13,415 matches
-
tradițional de a face istoria ideilor. Inițiativa nu este deloc neglijabilă. Dimpotrivă. Autorul își propune, pe față, deconstrucția discursului istoriografic oficios, respingerea fantasmelor continuității (în câmpul nostru cultural), căutând sistematic mai ales, n.n. referințele externe ale dezvoltărilor autohtone. Un comparatism ideologic sui generis, deci, care include și chiar presupune regruparea ideilor în jurul unor constante europene, inclusiv asociațiile neprevăzute dar bine documentate și chiar hazardul, neprevăzutul și misterul unor raportări substanțiale (pp. 7-8). Unghiul de percepție se schimbă mereu, adesea imprevizibil. Textele
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
decide prin capacitatea sa permanentă de actualizare și realizare de fapt ce este ideologie și ce este sau rămâne utopie (p. 19). Iar istoria nu ne-a fost și nu ne este favorabilă. Suntem deci condamnați la o eternă utopie ideologică melioristă, milenaristă sau cum vrem să-i spunem... Am recunoscut imediat un ecou (direct? indirect?) din E.M. Cioran, a cărui concepție integral negativă despre români Sorin Antohi o disecă atent, nu fără un rien de masochism intelectual (studiu scris de
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
etc.) este percepută ca o aberație inacceptabilă. Mai mult: un pericol mortal, atât pentru concepția dominantă, cât și pentru poziția purtătorilor de cuvânt și agenții de execuție ai culturii oficiale. Ea va face deci totul pentru a-și păstra monopolul ideologic, administrativ și de difuzare. încă una din dovezile cele mai evidente, că vechile structuri ideologice, organizatorice și mentale ale regimului comunist n-au fost, nici pe departe, nici integral dislocate, nici înlocuite, nici reduse la tăcere. Evenimentele din 1989, denumite
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
dominantă, cât și pentru poziția purtătorilor de cuvânt și agenții de execuție ai culturii oficiale. Ea va face deci totul pentru a-și păstra monopolul ideologic, administrativ și de difuzare. încă una din dovezile cele mai evidente, că vechile structuri ideologice, organizatorice și mentale ale regimului comunist n-au fost, nici pe departe, nici integral dislocate, nici înlocuite, nici reduse la tăcere. Evenimentele din 1989, denumite în mod frecvent și revoluție, au păstrat, în esență, neschimbate atât concepția cât și vechile
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
de funcționare, cenzură și propagandă face parte din însăși structura de bază a sistemului totalitar. Ea nu poate obiectiv vorbind să asimileze situația alternativă, conform căreia instituțiile și operele culturale sunt, în esența lor altceva decât simple instrumente de propagandă ideologică și politică. Dovadă că și Ministerul Culturii, prin întregul său aparat, face în continuare eforturi disperate nu numai să-și mențină funcția și monopolul de conducere, dar chiar să le amplifice. Vocația și spiritul său sunt, în mod esențial, Comanda
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
să demonstrezi acestor spirite că nu au de fapt nici o legitimare de a fi purtători oficiali de cuvânt ai niciunei structuri, că nu pot fi deținătorii unui adevăr cultural unic și, cu atât mai puțin, organe de represiune și intimidare ideologică. Sunt doar oamenii sandwich ai unor sloganuri care vin totuși, orice s-ar spune, dintr-o altă eră ideologică. Dar întrucât la spatele acestui comportament stau și reacții invincibile de amor propriu cele mai virulente, ale vieții culturale de totdeauna
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
niciunei structuri, că nu pot fi deținătorii unui adevăr cultural unic și, cu atât mai puțin, organe de represiune și intimidare ideologică. Sunt doar oamenii sandwich ai unor sloganuri care vin totuși, orice s-ar spune, dintr-o altă eră ideologică. Dar întrucât la spatele acestui comportament stau și reacții invincibile de amor propriu cele mai virulente, ale vieții culturale de totdeauna forța acestor cercuri conformiste și mediocre rămâne redutabilă și deosebit de periculoasă. Mică tipologie culturală oficială Evident, ochiul și spiritul
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
de Est). Un Frankenstein dezafectat și plin de fișe din clasicii, inclusiv leniniști-staliniști, ai adolescenței sale. Are dosare întregi despre fiecare adversar cu care polemizează sau va polemiza. Inclusiv xeroxuri, citate și scrisori compromițătoare. Vocația sa secretă: șef de cadre ideologice, în cea mai deplină conspirativitate. Tipul nr. patru este, de fapt, cel mai amuzant și simpatic, în felul său, dintre toți. Amestecul de bonomie, jovialitate ușor cabotină și semi-șmechereală propagandistică, bine rodată, îl caracterizează. Simulează cu gesturi largi, corpolente, dezinvoltura
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
mai amuzant și simpatic, în felul său, dintre toți. Amestecul de bonomie, jovialitate ușor cabotină și semi-șmechereală propagandistică, bine rodată, îl caracterizează. Simulează cu gesturi largi, corpolente, dezinvoltura, dialogul liber, echidistanța și pluralismul opiniilor. Convingerile (sau, mai bine spus, dresajul ideologic), plus o mare suplețe adaptabilă îi dau o abilitate deosebită de a fi mereu insidios, nu însă și strident, totdeauna cu guvernul, dar niciodată violent cu opoziția. Când este strâns totuși cu ușa ceea ce i se întâmplă uneori când organizează
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
astfel de personaj nu poate fi deci decât profund conservatoare, reacționară în sensul propriu al cuvântului structural și definitiv antireformistă. El detestă, din instinct de conservare, în primul rând, spiritul critic, orice poziție independentă, dizidența de orice fel, în ordinea ideologică și culturală, pentru a ne menține doar în acest plan al discuției. Contestarea ierarhiei consacrate, a principiilor oficiale, a soluțiilor alternative, creațiile paralele, subversiunea ieșirii din normă fenomen tipic sistemului totalitar îi produc o repulsie organică, sinceră. Chiar dacă rezervele sale
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
număr important de victime, pentru care nu putem avea decât un profund respect. Dedublarea continuă dintre acceptarea publică a dogmei și percepția realității imediate, autocenzura perfect asumată, toate falsitățile și minciunile propagandistice debitate cu cinism, în plină impostură a fidelității ideologice și partinice, au lăsat urme adânci în conștiința acestui scriitor sub vremi. Până la urmă, nici nu mai știm bine dacă trebuie să-l înfierezi, să-l detești, să-l disprețuiești sau doar să-l înțelegi. în spiritul lui Spinoza, să
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
aceste împrejurări esențiale: neadecvarea, în primul rând, a sistemului la orizontul de așteptare al publicului extern căruia i se adresează (ca să folosim și noi o expresie curentă a esteticii receptării). Ficțiunea totalitară impune peste tot suprarealitatea construcției sale abstracte, pur ideologice, datelor realității imediate. Fiindcă o contrazic în mod radical, acestea sunt total negate, ignorate, declarate inexistente. Nu sunt luate niciodată în calcul. Sistemul funcționează ca întotdeauna în gol, conform logicii sale mecanice, imanente. Și dacă în interior el se poate
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
particulară se va dezvolta, rolul statului se va restrânge. Bineînțeles, într-un sistem democratic real, preocupat de reglementarea și definirea, etapă cu etapă, a unui astfel de mecanism regulator. Ceea ce, deocamdată, rămâne doar o aspirație și o literă de program ideologic. încă o fata morgana românească? Pot fi deci identificate cu ușurință un număr de acțiuni culturale, cu finalitate externă, unde unele organisme de stat pot aduce o contribuție utilă și necesară. Din prima categorie semnalăm: stipendierea masivă la nevoie a
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
proprietatea particulară. Definiție sumară, dar esențială. Pare un truism și o evidență elementară. Și totuși trebuie repetată mereu această concluzie bine subliniată. Mai ales într un context cultural-social, precum cel actual, lipsit în genere de orientare, tensiune și reală sensibilitate ideologică. Determinant rămâne însă, în primul rând, blocajul și formidabila presiune și continuitate a culturii oficiale, cu toate consecințele sale. Din care cauză, cultura alternativă care a supraviețuit sub totalitarism și începe să se dezvolte în noile condiții este încă inevitabil
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
necesitate. Dar și o mai mare incertitudine și un semn enorm de întrebare. Mai mult o aspirație ideală, o virtualitate, o promisiune, decât un proiect imediat realizabil. Unele etape istorice nu pot fi, într-adevăr, sărite. Voluntarismul de orice gen ideologic, educativ, politic rămâne încă ineficient și desprins de realități. Nu este o concluzie foarte comodă. Ea trebuie totuși trasă, dacă vrem să rămânem realiști și lucizi până la capăt. Ambiguitatea, mod de existență Cum nu ne-am propus să oferim o
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
sau defect? Ambele teze se pot susține, în contexte diferite. încă un exemplu foarte recent: o excelentă antologie despre dandism (Dandysmul, Iași, Polirom, 1995) realizată de Adriana Babeți, începută, se pare, înainte de 1989. Ea opune o formulă integral-estetizantă unei estetici ideologice radical opuse. Gestul, inconformist, este însă la fel de valabil și după 1989. Căci a lansa o carte despre dandism, în mizeria economică actuală, reprezintă un gest de independență morală, dar și de avangardă, ca să nu spunem chiar de sfidare socială. Oricum
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
ne intimidează câtuși de puțin. Ideologia lor este iremediabil perimată și, în mod evident, profund neconstructivă, fără perspectivă în împrejurările actuale. Avem, în orice caz, dreptul și datoria de a le opune un alt mod de gândire și alte soluții ideologice și culturale, radical deosebite. Ceea ce nu ne împiedică să evaluăm cu toată obiectivitatea și forțele de care dispunem. Ce prestigiu și audiență reală au ele? Dar publicațiile în care ideile lor se exprimă? Este opinia publică într-adevăr sensibilă și
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
Ceea ce nu ne împiedică să evaluăm cu toată obiectivitatea și forțele de care dispunem. Ce prestigiu și audiență reală au ele? Dar publicațiile în care ideile lor se exprimă? Este opinia publică într-adevăr sensibilă și receptivă la mesajul lor ideologic? Și, mai ales, ce forțe social-economice viabile și active sprijină efectiv o modificare a raportului tendințelor ideologice actuale, în sensul liberal-democratic? Fără evaluarea și, am spune, negocierea pe aceste baze realiste a viitoarei relații contract sau cum vrem să-l
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
audiență reală au ele? Dar publicațiile în care ideile lor se exprimă? Este opinia publică într-adevăr sensibilă și receptivă la mesajul lor ideologic? Și, mai ales, ce forțe social-economice viabile și active sprijină efectiv o modificare a raportului tendințelor ideologice actuale, în sensul liberal-democratic? Fără evaluarea și, am spune, negocierea pe aceste baze realiste a viitoarei relații contract sau cum vrem să-l definim cu Puterea, oricare ar fi ea, eficiența și viitorul culturii alternative nu pot fi mari. Promisiunile
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
cumpărat cu ușurință. Căci intelectualul nu are nimic dintr-un ascet 25. Hălas ! O întreagă dramă a intelectualului eventual chiar a poetului de curte... Femios. Slab, fără o mare tradiție socială bine consolidată pe criteriile sale civic-etice, fără mari convingeri ideologice, care să-l justifice și să-l inspire, obligat să cânte când pe unul, când pe altul... Situație penibilă, deloc de invidiat. Ceea ce explică, în bună parte, și foarte redusul său prestigiu social și, nu o dată, suferința sa morală reală
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
cel mai important. Orice analiză culturală, în adâncime, trece în mod inevitabil dincolo de literatură. într-un sens, noua paradigmă culturală pleacă tocmai de la această constatare: cultura actuală, pe un plan, este încă prea literară. Ea se cere reechilibrată în sens ideologic, sistematic, erudit-enciclopedic etc. Și, bineînțeles dacă nu chiar în primul rând în direcția sistemului de idei și filozofic. Idei reci, abstracte, descărnate de imagini și impresii. Ele sunt rezervația naturală a spontaneității, dar și a vagului aproximativ, a autenticității, dar
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
adevărate ravagii. Cele două Românii (rurală și urbană, etnicist naționalistă și pro-europeană, tradiționalistă și modernistă) n-au ajuns încă și nici nu vor ajunge prea curând la o adevărată sinteză culturală. Realizarea sa presupune alte două condiții esențiale: o clarificare ideologică, în termeni cât mai limpezi și inteligibili posibil (ceea ce și încercăm să facem în această carte), pe de o parte, și evoluția spre o nouă societate, care va crea, cu certitudine, noi deprinderi și noi mentalități sociale și culturale, pe
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
de a impune un centru cultural unic, investit cu autoritatea supremă. Esența sa este, dimpotrivă, policentrismul cultural. Respectiv, cât mai multe centre din care să radieze idei, tendințe, judecăți, ierarhii culturale diferite și, foarte posibil, contradictorii. Deci, o ofertă cultural ideologică plurală, multiplă, cât mai variată. Tradiția și stilul autorității centrale, instaurat la noi încă de T. Maiorescu, a impus principiul ideilor, judecăților și ierarhiilor culturale unice, recunoscute ca singure repere și instanțe posibile, legitime și autorizate. Deși el a fost
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
sens real. Mai întâi, personalitatea critică unică a dispărut. Autoritatea sa, câtă a existat în cazul unor critici de real talent și de îndelungată activitate, n-a trecut niciodată în realitate de cercul unor redacții și audiții radiofonice, în condiții ideologice restrictive speciale (Europa liberă etc.). Sfera audienței efective era, oricum, inevitabil restrânsă. După 1989, această categorie nu și-a încheiat activitatea, pretins centrală. Dar monopolul central a dispărut în mod firesc în noile condiții publicistice, amplificate enorm de noile media
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
invocat și argumentul că G. Călinescu ne-a... făcut deștepți pe toți (ceea ce, în treacăt fie spus, am contesta, măcar în cazul... nostru personal). Substratul acestei atitudini clemente, profund afective, iraționale și total indiferente, de fapt, la aspectul civic și ideologic al problemei este falsa teorie a geniului căruia i se iartă tot. Fiindcă istoria literară sau artistică uită faptele omului (adesea reprobabile) și nu reține decât opera. Ceea ce este perfect adevărat. Doar că geniul, ca cetățean, ca individ particular, trebuie
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]