11,188 matches
-
limbii engleze În loc de franceză sau limbi clasice. Ca și posturile de radio finanțate de americani (Europa Liberă a fost inaugurat la München la o lună după izbucnirea războiului din Coreea), programele Casei Americane erau uneori subminate de imperativele grosiere de propagandă ce porneau de la Washington. La apogeul erei McCarthy, directorii Caselor Americane au petrecut mult timp scoțând cărțile de pe rafturi. Printre zecile de autori ale căror scrieri erau puse la index se aflau nu numai suspecții evidenți - John Dos Passos, Arthur
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
a săptămânii de lucru, trei ceasuri de muzică presărate la fiecare oră de zece minute de știri. Cinematograful, celălalt mediu universal al epocii, putea fi controlat În statele comuniste, dar În tot Vestul european succesul filmelor americane era fără egal. Propaganda sovietică nu putea oferi un echivalent; până și progresiștii occidentali, atrași de filmul și muzica americane, se despărțeau aici de linia partidului. În primii ani ai Războiului Rece, competiția culturală a fost inegală. Elitele culturale din Europa aveau Încă senzația
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Vittorini și alții. Numai În artă și literatură, unde absurditatea politicii culturale staliniste Îi afecta pe poeți și pictori, intelectualii occidentali s-au dezis constant de Moscova - Însă chiar și aici opoziția lor era estompată, de teamă să nu Încurajeze „propaganda” americană 13. Pe de altă parte, În lupta pentru simpatia maselor occidentale, Sovietele pierdeau teren cu repeziciune. Pretutindeni În afară de Italia scorul comuniștilor a fost, de la sfârșitul anilor ’40, În declin constant, iar - dacă e să ne luăm după sondajele de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
americane de a amplasa arme nucleare În RFG, la numai câteva sute de kilometri de Rusia. Celebrul missile gap (avantajul rachetei) despre care vorbea John F. Kennedy În timpul campaniei din 1960 pentru președinția Statelor Unite era un mit, o reușită a propagandei sovietice; la fel și popularele relatări contemporane despre superioritatea tehnică și educațională a Uniunii Sovietice. Cu 20 de ani Înainte de observația cancelarului german Helmut Schmidt, Hrușciov și colegii săi știau deja că imperiul peste care domneau era practic o „Burkina Faso
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Hrușciov În orașul divizat. După cum Îi explica Kennedy prim-ministrului britanic Macmillan la 22 octombrie 1962: „Nu trebuie să-ți mai explic legătura dintre Berlin și această manevră secretă și periculoasă a lui Hrușciov”. Însă Kennedy luase prea În serios propaganda și exagerările sovietice recente și concepea relațiile ruso-americane mai ales În funcție de chestiunea Berlinului. De unde importanța exagerată acordată crizei cubaneze - la 19 octombrie, Kennedy Își informa consilierii cei mai apropiați: „Nu cred că avem de ales... nu e vorba numai de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
opunându-se lui Hitler; În al doilea rând, ca victimă a dușmanilor - orașele lăsate În ruină de bombardamentele aliate alimentau ideea că acasă, ca și pe front, germanii suferiseră enorm din cauza inamicilor; În fine, ca victimă a „distorsiunilor” răuvoitoare ale propagandei postbelice care, potrivit opiniei generale, minimaliza pierderile Germaniei și În același timp Îi exagera În mod deliberat „crimele”. În primii ani ai Republicii Federale existaseră semne că aceste sentimente s-ar putea transforma Într-o resurgență periculoasă. Diversele partide populiste
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
bărbați, locuințe, slujbe și protecție. Acum - chiar Înainte ca progresul postbelic să se traducă În slujbe sigure și Într-o economie de consum - pacea, siguranța și puțină Încurajare din partea statului au fost suficiente pentru a obține ceea ce nu reușise toată propaganda pro-natală de dinainte de 1940. Soldații demobilizați, prizonierii de război Întorși din captivitate și deportații politici, Încurajați de programele de raționalizare și alocare ce favorizau cuplurile căsătorite cu copii și de alocațiile pentru fiecare copil, s-au Însurat cu ocazie. și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
1945), democrația postbelică din RFG nu constituia soluția, ci problema. Cocon apolitic, consumist, protejat de americani, Bundesrepublik era nu numai imperfectă și amnezică; ea conspirase activ cu stăpânii occidentali pentru a nega trecutul german, Îngropându-l sub confort material și propagandă anticomunistă. Chiar și atributele-i constituționale erau neautentice: după cum spunea Fassbinder, „democrația noastră nu e câștigată prin luptă; ea a fost instaurată În zona de ocupație occidentală prin decret”. Intelighenția tânără și radicală din Germania anilor ’60 acuza Republica de la
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
au schițat o critică academică a sistemului politic și economic din Polonia populară. Deși disertația lor era impecabil marxistă În ton și conținut, ei au fost excluși din partid și din Uniunea Tineretului Socialist și denunțați În cercurile oficiale pentru propagandă Împotriva partidului. În replică, ei au publicat o „Scrisoare deschisă Partidului”, Înaintată secției de partid de la Universitatea din Varșovia În martie 1965. În scrisoare, autorii Înfățișau un regim birocratic, absolutist, surd la interesele tuturor În afară de elita conducătoare pe care o
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
socialiștilor 9. Propria lui imagine a devenit cu timpul mai moderată: afișele imense care Împânzeau țara În primăvara anului 1981 arătau un Mitterrand imortalizat Într-o lumină blândă (fundalul era același peisaj rural bucolic care slujise cândva, pe aceleași panouri, propaganda petainistă), sub promisiunea „La Force Tranquille” - forța liniștită. Comuniștii, Între timp, erau slabi. Invazia sovietică a Afganistanului din 1979 era extrem de jenantă; la fel și propriul procent În sondaje, aflat În cădere liberă. În decursul anilor ’70, Partidul Comunist a
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
reunite „mai mari”, mulți est-germani ce nu cunoscuseră altă patrie au Încercat sentimente confuze când Germania „lor” le-a fost furată. Două generații au crescut În RDG. Poate că nu credeau imaginile ei absurde, dar nu puteau fi surzi la propaganda oficială. Nu trebuie să ne surprindă că mult după 1989 copiii din școlile gimnaziale germane au continuat să creadă că trupele est-germane luptaseră alături de trupele Armatei Roșii pentru a elibera patria de sub jugul hitlerist. Această percepție greșită indusă colectiv făcea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
-i suprima pe criticii regimului și a pedepsi opoziția (iar acest lucru nu a fost clar până În 1991), au Început să se manifeste tendințele centrifuge ale unui imperiu imens. Abia atunci a devenit evident ( În ciuda celor 70 de ani de propagandă energică În sens contrar) că nu exista o societate comunistăpropriu-zisă: exista numai un stat vlăguit cu cetățeni tensionați. Dar - și acesta este al doilea aspect al explicației - statul sovietic nu a dispărut. URSS s-a dezmembrat, mai degrabă, Într-o
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
am văzut. Dar existența lor oficială a fost confirmată pentru prieteni și dușmani deopotrivă când Germania și apoi Comunitatea Europeană le-au recunoscut prompt. Pentru că exista acum un stat croat independent, posturile belgrădene de radio și televiziune exploatau printr-o propagandă vehementă teama locuitorilor sârbi din noul stat, invocând masacrele din timpul războiului și Îndemnându-i pe sârbi să se Înarmeze Împotriva „ustașilor”. În Bosnia, unde sârbii erau mult mai numeroși, perspectiva unui stat independent cu o majoritate croato-musulmană a stârnit
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Muntenegru, Bosnia, Albania și regiunile albaneze din vestul Macedoniei. Deși președintele Clinton a comis imprudența de a solicita public ca NATO să nu desfășoare trupe la sol (obligând alianța să poarte un război aerian, cu inevitabile erori care au alimentat propaganda iugoslavă și cultul martirilor sârbi), rezultatul final nu era greu de anticipat. Pe 9 iunie, Belgradul a acceptat să Își retragă trupele militare și poliția din Kosovo, NATO și-a Încetat atacurile, iar Națiunile Unite au dispus ocuparea „temporară” a
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
vina sârbilor. Ferocitatea și sadismul Înfiorător al războaielor croat și bosniac (abuzurile În serie, degradarea, torturile, violurile și asasinarea a sute de mii de concetățeni) se datorează bărbaților sârbi, majoritatea tineri, Împinși la paroxistisme de ură și cruzime sub efectul propagandei și al conducerii unor baroni locali Împuterniciți În ultimă instanță de Belgrad. Ce a urmat nu era chiar atât de neobișnuit: se mai Întâmplase În Europa cu doar câteva decenii În urmă, când - pe tot continentul și sub pretextul războiului
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
era chiar atât de neobișnuit: se mai Întâmplase În Europa cu doar câteva decenii În urmă, când - pe tot continentul și sub pretextul războiului - oameni obișnuiți au comis delicte deloc obișnuite. Fără Îndoială, Bosnia Îndeosebi avea o istorie pe care propaganda sârbă o putea invoca - o istorie de suferințe trecute, Îngropată superficial sub aspectul Înșelător de placid al vieții postbelice din Iugoslavia. Dar decizia de a trezi această amintire, manipulând-o și exploatând-o În scopuri politice, le aparține oamenilor: În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
până și vechile emisiuni din perioada comunistă stârneau o oarecare simpatie: În 2004, cele mai populare programe la televiziunea cehă erau reluările cu „Maiorul Zeman”, un serial polițist de la Începutul anilor ’70 al cărui scenariu era, practic, un exercițiu de propagandă pentru „normalizarea” de după 1968. Republica Cehă a fost singura țară, În afară de Franța și statele fostei URSS, unde Partidul Comunist și-a păstrat cu insolență numele. Dar În orice țară postcomunistă din Europa Centrală, unul din cinci alegători ținea cu un
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
generoase, față de potențialii imigranți și refugiați. Este revelator pentru atmosfera vremii faptul că un guvern al noilor laburiști, care dețineau o covârșitoare majoritate parlamentară și 11 milioane de simpatizanți la alegerile din 2001, a fost șantajat să răspundă astfel la propaganda unei clici neofasciste care putea aduna doar 48.000 de voturi În Întreaga țară - o cincime de procent, cu doar 40.000 mai multe decât Monster Raving Loony Party, Partidul țicniților. Franța era altă poveste. Aici Frontul Național avea o
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
tragice: populația evreiască din Polonia a fost exterminată În proporție de 97,5%. În Germania, din 600.000 de evrei au mai rămas 21.450. Iar cei care s-au Întors nu au fost primiți cu urale. După ani de propagandă antisemită, populația autohtonă de pretutindeni era nu doar Înclinată să-i blameze pe „evrei” În abstract pentru suferințele proprii, ci și vizibil indispusă de Întoarcerea celor de pe urma cărora se alesese cu slujbe, proprietăți și apartamente. Pe 19 aprilie 1945, sute
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
criterii rasiale sau de alt tip Între cetățenii olandezi, lucru care a cufundat ulterior În anonimat evreii uciși. În anii ’50, premierii catolici ai Olandei chiar au refuzat să contribuie la proiectul unui monument internațional la Auschwitz, respingându-l drept „propagandă comunistă”. În Europa de Est, desigur, nici nu s-a pus realmente problema ca suferința evreilor să fie recunoscută și În nici un caz compensată. Simpla supraviețuire era preocuparea de căpătâi a evreilor În anii de după război. Witold Kula, un polonez ne-evreu
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
lume fără identitate și fără Dumnezeu. Trăim o perioadă de jaf și de înstrăinare a tot ce-i românesc. Suntem victima unei false democrații și a unor falși patrioți. Istoria ne este falsificată, avutul furat, înstrăinat, iar peste toate relele propaganda revizionistă maghiară s-a dezlănțuit iarăși furibund, perfid, dezgustător și amenințător cu teza autonomiei, care înseamnă stat în stat, amenințând integritatea granițelor statului român NAȚIONAL și indivizibil. Culisele aspirațiilor maghiare „mocnesc” manevrate și de alte „îndemnuri”, masonerie, finanțe, interese perfide
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
1944 Cutremură-te, române! A uita e primejdie. Nu pactiza cu cei ce te lovesc fățiș și vor dezmembrarea statului român unitar, național și creștin! Ține ochii deschiși pentru a nu deveni iar victimă ca în anul 1940. Nu dezerta. Propaganda dezlănțuită acum de maghiari, inclusiv arborarea steagului secuiesc pe instituțiile românești, nu se va opri nicicând. Agresiunea lor continuă pentru a-și împlini scopul final, dezmembrarea statului român. Maghiarii, prin ei înșiși, fățiș, s-au dovedit neloiali chiar atunci când au
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
e vorba de legionari. Am cunoscut părinți care își dojeneau copiii până la maltratare, dacă veneau în contact cu un Frate de Cruce, un legionar, sau dacă citeau un conținut legionar, dar am întâlnit și cazuri când cei „otrăviți” de o propagandă „tulburătoare de suflete”, citind o carte legionară, și-au convertit cețoasa rătăcire și descoperind în legionari adevărul mutilat nu se mai desprindeau de „otrava legionară”, acum îngerească sorbitură, amintindu-și de acele zile negre învăluite în lacrimi și lipsuri, când
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
și nonartă, dintre literatură și expresia lingvistică neliterară este fluidă. Funcția estetică se poate extinde la mesaje lingvistice dintre cele mai variate. Ar însemna să avem o concepție îngustă despre literatură dacă am exclude din sfera acesteia întreaga artă închinată propagandei sau întreaga poezie didactică și satirică. Trebuie să admitem existența unor forme de tranziție cum sunt eseul, biografia și o mare parte din literatura retorică. In diferite perioade ale istoriei, domeniul funcției estetice crește sau descrește: corespondența personală a fost
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
baza naturii literaturii. Părerii că poezia este o plăcere (analoagă oricărei alte plăceri) i se opune părerea că poezia este un mijloc de instruire (la fel ca orice manual).1 Părerii că orice poezie este, sau ar trebui să fie, propagandă i se opune părerea că ea este, sau trebuie să fie, numai sunet și imagine - un arabesc fără nici o legătură cu lumea emoțiilor umane. Aceste teze antagonice și-au aflat expresiile lor cele mai subtile, poate, pe de o parte
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]