12,184 matches
-
stat. Dat fiind că Rusia fusese tacit acceptată de marile puteri ca protectoare a bulgarilor, oficialii ruși au jucat un rol major în îndeplinirea acestei sarcini. Puterile au numit un prinț, Alexandru de Battenberg, și a fost adoptată o Constituție. Revolta din Rumelia Orientală din 1885 a dus la unificarea acestei provincii cu Bulgaria. Evenimentul a provocat o criză internațională și a dus la o ruptură între guvernul bulgar și patronul lui rus. În 1886, Alexandru a fost obligat să abdice
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
politic pentru a deveni efectiv o forță în guvern. Nu reușeau nici măcar să ducă pînă la capăt eforturile minime în vederea organizării unor răscoale. Cu toate că au existat numeroase demonstrații și tulburări în lumea satelor, acestea nu au înregistrat succese importante. Singura revoltă țărănească cu adevărat importantă, cea din 1907 din România, a fost zdrobită. Poliția și armata regimurilor naționale s-au dovedit mai eficiente decît fuseseră autoritățile otomane în înăbușirea și descurajarea răscoalelor țărănești. Dezvoltarea industrială Industrializarea se confruntase cu problemele suprapopulării
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
rezolvării dificultăților fundamentale. Răscoalele țărănești fuseseră ceva obișnuit în trecut. O altă răscoală a izbucnit în 1888, dar nici una dintre ele nu se poate compara cu marea mișcare a țăranilor din 1907. Cu toate că existaseră numeroase semnale anterioare privind plîngerile țărănimii, revolta din 1907 pare să fi constituit o surpriză pentru guvern. Mișcarea a început în martie 1907 în Moldova și s-a răspîndit în toată țara. Ca și pe vremea lui Tudor Vladimirescu, țăranii au dat foc la conace și hambare
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
vremea lui Tudor Vladimirescu, țăranii au dat foc la conace și hambare. Violența lor era îndreptată atît împotriva arendașilor cît și a moșierilor înșiși, și din cauză că mulți dintre cei dintîi erau evrei, acțiunile țăranilor au avut o puternică tentă antisemită. Revolta era atît de întinsă și la ea participau un număr atît de mare de oameni, încît forțele polițienești locale nu puteau face față. Guvernul a apelat deci la armata regulată, aflată sub comanda generalului Alexandru Averescu. Acesta a înăbușit mișcarea
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
generalului Alexandru Averescu. Acesta a înăbușit mișcarea cu o violență ieșită din comun, ștergînd sate întregi de pe fața pămîntului și ucigînd cel puțin 10 000 de țărani. Pentru suprimarea răscoalei a fost nevoie de circa 120 000 de soldați. Deși revolta în sine eșuase, ea a reușit totuși să atragă atenția asupra condițiilor dezastruoase de trai ale țăranilor. Camera a aprobat o serie de legi menite să amelioreze situația țăranilor. Acestea îmbrăcau însă tot forma unor reglementări ale contractelor agricole și
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
Imperiul Otoman. SERBIA Dacă guvernul român era dezamăgit de rezultatele Congresului de la Berlin, aranjamentul acesta i-a pus pe liderii sîrbi în fața unei veritabile catastrofe. Pentru Serbia, caracteristicile perioadei dintre 1875 și 1878 fuseseră ezitarea, dezbinarea internă și înfrîngerea militară. Revolta din 1875 din Bosnia și Herțegovina stîrnise mare agitație în țară. Bosnia era un ținut pe care majoritatea sîrbilor îl considerau ca parte a moștenirii lor naționale. Deși guvernul rus se declarase oficial împotriva intervenției, o influență contrară venea din partea
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
sîrbilor îl considerau ca parte a moștenirii lor naționale. Deși guvernul rus se declarase oficial împotriva intervenției, o influență contrară venea din partea reprezentanților Societății Slave de Întrajutorare, ai cărei membri proveneau din rîndurile celor mai influente cercuri ale societății ruse. Revolta din Bulgaria și rebeliunea de la Constantinopol din mai 1876 au dus la întărirea poziției celor ca vedeau în această criză o oportunitate pentru progresul național. Războiul izbucnit în iulie 1876 a fost purtat împotriva voinței lui Milan și a Partidului
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
și de agitația Partidului Radical. Fiind cea mai mare răscoală țărănească a sîrbilor din tot secolul, ea a demonstrat că această pătură a populației era în continuare nemulțumită de situația sa, chiar dacă țara era condusă de un guvern național independent. Revolta a fost zdrobită de armată, iar capii ei au fost fie executați, fie întemnițați. În 1884, Milan le-a dat înapoi progresiștilor puterea. Următoarea criză majoră a afectat politica externă. Deși Bulgaria Mare de la San Stefano fusese divizată, iar relațiile
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
asupra ținuturilor mecedonene, care constituiau și obiectivul ambițiilor lor. Guvernul român se opunea de asemenea formării unui stat bulgar întins. Conducătorii Bulgariei au reușit, cu toate acestea, să realizeze un progres național foarte important în perioada aceasta. În 1908, o revoltă din Imperiul Otoman a adus la putere un guvern revoluționar. Profitînd de această ocazie convenabilă, Bulgaria și Austro-Ungaria au întreprins o serie de acțiuni care au dus la slăbirea și mai mult a poziției otomane în peninsulă. Imperiul Habsburgic a
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
Extrem de activă, ea era răspunzătoare de trimiterea de arme și voluntari întru sprijinirea luptei pentru redobîndirea teritoriilor naționale. Atît Creta, cît și Macedonia, erau centre ale activității ei. Focarul din Creta a reizbucnit în 1897. În februarie, capii unei noi revolte au declarat unirea insulei cu Grecia. Actul acesta a fost pregătit de guvernul condus de Deligiannis. În ciuda repetatelor avertismente ale marilor puteri, a fost mobilizată armata. Unitățile navale grecești comandate de prințul Ghiorghios, cel de-al doilea fiu al regelui
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
politic propriu, așa că a apelat la Venizelos. Eleftherios Venizelos, unul dintre cei mai reprezentativi oameni de stat greci ai epocii moderne, cîștigase experiență politică în Creta. El intrase acolo în conflict cu guvernatorul, prințul Ghiorghios, iar în 1905 condusese o revoltă care-l obligase pe prinț să se întoarcă la Atena. Venizelos a acceptat în 1910 invitația Ligii și a revenit la Atena în calitate de consilier politic al acesteia. Dîndu-și seama de necesitatea reformelor, el a susținut ideea convocării unei adunări naționale
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
puteri. Sultanul din perioada aceasta, Abdul Hamid al II-lea, se urcase pe tron în 1876, la vîrsta de treizeci și patru de ani, într-o epocă de revoluție și război. El îi văzuse pe doi dintre predecesorii lui înlăturați în urma unor revolte de palat și fusese nevoit să poarte război cu statele balcanice și cu Rusia în timpul primului an de la preluarea puterii. Evident, aceste evenimente au influențat profund atitudinea lui față de puteri și față de cei din jur. La începutul domniei sale, sultanul dăduse
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
progresul țării lor. Nemulțumirile se manifestau mai ales în Armata a III-a din Macedonia, care asistase direct la eșecul guvernului de a calma situația și era ostilă prezenței inspectorilor străini sosiți după 1903. Ofițerii nu voiau să declanșeze o revoltă violentă, ci să-l oblige doar pe sultan să reinstituie Constituția. Evenimentele i-au obligat însă să acționeze în altă direcție. Rapoartele asupra conspirațiilor din Macedonia au ajuns curînd în mîinile sultanului. Cînd acesta și-a trimis agenții ca să investigheze
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
în otomanism și doreau susținerea imperiului. Ei ofereau tuturor cetățenilor imperiului o poziție egală, dar nu erau pregătiți să facă anumite concesii naționalităților pe bază individuală. Atitudinea aceasta îi afecta în primul rînd pe albanezi, dintre care mulți cooperaseră în cadrul revoltei, sperînd că cererile lor vor fi îndeplinite. O altă slăbiciune a mișcării era eșecul ei de a numi un lider unic respectat și de a formula un program revoluționar clar. Participanții erau divizați între ei în privința scopurilor urmărite. Mai mult
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
inclusiv o serie de negustori, meșteșugari, țărani și alți membri ai claselor mai sărace. Aceștia au organizat demonstrații și și-au prezentat doleanțele, pe care sultanul le-a acceptat. A intrat apoi în acțiune armata din Macedonia, care a înăbușit revolta. Abdul Hamid al II-lea a fost detronat și înlocuit cu Mehmed al V-lea. CUP nu avea încă un control deplin asupra statului. Armata nu a intervenit direct în activitatea guvernului, deși influența ei era evidentă. La început, noul
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
Ea a desființat organizațiile provinciale ale Ligii de la Prizren și a făcut arestări printre agitatorii naționaliști suspecți. Conducerii otomane îi era totuși teamă să întindă prea mult coarda; ea era pe bună dreptate îngrijorată că ar fi putut provoca o revoltă. Autoritățile au făcut în 1885 cîteva concesii: au fost eliberați deținuții politici și au fost suspendate o serie de reforme în zonele de munte. După cum am văzut, folosirea limbii albaneze a fost autorizată în cîteva școli. Multe din aceste măsuri
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
evident incapabil să rezolve situația anarhică din Macedonia. Cooperarea era bazată pe o neînțelegere fundamentală. Liderii albanezii se așteptau ca, după ce cauza lor avea să fie victorioasă, CUP-ul să fie de acord cu autonomia lor. În iulie 1908, cînd revolta a reușit, au fost organizate demonstrații de sprijin și existau mari speranțe de viitor. Într-adevăr, inițial au apărut o serie de îmbunătățiri. O parte din emigranți s-au întors și au fost publicate ziare în limba albaneză. Așteptările mergeau
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
s-au făcut din nou încercări de a controla zonele muntoase și de efectuare de recrutări aici. Au fost de asemenea emise legi împotriva organizării de detașamente de gherilă și de societăți naționale. Era astfel pregătit terenul pentru izbucnirea unei revolte majore împotriva Constantinopolului. În primăvara anului 1909 au apărut semne că la nivelul comunităților locale se făceau pregătiri în vederea unei răscoale armate. Liderii albanezi erau dezamăgiți de noul regim și foarte îngrijorați de intențiile vecinilor lor. Să nu uităm că
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
ele organizate ca să reziste conducerii centrale. Deși fusese avertizată, conducerea otomană și-a menținut atitudinea inflexibilă. Ea se aștepta la loialitate și se opunea alfabetului latin, preferînd adoptarea scrierii arabe. În cele din urmă, în martie 1910 a izbucnit o revoltă la Priština, care s-a răspîndit curînd în tot vilaietul Kosovo. Ea a fost înăbușită după trei luni de lupte. Acest eveniment a avut repercusiuni asupra tuturor ținuturilor albaneze. După încetarea revoltei, conducerea otomană a închis organizațiile și școlile naționale
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
din urmă, în martie 1910 a izbucnit o revoltă la Priština, care s-a răspîndit curînd în tot vilaietul Kosovo. Ea a fost înăbușită după trei luni de lupte. Acest eveniment a avut repercusiuni asupra tuturor ținuturilor albaneze. După încetarea revoltei, conducerea otomană a închis organizațiile și școlile naționale albaneze și a interzis apariția publicațiilor. Liderii au fost întemnițați. Cei din zonele muntoase, un grup pe care Poarta nu reușise niciodată să-l controleze, au rămas însă rebeli. Conducerea otomană nu
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
cu capacitatea de a dirija activitatea din toate teritoriile albaneze. Regimul Junilor Turci a dizolvat în ianuarie 1912 adunarea și a anunțat organizarea de noi alegeri, care au fost însoțite din nou de fraudă și violență. În aprilie au izbucnit revolte în cîteva regiuni ale ținuturilor albaneze; prin iunie ele se răspîndiseră în numeroase zone. În această perioadă conducerea otomană pierduse controlul efectiv asupra regiunii. Cu toate acestea, exista încă o dezbinare profundă în rîndul liderilor albanezi în privința obiectivelor naționale; unii
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
extrem de interesate în menținerea statu-quo-ului în regiunea aceasta. Înțelegerea referitoare la unirea eforturilor în această direcție a împiedicat exploatarea chestiunii macedonene de către unul dintre state și periclitarea astfel a păcii generale. Între timp, ORMI și-a continuat pregătirile în vederea unei revolte generale. Țelul acesteia era fie scoaterea regiunii de sub control otoman, fie cel puțin provocarea unei intervenții străine. Întreaga acțiune a fost extrem de prost organizată. Cel mai capabil lider al ORMI, Goțe Delcev, a fost prins și executat înainte de declanșarea rebeliunii
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
puțin provocarea unei intervenții străine. Întreaga acțiune a fost extrem de prost organizată. Cel mai capabil lider al ORMI, Goțe Delcev, a fost prins și executat înainte de declanșarea rebeliunii. Cu toate acestea, organizația a reușit să provoace în august 1903 o revoltă masivă. Revolta de Ilinden (ziua Sfîntului Ilie) a obținut inițial unele succese. Cea mai mare parte a vilaietului Bitola se va afla peste puțin timp sub controlul revoluționarilor. După aceea situația s-a inversat, iar prin decembrie armata otomană a
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
unei intervenții străine. Întreaga acțiune a fost extrem de prost organizată. Cel mai capabil lider al ORMI, Goțe Delcev, a fost prins și executat înainte de declanșarea rebeliunii. Cu toate acestea, organizația a reușit să provoace în august 1903 o revoltă masivă. Revolta de Ilinden (ziua Sfîntului Ilie) a obținut inițial unele succese. Cea mai mare parte a vilaietului Bitola se va afla peste puțin timp sub controlul revoluționarilor. După aceea situația s-a inversat, iar prin decembrie armata otomană a înăbușit mișcarea
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
constituia o rezolvare a problemei, ca și represiunea armată. Prin 1908, guvernul otoman își concentrase majoritatea forțelor în regiune. Eșecul lui de a controla situația le demonstrase ofițerilor din armată evidenta incapacitate a guvernului lui Abdul Hamid. După cum am văzut, revolta Junilor Turci a avut drept centru Salonicul și a fost dusă la bun sfîrșit de Armata a Treia Macedoneană. RĂZBOAIELE BALCANICE, 1912, 1913 Pe la începutul secolului al XX-lea, fuseseră formate două aliniamente diplomatice majore. Primul, Tripla Alianță, era alcătuit
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]