11,710 matches
-
zi am aflat că Sonia, mama Agnetei (Pleijel), a murit singură, încercând să ajungă la telefon ca la un colac de salvare. Da, ne naștem așteptați de mulți în jurul nostru, în cel mai rău caz de personalul spitalului sau de singurătatea lumii, dar când murim, se întâmplă des, murim singuri. Dar îmi place să cred că „invizibilii” se ocupă de trecerea noastră în altă lume. Că suntem așteptați ca la o a doua foarte importantă naștere. Ochii noștri lumești nu pot
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
secrete, cele care după un timp vor fi distruse, date focului, asta după ce totul va fi memorat și trăit, transpus în visele mele diurne și nocturne. În toate țările vizitate, grădinile botanice și cimitirele sunt locurile mele de „studiu” în singurătate, de comunicare și infracomunicare cu natura, partea feminină a Creatorului, cea care nu se lasă elucidată vreodată nici de artă și nici de știință. M-am întors la hotel, de fiecare dată înainte ca dragii mei colegi să-și facă
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
la ce e mai rău, și într-o zi răul va veni și nu voi fi pregătit. Și asta mă neliniștește. Cum îți poți da seama, am construit în jurul meu un cerc vicios magnific, care e în același timp o singurătate și o frică de singurătate. Dacă aș fi trăit în timpul lui Cronin, aș fi putut, fără dificultate, să mă identific cu toate personajele sale. Sunt atât de fericit la ideea de a te revedea, de a te strânge în brațe
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
și într-o zi răul va veni și nu voi fi pregătit. Și asta mă neliniștește. Cum îți poți da seama, am construit în jurul meu un cerc vicios magnific, care e în același timp o singurătate și o frică de singurătate. Dacă aș fi trăit în timpul lui Cronin, aș fi putut, fără dificultate, să mă identific cu toate personajele sale. Sunt atât de fericit la ideea de a te revedea, de a te strânge în brațe, de a mă plimba prin
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
Strada celor ce cântăresc sarea, strada sării (Saltmätargatan), cu albul imaculat văzut dis-de-dimineață, când mă scol ca să mă rog pentru toată lumea, pentru vii și morți. E un fel de Tabula Rasa - creierul alb al zilei, muzica lui Arvo Pärt. E singurătatea din care s-au născut lumile, formele și culorile, mișcarea. Privesc zăpada prin fereastra dând spre stradă - în scurtă vreme, vor apărea primii oameni care vor lăsa urme pe alb, apoi vor trece mașinile și, curând, zăpada va fi călcată
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
melodiei te-ai apuca să citești, tare și răspicat, notele care o compun. Cred că un meseriaș al artei noastre trebuie să simtă lipsa bolnavilor, cum simți lipsa unor prieteni. Psihiatria se petrece "împreună". Marii psihiatri sunt înconjurați de bolnavi. Singurătatea psihiatrului este o aberație. * Doamna care simte nevoia de a vorbi cu mine confirmă părerea mea. Oră nepotrivită; dar în meseria mea orele nepotrivite pot fi cele mai potrivite. Este uzată prematur. Se simte o frumusețe alterată de "o idee
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
l-o fi luat: "Clopoțel cu suflețel, suflețel cu clopoțel...", tot așa, până l-a cuprins un somn adânc, "clopoțel cu suflețel, păhărel cu suflețel..." M-am lăsat păgubaș, bucuros când s-a trezit și a plecat. * Îmi caut, câteodată, singurătatea în pădurea de toamnă, mirosind a lut amestecat cu frunze putrede. La Bucium, mai ales, sunt astfel de locuri ciudate, parcă nepământești, înecate în ceața de toamnă. Descopăr acolo, uneori, vestigiile anotimpului recent dispărut: un măr uscat, deshidratat, o nucă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
potrivesc măsurile și ritmul testelor care vor să-l înțeleagă. Am reținut însă, nu-mi amintesc de unde, că amintirile care se lipesc mai tare de noi sunt acelea în care faptele sau doar închipuirea lor au evoluat în special în singurătate, când ne aflăm într-o dispoziție "meditativă". O fi, n-o fi așa... Amintirile pe care le notez acum s-au petrecut, e drept, cam în aceste condiții când am avut timp de reflexie. Sunt doar câteva, dintr-o mie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
de necrezut a fost convingerea că evenimentul fusese o trădare, că nimeni nu a oprit nenorocirea; că Dumnezeu a fost înșelat, degradat, că și El are puteri limitate, că nu-i un stăpân absolut al lumii, că, dimpotrivă, trăiește în singurătate, mi-a fost milă de El. Cum de era atât de slab Dumnezeu? Nu puteam spune nimic, nimănui. Am încercat să-i traduc surorii mele cauza acestei suferințe care devenise de-a dreptul o boală. Mi-a răspuns scurt că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
-l ajut. * Umblam, bezmetic, de unul singur, toată ziua pe plaja foarte puțin populată de la Bugaz. Căscam gura cu nesaț la sosirea și plecarea vapoarelor, două-trei pe zi, din potrul mic un fel de jucărie a porturilor în localitatea Carolina. Singurătatea, imensa întindere de ape și cer, melancolia portului, despre care Radu Tudoran avea să scrie fermecătorul său roman "Un port la răsărit", mă linișteau, îmi vindecau melancolia și dezamăgirea, decepția se atenua. Aveam acum energia necesară acțiunii. Spre seară, peisajul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
în care l-am cunoscut, era un modest laborant zootehnician, lucrând la un laborator de lângă Constanța. Că din când în când venea la taverna unde m-a întâlnit, "din pur interes pentru oameni". Nu mai avea pe nimeni. Nemurirea înseamnă singurătate. "Mai mult decât absurditate, nemurirea înseamnă solitudine", repeta dânsul. "De asta am simțit nevoia să vă cunosc, mi-a spus, sperând că mă veți înțelege, măcar ca o formă de viață..." * Am stat mult de vorbă cu acest unic exemplar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
cu privarea de bucuria de a continua să trăiesc. Satul se proletariza într-un ritm incredibil. Uzina din Călan înghițea eco-comunitatea dându-i în schimb sirenă, funingine, salam și marmeladă. Curțile căpătau încet aspectul finalului marquezian al unui veac de singurătate: puii de oameni și animalele au început să se rărească, verzeala zidurilor și bălăriile creșteau triumfător printre cărămizile caselor și grajdurilor pustii. La vremea școlii am părăsit acea lume pentru un oraș, proletar și el. Nici acolo nu am aflat
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
Aș vrea să văd un român care muncește cât domnul prim-ministru Ciorbea!”. Ea a fost rostită la un clasic talk-show de noapte. Unii dintre noi or fi început să-și facă mustrări de conștiință: ne petrecem serile comod, în singurătate sau în familie, butonând canale cu talk-show-uri ca să ne explicăm nefericirea personală prin cea colectivă, în timp ce primul bărbat executiv al țării se spetește pentru binele public. Când mustrările de conștiință erau cât pe-aci să atingă un punct critic, mi-
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
vor fi legate atât între ele, cât și cu cele europene prin autostrăzi, parcări cochete, benzinării cu design occidental, mici hanuri ieftine și curățele. Satele precapitaliste, ca și orașele aflate în descompunere, cele „marqueziene” (modelul finalului din Un veac de singurătate) vor rămâne în afara traseelor europene și nu se vor mai „vedea”, așa cum nu se vor mai vedea nici mahalalele fiindcă centrele administrative, bancare, universitățile, cartierele middle și upper-class se află departe de ele. Nu este doar o practică românescă. Occidentul
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
Biserica Ortodoxă decide Sfântul Sinod care este alcătuit din călugări, care nu sunt căsătoriți, care nu trăiesc lângă femei, iar imaginea lor despre femei ca partenere de viață este abstractă. Prin urmare, o biserică orânduită de bărbați, care au ales singurătatea și izolarea, este greu receptivă la femei. Le cunosc prea puțin. O.Ș.: România se schimbă, se schimbă uneori forțat, nu se poate să nu se schimbe și Biserica Orotodoxă. Trebuie să fiți mai insistente! M.M.: Am citit cândva, acum
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
bucurându-mă, cu amărăciune tresăltând». Le admira pe celelalte surori care «iubesc, suferă, rabdă cu bucurie senină, cu o speranță dulce, cu o credință dulce! Dar eu ce fac aici? Ce fac?». Ea se măcina în ariditate, în îndoieli, în singurătatea inimii; ceilalți, mai ales surorile care îi trăiau alături, o întâlneau senină și surâzătoare, plină de caritate și de bunătate, profund umilă cu toți. În biserică, plângea cu glas încet, dar în afară era veselă și dezinvoltă. Apoi, treptat-treptat, a
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
dumneavoastră îl așteptați nu este încă, printre noi cardinalii». Părintele Lombardi rămâne deziluzionat de această tăcere a ierarhiei, efect al situației stagnante, blocată de starea de sănătate a lui Pius XII. În ultimii ani, papa Pacelli s-a retras în singurătate. Nu numește cardinali, nu are secretar de Stat. Concede mari audiențe colective și ține discursuri foarte frumoase, dar imediat după aceea se retrage în izolarea sa. Boala îi minează fizicul sa deja fragil. Cardinalul Schuster, scriindu-i lui don Calabria
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
și Boris Gudunov, iar ciudata biserică Vasili Blajenîi, cu mulțimea de bulbi împestrițați și de cupole asemănătoare ciupercilor veninoase, amintea vremurile sălășluirii hoardelor asiatice. În contrast, Finlanda, vizitată într-o călătorie pe care am făcut-o singur în cursul căreia singurătatea adăuga un element de cufundare în sine și de o mai deplină comuniune cu natura mi-a apărut ca un tărîm de basm pentru cărți ilustrate destinate unor copii visători: păduri nesfîrșite, dar fără putregaiuri africane ori desișuri înfricoșătoare care
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
printre rîndurile goale ale fotoliilor ministeriale, aflat în situația de a ține piept atacului pus la cale în mare stil împotriva sa. Semănam cu un Daniel de bîlci în groapa cu lei. Poate că sălbăticiunile au fost îmbunate de această singurătate a unui sărman ministru fără voia lui, abandonat de echipa sa. Poate că pericolul mi-a sporit puterea de convingere și elocința parlamentară. Rezultatul a fost că, după un discurs de o oră, am avut surprinderea de a primi peste
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
speranței: echilibru, deoarece conferă stabilitate celuilalt călător și speranță din motivul inducerii unei mai mari încrederi în atingerea destinației finale. Astfel, cine se însoțește în parcursul drumului său cu un alt călător evită presiunea afectivă a solitudinii în mijlocul extensiilor, a singurătății ce agresează prin imaginea orizonturilor ce se deschid la nesfârșit. El cunoaște stabilitatea reflexiei în celălalt și dinspre celălalt, se cumpănește liniștitor în interioritatea sa prin confirmarea de către celălalt a propriei prezențe. Vorbind cu acest camarad al drumului comun, adresându
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
pe tovarășul său întru străbaterea depărtărilor drept o oglindă în ceață care, deși nu îl redă fidel, detaliat, îi amintește totuși constant că există atomar, ca punct de viață ce nu a fost anihilat de aruncarea în deschideri vaste. Sentimentul singurătății este înlocuit aici cu cel al coapartenenței la o misiune, la un rost ce solicită efortul înfruntărilor, dar și promite răsplata posibilei atingeri a unei ținte finale. Călătorii care se însoțesc reciproc cunosc, astfel, atât tensiunea confruntării cu obstacolele, a
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
teribila scenă mereu amintită în tradiția creștinătății. Însă viziunea unei corporalități supusă însângeratei sfârtecări, impactul dur al imaginii cruzimii dezlănțuite într-un spectacol grotesc-oripilant pot reduce șansele de-a percepe mai profund un alt adevăr decisiv survenit aici, cel al singurătății cristice. Desigur, se evocă frecvent ideea solitudinii lui Hristos în pătimirea calvarului final, dar cu referire la părăsirea, la abandonul său de către adepții lui. Abandonul sau părăsirea, rămânerea întru solitudine, ideea de a fi ajuns singur ține de procesualitatea unei
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
pășești pe lipsa oricărui sol și cazi mereu în tine precum un vârtej ce te absoarbe spre a te reînălța pe suprafețe de conștiință convulsivă. Această circularitate a pierderii și regăsirii de sine reprezintă impulsiunea, dar și mi-rajul supraviețuirii întru singurătate înțeleasă ca abandon deplin, ca lăsare fără de însoțirea altor oameni. Dar Hristos, în versiunea acceptării sale drept Divinitate ce înnobilează sfințind paradigma trupescului uman, nu poate fi lăsat fără de însoțirea umană pentru că nu poate fi însoțit de oameni. El doar
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
precum o stea înainte de explozia întru lumină. Mărturisindu-și acea divină prezență în propria absență prin expresia Dumnezeul meu, Dumneuezul meu, pentru ce m-ai părăsit?, El confirmă faptul că nu poate fi însoțit și părăsit decât de el însuși, singurătatea sa nefiind generată de oameni și comportând însemnele unei lăsări întru dăruire, unui abandon al sinelui de către sine drept sacrificiu mântuitor. În marginea tainei acestei dialectici, omul poate să creadă sau nu în ideea însoțirii sale constante de către ființa cristică
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
este ancorat în fluxul și refluxul de semnificații al tabloului pe care îl admiră, se aduce la sine din răsfirarea întru corelările cu ceilalți, redevine o individualitate ce se raportează solitar întru trăire și meditație la o capodoperă picturală. Această singurătate a conștiinței individuale se împletește cu singurătatea estetică a tabloului care nu apelează publicul, ci fiecare membru al său, sustrăgându-i afectivitatea și mentalul spre a-l proiecta în universul către care el deschide prin jocul de forme, extensii cromatice
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]