11,985 matches
-
toamna anului 1922 Instituția română Casa Noastră înzestrează 332 de țărani din Căinari cu 1333 ha de pământ. Peste un an aici au fost înregistrați 1659 de bărbați și 1501 de femei, 10 case boierești locuite, o școală medie de plasă și o școală primară, o moară de aburi, agent sanitar, 8 cârciumi, o duzină de prăvălii și dughene. Tot în perioada interbelică a fost construită calea ferată Revaca-Căinari, menită să lege feroviar sudul de nordul Basarabiei fără a fi necesară
Căinari () [Corola-website/Science/305102_a_306431]
-
sfințește noua biserică de piatră a satului, cu hramul Sf. Paraschiva. De la 27 martie 1918 și până la 27 iunie 1940, precum și între iunie 1941 și august 1944 Basarabia s-a aflat în componența Statului Român, localitatea Ialoveni făcând parte din plasa Costești, județul Lăpușna. În timpul regimului sovietic, teritoriul Moldovei deseori era supus împărțirii în diferite subunități teritoriale. Din august 1944 până la 24 februarie 1956 satul Ialoveni se afla în componența raionului Chișinău. Apoi județele au fost anulate, raionul Chișinău a fost
Ialoveni () [Corola-website/Science/305087_a_306416]
-
de cale ferată Moghilău-Ocnița, iar tot atunci a fost deschis și podul peste râul Nistru, Moghilău-Otaci. Între 1918 și 1940 a fost în componența României Mari, cu o populație de 3.510 locuitori. Acesta avea statut de comună rurală, în cadrul plasei Otaci, județul Soroca. Între 1944-1991 a fost o comună în componența raionului Ocnița. În 1994 a primit statutul de oras. Orașul este situat pe malul drept al râului Nistru la hotar cu Ucraina (orașul Moghilău), la o distanță de 260
Otaci () [Corola-website/Science/305096_a_306425]
-
a construit clădirea școlii primare (1905), o moară, fabrica de caramida, ambulatoriul și alte edificii importante, unele existente și azi. După Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918, satul Cuhureștii de Sus a făcut parte din componența României, în Plasa Cotiugenii-Mari a județului Soroca. Pe atunci, majoritatea populației era formată din români, existând și comunități de ucraineni și de evrei. Numărul gospodăriilor țărănești din sat era de 229, iar numarul populației de 1,322 de locuitori. La acea vreme aici
Cuhureștii de Sus, Florești () [Corola-website/Science/305120_a_306449]
-
datorită reformei agrare din 1922, 155 de țărani au fost împroprietăriți cu 641 ha de pământ moșieresc. După Primul Război Mondial și până la cedarea Basarabiei în 1940 (conform Recensământului din 1930) Iezărenii Vechi (sub denumirea de "Ezerenii-Vechi") erau incluși în Plasa Slobozia Bălți, județul Bălți iar după desființarea Plasei Slabozia Bălți se găsește în Plasa Sângerei . În perioada interbelică populația satului a continuat să crească, deși s-au înrestrat ani cu declin. În 1923 în satul Iezăreni locuiau 520 de oameni
Iezărenii Vechi, Sîngerei () [Corola-website/Science/305122_a_306451]
-
au fost împroprietăriți cu 641 ha de pământ moșieresc. După Primul Război Mondial și până la cedarea Basarabiei în 1940 (conform Recensământului din 1930) Iezărenii Vechi (sub denumirea de "Ezerenii-Vechi") erau incluși în Plasa Slobozia Bălți, județul Bălți iar după desființarea Plasei Slabozia Bălți se găsește în Plasa Sângerei . În perioada interbelică populația satului a continuat să crească, deși s-au înrestrat ani cu declin. În 1923 în satul Iezăreni locuiau 520 de oameni, în 1930 - 923; în 1933 - 740; iar în
Iezărenii Vechi, Sîngerei () [Corola-website/Science/305122_a_306451]
-
de pământ moșieresc. După Primul Război Mondial și până la cedarea Basarabiei în 1940 (conform Recensământului din 1930) Iezărenii Vechi (sub denumirea de "Ezerenii-Vechi") erau incluși în Plasa Slobozia Bălți, județul Bălți iar după desființarea Plasei Slabozia Bălți se găsește în Plasa Sângerei . În perioada interbelică populația satului a continuat să crească, deși s-au înrestrat ani cu declin. În 1923 în satul Iezăreni locuiau 520 de oameni, în 1930 - 923; în 1933 - 740; iar în 1940 - 1 138 persoane. În 1924
Iezărenii Vechi, Sîngerei () [Corola-website/Science/305122_a_306451]
-
statut de monument arhitectural . În timpul celui de al Doilea Război Mondial și din cauza foamei generate de fiscalitatea excesivă a sovieticilor populația satului s-a redus cu peste 300 de locuitori. Din 1941 și până în 1944 Iezărenii Vechi fac parte din Plasa Bălți, Plasa Sângerei fiind desființată. În perioada regimului comunist în Iezărenii Vechi era localizat sediul colhozului „Serghei Lazo”. Populația și ativitatea economică este caracterizată printr-o creștere. Astfel în 1969 producția globală constituia 1,1 mln ruble sovietice, cea mai
Iezărenii Vechi, Sîngerei () [Corola-website/Science/305122_a_306451]
-
monument arhitectural . În timpul celui de al Doilea Război Mondial și din cauza foamei generate de fiscalitatea excesivă a sovieticilor populația satului s-a redus cu peste 300 de locuitori. Din 1941 și până în 1944 Iezărenii Vechi fac parte din Plasa Bălți, Plasa Sângerei fiind desființată. În perioada regimului comunist în Iezărenii Vechi era localizat sediul colhozului „Serghei Lazo”. Populația și ativitatea economică este caracterizată printr-o creștere. Astfel în 1969 producția globală constituia 1,1 mln ruble sovietice, cea mai mare parte
Iezărenii Vechi, Sîngerei () [Corola-website/Science/305122_a_306451]
-
alegători incluși în liste. Numărul mandatelor în consiliul local este de 11 și în urma alegerilor au fost repartizate în felul următor: PLDM, PDM și PCRM câte 3 mandate, PL - 2 mandate. La 1930 Iezărenii Vechi se aflau în județul Bălți, plasa Slobozia Bălți și avea o populație 923 persoane. Conform ultimului recensământ din 2004, în satul Iezărenii Vechi locuiesc 1883 de oameni, dintre care 49,23% (927 pers.) fiind bărbați, iar 50,77% (956 pers.) femei. Structura etnică a populației în cadrul
Iezărenii Vechi, Sîngerei () [Corola-website/Science/305122_a_306451]
-
mari întreprinderi industriale din Basarabia. Următorul posesor al moșiei și distileriei devine V. Kalmuțchi. Prima instituție de învățământ a fost înființată în 1861 - anume o școală parohială pe lângă biserică. În conformitate cu hotărârea Cârmuirii provinciei Basarabia din 5 martie 1864, Administrația de plasă Corjeuți a fost transferată în târgul Edineț. În 1869 copii erau instruiți de preotul Mihail Lungu, iar în 1884 de învățătorul Iosif Rudnițchi, decorat cu Medalia de argint și Panglica Alexandru pentru succesele pedagogice. În anul școlar 1884/1885 în
Corjeuți, Briceni () [Corola-website/Science/305135_a_306464]
-
unirea Basarabiei cu Românie. În scurt timp 249 de săteni au fost împroprietăriți cu 1046,7 ha de pământ cultivabil cu loturi de până la 6 ha fiecare, ca urmare a reformei agrare din 1918-1924. În perioada interbelică face parte din plasa Vulcănești. În 1923 erau 280 de clădiri, populația număra 1304 de locuitori (670 bărbați și 634 femei), funcționau: o școală primară mixtă, biserică ortodoxă, poștă rurală, telefon, primărie, post de jandarmi. Dicționar statistica al Basarabiei. p. 160-161. La recensământul din
Brînza, Cahul () [Corola-website/Science/305141_a_306470]
-
Grimăncăuți este o localitate-centru de comună în Raionul Briceni, Republica Moldova. La 1930 se afla în Plasa Briceni din județul Hotin.R-nul Briceni. Atestat la 2 mai 1589 NOTA STATISTICA . Rîul Lopatnic. Populația - 4.211 oameni. Circa 1.800 de case, aproape 400 - gazificate și tot atîtea - telefonizate. Asociația "Victoria". Suprafața terenurilor agricole - 3.270 ha. 3
Grimăncăuți, Briceni () [Corola-website/Science/305138_a_306467]
-
vede din verdeața livezilor și a viilor, care au fost întotdeauna mândria jăvrinenilor. O pădure cu copaci seculari e situată la margine de sat. În lucrarea lui Zamfir Arbore „Dicționarul geografic al Basarabiei” se menționează: „Jăvreni, sat în județul Orhei, plasa Criuleni, așezat pe partea dreaptă a văii Răutului, spre sud de Răculești. Are 152 de case, cu o populație de 790 suflete, biserică, 220 de vite mari. Sînt multe mori de vînt și vii. „Această descriere a fost făcută la
Jevreni, Criuleni () [Corola-website/Science/305155_a_306484]
-
în Baraboi o populație de 3781 persoane și 847 gospodării. La 4 iulie 1932 are loc o revizuire teritorial-adminsitrativ a județul Bălți și Baraboiului i se restailește statutul de comună (în care era inclus și satul Ciubara) făcând parte din plasa Râșcani. Potrivit informației expuse în Anuarul Romaniei din 1928, în Baraboi existau 4 școli: una medie și 3 primare. În 1928, școala medie din sat a fost trasformată în gimnaziu agricol de băieți. Pentru anul școlar 1936/37 la gimnaziu
Baraboi, Dondușeni () [Corola-website/Science/305159_a_306488]
-
adaugator terenuri agricole pînă la 6 ha. Din anul 1930, unul dintre cele mai complete din perioada antebelica include informații precise asupra demografiei satului: 1819 locuitori, inclusive 1799 romini, 4 unguri, 1 german, 1 rus, 14 evrei. Localitatea ține de plasă Mascauti, jud. Orhei. În localitate activează Postul de Televiziune Cocieri TV Portalul multimedia este funcțional 24/24 de ore și transmite ultimele știri din regiune corect și operativ. Echipa de jurnaliști muncește din anul 2010 , si de ma-i multe
Holercani, Dubăsari () [Corola-website/Science/305164_a_306493]
-
descoperite urme de case arse, grămezi de lut ars etc. Popoarele nomade au lăsat 6 movile funerare. Prima mențiune documentară a satului apare în 1464. La recensământul din 1772-1773, realizat de administrația militară rusă, Târnova 32 de gospodării. La 1870 Plasa Tîrnova er alcătuită din 14 sate cu o populație de 6167 bărbați și 5755 femei, cu 10 sate înstărite, 2 bogate, 2 sărace. Case — 2307. În 1899 Adunarea de zemstvă organizează în cadrul sistemului medico-sanitar o Cameră de gardă cu 5
Tîrnova, Dondușeni () [Corola-website/Science/305160_a_306489]
-
cuprindea 37 localități și o colonie evreiască, cu o populație totală de 31746 de persoane). În 1902, medic de zemstvă la Târnova (sectorul 4 din ținutul Soroca) era Vladimir Nikodimovici Simankevici, în serviciu de la l octombrie 1893, și deservea cuprindea plasele Otaci, Arionești, Tîrnova și Climăuți. Sătenii dețineau 320 vite mari, 400 oi, 576 porci. La expoziția agricol din Soroca din 1910 Crescătoria de cai „Tîrnova” a lui T.B. Antonevici a prezentat o colecție de cai anglo-arabi. Recensământul din 1930 înregistrează
Tîrnova, Dondușeni () [Corola-website/Science/305160_a_306489]
-
Purcari este o localitate-centru de comună în raionul Ștefan Vodă, Republica Moldova. În componența comunei este inclus satul Viișoara. La 1930 satul Purcari era în plasa Volintiri, județul Cetatea-Albă. Localitatea este amplasată pe cursul inferior al râului Nistru. Localitatea se află în Zona vinicolă Sud-Est. Specialiștii disting pe teritoriul Moldovei nu mai puțin de patru arealuri: zona de Nord, zona Codrilor (Centrală), de Sud-Est (Nistreană), de
Purcari, Ștefan Vodă () [Corola-website/Science/305217_a_306546]
-
Ion și Anatasia Popovschi , preot paroh -Filip Știuca. În 1925 satul Rublenita a fost inclus în comuna Cosauti de rînd cu satele Egoreni, Iorjnita, Septelici, în 1929 e trecută în comuna Ocolina iar la 29 decembrie 1930 se află în plasă Florești și avea : 1953 de locuitori, în sat activau 466 gospodării individuale și una colectivă , erau 441 case.In 1930-1931 s. Rublenita este inclus în plasă Soroca. Primar fiind F.Gutu, iar secretar -Ștefan Tănase. La 10 noiembrie 1940 , la
Rublenița, Soroca () [Corola-website/Science/305207_a_306536]
-
1929 e trecută în comuna Ocolina iar la 29 decembrie 1930 se află în plasă Florești și avea : 1953 de locuitori, în sat activau 466 gospodării individuale și una colectivă , erau 441 case.In 1930-1931 s. Rublenita este inclus în plasă Soroca. Primar fiind F.Gutu, iar secretar -Ștefan Tănase. La 10 noiembrie 1940 , la Rublenita au fost înregistrați 2173 locuitori inclusive 2151 -moldoveni; 9 -ruși și 13- alte etnii. Autoritățile sovietice au început a căuta “dușmani poporului”. Efim I.Rau
Rublenița, Soroca () [Corola-website/Science/305207_a_306536]
-
În 1897 în cadrul bisericii, în sat, se deschide prima școală primară, care avea următoarele cărți: Zacon Bojii, Simvol Verî, Russcaia dușa, ș.a. Revenirea Basarabiei la România în 1918 a contribuit la dezvoltarea localității în alte condiții. Satul este inclus în plasa Rezina, județul Orhei. În sat activau: o gospodărie agricolă, o cooperativă de consum, patru mori de apă, o oloiniță, o scărmănătoare și cinci cîrciume. A fost deschisă școala primară. Reanexarea Basarabiei de către URSS la 28 iunie 1940 a oprit ritmul
Mateuți, Rezina () [Corola-website/Science/305198_a_306527]
-
individuale "Semenii","Cojocaru Iacob", Gospodăriile țărănești: "Bîtcă Alexei" și "Duca Igor". Conform satul Otac a fost înființat în anul 1830, deși există informații, că ar fi fost o localitate veche de răzeși și mazili. În anul 1870 se afla în plasa Izvoare, avea 35 de case, 181 de suflete (98 bărbați și 83 de femei, care posedau 42 de cai, 67 vite cornute mari și 105 oi). În anul 1875 aici locuiau 245 de oameni,împărțiți în 44 de gospodării. În
Otac, Rezina () [Corola-website/Science/305238_a_306567]
-
moșia satului avea 770 desetine (circa 778 ha) de pământ. Satul a fost și este legat tradițional de orașul Orhei, centrul fostului județ și unul dintre cele mai importante orașe ale Moldovei medievale. La începutul secolului XX se afla în plasa Izvoare și avea 70 de case cu o populație de 490 suflete, 188 vite mari cornute, 68 cai, 300 oi. Școala primară a fost deschisă la începutul secolului XX. Biserică cu hramul " proroc Ilie", sfințită în anul 1923 la 23
Otac, Rezina () [Corola-website/Science/305238_a_306567]
-
Buzdugeni este un sat din cadrul comunei Burlănești din raionul Edineț, Republica Moldova. La 1930 se afla în Plasa Briceni, Județul Hotin. Notă Statistică: Lângă satul Buzdugeni, pe malul stâncos al r. Racovăț, este o peșteră în care mai bine de 40 mii de ani în urmă au locuit strămoșii noștri îndepărtați. Arheologii au efectuat săpături în peșteră și
Buzdugeni, Edineț () [Corola-website/Science/305229_a_306558]