11,901 matches
-
Prințesa Olga Golitsina, s-a căsătorit cu Geoffrey Tooth, care va deveni al doilea soț al nepoatei lui Vasili, Prințesa Xenia Andreevna. Prințesa Natalia provenea dintr-o veche famile aristocrată rusă, nobila familie Golitsin. Tatăl ei, Prințul Alexandru Golitsin, fiul guvernatorului Moscovei, era doctor de țară. Mama ei aparținea familiei Liubov. Prințesa Natalia a scăpat din Rusia revoluționară împreună cu familia ei în 1920 prin Siberia în China. În 1927 ei s-au mutat în Statele Unite. Pentru un timp, ea a urmat
Prințul Vasili Alexandrovici al Rusiei () [Corola-website/Science/321457_a_322786]
-
britanice, și care nu indică vreo anume suspiciune de vinovăție). Ambii au fost achitați. Bligh și-a reluat cariera navală și a ajuns până la rangul de viceamiral. Cariera sa a fost marcată de o altă contestare a autorității sale ca guvernator al provinciei New South Wales. În 1808, soldații din New South Wales l-au arestat pe Bligh într-un incident cunoscut astăzi sub numele de Revolta Romului. Chiar înainte ca Edwards să revină din căutarea vasului "Bounty", ajutată de "Assistant
Revolta de pe Bounty () [Corola-website/Science/321492_a_322821]
-
Christ Church, Oxford pe care a absolvit-o în 1876 cu un doctorat în drept civil. A călătorit în Europa iar în 1880 a făcut un turneu în Canada și Statele Unite împreună cu sora sa, Prințesa Louise al cărei soț era guvernator general al Canadei. Incapabil de o carieră militară din cauza bolii sale, Leopold a devenit patron al artelor și al literaturii și a servit ca secetar neoficial al mamei sale. Prințul Leopold a fost numit Duce de Albany, Conte de Clarence
Leopold, Duce de Albany () [Corola-website/Science/316332_a_317661]
-
Bolile mintale ale lui Christian al VII-lea" (1906). A devenit rege după decesul tatălui său la 14 ianuarie 1766, cu câteva săptămâni înainte de a împlini vârsta de 17 ani. Christian a fost prost educat și sistematic terorizat de un guvernator brutal, Detlev Greve zu Reventlow. Cu toate că părea a fi inteligent și avea certe perioade de claritate, Christian suferea de severe probleme mentale, posibil de schizofrenie. După căsătoria de la 8 noiembrie 1766 cu verișoara sa Caroline Matilda de Wales, sora regelui
Christian al VII-lea al Danemarcei () [Corola-website/Science/316339_a_317668]
-
a luat decizia de a muta capitala la Tokyo. Sistemul prefectural a luat naștere în 1871, tranziția spre acesta începând din 1869, când patru lorzi locali ("daimyo") au fost convinși să-și cedeze pământurile curții și au fost numiți în calitate de guvernatori, cu salarii considerabile. În 1871 împăratul a anunțat că domeniile au fost abolite în totalitatea și Japonia era organizată în 72 de prefecturi. Noua administrație a eliminat treptat cele mai multe privilegii ale samurai, inclusiv dreptul lor la un stipendiu de la guvern
Împăratul Meiji () [Corola-website/Science/316409_a_317738]
-
Punta Cormorant, există o plajă unde pot fi observați lei de mare, flamingo, rândunici, țestoase marine și crabi. În septembrie 1835, al doilea voiaj al vasului "" l-a adus pe insulă pe Charles Darwin. Echipajul a fost bine primit de către guvernatorul de atunci al Galapagosului, Nicolas Lawson, iar lui Darwin i-a fost menționat faptul că țestoasele diferă de la o insulă la alta, în ceea ce privește forma carapacei. Acest lucru nu fusese însă evident pentru Darwin în insulele pe care le vizitase așa că
Floreana () [Corola-website/Science/316436_a_317765]
-
Darwin i-a fost menționat faptul că țestoasele diferă de la o insulă la alta, în ceea ce privește forma carapacei. Acest lucru nu fusese însă evident pentru Darwin în insulele pe care le vizitase așa că a preferat să nu ia în seamă mențiunea guvernatorului. A preferat, în schimb, să colecteze toate tipurile de animale pe care le găsise. Mai târziu, în urma studiului mai multor specii de cinteză, Darwin urma să emită teoria evoluționistă.
Floreana () [Corola-website/Science/316436_a_317765]
-
să încerce să evadeze. , noul ministru al coloniilor de la 31 ianuarie 1895, a cerut cu câteva zile după numirea în funcție ca proiectul să fie dus în fața Camerei. La 8 februarie, știind dinainte că legea va fi votată, a scris guvernatorului Guyanei, , să-și exprime îngrijorarea guvernului și pentru a-i da instrucțiuni pe care guvernatorul să le execute atunci când Dreyfus va trece în responsabilitatea sa. La 9 februarie, proiectul de lege a fost adoptat de Cameră, fără dezbatere. La 21
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
câteva zile după numirea în funcție ca proiectul să fie dus în fața Camerei. La 8 februarie, știind dinainte că legea va fi votată, a scris guvernatorului Guyanei, , să-și exprime îngrijorarea guvernului și pentru a-i da instrucțiuni pe care guvernatorul să le execute atunci când Dreyfus va trece în responsabilitatea sa. La 9 februarie, proiectul de lege a fost adoptat de Cameră, fără dezbatere. La 21 februarie, Dreyfus a fost urcat pe vasul "Ville-de-Saint-Nazaire". A doua zi, acesta a ridicat ancora
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
păcii de la Amiens. Dobândind gradul de general de divizie, participă la expedițiile escadrei franceze a amiralului Villeneuve, caprurând fortul Diamant din Martinica în primăvara lui 1805. Din același an este aghiotant al Împăratului în cadrul Marii Armate, comisar imperial în Dalmația, guvernator al Ragusei și al gurilor Kotorului (1806). Este apoi guvernator al Veneției (1807), fiind numit conte al Imperiului (1808) și trimis în Spania, cu funcția de comandant al artileriei Gărzii Imperiale. Este apoi rechemat în Franța și participă la campania
Jacques-Alexandre-Bernard Law de Lauriston () [Corola-website/Science/316474_a_317803]
-
la expedițiile escadrei franceze a amiralului Villeneuve, caprurând fortul Diamant din Martinica în primăvara lui 1805. Din același an este aghiotant al Împăratului în cadrul Marii Armate, comisar imperial în Dalmația, guvernator al Ragusei și al gurilor Kotorului (1806). Este apoi guvernator al Veneției (1807), fiind numit conte al Imperiului (1808) și trimis în Spania, cu funcția de comandant al artileriei Gărzii Imperiale. Este apoi rechemat în Franța și participă la campania din 1809, fiind atașat armatei franceze „din Italia”, participând la
Jacques-Alexandre-Bernard Law de Lauriston () [Corola-website/Science/316474_a_317803]
-
orașului Baltimore, statul Maryland sub învinuirea de extorcare, evaziune fiscală, corupție și conspirație. În octombrie, același an, a fost acuzat oficial de primire de foloase necuvenite, totalizând peste $100,000, în exercițiul funcțiilor oficiale avute: șef executiv al comitatului Baltimore; guvernator al statului Maryland; vicepreședinte al SUA. La 10 octombrie 1973, prin ajungerea la un compromis, i s-a permis lui să pledeze "nolo contendere" (soluție alternativă la concluziile "recunoașterea vinovăției" sau "nerecunoașterea vinovăției") într-un singur cap de acuzare, și
Spiro Agnew () [Corola-website/Science/322346_a_323675]
-
italiană!"". A rezultat ocupația militară a Etiopiei, care a fost anexată așa zisei Africi Orientale Italiene (AOI-"Africa Orientala Italiana"), imperiu colonial italian. Regele italian Victor Emmanuel al II-lea a fost proclamat împărat al Etiopiei, iar mareșalul Pietro Badoglio guvernator general (și vicerege) al noii colonii italiene. Pe 11 iunie 1936 Badoglio a fost înlocuit cu noul promovat mareșal, Rodolfo Graziani. Ocupația italiană a durat până după începutul celui de Al Doilea Război Mondial. În iunie 1940, Mussolini a intrat
Al Doilea Război Italo-Etiopian () [Corola-website/Science/322373_a_323702]
-
Arhiducele Ferdinand Karl Anton Joseph Johann Stanislaus de Austria-Este (1 iunie 1754 - 24 decembrie 1806) a fost un fiu al împăratului Francisc I și a împărătesei Maria Tereza a Austriei. A fondat Casa de Austria-Este și a fost guvernator al ducatului de Milano între 1765 și 1796. A fost desemnat moștenitor al ducatului de Modena dar nu a domnit niciodată din cauza războaielor napoleniene. Ferdinand s-a născut la Palatul Schönbrunn din Vienna și a fost al patrulea fiu din
Ferdinand, Duce de Modena () [Corola-website/Science/322396_a_323725]
-
a vizita Florența timp de trei luni. Ei au ajuns la 20 ianuarie 1739. În 1744 fratele lui Francisc, Karl, s-a căsătorit cu sora mai mică a Mariei Tereza, Arhiducesa Maria Anna de Austria. În 1744 Karl a devenit guvernator al Țărilor de Jos austriece, post pe care l-a deținut până la moartea sa în 1780. În 1740 după moartea împăratului Carol al VI-lea, conform dispozițiilor Sancțiunii Pragmatice, recunoscută de statele europene, teritoriile habsburgilor au trecut fiicei lui, Maria
Francisc I al Sfântului Imperiu Roman () [Corola-website/Science/322401_a_323730]
-
Karađorđe Petrović în 1817, Obrenović a devenit liderul de necontestat al sârbilor. În aprilie 1815 a organizat și condus a Doua Revoltă Sârbă. Până în 1817 autoritățile otomane au învins armata răsculaților sârbi. Miloš a reușit să negocieze încetarea luptelor cu guvernatorul otoman, Marașlı Ali Pasă. Ca urmare a negocierilor, Șerbia a căpătat un anumit grad de autonomie, dar a rămas sub suveranitatea sultanului otoman. Miloš Obrenović a ajuns la putere și a acționat ca un domnitor absolut. Sultanul a lărgit prin
Miloš Obrenović, Prinț al Serbiei () [Corola-website/Science/322413_a_323742]
-
de Mecklenburg (10 octombrie 1741 - 6 noiembrie 1816) a fost conducător al statului Mecklenburg-Strelitz din 1794 până la moartea sa. Inițial a domnit ca Duce, apoi în 1815 titlul său a devenit Mare Duce. Înainte de a accede la tron a fost guvernator al Hanovrei din 1776 până în 1786. Ducele Carol Louis Frederic de Mecklenburg s-a născut la Mirow și a fost al doilea fiu al Ducelui Karl Louis Frederick de Mecklenburg și a soției lui Prințesa Elisabeta Albertine de Saxa-Hildburghausen. La
Carol al II-lea, Mare Duce de Mecklenburg-Strelitz () [Corola-website/Science/322421_a_323750]
-
al III-lea al Regatului Unit la 8 septembrie 1761. Carol și-a vizitat frecvent sora în Marea Britanie și în cele din urmă a intrat în serviciul cumnatului său Electorul de Hanovra. În toamna anului 1776 Carol a fost numit guvernator general al Hanovrei de cumnatul său. Carol a deținut toate puterile unui suveran în timp ce cumantul său nu avea nici o dorință să locuiască în Germania (nu a vizitat Hanovra niciodată). La scurtă vreme după ce a rămas văduv pentru a doua oară
Carol al II-lea, Mare Duce de Mecklenburg-Strelitz () [Corola-website/Science/322421_a_323750]
-
nu a vizitat Hanovra niciodată). La scurtă vreme după ce a rămas văduv pentru a doua oară, în decembrie 1785, Carol a solicitat permisiunea să se retragă de la angajările sale militare în Hanovra și să-și dea demisia din funcția de guvernator. Cumnatul său i-a admis cererea, l-a promovat la rangul de mareșal și i-a acordat o pensie. Carol și-a petrecut timpul călătorind înainte de a se stabili la Darmstadt unde a devenit președinte al Comisiei de Credit Imperial
Carol al II-lea, Mare Duce de Mecklenburg-Strelitz () [Corola-website/Science/322421_a_323750]
-
marea majoritate a teritoriilor fiind ocupate și administrate de către francezi din 1536. În schimb, el a continuat să servească sub habsburgi în speranța că își va recupera pământurile. A servit pentru vărul său Filip al II-lea al Spaniei ca guvernator al Țărilor de Jos în perioada 1555-1559. Din această poziție el personal a condus invazia în nordul Franței și a obținut o victorie strălucitoare în Bătălia de la Saint-Quentin la 10 august 1557. A fost pețitor al Prințesei Elisabeta a Angliei
Emanuel Filibert, Duce de Savoia () [Corola-website/Science/322491_a_323820]
-
au dus în cele din urmă la căderea lui. A refuzat să-i restituie Arhiducelui Sigismund de Austria proprietățile din Alsacia pentru suma prevăzută; i-a sprijinit pe elvețieni să elibereze orașele de pe Rinul Superior în revolta lor împotriva tiraniei guvernatorului ducal Peter von Hagenbach (care a fost judecat de un tribunal special și executat la 9 mai 1474); și și-a disputat cu Ducele de Lorena René al II-lea succesiunea asupra Lorenei. Toți acești dușmani, incitați și sprijiniți de
Carol Temerarul () [Corola-website/Science/322480_a_323809]
-
place să aibă experiențe noi. Din acest motiv, a construit un joc video pentru el în unul dintre episoade, a participat la un spectacol de modă în nud și a făcut bombe „joo joo” în altul. Tatăl lui Lu și guvernatorul insulei. Are o voință slabă (a mâncat un număr mare de bomboane, astfel încât a revenit la forma inițială, înainte de exercițiu fizic intens, în câteva ore) și nu poate să controleze comportamentul fiicei sale sau să o pedepsească în vreun fel
Mike, Lu și Og () [Corola-website/Science/316830_a_318159]
-
mare de bomboane, astfel încât a revenit la forma inițială, înainte de exercițiu fizic intens, în câteva ore) și nu poate să controleze comportamentul fiicei sale sau să o pedepsească în vreun fel. Se poate reduce la plâns foarte ușor. A fost guvernatorul insulei o perioadă lungă de timp. Acest fapt a fost interpretat greșit de Mike, care credea că este un guvernator în stil american, lucru care a dus la „alegeri” pe insulă, neștiind că băștinașii provin din Anglia (și, după cum se
Mike, Lu și Og () [Corola-website/Science/316830_a_318159]
-
controleze comportamentul fiicei sale sau să o pedepsească în vreun fel. Se poate reduce la plâns foarte ușor. A fost guvernatorul insulei o perioadă lungă de timp. Acest fapt a fost interpretat greșit de Mike, care credea că este un guvernator în stil american, lucru care a dus la „alegeri” pe insulă, neștiind că băștinașii provin din Anglia (și, după cum se vede în episodul cu „King Bob”, au mare respect față de „regele Angliei”). Alfred este tatăl lui Og. Se crede a
Mike, Lu și Og () [Corola-website/Science/316830_a_318159]
-
administrație rapace. Boierimea locală, care ar fi trebuit să fie pătrunsă de idealurile naționale, era de cele mai multe ori, un aliat prețios al administrației rusești. Descendenți ai unor mari familii de boieri moldoveni au făcut carieră în Imperiul Rus. Unul dintre guvernatorii guberniei centrale Moscova a fost Grigore Cristi, în timp ce un alt moldovean, Leon Casso, profesor la Universitatea din Moscova, a ajuns ministrul învățământului public în vremea țarului Nicolae al II-lea. Totuși Basarabia rămâne locul de plecare al unor mari personalități
Mișcarea de eliberare națională a românilor din Basarabia () [Corola-website/Science/328854_a_330183]