și drone pentru un efect deosebit de relaxare. "Transformation" de Suzanne Doucet și Christian Buehner și albumul "Second Nature" de Bill Laswell, Tetsu Inoue, și Atom Heart, sunt albume ambient în care se utilizează sunete din natură prelucrate, cu reverb și ecou pentru a crea un mediu hipnotic. LP-ul Entropical Paradise, lansat în 1971, de Douglas Leedy la casa de discuri Seraphim, este compus din șase compoziții lungi de "muzică de mediu", în care singurile setări modulare pe sintetizator s-au
Ambient () [Corola-website/Science/317513_a_318842]
-
muzică ambient ce oferă un sentiment disonant sau "întunecat", dar adesea implică folosirea pe scară largă a reverberatiei digitale pentru a crea spații sonice vaste pentru înfricoșare, sunete joase, grele, cum ar fi drone-uri profunde, coruri masculin sumbre, tunete cu ecou și artilerie îndepărtată. Având o senzație de sinistru, termenul de "ambient izolaționist" ar putea fi folosit alternativ cu acesta în funcție de perspectiva ascultatorului sau a artiștilor. Unii artiști și release-uri care reprezintă stilul pot include albumul "Ghosts on Magnetic Tape" și
Ambient () [Corola-website/Science/317513_a_318842]
-
Orb, Jah Wobble, Jaki Liebezeit, Scorn și DJ Spooky. Ambient dub implică genul contopirii stilurilor de dub ajunse celebre datorită lui King Tubby și alți artiști de sunet jamaicani cu electronica ambient, inspirată de DJ completată cu toate eliminările inerente, ecou, egalizare și efecte psihedelice electronice. Etnoambient (Etno ambient) este un tip de muzică ce se trage foarte mult din muzica etnic-acustică - atât în structura muzicală și instrumentare, muzica world electrică, și combină aceste influențe cu muzică ambientală, legate de textură
Ambient () [Corola-website/Science/317513_a_318842]
-
prezintă mari afinități de doctrină și practică; prin originile sale imediate, isihasmul bizantin i se datorează lui Grigore Sinaitul, care parcurgea provinciile bizantine în deceniul al treilea al secolului XIV. Doctrinele ascetice și mistice ale Sinaitului vor găsi un puternic ecou în mânăstirile bizantine; entuziasmul era viu mai ales la Athos: locul sfânt al ortodoxiei bizantine devenea centrul miscării isihastice. Isihaștii plasau idealul lor suprem în viziunea luminii divine. Pentru a ajunge aici, ei dispuneau de o metodă proprie. Într-o
Ioan al VI-lea Cantacuzino () [Corola-website/Science/317503_a_318832]
-
de isihaști provocând critici ironice. Campania împotriva isihaștilor era condusă de Varlaam, un călugăr venit din Calabria; acest spirit neliniștit venise la Constantinopol pentru a se măsura cu luminații științei bizantine, logica sa raționalistă impregnată de Aristotel nu găsise nici un ecou în rândul populației bizantine. Ardoarea polemică a calabrezului era îndreptată contra misticismului călugărilor athoniți, care-i apărea ca rezultatul celei mai grosolane superstiții. Dar el va avea de-a face cu un mare teolog, Grigore Palamas, apărătorul misticii isihaste. Începra
Ioan al VI-lea Cantacuzino () [Corola-website/Science/317503_a_318832]
-
care era implicată într-un război civil. Răspunsul Chinei este boicotarea comerțului cu Japonia, la care se adaugă o serie de incidente ca cel din Shanghai unde au fost bătuți de către localnici 5 călugări japonezi, incident care a avut un ecou deosebit în presa japoneză. La 29 ianuarie 1932, avioane japoneze bombardează Shanghaiul, când au murit ca. 18.000 de chinezi și 240.000 rămân fără adăpost. În mai 1933 se ajunge la o înțelegere, încheindu-se un armistițiu, și China
Masacrul din Nanking () [Corola-website/Science/317821_a_319150]
-
inițial pisanie, dar a avut un clopot pe care era inscripționat anul 1810. La început, biserica era mai joasă, neavând pridvor și turlă. La începutul secolului al XIX-lea, după cum relatează Gh. Dimachi în „Bisericile și breslele din Iași” (în "Ecoul Moldovei", Anul IV și V), aici se închinau membrii breslelor dubălarilor și soponarilor din Iași. Dubălarii (numiți și tăbăcari) erau cei care se ocupau cu dubirea (tăbăcirea, argăsirea) pieilor de animale. La începutul secolului al XX-lea s-a adăugat
Biserica Ziua Crucii din Iași () [Corola-website/Science/318059_a_319388]
-
se bazează pe analize moderne. Prima teorie importantă a fost creată de Eduard Sievers în (1885). Acesta a găsit cinci tipuri de aliterație. Teoria lui John C. Pope din 1942, care folosește notații muzicale pentru a analiza versurile, a găsit ecou la unii cercetători. Cam tot la zece ani a apărut o nouă teorie, care apoi a fost dezbătută pe larg. Cea mai des citată teorie este totuși teoria aliterației a lui Sievers. În general, versurile anglos-saxone sunt împărțite în două
Literatura anglo-saxonă () [Corola-website/Science/318148_a_319477]