12,434 matches
-
ca Atlasul de Anatomie Comparată a profesorului Vasile Gheție. Îl răsfoia ore Întregi, oprindu-se asupra diferitelor oase și organe reprezentate de colectivul desenatoarelor Marelui Maestru, printr-o Îmbinare inegalabilă a realului științific cu frumosul artistic. O impresionaseră și pe fetița cuminte de 3-4 anișori, asemănând probabil rotula cu mărul de aur din poveste sau cu luna, În care Ileana Cosânzeana Îl urmărește pe Făt Frumos În lupta cu demonii de pe pământ. Cu acest simț al frumosului a câștigat Concursul de
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
fost ușor. Prin colegi Însă, am intrat În posesia unui vaccin belgian și ne am pus astfel odorul la adăpost. Trebuie să menționez și o noapte de calvar care mă pune pe gânduri și astăzi. La puțină vreme după culcare, fetița s-a trezit plângând, cu febră 400C, pierderea cunoștinței și vomă după antibioticele administrate. Bunica și nepoata, Corneluș La insistențele lui Milly, În jurul orei 300 am plecat la Dispensarul apropiat de locuința noastră. Mergând abătut pe strada Întunecată m-am
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
intervențiile noastre și cum nici ei n-aveau altceva În plus, m-au trimis la domiciliu, cum am venit. Când am urcat pe verandă am auzit veselie mare În dormitor. Ce se Întâmplase. La intrarea În cameră, Mama a luat fetița În brațe și i-a spus: Bine, draga Bunicii, de asta am făcut noi atâta drum, să te găsim bolnavă? Nu bunică, nu mă mai doare nimic, i-a răspuns fetița. Febra a Început să-i scadă și totul a
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
se Întâmplase. La intrarea În cameră, Mama a luat fetița În brațe și i-a spus: Bine, draga Bunicii, de asta am făcut noi atâta drum, să te găsim bolnavă? Nu bunică, nu mă mai doare nimic, i-a răspuns fetița. Febra a Început să-i scadă și totul a intrat În normal după revederea cu Bunicii. Mica balerină Ciuchița cu păpușa Ciuchița la Concursul de recitări al copiilor Împreună După zeci de ani, toată copilăria ei Îmi pare o poveste
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
dinți și ziua următoare o reluam de la capăt. În câteva zile, totul a reintrat În normal și la expirarea Biletului de odihnă am plecat În Axente Sever, unde mă așteptau Ciuchi și Ciuchița. Locuiam la Nitu și Sofica, a căror fetiță era cu 3 luni mai mică decât Ciuchița. El era crescător de bivolițe. Până la sosirea mea, Ciuchița gustase laptele de bivoliță și deși Încă nu Împlinise un an a știut să-l aprecieze. La Înapoierea În București a refuzat categoric
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
mult. Era căsătorită cu Viorel, ofițer economist În Ministerul de Interne și aveau un băiețel, Mircea, puțin mai mic decât Corneluș. Împreună, la unii sau la alții, am petrecut duminici frumoase, pline de tinerețe. În timpul vacanțelor de vară, Milly și fetița mergeau două săptămâni la mare și apoi toți trei ne Îndreptam spre Sinaia sau Predeal, stațiuni pe care le suportam și eu și care ne atrăgeau mai mult. Milly și Corneluș În fața cabanei salariaților Institutului Agronomic de la Pârâul Rece Hoinăream
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
PredealDâmbul Morii, prin vârful Piatra Arsă și coborârea sălbatică pe 7 scări sau peisajele Încântătoare de la Vârful cu Dor, Trei Brazi, etc. Erau dătătoare de viață pentru anul bucureștean care urma. Mă gândeam În primul rând la Milly și la fetiță, cărora Capitala nu le oferea decât o locuință insalubră, iluminată de lampa cu petrol, lipsită de canalizare și alte satisfacții ale civilizației moderne. Eu eram În domeniul meu, cu frumusețile lui, percepute numai de mine. Oricât s-ar părea de
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
litografiat În atelierele didactice ale IANB În 1962 și 1964. Dar, dacă din punct de vedere didactico științific, situația mea devenise Înfloritoare și "mârțoaga" aproape câștigase cursa, din punct de vedere social, situația mea devenise mai proastă decât la Început. Fetița crescuse, condițiile de locuit erau tot mai necorespunzătoare. Adresele făcute la Spațiul Locativ erau urmate de răspunsul unor funcționari certați cu civilizația: Alți tovarăși locuiesc În condiții mai proaste! Deși mi s-au făcut propuneri să părăsesc Învățământul și chiar
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
În Chișinău, Odesa, Leningrad, Asia Centrală, Ungaria, Germania, În 1975 a făcut o excursie mai lungă În Polonia. Puțin obosită, dar entuziasmată de cele văzute nu și-a acordat atenția necesară și la câteva zile după revenire, rămânând singură cu Corneluș, fetița i-a atras atenție asupra deformării sânului drept. Prin palpare și-a decelat un nodul cât o nucă. La Înapoierea mea din București mi-au dat vestea proastă. Am examinat-o și eu... și fără prea multă vorbă, am decis
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
extirparea urgentă a mamelei afectate și a limfocentrului regional era calea cea mai bună de urmat. Pentru noi. Dar pentru Milly? Au urmat câteva zile și nopți de coșmar. În cele din urmă Milly a cedat rugăminților mele și ale fetiței și În 5 aprilie s-a supus operației, după procedeul stabilit. Intervenția traumatizantă a necesitat anestezie generală și complexul post operator instalat n-a fost deloc ușor. Mai mult, din dorința de a lăsa o cicatrice cât mai estetică, prof.
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
și deși Însurat, fetele Îl jumuleau de bani. În speranța că Îl liniștesc, l-am obligat să-și aducă În 1981 soția, Betool. A Înscris-o la Școala Populară de Artă și În curând le-a venit primul copil, o fetiță Nour. Ne vizitau adesea. Îi vizitam și noi la cămin și consideram că totul decurge normal. Dar vizitele lui În București sub diferite pretexte erau tot mai dese și mai lungi. Îl cucerise o tehniciană de la Institutul Pasteur, de care
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
pretexte erau tot mai dese și mai lungi. Îl cucerise o tehniciană de la Institutul Pasteur, de care s-a despărțit foarte greu. Și-a finalizat teza În 1984 și-au plecat În Bagdad. Până la ultima scrisoare din 1989, aveau o fetiță născută În țara noastră și doi băieți. Rețin catrenul de pe ultima fotografie făcută Împreună (27 august 1989): “Aici la voi am Început o altă viață, / Aici la voi eu m-am născut a doua oară; / Aici la voi, În locul ăsta
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
M-am plimbat prin curtea maternității uitându-mă din două În două minute spre geamul sălii de operație. Profesorul mă văzuse și la momentul așteptat s-a apropiat de geam și mi-a dat vestea dorită. Am devenit Bunicul unei fetițe. Ne-am bucurat toți, dar cel mai exteriorizat a fost Liviu. Nu l-am văzut niciodată așa de transformat. Nu mai știa ce să facă. A dat imediat vestea “ În lung și-n lat că s-a născut o nouă
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
Irina și a devenit “suverana castelului” din Iași. Am Înconjurat-o cu toții, urmărindu-i zi de zi manifestările integrării În familie și În lume. Buni și-a amintit toate normele Îngrijirii noului născut, aplicate cu sfințenie lui Corneluș și astfel fetița creștea văzând cu ochii. Dar, Buni avea și ea serviciu și cerințele fetiței erau din ce În ce mai mari. Iarna a trecut și În primăvara anului 1980 i-am luat un ajutor: Zânica, o femeie de aproape 50 de ani, care o Îngrijea
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
-i zi de zi manifestările integrării În familie și În lume. Buni și-a amintit toate normele Îngrijirii noului născut, aplicate cu sfințenie lui Corneluș și astfel fetița creștea văzând cu ochii. Dar, Buni avea și ea serviciu și cerințele fetiței erau din ce În ce mai mari. Iarna a trecut și În primăvara anului 1980 i-am luat un ajutor: Zânica, o femeie de aproape 50 de ani, care o Îngrijea În lipsa noastră și pe care Irina a acceptat-o din prima zi. Deși
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
din nou după acont de soldă în Saxonia, Boemia, Hochkirch, pentru că regele-l chema așadar când cele trei păpuși de zdrențe numite Stine Trude Lovise, căzuseră fără viată, Amanda n-a vrut să creadă Și să le părăsească. Și când fetițele Palide, învinețite, chircite de foame, Jalnice bătrâne timpurii Abia născute, abia înțărcate curând Lovise ar fi încercat să meargă culcate într-o ladă Bătută-n cuie, au fost acoperite cu pământ Amanda a bocit tare Cu glas prelung, în prag
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
spectaculoasă decât orice fantastic. Cred că am debutat norocos, în sensul că prea brodam ca un artizan la textura unor povestiri în care nu existau personaje, nici întâmplări, ci doar niște fantasme vagi. Acum nu se mai debutează. Știu o fetiță din Băile Herculane care în clasa a cincea are vreo șase-șapte cărți publicate, nu le mai ține șirul. Nici un tânăr aspirant la gloria deșartă a literaturii nu mai așteaptă înfrigurat o gazetă pe tarabe, el scriindu-și poeziile direct pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Alui Gheorghe, pentru mine, primăvara anului 1985 a fost un fel de primăvară pragheză à la Iași. Căsătoria mea (de care m-am temut multă vreme) funcționa. Soția, studentă în litere, I-OLANDA, mă inspira. Născuse, în august 1984, o fetiță. Primisem un apartament cu 2 cămăruțe (în cartierul studențesc "Tudor Vladimirescu", într-un bloc vechi, pe colț, la ultimul etaj). Mama mea venea de la Bârlad mult mai des decât acum (în curând va împlini 80 de ani, așadar... optzecistă, ca
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
în doi, într-un dormitor. Apoi, poetul din Borca s-a apropiat de Iași, a citit în Cenaclul "Junimea" de la Casa "Pogor" (atelier coordonat pe atunci de Daniel Dimitriu și de Constantin Parascan). După ce m-am căsătorit și a apărut fetița noastră Luiza, relațiile mele cu prietenii s-au estompat, inevitabil. Nu mai eram singuraticul, boemul, răzvrătitul de altădată. De aici și mici neînțelegeri cu prietenii mei. "Burlăcăria" mea de tip junimist luase sfârșit, deși mă obișnuiam greu cu noul statut
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
asociații sindicale, Uniunea Scriitorilor, unde încercăm să ne resolidarizăm, în favoarea limbii române, a caracterului, a dialogului. Dacă n-aș fi fost scriitor, mi-ar fi plăcut să fiu scriitor (cel puțin să scriu afișe la Casa "Pogor", cum zicea, odinioară, fetița mea...). Fernando Pessoa spune la un moment dat, în "Cartea neliniștirii": Consider că poezia e ceva intermediar, o simplă trecere de la muzică la proză... În proză vorbim liber. Avem posibilitatea să introducem ritmuri muzicale, păstrându-ne libertatea de a gândi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
și de istoria sfinților. În casele lor, la care țin mai mult ca la orice, trăiesc, în general, o maică bătrână, una de vârstă mijlocie și una mai tânără, care face treaba cea grea. La multe au și câte o fetiță pe care o cresc în vederea călugăritului; deși legea se opune la această ceremonie înainte de vârsta de 40 de ani, se văd la biserică tot atâtea tinere câte bătrâne. Locuința le este de o curățenie exemplară, umblă numai în ciorapi pe
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
viața familiei mele, călătoriile ce făcusem, era ca un copil, tot îi era nou și o pu nea pe gânduri.]( Ediția a II-a, 1996, p. 77. ) Puține zile în urmă, părintele Manea îmi spuse că prepară pe cumnata lui, fetiță de 13 ani, pentru un examen, dar neștiind nemțește este în mare încurcă tură. Îi propun să iau acea însărcinare și a doua elevă fu tot atât de silitoare ca cea mai mare. În toamnă avusei satisfacția să aflu că a izbutit
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
urmă însă, însuflețiți și împinși de mine, intonară La arme, Pe-al nostru steag și, în fine, Trăiască regele. Toate aces tea sub ochii lui Pinkow, care vedea și auzea. Când însă Vin tilică împărți la fiecare jucăriile, entuziasmul crescu, fetițele își luară păpușile în brațe, băieții bricegele și fluierele și, în ciuda în vățătorului, o luară la fugă spre casă, după ce însă strigară cât pu tură „Trăiască d-na Cantacuzino și familia Brătianu!“. Eu eram conștientă de gravitatea situațiunii, dar pentru
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
frica revoltelor. [Pentru cei doi copii și mai ales pentru dădaca lor elvețiană, Mariuța făcuse un mititel pom de Crăciun. Ei umblau bine și au încremenit înaintea bradului. Sandu, îndată ce a primit o jucărie, s-a dat în lături, iar fetița, cât au fost lumânările aprinse, nu a înce tat să-i dea ocoale și să fluiere de admirație. Primind o mică oglindă și văzându-și chipul, a crezut că era un portret și l-a sărutat îndată, cum fusese învățată
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
în chip ireparabil. Tot trebuia să ne socotim o familie binecuvântată. Ultima serie de scrisori aduse prin delegații veniți din Moldova ne-au adus de la Ionel pe cele mai afectuoase, de la Tați pe cele mai amănunțite. Nicolae Pillat vorbea de fetița lui pe care nici n-o cunoștea încă; toți scriseseră: Dinu, Vintilă, Marie și Ion Pillat, Ion Niculescu, Nicol, Adina și chiar Oni. Două ore, cât le-am citit, uitasem de toate și am trăit cu ei. Știam cât trebuie
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]