11,815 matches
-
André n-ar fi un dansator așa de bun, de mult l-aș fi trimis la plimbare". Atunci când flirtează, Catherine nu se luptă doar cu plictiseala. Ea combate în egală măsură neliniștile sale profunde, surde, și încearcă să-și amăgească singurătatea. Căci fata suferă foarte mult din cauză că amândoi părinții o neglijează. Relațiile de prietenie pe care reușește să le înnoade cu alte fete sunt rare și de scurtă durată. Când ia parte la recepții mondene, Catherine se simte și mai izolată
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
Paule. Aceasta, deși nu-i poate oferi o explicație, se simte teribil de "obosită". Se săturase de "libertatea aceasta stabilită între ei ca o lege, libertatea aceasta de care se folosește numai el și care nu înseamnă pentru ea decât singurătate". Ce era de făcut? Când îl cunoaște pe Simon, fiul unei cliente, mai tânăr cu cincisprezece ani decât ea, Paule își spune imediat că "nu era genul ei". Cu toate acestea, între ei începe un flirt, mișcător, șovăielnic, un flirt
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
-și termina studiile de drept. Din experiența rusească îi rămîne o nostalgie a radicalismului, o amintire a elanului generos al mersului în popor, iar surghiunul în Siberia este, în mod straniu, revăzut ca o vreme aproape privilegiată de confruntare cu singurătatea intelectuală și cu imensitatea spațiului rusesc. În 1933, într-un amplu roman autobiografic, În preajma revoluției, Stere va vorbi despre tinerețea sa: "Spațiul infinit, mărginit de tundre sterpe care se pierd în nord spre regiunile polare, iar în sud spre platourile
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
de experiența fizică și morală a războiului, prin conștientizarea revoluției bolșevice vecine. Odată cu războiul, mica Românie patriarhală de la hotarele orientale ale Europei a intrat în modernitate. Această modernitate se traduce printr-o eliberare. Miza nu mai este reprezentată de tema singurătății sau a nerecunoașterii membrilor elitelor de către concetățenii lor, temă asociată celei a mediocrității combinațiilor locale subiect dezvoltat încă din 1840 de Alecsandri care se plîngea de îngustimea de spirit a lașilor sau, pe la 1880, de către Macedonski, care era foarte revoltat
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
infernul lui Miller / 127 Un demon ironic și extravagant / 130 Elaborări Ochiul străin / 135 Gentlemen's agreement / 140 Toamna senină a doamnei Ralian / 146 10 ore cu Mircea Ivănescu / 149 Arhetip și monstru / 155 Oglinda lui Dorian Gray / 161 Zeii singurătății / 167 Comunismul, în roz și negru / 174 Banatul, de aproape și de departe / 179 Anima neagră / 183 O trilogie a înstrăinării / 188 Eseuri și fragmente Confuz, înnebunit, dezagregat... / 197 Avangarda și literatura pentru copii / 209 Fotografiile post-mortem / 222 American Beauty
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
ordinii sacre matriarhale, ca legăturile dintre oameni să rămână intacte, iar fiul rătăcitor să fie găsit și adus acasă. Nu atât călătoria în sine, cât mirajele ei transformă experiența depărtării într-o inițiere. Ionatan caută liniștea aridă a deșertului și singurătatea stranie a orașului Petra, deoarece doar în labirintul incert al nisipului și în melancolia stinsă a lumilor miraculoase de altădată poate intui coordonatele locului său în lume. Paternitatea, fundamentală în ecuațiile identității, e adaptată structurii flexibile a lumii de acum
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
în românește nu poate fi decât prilej de desfătare. "Dilemateca", anul VIII, nr. 82, martie 2013 Însingurare Ernesto Sabato este, fără îndoială, unul dintre acei autori a căror amprentă transformă textul într-o "dare de seamă" despre criză, exces și singurătate. E cunoscut faptul că scriitorul și-a început cariera ca fizician, detaliu semnificativ dacă privim mai îndeaproape epoca în care Sabato lucra la Paris, la Insitutul Joliot Curie și frecventa cercurile suprarealiștilor. Cele două lumi, aparent incongruente, își găsesc înțelesul
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
Iribarne, femeia pe care a iubit-o și-a ucis-o, întregul roman fiind anatomia unei obsesii dizolvate în crimă. Tunelul este mai mult decât metafora centrală a cărții, este spațiul unei tensiuni existențiale intense - constantă în ecuația existențialistă a singurătății fundamentale a individului. Relatând din închisoare întâmplările ce au culminat cu uciderea Maríei, Castel construiește cu o uimitoare forță discursivă istoria decăderii sale. Mizantrop, detestându-și atât semenii, cît și criticii, despre care era sigur că nu înțeleg nimic din
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
care era sigur că nu înțeleg nimic din arta sa, pictorul crede că a găsit în María receptorul sensibil al mesajului său absolut - un detaliu dintr-o pictură, un colț înfățisând o plajă și o femeie ce privește marea. "O singurătate înfrigurată și absolută" emană atât tabloul, cât și viața artistului, convins de neputința sa insurmontabilă de a comunica și de a exista în lume. În punctul maximal al exasperării, Juan Pablo Castel se simte prins ca-ntr-o capcană în
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
literatura lui Sabato. Viața Maríei, cu toate petele ei obscure, devine rapid sursa unei angoase sufocante, a cărei rezolvare presupune traversarea ireversibilă a unei limite ultime - crima. Tunelul este romanul unui maraton prin tranșeele înguste ale unei conștiințe strivite de singurătate, fiind în același timp relatarea voit lucidă a unei derive psihice severe. Romanul e marcat încă de la început de încrederea autorului într-un stil propriu, asumat și bine calibrat, ce transformă narațiunea într-o vecinătate, subtil instaurată, cu zona întunecată
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
Ca în oglinzi paralele, cel mai adesea deformatoare, protagonistele romanului - Sophie, sora ei, Margot, Ivona și Vica - se reflectă reciproc într-o temporalitate intrinsecă, supraistorică, generată de fluxul memoriei. Amintirile fluide ale Ivonei învăluie prezentul degradat într-un halou de singurătate și neputință - fetița sensibilă, marcată de moartea tatălui, se transformă într-o femeie nesigură de sine, înșelată de un soț flegmatic, privată de prezența fiului, plecat în străinătate. În Vica ea regăsește confortul familiar al unei lumi dispărute odată cu moartea
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
prin procedeele complicate ale rememorării, sunt intense, chiar brutale, deoarece copilul percepe, treptat, fragmente dintr-o realitate exterioară rece și străină, în fața căreia simte doar teamă și rușine. Primele amintiri sunt tulburătoare tocmai pentru că emană un amestec de melancolie și singurătate incompatibil cu nostalgia curată a copilăriei. Coetzee invocă aici componenetele unei structuri interioare ce identifică încă de foarte devreme haosul și violența - cartea începe cu o relatare despre găinile bolnave din gospodărie, ale căror picioare erau îngreunate de o piele
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
fi motivul pentru care scriitoarea și-a înzestrat eroina cu o existență echivalentă nemuririi, deci și cu o memorie enormă, în a cărei arcuire s-a țesut, cu miracolele și ciudățeniile ei, lumea modernă. În momentele ei de reverie și singurătate, Orlando, ajunsă la maturitatea vârstei de treizeci și sașe de ani, întoarsă sub stejarul adolescenței sale, intuiește cum e să fi trăit totul. "Dilemateca", anul VIII, nr. 84, mai 2013 Zuckerman over & out Nathan Zuckerman deține rolul compex de alter-ego
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
Blanche, aflăm că a fost pierdută prin risipa indiferentă a unor înaintași preocupați exclusiv de căutarea plăcerii. În timp ce părăsește casa soților Kowalski, însoțită de medicul psihiatru și de o sinistră asistentă, Blanche redă, într-o formulare sublimă a tristeții și singurătății, inadaptarea tragică, suferința pierderii tinereții și frumuseții, izolarea în iluzie și alunecarea în nebunie, devenind, de fapt, cea mai fidelă proiecție în personaj a autorului: "Eu am depins întotdeauna de amabilitatea străinilor". "Dilemateca", anul VI, nr. 57, februarie 2011 Însingurare
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
a autorului: "Eu am depins întotdeauna de amabilitatea străinilor". "Dilemateca", anul VI, nr. 57, februarie 2011 Însingurare Ernesto Sabato este, fără îndoială, unul dintre acei autori a căror amprentă transformă textul într-o "dare de seamă" despre criză, exces și singurătate. E cunoscut faptul că scriitorul și-a început cariera ca fizician, detaliu semnificativ dacă privim mai îndeaproape epoca în care Sabato lucra la Paris, la Insitutul Joliot Curie și frecventa cercurile suprarealiștilor. Cele două lumi, aparent incongruente, își găsesc înțelesul
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
Iribarne, femeia pe care a iubit-o și-a ucis-o, întregul roman fiind anatomia unei obsesii dizolvate în crimă. Tunelul este mai mult decât metafora centrală a cărții, este spațiul unei tensiuni existențiale intense - constantă în ecuația existențialistă a singurătății fundamentale a individului. Relatând din închisoare întâmplările ce au culminat cu uciderea Maríei, Castel construiește cu o uimitoare forță discursivă istoria decăderii sale. Mizantrop, detestându-și atât semenii, cât și criticii, despre care era sigur că nu înțeleg nimic din
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
care era sigur că nu înțeleg nimic din arta sa, pictorul crede că a găsit în María receptorul sensibil al mesajului său absolut - un detaliu dintr-o pictură, un colț înfățisând o plajă și o femeie ce privește marea. "O singurătate înfrigurată și absolută" emană atât tabloul, cât și viața artistului, convins de neputința sa insurmontabilă de a comunica și de a exista în lume. În punctul maximal al exasperării, Juan Pablo Castel se simte prins ca-ntr-o capcană în
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
literatura lui Sabato. Viața Maríei, cu toate petele ei obscure, devine rapid sursa unei angoase sufocante, a cărei rezolvare presupune traversarea ireversibilă a unei limite ultime - crima. Tunelul este romanul unui maraton prin tranșeele înguste ale unei conștiințe strivite de singurătate, fiind în același timp relatarea voit lucidă a unei derive psihice severe. Romanul e marcat încă de la început de încrederea autorului într-un stil propriu, asumat și bine calibrat, ce transformă narațiunea într-o vecinătate, subtil instaurată, cu zona întunecată
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
pe Magog". Autorul își asumă, după un scurt capitol explicativ, rolul intermediarului în relația cu textele ce alcătuiesc romanul. Însemnările refac o geografia unei neliniști suprarealiste - amoralul Gog își pune averea în slujba împlinirii celor mai nebunești dorințe, devorat de singurătate și dispreț față de semenii săi. Cu o înfățișare deplorabilă, spân și bizar, Gog călătorește din Cuba în America, apoi prin orașe din Europa, căutând să "descopere lumea" și să se "bucure de viață". Citește capodoperele literaturii universale, și descoperă că
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
lui Ben-Chusai, negustorul colecționar de oase și bucăți de cadavre umane mumificate, oamenii sunt liberi și egali. Istoria, artele, politica, religia și morala se intersectează în problematizarea cinică a lui Gog, angrenate în spiralele reci ale unei conștiințe profund moderne. Singurătatea, dezgustul, egoismul imoral și excesul își găsesc însă catharsisul în ultima însemnare, Arezzo, 7 august, când Gog își abandonează pentru câteva zile bogăția și trăiește ca un sărac, într-o țară a cărei limbă nu o vorbește. O "victimă fără
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
și povestirile publicate în volum sau în presa culturală, studiul de față este, fără îndoială, axul vertical în opera de tinerețe a unui scriitor remarcabil, de la care vom aștepta, inevitabil, tot mai mult. "Orizont", nr. 2 (1553), februarie 2012 Zeii singurătății "Suedezul Levov! Rimează cu... Love!... Suedezul Levov! Rimează cu... Love!... Suedezul Levov! Rimează cu... Love!...". Trupurile atât de tinere, elastice, încă incerte, ale majoretelor se arcuiesc în ritmul extatic al unei incantații adresate "puternicului, mirificului, singuraticului Suedez", adolescentul evreu cu
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
americane. Parabolă a frământărilor violente ce macină America după război, Pastorala americană demitizează, alături de numeroase alte constructe și proiecții ideologice, și dimensiunea tragică și inefabilă a inocenței. În interiorul ei, bunul Suedez și monstruoasa Merry își au, fiecare, propriul zeu al Singurătății. "Orizont", nr. 4 (1567), aprilie 2013 Comunismul, în roz și negru Istoriile comunismului se scriu în registru major, detaliind semnificațiile unei ideologii care, în cazul României, a avut aproape o jumătate de secol răgaz pentru a-și manifesta ororile. Demersurilor
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
conferă energii secrete, pe care ei, în intervalul fluid dintre copilărie și adolescență, le pot direcționa în scopuri suprafirești, malefice. Destina Meridian, ca personaj suprem al viziunii plastice și literare a artistei, își petrece vârsta de șapte ani sub semnul singurătății magice. Descendenta unei vechi familii, a cărei poveste începe în Anglia, în secolul al XVII-lea, fetița are o genealogie marcată de un lung șir de mame și fiice ce poartă același nume, Destina. Fiecare dintre ele pare a fi
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
vot sau prin revoltă, este o noutate în cadrul istoriei. E semnul că societatea se transformă. Aceasta din urmă seamănă tot mai mult cu un pulverizator: destramă credințele religioase, legăturile tradiționale, rupe solidaritatea dintre grupuri. Pulverizați, indivizii sînt lăsați în voia singurătății lor, pradă propriilor necesități, în jungla orașelor, în deșertul fabricilor, în dosul gratiilor birourilor. Acești atomi diverși, aceste grăunțe de multitudine se reunesc în amestecuri instabile și violente. Formează un soi de gaz ce tinde să explodeze în vidul societății
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
pun în mișcare: pasiunea și credințele, deci trebuie să se țină seama de amîndouă. Ori de cîte ori oamenii se adună laolaltă, sînt pătrunși de emoții asemănătoare. Împărtășesc aceeași credință superioară. Se identifică cu o persoană ce-i scoate din singurătatea lor, căreia îi poartă o admirație fără margini. Aceasta este, pe scurt, sinteza care transformă o colectivitate de indivizi într-un individ colectiv. Interesele lor nu mai sînt decît mănușile pasiunii. Dacă scoateți mănușile, rămîn mîinile; dacă tăiați mîinile, mănușile
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]