11,656 matches
-
să fim mari, puternici, regi, împărați, Dumnezei să fim!... La picioarele voastre, preș suntem! Maria râde, în sfârșit, râde: Unchiule! Îți bați joc de mine, sau ești naiv și nu cunoști "femeia cea de toate zilele", pentru că n-ai avut nevastă... Țamblac râde: Nu, nu, Maria! Viața n-are nici un preț fără voi, "tovarășele noastre de viață". Și noi avem nevoie de înțelegere, de dragoste. Ah, cum avem nevoie de dragostea voastră! Dumnezeu a făcut bărbatul și femeia una să fie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
auzit telefonul, a trebuit să fac un mare efort ca să mă hotărăsc să răspund. La celălalt capăt al firului era el, vecinul cel cumsecade, de la etaj. Suna de la spital (știam că se internase?) și mă ruga să o chem pe nevasta lui la telefon sau să mă duc să-i comunic acesteia ceva, ceva care comporta un răspuns. I-am spus să aștepte la telefon și... n-am ieșit din casă. Capul îmi plesnea, curtea interioară era, pur și simplu, troienită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
atât de important pentru mine. * În comuna în care am fost profesor la începutul anilor ’60, m-am împrietenit cu un învățător, om în vârstă, aproape de pensionare (sau mi se părea mie, tânăr pe atunci, mai bătrân decât era?), cu nevasta bolnavă, care nu se prea arăta (de aceea de-abia o mai țin minte, e un cadavru de amintire, aflat într-o avansată fază de descompunere), și cu trei fete, rămase pentru mine niște abstracțiuni. Fetele învățau tustrele la București
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
se țin după el și îl batjocoresc. Adulții îl privesc cu dispreț, numindu-l „Moș Crăciun al patrupedelor”. Un Moș Crăciun activ în toate anotimpurile... Se zice că își cheltuiește toată pensia pentru câinii „lui”, ba fură și din leafa nevestei și face împrumuturi la nu se știe ce fond artistic... sau literar... Partea a patra. Au mai trecut câteva luni. Primăria hotărându-se să scape orașul de câini, hingherii trec la acțiune. De câteva nopți însă, nobila lor muncă le
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
pe care le fac sunt strigătoare la Cer.” Lot era om credincios și bun. Dumnezeu îl iubea și de aceea a vrut să-l salveze. A zis să plece imediat dar să nu se uite înapoi. Cand plecau pe cale nevasta lui Lot s-a uitat înapoi și s-a transformat în stâncă de sare. Lot și fetele lui au mers mai departe până la locul arătat de scăpare. Au rămas acolo un timp. Apoi fetele se gândeau cum vor avea urmaș
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
Numai pretenții, numite „drepturi”. În primul rând, cel la „fericire personală”. Dar e o utopie, o himeră nenorocitoare. Nu există fericire personală. Numai egoismul vecin cu nebunia își imaginează așa ceva. Pleacă unul în Canada sau naiba știe unde, părăsindu-și nevasta și copilul. Pleacă să „se realizeze”. Să fie liber. Pleacă de acasă, ca acel Jean din La soif et la faim a lui Eugen Ionescu. Poate că se și „realizează” (rămâne de văzut ce înseamnă asta : dacă e vorba de
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
week-end-uri, pentru care muncește 8 ore pe zi, eventual în altă meserie decât a sa, muncă fără chiul, care-i repugnă și îl obosește, asta e „realizare” ?). Se gândește oare din când în când, ca Jean din piesa amintită, la nevastă și copil ? Sau, de fapt, nu i-a iubit cu adevărat niciodată. Sufletele tautologice nu sunt în stare să iubească și sunt funciar incapabile de fericire, care nu poate exista decât împreună cu. Numai cuplul e o realitate umană, aptă de
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
o suburbie a Chiliei, a început să amurgească. Se mergea greu, căruța mare, noroiul până aproape de butucul roții, noroc că erau caii voinici și bine hrăniți. Pe drum am vorbit tot timpul. Feodor conducând caii și schimbul de vorbe cu nevastă-sa. Cam înghețasem, dar cum să te dai jos și să fugi după căruță în noroi și întuneric? În fine, după ce am trecut prin comuna Cariacica, mi-au spus că mai avem șapte-opt kilometri de mers. și iată că
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
respect pentru muncă și omenie față de subalterni. La cazarmă, de unde pleca spre apusul soarelui, stătea împreună cu soldații, ca un frate mai mare, atent la tot ce se întâmpla în sufletele lor. Odată cu desghețul de primăvară își trimitea ordonanța acasă, lângă nevastă și părinți, să le fie de ajutor la munca pământului. Era un adevărat om. A făcut războiul ajungând maior dar, deși binemerita spre grade superioare, a fost scos pe motiv că avea rude chiaburi. Așa sunt vremurile. Strâmbe. Ca să păstrăm
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
cum mergeau ei cu bărbatu-su în frunte, cu măgarul după el, tras de dârlogi, că măgarii e niște persoane foarte încăpățânate, mai rău ca catârii și când n-o vrea ei să meargă , nu merge deloc. Așa face și nevastă-mea mă, că e încăpățânată ca un catâr și-mi zice mie că-s deștept ca un măgar. și unde-o apucă pe fecioara Maria niște dureri dă facere dalea grozave, voi nu știți ce e alea că sunteți tineri
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
cu bilet în regulă și ne întorceam fie duminică seara, fie luni dimineața, dar neapărat până suna deșteptarea. La Tabacu eu mă opream la șura Bărgăuanu, unde dormeam, iar Vladimir mai făcea doi - trei kilometri până la Bulgărica unde îl așteptau nevasta și fetița. La șura mai veneau seara Vanea Arnăutu, secretarul primăriei și notarul Costea Machedonschi. Mai ceva nalangâte, ceva băutură, taclale ca la 22 de ani, dar mereu, din risipa de nume de fete, dintr-un abur risipit pe peronul
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
vă bateți joc de noi! Cine mi-a luat pâinea de pe masă și rochițele de pe perete să nu-i mai dea Dumnezeu să se întoarcă acasă, să nu-și mai vadă copchiii și să nu se mai culce la țâțele neveste-si! și bărbatul meu, tanchist în armata sovietică și aflat în Finlanda dacă o face tot așa de aceeași soartă să aibă parte!” Pentru locuitorii Basarabiei și Ucrainei problema pâinii era peste măsură de grea. Războiul începuse în 22 iunie
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
atât cât era normal să se facă. Dar gospodărește, pe înțeles și în armonia relațiilor de oameni sub arme și nu de oameni ai armelor. Stăteam la o familie de țărani, Tudor, cu o mulțime de copii. El pe front, nevasta bolnavă. Tăiau câte un porumbel și făceau zeamă lungă, un castron, din care se mânca cu linguri de lemn. Mâncau săracii sărăcie. La 23 august, când s-a rupt frontul și au intrat rușii în țară, toată greutatea apărării rămăsese
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
prieteni. În serile lungi de iarnă, mulți doreau să meargă undeva să socializeze, astfel încât revigorarea activității culturale a fost benefică tuturor. În cele două ore, seara, când era curentul întrerupt, la lumina lumânărilor sau a lanternelor, tinerii se îmbrățișau, iar nevestele învățau gustul trădării. Întreruperea curentului era întâmpinată cu chicote de râs și cu țipete. Și cum tineretul știe să facă plăcut și un lucru neplăcut, pana de curent era așteptată cu bucurie de toată lumea. Pe întuneric, oamenii se simțeau cu
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
mi-a făcut semn să mergem în cancelarie, unde peste ceva timp a venit și șeful de la Miliția Județeană, care m-a anunțat că a hotărât mutarea în altă comună a șefului de post. Pe unde a fost ăsta cu nevasta lui, tot necazuri de felul acesta ne-a prilejuit, a spus mâhnit șeful miliției. Du-te și ia-ți femeia, urc-o în mașină și duceți-vă acasă! O să trec pe la post peste câteva ore. Șeful de post era blond
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
Ce crezi că am făcut cu secretarul atâta timp în birou? Te-am votat, tovarășa! Te-am votat! Mare figură e secretarul ăsta, a mai spus, în timp ce se îmbrăca. Am fost nevoit să-i promit că o voi ajuta pe nevastă-sa să fie dirigintă la Oficiul Poștal. Cam așa stau lucrurile, tovarășa primăriță Țâru Teodora! În birou era frig. Secretarul, care era întotdeauna de o curățenie exemplară, acum mirosea puternic a transpirație și a picioare obosite. Am coborât împreună scările
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
Labirintul "Cooperativei", din nou la "Minotaurul cu ochi albaștri". Îmi aduc aminte de un cântecel din vremea copilăriei, care spunea cam așa: "Țăranul e pe câmp, țăranul e pe câmp, ura, drăguța mea, țăranul e pe câmp! El are o nevastă..., nevasta un copil..., copilul o dădacă..." Și soția mea avea un tată, nu țăran, ci funcționar și nu lucra pe câmp, era impiegat de mișcare la CFR! Îl chema George Predescu, provenea dintr-o familie cu mai mulți copii, un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
Cooperativei", din nou la "Minotaurul cu ochi albaștri". Îmi aduc aminte de un cântecel din vremea copilăriei, care spunea cam așa: "Țăranul e pe câmp, țăranul e pe câmp, ura, drăguța mea, țăranul e pe câmp! El are o nevastă..., nevasta un copil..., copilul o dădacă..." Și soția mea avea un tată, nu țăran, ci funcționar și nu lucra pe câmp, era impiegat de mișcare la CFR! Îl chema George Predescu, provenea dintr-o familie cu mai mulți copii, un frate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
pe buzele și fețele celor doi tineri, iar Anica îi îmbrățișează cu dragoste, analizându-i pe fiecare. Bată-vă norocul cel mare, că frumoși v-ați mai făcut! Hai, în odaie la răcoare! Și toți intră în odaia sufragerie. Nețica, nevasta lui Petrică, aduce din bucătărie o tavă cu dulceață de trandafir, iar Petrică o cană mare din sticlă cu apă rece. După ce-au servit dulceața, Florin zice: Tanti Anicuță, bună dulceață mai faci! Sărut mâna! La București i-am
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
timp, majoritatea din ele și-au refăcut viața. Catrina Cozaru nu a vrut să se recăsătorească, rămânând credincioasă soțului Constantin, care se spunea c-ar fi căzut prizonier și nu mort. Au trecut 12-14 ani de când Costică și-a îmbrățișat nevasta, fără să dea un semn de viață. Într-o marți, pe când se întorceau oamenii de la iarmaroc, unii din ei foloseau cărarea ce lega șoseaua cu gara și iarmarucul (care era peste liniile din gară )și treceau prin curtea femeii nemăritate
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
hai... și vă vedeți cu fratele Costică!..„ De-ndată s-au strâns o grămadă de vecini. Ce-a urmat e lesne de înțeles: . îmbrățișări, urări de bine, întrebări de o parte și de alta. Între timp a sosit și Catinca, nevasta sositului, care mai, mai să leșine la pieptul soțului, crezut mort. Alte țipete, lacrimi, priviri. Vin și frații lui Costică... După câteva zile, Costică s-a încadrat în treburile de casă și familie povestind câte ceva din viața lui de prizonier
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
pe buzele și fețele celor doi tineri, iar Anica îi îmbrățișează cu dragoste, analizându-i pe fiecare. Bată-vă norocul cel mare, că frumoși v-ați mai făcut! Hai, în odaie la răcoare! Și toți intră în odaia sufragerie. Nețica, nevasta lui Petrică, aduce din bucătărie o tavă cu dulceață de trandafir, iar Petrică o cană mare din sticlă cu apă rece. După ce-au servit dulceața, Florin zice: Tanti Anicuță, bună dulceață mai faci! Sărut mâna! La București i-am
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
timp, majoritatea din ele și-au refăcut viața. Catrina Cozaru nu a vrut să se recăsătorească, rămânând credincioasă soțului Constantin, care se spunea c-ar fi căzut prizonier și nu mort. Au trecut 12-14 ani de când Costică și-a îmbrățișat nevasta, fără să dea un semn de viață. Într-o marți, pe când se întorceau oamenii de la iarmaroc, unii din ei foloseau cărarea ce lega șoseaua cu gara și iarmarucul (care era peste liniile din gară )și treceau prin curtea femeii nemăritate
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
hai... și vă vedeți cu fratele Costică!..„ De-ndată s-au strâns o grămadă de vecini. Ce-a urmat e lesne de înțeles: . îmbrățișări, urări de bine, întrebări de o parte și de alta. Între timp a sosit și Catinca, nevasta sositului, care mai, mai să leșine la pieptul soțului, crezut mort. Alte țipete, lacrimi, priviri. Vin și frații lui Costică... După câteva zile, Costică s-a încadrat în treburile de casă și familie povestind câte ceva din viața lui de prizonier
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
el Însuși În ea>”. Carp nu excludea o posibilă intervenție străină de care, mărturisea că Îi era frică. Considerându-se un apărător al drepturilor umane, s-a pronunțat pentru ca „să nu i se ridice (evreului) mijloacele de a-și hrăni nevasta și copiii și să se bucure de acel drept pe care Îl au cele mai infime ființe din lume”. În același timp, aprecia atitudinea principelui Carol față de problema evreilor, declarând că „principele Carol s-a exprimat În mod foarte energic
ASPECTE DIN ACTIVITATEA POLITICĂ ȘI DIPLOMATICĂ by CRISTINA NICU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91556_a_92304]