13,698 matches
-
se ridica rareori de pe priciul lui, Îi părea lui Jim chiar mai proaspăt și mai bine decît domnul Sekura și, În mai multe privințe, anii de la Lunghua fuseseră o Încercare mai ușoară pentru Basie decît pentru comandantul japonez. MÎinile și obrajii Îi erau Încă netezi și fini, deși avînd o paloare de femeie bolnavă. Învîrtindu-se În cămăruța lui, de parcă s-ar fi aflat la bordul vaporului Aurora, privea lagărul de la Lunghua tot așa cum privise lumea de dincolo de el, un șir de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Kimura uitîndu-se neliniștit spre orizontul de la răsărit de unde apăreau avioanele americane neînfricate ca niște bucățele din soare. Chiar și În lumina caldă de august, fața lui Kimura avea consistența ștearsă a cearei reci. Acesta Își linse degetele și Își șterse obrajii cu salivă, nervos că părăsea lumea sigură a lagărului Lunghua. În fața lui, grupul de țărani chinezi ședea pe iarbă. Se uitau țintă la porțile care Îi respinseseră atîtea luni, iar acum erau nepăzite. Jim era sigur că acești chinezi flămînzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
aproape goală, cu niște pantaloni zdrențăroși și o pereche de saboți de lemn, Îl ajunse din urmă. — Jim... m-am gîndit că o să te găsesc aici. Domnul Maxted Își ridică fața palidă spre soare. O transpirație paludică fină Îi acoperea obrajii și fruntea. Își frecă murdăria din spațiul dintre coaste, de parcă voia să-și expună pielea ca de ceară luminii vindecătoare. Deci asta am tot așteptat noi... — Nu v-ați adus bagajul, domnule Maxted. — Nu, Jim. Nu cred că o să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
ei avea acum cea mai pală nuanță sidefie, de parcă s-ar fi Înecat și apoi ar fi fost scoasă din apă și adusă pe acest mal liniștit. Ochii ei erau fixați Într-un punct Îndepărtat de pe cer. Jim Îi atinse obrajii, Întrebîndu-se dacă era moartă. — Doamnă Philips, v-am adus niște apă. Ea Îi zîmbi și bău apă, cu pumnii mici Încleștați pe mînerele valizei ca o pereche de șoricei albi. — Mulțumesc, Jim. Ți-e tare foame? Mi-era azi dimineață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
și copii, cercetîndu-i, așa cum făcuse la Lunghua. Jim așteptă pînă cînd se Împiedică În Întuneric, și cîțiva bărbați țipară furioși la el. Ploaia cădea pe stadion, iar Jim se culcă pe spate, lăsînd-o să-i curgă pe față, Încălzindu-i obrajii reci. În ciuda ploii, mii de muște se așezară pe deținuți. Jim șterse muștele de pe gura domnului Maxted și Încercă să-i spele fața cu apă de ploaie, dar acestea se Înfruptau din buzele lui, Înțepîndu-i gingiile. Jim urmări respirația slabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Întoarse să se uite la Jim, care arăta spre mașini. Erau mai mult de cincizeci - Buick, Lincoln Zephyr, două Cadillacuri albe, una lîngă alta. Oare veniseră să-i ia pe proprietarii lor englezi acum, cînd războiul se terminase? Jim mîngîie obrajii domnului Maxted, apoi Întinse mîna sub scobitura de sub coastele lui și Încercă să-i maseze inima. Ar fi fost păcat ca domnul Maxted să moară tocmai acum, cînd Studebacker-ul venise să-l ducă Înapoi la cluburile de noapte din Shanghai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
băiat bun, Jamie, tu trebuie să te ții bine. Maiorul Griffin Îi făcu semn. — Jim... — Vin, maior Griffin... Jim traversă pista de zgură și se Întoarse cu o mînă de apă. CÎnd se lăsă pe vine lîngă maior, bătîndu-l pe obraz, o observă pe doamna Vincent care zăcea În iarbă la cîțiva metri mai departe. Îi lăsase pe fiul și pe soțul ei cu un grup de deținuți În centrul terenului de fotbal. Prea epuizată ca să se mai miște, se uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
marșul de noapte. Stînd culcat alături de trupurile lor, În orele Întunecate, adormit și treaz În același timp, se simțise mai aproape de ei decît se simțea de cei vii. Mult timp după ce domnul Maxted se răcise, Jim continuase să-i maseze obrajii, ținînd departe muștele, pînă fu sigur că sufletul acestuia Îl părăsise. În zilele următoare, rămase aproape de domnul Maxted, În ciuda muștelor și a mirosului de cadavru. Deținuții care se odihneau În centrul terenului Îi făceau semn lui Jim să plece de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Înflorate și după saboții Înfipți În picioarele lor umflate, zeci de prizonieri din Lunghua zăceau pe priciuri ca bucățile de carne Într-un abator abandonat. Spatele și umerii lor străluceau acoperite de un fel de gelatină, iar gurile lărgite În obrajii umflați erau căscate Încă, de parcă aceste femei și bărbați buhăiți, tîrÎți de la un banchet, ar fi fost cuprinși de o foame nepotolită. Merse prin salonul Întunecat, ținînd cutia de la Spam strînsă la piept, respirînd prin revistele ridicate În dreptul gurii. În ciuda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
povestea asta despre Cadillacuri? Un bărbat mărunt, cu păr argintiu și o voce americană efeminată, veni spre camion, cu pușca atîrnată pe umăr. Nimeni nu-l asculta și el Își aprinsese o țigară ca să acopere lipsa reacției. Flacăra tremură În fața obrazului lui pudrat, descoperind o pereche de ochi familiari, cu o expresie pătrunzătoare, dar reținută. — Basie! Jim Își șterse sîngele de la nas. Eu sînt, Basie - Jim! Jim Shanghai! Stewardul se uită fix la Jim. După un moment de gîndire, clătină din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
vreo trei metri de el, cu genunchii aproape atingînd marginea apei. Ca pentru a Încerca să-l liniștească pe Jim, capul se clătină din nou. El Întinse o mînă și dădu la o parte iarba, examinînd cu grijă chipul siluetei. Obrajii rotunzi și nasul turtit, subțiate de privațiunile unei copilării În timp de război erau ai unui asiatic sub douăzeci de ani, vreun fiu de țăran venit aici să pescuiască. Băiatul era culcat pe spate, Înconjurat de un zid de iarbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
În sus, ca o ață, din coșurile caselor. Tu, copilandru, răvășit de bucurie, prin tunelele acestei lumi de gheață. Bântui fericit de la un acoperiș la altul peste toate casele mahalalei. Ciorapii aspri de lână nu te mai Înțeapă, mâinile și obrajii Îți ard, iar pâinea prăjită, frecată cu usturoi, Îți biruie visul cu o portocală pe care nu ai gustat-o niciodată. La Institutul de Fizică de la Măgurele oamenii de știință sovietici lucrează la instalarea primului ciclotron atomic din R.P.R. Departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
fost trecut În rezervă pe motiv de boală. Dobândită În timpul și din cauza serviciului. Astăzi este prima ta zi de lucru. Te Înțeapă uniforma de stofă groasă, te strânge cravata de gât, foșnește pe tine cămașa scrobită. Lacrimi de neputință pe obrajii mamei tale, slăbită și parcă tremurând de spaimă, când Îți Întinde fisa de douăzeci și cinci de bani, ca să ai de tramvai. La Întoarcere, vii și tu pe jos! Simți cum n-ai să poți niciodată răscumpăra durerea acestor lacrimi. Îți pui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Fecioara aruncându-se În fântână. Laptele fierbând singur pe vatră. Casa pustie. Bivolii pe la porți. Un măr se desprinde de ram, zdrobindu-se În râpa adâncă, cu viermele În el. Lângă șură parastasul e pe sfârșite. Popa e roșu În obraji. În pomul mortului nu mai sunt mere și nici colăcei. Se aprind stelele, aceleași semne ale unui cataclism revolut. Sunt toate. Nici una lipsă. Nimeni murind. Totul ca o constatare. Ca ceva de dincolo de ușă. Cheia la Îndemână. Camera interzisă. Tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
-i dai o lingură de colivă intră În pământ pur și simplu, se evaporă În cimitirul pustiu, dispare ca o nălucă, prietenul adevărat al tatălui tău. Rămâne singură pe lume o femeie la fel de chinuită, mama ta, plânsul Îi taie sec obrajii cu lama lui de sare... ... și personalul se smulge ca un glonț din țeava tunelului de la Paloș Ardeal, lumina albastră din compartiment se amestecă cu albastrul negru, Înecăcios, al zorilor, și ajunge undeva, Într-o gară mică după Sighișoara. Te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
forurile sale legislative decide și acționează conform voinței sale supreme, atingând - an de an - o nouă treaptă de civilizație și progres. „Iată, Germanice Ianus, un an fericit Îți vestește Și În cântecul meu locul dintâi e al lui Ianus cu-obraz Îndoit, tu ești la cap la anul ce curge-n Liniște și dintre zei singur tu spatele-ți vezi.” Tu, ai cumpărat de la anticariat Fastele de Ovidiu, pomană curată, 6 lei. Între paginile cărții, uitată de cineva și Îngălbenită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
-și privirea. Ochii ei privind ochii lui Labiș. Labiș privind În ochii morții. Moartea privind În ochii căprioarei. Căprioara trecând dinspre păduri spre dealuri fără nici o presimțire. Ce line sunt dealurile și cum se așază ele În fiecare cută din obrazul mamei tale. Ascunsă bine sub stratul de var, speli moartea pe picioare la Păușești - Măglaș. Faci lucrul ăsta cu un prieten. Numele lui de pescar. Luminile unei tinereți pline de iluzii s-au stins de mult În ochii lui. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
ca și cum era extrem de hotărâtă. În ciuda curajului de care dădea dovadă și a bravadei, de vreo câteva ori Ruby o văzuse În camera-depozit cu câte o salopetă de bebeluș Babygro și câte un cardigan mititel de lână cu care-și mângâia obrajii și de fiecare dată ochii ei Înotau În lacrimi. — Deci, spuse Chanel, ți-a mers bine controlul la spital? Ruby suspină nițel. —Mai bine-ți zic și ție. Oricum o să auzi despre asta de la Fi de Îndată ce o să mai treacă pe-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
Ruby se uită Înspre poză. Era foarte diferită de poza din Hello!. În cea de-acolo fusese prinsă pe nepregătite cu părul ciufulit și nemachiată. În asta - În care poza În mod clar - era plină de o drăgălășenie proaspătă, cu obrajii ascuțiți - sau cum i-a zis Chanel: — La dracu’! Ia uite la ea. Are părul potrivit, silueta, țâțele, tot. Ruby Îi atrase atenția că era În luna a șasea și chiar dacă arăta destul de impresionant, nu era chiar la dimensiunile ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
M-am gândit să dau o raită pe la voi și să vă spun un mic arrivederci Înainte să plecați la Roma. O pupă pe Ronnie și apoi mai stătu În fața ei o vreme ca să-i șteargă urma de ruj de pe obraz. Se Întoarse la Ruby și zise: Și ce mai face nepoata mea preferată? zise, ciupind-o ușor de obraz. Încă mai lucrezi pentru verișoara noastră mult iubită? Știi care-i problema cu Stella, nu? Are probleme cu inima. Nu are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
la Roma. O pupă pe Ronnie și apoi mai stătu În fața ei o vreme ca să-i șteargă urma de ruj de pe obraz. Se Întoarse la Ruby și zise: Și ce mai face nepoata mea preferată? zise, ciupind-o ușor de obraz. Încă mai lucrezi pentru verișoara noastră mult iubită? Știi care-i problema cu Stella, nu? Are probleme cu inima. Nu are una. Ruby râse și-i spuse că nu prea mai știe nimic de ea de când s-a mutat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
pacienților faimoși. Suntem mereu atenți pentru că știm că bârfa poate ajunge În ziarele de scandal. Chiar dacă zâmbea, vocea și limbajul trupului Îi trădau stânjeneala. Și dacă se Întâmplă asta, ne-am putea păta reputația și pierde pacienții. Ruby observă că obrajii lui Jill Începuseră să se roșească. Înțeleg perfect, spuse Ruby. Dar, chiar dacă Înțelegea punctul lui Jill de vedere, nu Înțelegea reacția ei exagerată la o glumă nevinovată. Continuară apoi să vorbească despre aspecte practice cum ar fi obligația ca Ruby
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
vrând cu siguranță să vadă cine dăduse peste el. Ochii ei se Îndreptară spre fața lui, pe care era Întipărită surprindere, mai degrabă decât supărare. Era chiar el - doctorul american extrem de drăguț care știa totul despre timbrul vaginal. Simți cum obrajii i se Înroșeau de rușine și se rugă la Dumnezeu să n-o recunoască. Halal rugi! Tu ești, nu? Expresia lui surprinsă deveni un zâmbet de recunoaștere. Femeia din fața automatului de cafea? — Da, eu, desigur... Automatul de cafea... Ieri..., zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
revanșez. Promit. Nu fi caraghioasă, spuse Ruby aruncând niște scrisori la coș. Și-așa lucrezi din greu. Ușa fusese deschisă de mai puțin de un minut când intră Fi. Arăta sleită și epuizată. Bună, Chanel, zise Fi, sărutând-o pe obraz. După ce s-au despărțit din Îmbrățișare, Chanel făcu un pas În spate ca să o inspecteze pe Fi. — Doamne, când ai dormit ultima oară toată noaptea, În 1485? — Cam așa ceva, zise Fi. Ruby ajunse lângă ele. —Bună, scumpo, Îi spuse lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
Ochii i se ațintiră În jos, spre stomac. Asta era ce puteau să-i facă nouă grisine - să o baloneze În asemenea hal Încât să pară Însărcinată? — De fapt, nu sunt Însărcinată, spuse Ruby simțind cum Încep să-i ardă obrajii. Nu ești? Scumpo, mă simt atât de prost. Am presupus doar... Ascultă, scumpo, să-ți dau numărul antrenorului meu personal? Sunt convinsă că te poate ajuta să-ți Întărești abdominalii. Ruby nu știa cum să ia ultima frază. Ori femeia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]