11,414 matches
-
pe teme științifice. Biblioteca de Studii Iudaice s-a constituit în octombrie 1999 ca filială specială a Bibliotecii Centrale Universitare "Lucian Blaga" din Cluj-Napoca. Fondul bibliotecii provine din donații, achiziții, abonamente, schimb internațional și acoperă următoarele domenii de interes: istorie evreiască antică și medievală, istorie evreiască modernă și contemporană, istoria evreilor din diaspora, istoria evreilor din România, holocaust, antisemitism, politică, sionism, religie, iudaism, cultură și civilizație, filosofie, literatură, artă, biografii, memorii, corespondență, publicistică, bibliografii, materiale de referință. Publicațiile sunt în limba
Institutul de Iudaistică și Istorie Evreiască „Dr. Moshe Carmilly” () [Corola-website/Science/334455_a_335784]
-
Studii Iudaice s-a constituit în octombrie 1999 ca filială specială a Bibliotecii Centrale Universitare "Lucian Blaga" din Cluj-Napoca. Fondul bibliotecii provine din donații, achiziții, abonamente, schimb internațional și acoperă următoarele domenii de interes: istorie evreiască antică și medievală, istorie evreiască modernă și contemporană, istoria evreilor din diaspora, istoria evreilor din România, holocaust, antisemitism, politică, sionism, religie, iudaism, cultură și civilizație, filosofie, literatură, artă, biografii, memorii, corespondență, publicistică, bibliografii, materiale de referință. Publicațiile sunt în limba engleză, română, maghiară, germană, franceză
Institutul de Iudaistică și Istorie Evreiască „Dr. Moshe Carmilly” () [Corola-website/Science/334455_a_335784]
-
al mișcării naționale palestiniene. El s-a opus cu înverșunare sionismului și drepturilor evreilor ca națiune egală în drepturi în Orientul Apropiat. De pe această poziție el a fost principalul responsabil pentru atacurile și măcelurile organizate de arabi musulmani împotriva colectivității evreiești în Palestina. Amin al Husseini a deținut între anii 1921-1937 funcția de președinte al Consiliului Suprem Islamic din Palestina, iar începând din 1936 pe cea de presedinte al Inaltului Comitet Arab din Palestina, funcție pe care a continuat să o îndeplinească
Amin al-Husseini () [Corola-website/Science/335014_a_336343]
-
Arab, corpul politic suprem al arabilor din Palestina până în anul 1936. Amin al-Husseini a învățat la Ierusalim la o școală elementară traditionala islamică „kuttub”, apoi la o școală otomană (rüșdiye) și la una catolică și pentru scurtă vreme, la școala evreiască Alliance , de sub direcția lui Albert Antebbi. Între materiile învățate s-a numărat și limba turcă, pe atunci limba oficiala a țării. Apoi a plecat să studieze dreptul islamic la Universitatea Al-Azhar din Cairo, unde l-a avut drept mentor pe
Amin al-Husseini () [Corola-website/Science/335014_a_336343]
-
din anul 1929 este disputat. La 16 august 1929, cu o săptămână înaintea izbucnirii tulburărilor, Amin al-Husseini a rostit o cuvântare care a ațâțat masele arabe să dea năvala în spațiul din fața Zidului de apus („Zidul Plângerii”) și în Cartierul Evreiesc din Orașul Vechi. La 23 august 1929, ziua izbucnirii tulburărilor, comandantul politiei Ierusalim, Alan Saunders, l-a convocat pe muftiu, pentru a incerca sa stavilească escaladarea evenimentelor. A doua zi muftiul și presedintele Inaltului Comitet Arab, Musa Khatem al Husseini
Amin al-Husseini () [Corola-website/Science/335014_a_336343]
-
întărirea naționalismului arab palestinian și în sensul identificării luptei naționale a arabilor palestinieni cu principiile religioase ale islamului. In anul 1930 el a întemeiat un Fond palestinian care se voia asemănător în obiectivele sale în sectorul arab, cu Fondul Național Evreiesc „Keren Kayemet leIsrael”. Proiectul a eșuat, între altele, și din pricina conflictului dintre al-Husseini și oponenții săi în frunte cu familia Nashashibi. In anul 1931 al-Husseini a convocat împreună cu Sahwqat Ali, un lider musulman din India, și cu sprijinul lui Rashid
Amin al-Husseini () [Corola-website/Science/335014_a_336343]
-
suma de 120,000 lire sterline destinată propagandei pronaziste. Deși nu a fost inițiatorul la origine al Marii Revolte Arabe,Hadj Amin a preluat cu repeziciune conducerea ei și a organizat rezistența arabilor palestineni față de stăpânirea britanică și față de colectivitatea evreiască din țară. El a condus o linie politică înverșunată contra evreilor și a încurajat omorârea de civili nevinovați. Din pricina marii influențe pe care a acumulat-o în calitatea funcției sale de muftiu, Marea Britanie, s-a abținut o vreme îndelungată de
Amin al-Husseini () [Corola-website/Science/335014_a_336343]
-
Arab Palestinian -, Partidul Al Istiklal, de asemenea o reprezentanță a arabilor palestinieni creștini și partidul patronat de familia Nashashibi. Revolta a început la 20 aprilie 1936 sub forma unei greve generale a arabilor, având drept obiectiv imediat paralizarea economiei sectorului evreiesc. În octombrie 1936 s-a încheiat prima fază a revoltei arabilor palestinieni, când la cererea în taină a lui al-Husseini, regii arabi au apelat la răsculați să înceteze actele de violență și să dea o șansă eforturilor diplomatice. Răsculații „au
Amin al-Husseini () [Corola-website/Science/335014_a_336343]
-
cuprinsul țării.Principalul purtător de cuvânt arab în fața comisiei de anchetă a fost Amin al-Husseini însuși, care devenise și președintele Înaltului Comitet Arab. El s-a plâns de faptele evreilor în Palestina, și a adus mărturii în favoarea acuzației aduse colectivității evreiești din Palestina că ar fi responsabilă de „distrugerea” locurilor sfinte ale islamului. El a afirmat ca pământurile Palestinei aparțin musulmanilor și a respins orice compromis cu ideea oricărei expresii de suveranitate evreiască în Palestina. În plus el a cerut Marii Britanii
Amin al-Husseini () [Corola-website/Science/335014_a_336343]
-
și a adus mărturii în favoarea acuzației aduse colectivității evreiești din Palestina că ar fi responsabilă de „distrugerea” locurilor sfinte ale islamului. El a afirmat ca pământurile Palestinei aparțin musulmanilor și a respins orice compromis cu ideea oricărei expresii de suveranitate evreiască în Palestina. În plus el a cerut Marii Britanii să-și țină promisiunea făcută în anii Primului Război Mondial în scrisoarea MacMahon. După asasinarea la Nazaret a guvernatorului Galileei, Lewis Andrews, de către militanți arabi din organizația șeicului Izzaddin Al Qassam, britanicii l-au
Amin al-Husseini () [Corola-website/Science/335014_a_336343]
-
externe al Germaniei, Ribbentrop. La 28 noiembrie 1941 a fost primit de Hitler. În descrierea întâlnirii, al-Husseini a afirmat că a existat între el și Hitler o convergență de opinii și că acesta din urmă i-a spus că „problema evreiască” trebuie rezolvată „pas cu pas”. Hitler i-a promis ex-muftiului că odată ce va cuceri Orientul Mijlociu, „singurul obiectiv al Germaniei va fi să lichideze elementul evreiesc aflat în Spațiul Arab sub oblăduirea britanicilor”. După mărturia lui Dieter Wisliceny, Al-Husseini l-ar
Amin al-Husseini () [Corola-website/Science/335014_a_336343]
-
Hitler o convergență de opinii și că acesta din urmă i-a spus că „problema evreiască” trebuie rezolvată „pas cu pas”. Hitler i-a promis ex-muftiului că odată ce va cuceri Orientul Mijlociu, „singurul obiectiv al Germaniei va fi să lichideze elementul evreiesc aflat în Spațiul Arab sub oblăduirea britanicilor”. După mărturia lui Dieter Wisliceny, Al-Husseini l-ar fi însoțit personal pe Adolf Eichmann într-o vizită de inspecție și control al procesului de exterminare a evreilor în lagărul Auschwitz, inclusiv camerele de
Amin al-Husseini () [Corola-website/Science/335014_a_336343]
-
mână liberă pentru lichidarea evreilor din Palestina și din statele arabe vecine. Într-o scrisoare adresată lui Adolf Hitler am cerut o declarație explicită din partea Germaniei și a Italiei că ele recunosc dreptul statelor arabe de a rezolva problema minorităților evreiești, într-un mod corespunzător cu aspirațiile lor rasiale și nationale, după modelul metodelor științifice utilizate de Germania si Italia față de evreii lor. În decembrie 1942 Hadj Amin a ținut un discurs la inaugurarea Institutului Central Islamic din Dresda, unde i
Amin al-Husseini () [Corola-website/Science/335014_a_336343]
-
așa numita „Operație Atlas” care a a constat in trimiterea de către Germania în Palestina a câtorva parașutiști germani (din rândurile templierilor protestanți expulzați din Palestina) și arabi (Hassan Salame, Abdul Latif) care urmau să execute acțiuni de sabotaj împotriva populației evreiești și a regimului mandatar în Palestina. Ei au fost parașutați în zona Ierihon. Ex-muftiul a apelat , de asemenea, la autoritățile din Italia, Bulgaria și Ungaria, cerând să anuleze permisele de plecare a unor evrei în Palestina, cu recomandarea de a
Amin al-Husseini () [Corola-website/Science/335014_a_336343]
-
a reluat activitatea politică reluând conducerea Înaltului Comitet Arab din Palestina. În martie 1948, împreună cu ceilalți membri ai Comitetului a revenit în Palestina aflată în ultimele luni ale mandatului britanic și a început să coordoneze atacurile asupra așezărilor și cartierelor evreiești, care au constituit prima fază a Războiului arabo-israelian din 1948-1949. Nepotul său, Abd al-Kader al-Husseini care devenise comandantul forțelor arabe din zona Ramla a primit în mod direct ordine de la Hadj Amin până în ziua în care a fost ucis. Spre
Amin al-Husseini () [Corola-website/Science/335014_a_336343]
-
sau Orașul Vechi (, "Ha'Ir Ha'Atiqah", , "al-Balda al-Qadimah", , "Yerusaghemi hin k'aghak' ") este un teritoriu de 0.9 km (0,35 sq mi) înconjurat de ziduri din cadrul orașului modern Ierusalim. Până în 1860, când a fost înființat cartierul evreiesc Mishkenot Sha'ananim, acest teritoriu constituia întregul oraș Ierusalim. Vechiul Oraș este casa mai multor locuri-cheie de importanță religioasă: Cupola Stâncii și Moscheea Al-Aqsa pentru musulmani, Muntele Templului și Zidul Plângerii pentru iudei și Biserica Sfântului Mormânt pentru creștini. Orașul
Ierusalimul Vechi () [Corola-website/Science/335052_a_336381]
-
a fost împărțit în patru cartiere diferite, deși actualele denumiri au fost puse abia în secolul 19. Azi, Vechiul Oraș este împărțit (în sensul invers al acelor de ceasornic din partea nordică) în Cartierul Musulman, Cartierul Creștin, Cartierul Armean și Cartierul Evreiesc. Zidurile defensive monumentale ale Vechiului Oraș și porțile acestuia, au fost construite în anii 1535-1542 de sultanul turc Suleiman Magnificul. Populația actuală a Vechiului Ierusalim locuiește mai mult în cartierul musulman și în cel creștin. În 2007 populația totală număra
Ierusalimul Vechi () [Corola-website/Science/335052_a_336381]
-
partea nord-vestică a Vechiului Oraș, întinzându-se de la Poarta Nouă din nordul cartierului, de-a lungul zidului vestic al Vechiului Oraș până la Poarta Jaffa, de-a lungul Porții Jaffa - pe traseul zidului occidental în sudul cartierului, făcând hotar cu cartierul evreiesc și cel armean, până la Poarta Damascului din est, unde face hotar cu cartierul musulman. În cartier se află Biserica Sfântului Mormânt, văzută de mulți ca cel mai sfânt loc al creștinătății. Populația cartierului creștin este în prezent în majoritate musulmană
Ierusalimul Vechi () [Corola-website/Science/335052_a_336381]
-
în alte părți. În 1975, în Cartierul Armean fost înființat un seminar teologic. După războiul din 1967, guvernul Israelului a dat compensații pentru repararea oricăror biserici sau locuri sfinte avariate în cursul luptelor, indiferent de cine a cauzat dauna. Cartierul evreiesc (, "HaRova HaYehudi", numit familiar de locuitori "HaRova", , "Ḩărat al-Yahūd") se află în sectorul sud-estic al orașului fortificat și se întinde de la Poarta Sionului din sud, face hotar cu Cartierul Armenesc în vest; se întinde de-a lungul Cardo spre Strada
Ierusalimul Vechi () [Corola-website/Science/335052_a_336381]
-
î. Hr. În 1948, populația sa era de în jur de 2,000 de evrei ce au fost asediați și forțați să plece în masă. Cartierul a fost complet devastat de forțele arabe în timpul , iar vechile sinagogi au fost distruse. Cartierul evreiesc a rămas sub control iordaniaan până la capturarea sa de către parașutiștii Israelului în timpul Războiului de Șase Zile din 1967. Câteva zile mai târziu, autoritățile israelite au ordonat demolarea Cartierului Marocan, aflat în vecinătate, mutându-i cu forța toți locuitorii, pentru a
Ierusalimul Vechi () [Corola-website/Science/335052_a_336381]
-
parașutiștii Israelului în timpul Războiului de Șase Zile din 1967. Câteva zile mai târziu, autoritățile israelite au ordonat demolarea Cartierului Marocan, aflat în vecinătate, mutându-i cu forța toți locuitorii, pentru a facilita accestul public la Zidul Vestic. Secțiunea din cartierul evreiesc distrusă înainte de 1967 a fost de atunci reconstruită, iar în 2004 avea o populație de 2,348 locuitori. Multe instituții educaționale mari și-au stabilit reședința aici. Înainte de a fi reconstruit, cartierul a fost meticulos excavat sub supravegherea arheologului Universității
Ierusalimul Vechi () [Corola-website/Science/335052_a_336381]
-
Șase Zile, cartierul marocan a fost în mare măsură distrus pentru a le acorda vizitatorilor un acces mai bun la Zidul Vestic prin crearea pieței Zidului Vestic. Părțile Cartierului Marocan care n-au fost distruse sunt acum parte a Cartierului Evreiesc. Paralel cu demolarea, o nouă reglementare a fost stabilită, anume că singurul loc prin care nemusulmanii au acces la Muntele Templului este Poarta Maurilor, la care se ajunge trecând Podul Mughrabi. De-a lungul a diferite perioade, zidurile orașului au
Ierusalimul Vechi () [Corola-website/Science/335052_a_336381]
-
profesori.Ghidul Baedeker din 1876 menționează 60 elevi și 6 profesori În cursul luptelor din Războiul de Independență al Israelului unicul călugăr care mai locuia în mănăstire a fugit, și locul a devenit o bază de antrenament al unităților premilitare evreiești „Gadná”. La încheierea ostilităților clădirea a rămas în partea orașului controlată de Israel și a fost restituită Patriarhiei greco-ortodoxe. În anul 1960 a vizitat mănăstirea o delegație de cercetători din partea Academiei de științe a Georgiei sovietice, care era parte din
Mănăstirea Sfintei Cruci din Ierusalim () [Corola-website/Science/335057_a_336386]
-
sau Cure. În septembrie 2015, Bataclan e achiziționat de Lagardère Unlimited Live Entertainment, filială a grupului Lagardère SCA, condus de . În 2007 și 2008, Bataclan ar fi fost amenințat de grupuri antisioniste, din cauza conferințelor și galelor organizate acolo de organizațiile evreiești precum Migdal, în favoarea Poliției de frontieră israeliene (Magav), în special în timpul unei ofensive a armatei israeliene în Gaza. Potrivit ziarului Figaro, Khaled Moustafa, considerat de Egipteni ca șeful Al-Qaïda în Palestina, ar fi declarat în 2011 că „exista un proiect
Bataclan () [Corola-website/Science/335108_a_336437]
-
viu de apartheid religios. În cei 50 de ani de existență, nici măcar un singur diplomat ne-sunit nu a lucrat în instituție. Filiala Universității Imamul Mohamed Bin Saud din Fairfax, Virginia le predă studenților că islamul șiit este o conspirație evreiască.” În noiembrie 2014, în satul al-Dalwah din guvernoratul estic al-Ahsa, trei necunoscuți înarmați la au deschis focul într-o "Husseiniya", un centru religios șiit, ucigând opt și rănind alte zeci de persoane. În timp ce guvernul, mass-media oficială de stat și conducerea
Drepturile omului în Arabia Saudită () [Corola-website/Science/335115_a_336444]