13,637 matches
-
România să devină o mică Franță a Orientului! Dacă nu o Franță, proiect poate prea ambițios, cel puțin o „Belgie a Orientului“, sintagmă care apare frecvent spre sfârșitul secolului al XIX-lea. țară mică, la fel ca România, cu o elită francofonă, ca și ea, cu regim monarhic (În această privință modelul belgian fiind mai adecvat decât cel francez), cu o Constituție avansată, pe care românii o imitaseră cel puțin În literă, dacă nu chiar foarte fidel În spirit, cu un
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
germani. În plus, germanii erau beneficiarii celui de-al doilea model invocat de români după cel francez. Românii din Austro-Ungaria (Transilvania, Banat, Bucovina) aveau o formație culturală de tip german (austriac) și, din acest punct de vedere, se distingeau de elita românească din Regat. Dar chiar În statul român o minoritate influentă de intelectuali și oameni politici privea cu mai mare Încredere spre Germania decât spre Franța. O asemenea atitudine este observabilă la „Junimea“, societatea culturală cu cel mai mare impact
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
nici prin gând nu le trecea așa ceva (dar au știut, destul de cinic, să exploateze această speranță, la Începutul anilor ’50, Îndemnând la rezistență, prin manifeste lansate din avion). Din nou În Est Reorientarea spre Est a fost un șoc pentru elita românească (mai puțin Însă, trebuie spus, pentru masa populației, care nu fusese prea mult implicată În procesul de occidentalizare; pentru cei care acum se ridicau spre cultură, reperele „răsăritene“ nu aveau de ce să șocheze). Pentru românii cultivați, timp de mai
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
adulții, erau Îndemnați — și nu rareori obligați — să studieze limba rusă. Radioul transmitea o emisiune: „Să Învățăm limba rusă cântând“, unde se intonau cântece sovietice, deslușite apoi cuvânt cu cuvânt, exercițiu artistic, lingvistic și politic În același timp. Pentru formarea elitelor, s-a schimbat direcția dinspre Paris, Berlin sau Roma spre Moscova. Cohorte de studenți din toate domeniile (aleși cu grijă, pe criterii sociale și politice bine definite) au fost trimiși să se formeze În patria comunismului. Acolo, ei deprindeau tot
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
număr restrâns de privilegiați ajung la studii sau la specializări În „lumea liberă“. Deschiderea culturală spre Occident se face doar atât cât să atenueze influența sovietică. Modelul invocat nu mai e modelul sovietic, dar nici cel occidental: este modelul românesc! „Elita“ formată la Moscova avea să treacă prin momente dezagreabile; după ce ajunsese foarte repede la vârf, acum e privită cu suspiciune și Îndepărtată din posturile sensibile. Cei cu soții „sovietice“ se găsesc Într-o situație și mai delicată. Pentru regimul comunist
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
Pentru regimul comunist, a avea „rude În străinătate“ Însemna de la bun Început să fii suspectat. Inițial, erau În discuție rudele din Occident; În etapa comunismului național, conceptul se generalizează: nu mai era bine să ai rude nicăieri! Interesant este că elita aceasta de formație rusească, marginalizată sub Ceaușescu (nu chiar persecutată, dar socotindu-se nedreptățită), a contribuit la răsturnarea regimului, susținând varianta Iliescu de postcomunism. Tentativa rusească de a reinstala România În Est a avut o reușită și o nereușită. Ceea ce
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
reconsolida poziția pe care o lungă tradiție istorică i-a conferit-o În zona Europei Centrale și Sud-Estice (cu eclipse parțiale și temporare, urmate mereu de reveniri). Nu mai este Însă pentru români chiar Germania de la 1900. Puțini membri ai elitei mai sunt pătrunși de cultura germană. Rari sunt românii care mai vorbesc nemțește (și germanii din Transilvania au rămas puțini). Mai În glumă, mai În serios, s-ar putea spune că se vorbește mai mult românește În Germania decât nemțește
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
pe baza unui statut de autonomie; evident, nici vorbă În cazul lor de vreo unire cu România!). Dar și românii basarabeni sunt de un fel aparte. Nivelul cultural e mai scăzut ca În România, iar pecetea rusească Încă puternică. Vechea elită românească fie s-a refugiat În România În urma cedării Basarabiei, fie a fost nimicită de sovietici; dar trecutul nu se mai poate reface, acesta e rezultatul. România a Încheiat tratate atât cu Ucraina, cât și cu Moldova, recunoscând astfel noile
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
cu o neînchipuită varietate de dulciuri, Îmbinând arome orientale și occidentale). Cu timpul, cafenelele au dispărut, cofetăria este Însă și astăzi un loc specific bucureștean. Dintre localurile cândva cu nume simbolice, mai supraviețuiește doar „Capșa“ (cofetărie și restaurant), frecventată de elita bucureșteană și, de la un moment dat, În special de scriitori și artiști. Bucureșteanului Îi plăcea să iasă și să zăbovească la un pahar sau În fața unei cafele și, mai ales, la o discuție prelungită, „punând țara la cale“. Era un
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
de doctorat, nepublicată, a politologului francez Jean-Jacques Sonny Perseil, Le factionnalisme partisan. Étude de cas: les organisations politiques libérales roumaines, Université Paris I, 1999, oferă o analiză nu numai a curentelor liberale după 1989, ci și, În genere, a noii elite politice și disputelor dintre partide. În ce privește datele statistice și compararea României cu nivelul altor țări europene, am recurs În principal la edițiile recente ale anuarului L’Etat du monde (Paris), precum și la publicația Națiunilor Unite Rapport mondial sur le développement
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
său Mihai, care este Dr., căci aici a murit Dl. Petre Gheorgheasa și tot aici a fost Înmormântat! Stă În pat D-na Raveica Gheorgheasa, de 8 ani (...). Ea are 86 ani. Și el și ea au fost Învățători de elită. În vremea asta nu-s bucuros de nimica și mă gândesc cum să mă fac sănătos. Voi da și fotografii și ce voi mai crede, dar trebuie să fie acasă unul din copii - chiar și Mureș , ca să nu am vorbă
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
constitui o mărturie În plus și un adaos prețios la panteonul fălticenean al cărturarilor și condeierilor de seamă, numit Eugen Dimitriu; fiu al acestor locuri, În care s au petrecut, după cum rezultă din carte , multe fapte, gânduri și emoții de elită spirituală. Am unele rezerve pentru unele personalități, care au aparținut unor clase sociale suprapuse; nu știu ce-ar zice editura . Este de văzut. Apoi cazul Dănuț Nemțeanu . Am remarcat, că În unele locuri stilul care În general este atrăgător, cu
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
atunci sala a fost goală, deși au mai fost programate 2 conferințe, care din lipsă de auditoriu nu au mai avut loc). Prietenii mei, În frunte cu dl. Prof. ing. Nicolae Patachi, pe lângă mulțumirile lor de degustători ai informațiilor de elită despre cultura românească, Îți transmit entuziastul salut al Ardealului și amenință cu invadarea Moldovei, În sezonul estival 1978. Și În cele din urmă, eu Însumi Îți mulțumesc de 1001 ori (o șeherezadă a recunoștinței prietenești), dorind ca viitorul să ne
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
strada Tverskaya. Am recunoscut locul la televizor. Răsfoiserăm acolo, în plimbările noastre prin oraș, cu doar două luni mai devreme, cărți expuse pe tarabele înghesuite și ascultaserăm, fascinați, piese de muzică clasică interpretate de o orchestră de tineri muzicieni de elită, îmbrăcați în fracuri, care se distrau și câștigau un ban cântând pentru trecători. O realitate urâtă și dezgustătoare ne forța prea repede să ne despărțim de niște amintiri ce nu mai corespundeau „evoluției” evenimentelor, noului „model” sângeros pe cale de afirmare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
iar acolo ne despărțim. Îi povestesc lui Corinne, pe cât îmi permite confortul unei discuții peripatetice, subiectul cărții Copiii Arbatului a lui Rîbakov. Corinne știe câteva versuri de Okudjava și mă întreabă dacă acesta a fost un „aristocrat, un intelectual de elită”. Îi spun că, după părerea mea, ultimul intelectual -„aristocrat” - pe care l-a avut Rusia a fost Andrei Saharov. A fost singurul care a înfruntat deschis sistemul, regimul comunist, singurul care a renunțat la privilegii și chiar a pierdut totul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
mai informați. - Tocmai că nu este o idee a poporului, despre carte poți să zici că aceștia nu știu mai mult și nu vor să gândească, deoarece e mai simplu să mănânci cârnați și să bei bere. Din păcate, sunt elitele care gândesc în mare măsură în felul acesta. Și asta blochează foarte mult procesul de gândire în Germania de astăzi. Revenind la mine, trebuie să spun că îmi asum diferența. Eu cred că nu poți să fii băștinaș dacă nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
că nu dorința mea de a publica romane a contrariat în primul rând - și asta, dar e un fapt secundar acest lucru, ce ține de veleitatea oricărui provincial necunoscut de a se face cunoscut în capitală, de a intra în „elite”! -, ci tipul de proză pe care o visam și o abordam și, mai ales, polemica pe care o făceam prin viu grai, dar și prin cărțile mele, cu naturalismul încă dominant în proza noastră, după ce el s-a stins în
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
istoric era flamura „victorioasă” sub care mărșăluiau nu numai criticii și ideologii oficiali ai comunismului românesc, dar și vârfurile intelectualității din Vest, un Picasso, Aragon, J.P. Sartre și chiar Hemingway, amic cu frații Castro. Iată în ce menghină era prinsă elita românească, reacționând, evident, diferențiat la presiunile brutale ale aparatului de propagandă și ale poliției politice. Blaga - dat afară de la catedră, interzis de a publica și denunțat de Beniuc în Pe muchie de cuțit ca agent ideologic al idealismului cu nuanță
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
cam de-a valma, confundându-se perioadele (dejismul și ceaușismulă, ajungându-se la un curios proces de inversare a responsabilităților, Dej și acoliții săi, marii criminali ai stalinismului și post-stalinismului, creatori ai pușcăriilor teribile de la Sighet, Aiud și Pitești, exterminatorii elitei culturale, politice, economice și sătești, sunt „uitați”, șterși sau „acoperiți” de figura „vampirului de Ceaușescu”. Dej, Pauker, Luca și ai lor au arestat și împușcat zeci și zeci de mii de inși, din toate straturile populației, și au instalat, pentru
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
sau americană s-au contopit cu idealurile socialiste extreme, „solidaritatea” cu clasa muncitoare a devenit atât de la sine-înțeleasă, atât de „necesară”, încât denominația de „intelectuali”, în mediile elitiste cultural franceze, până azi prinde o conotație clar negativă. Chiar și cuvântul „elită” este abhorat cu putere, deși „crema” intelectualității parisiene se comportă strict și trainic ca o elită „luptătoare”. Cu unele excepții, dar mediile, editurile sunt încă dominate de l’esprit soixantehuitard, de generația și ideologia acelui „68”, mulți dintre tinerii care
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
de la sine-înțeleasă, atât de „necesară”, încât denominația de „intelectuali”, în mediile elitiste cultural franceze, până azi prinde o conotație clar negativă. Chiar și cuvântul „elită” este abhorat cu putere, deși „crema” intelectualității parisiene se comportă strict și trainic ca o elită „luptătoare”. Cu unele excepții, dar mediile, editurile sunt încă dominate de l’esprit soixantehuitard, de generația și ideologia acelui „68”, mulți dintre tinerii care s-au baricadat la Sorbona în mai ’68 aflându-se astăzi în posturi de conducere în
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
rămase în țară? Să fie atunci adevărat ce clamează unii tineri de azi, în România, cerând o nouă ierarhie de valori, că volumele noastre, proză și poezie, după ’60 au fost de fapt „supralicitate” și din motive de solidaritate a elitei românești, care voia astfel, opunându-le atâtor scriitori mediocri și dogmatici, să susțină mai eficient alte criterii, cele de dinainte de război? Și eu am trăit exilul estetic și politic un sfert de veac la Paris, dar timbrul și viziunea, tensiunea
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
aspru tonul meu critic față de unii „universitari români din emigrație”, față de prietenul meu Matei Călinescu care, în primul deceniu după revoluție, m-a ocolit, pe mine și revista pe care o conduceam, Contemporanul - Ideea europeană, acceptând „jocul” unei părți a elitei bucureștene și românești ce fractura lumea literară după criterii de partizanat politic. Ca și în epistolarul pe care-l semnează împreună cu Ionel Vianu (medic ce a protestat curajos contra internărilor abuzive - de fapt, arestării după model sovietic! - sub eticheta alienației
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
comuniste” și ele! -, dar... tineri și anarhici cum eram, am fi prețuit noi un Arghezi cu Psalmii săi, un Blaga cu întreaga sa operă aruncată la „gunoiul istoriei” (expresie ce nu aparține vreunui activist semidoct, ci chiar unor scriitori de elită, de nivelul unui Petru Dumitriu!Ă, am fi fost noi atenți la tradiție, la continuitatea gândului românesc modern, am mai fi fost noi „înfiorați” la numele unui Titu Maiorescu, amplu, abundent înjurat și el?! Nu am fi reacționat oare, ca
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
studenți ai acelui nefericit experiment de sorginte sovietică „Școala de literatură Mihai Eminescu”, o pepinieră a realismului-socialist, de fapt, un centru de îndoctrinare al unui marxism vulgar, al atașamentului „neabătut” față de U. Sovietică și de „Partid”, al urii „nepotolite” față de elita culturală și burghezia românească etc. La unii dintre foștii studenți ai acestei „școli”, de un mare talent, cum au fost, de pildă, T. Mazilu sau Mugur, „accentele” inoculate la „școală” și în această epocă „revoluționară” nu s-au șters, total
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]