11,425 matches
-
perioadă cu acesta, în secolul II e.n. Totuși, se observă diferențe între grupul statuar și statuile de la Pergamon: chipul lui Laocoon este mai expresiv ca cel al giganților, diferențe de tehnica modelării părului și lipsa veșmintelor în grupul statuar față de statuie de la Pergamon. Plus de asta, s-a demonstrat că, chiar dacă mare parte din statuie a fost realizată în marmură din Rodos, unul dintre blocuri este din marmură italiană, provenită din Luni. Acest fapt, nu coincide cu descrierea făcută de Plinius
Laocoon și fiii săi () [Corola-website/Science/328829_a_330158]
-
și statuile de la Pergamon: chipul lui Laocoon este mai expresiv ca cel al giganților, diferențe de tehnica modelării părului și lipsa veșmintelor în grupul statuar față de statuie de la Pergamon. Plus de asta, s-a demonstrat că, chiar dacă mare parte din statuie a fost realizată în marmură din Rodos, unul dintre blocuri este din marmură italiană, provenită din Luni. Acest fapt, nu coincide cu descrierea făcută de Plinius cel Bătrân care scrisese că a fost realizată dintr-un singur bloc de marmură
Laocoon și fiii săi () [Corola-website/Science/328829_a_330158]
-
realizat din marmură de Frigia. De asemenea, s-a sugerat că ar putea fi o copie romană a unei lucrări elenistice realizate în bronz între secolele III și II î.e.n. sau II și I î.e.n., sau mai concret, copia unei statui din bronz de la Altarul lui Zeus din Pergamon de la jumătatea secolului II î.e.n. Datarea în secolul II nu poate fi susținută după descoperirea ce a avut loc în anul 1957. Atunci s-au descoperit diferite fragmente ale altor cinci grupuri
Laocoon și fiii săi () [Corola-website/Science/328829_a_330158]
-
a două carte a Eneidei, relatează în acest fel atacul șerpilor: Mai există o versiune a mitului care zice că este vorba de o pedeapsă a lui Apollo pentru că Laocoon s-a căsătorie cu Antiopa și a zămislit copii în fața statuii zeului, acest lucru fiind considerat un sacrilegiu odată ce a depus jurământul de castitate. Priam s-a gândit că moartea lui Laocoon a fost o pedeapsă pentru încercarea sa de distrugere a calului și nu pentru că acesta nu l-a respectat
Laocoon și fiii săi () [Corola-website/Science/328829_a_330158]
-
poartă numele. O scrisoare a procuratorului Thebaidei, Aurelius Isidorus, datată 28 ianuarie 300, privind transportul de la Syene la Alexandria a coloanelor destinate unui monument al lui Dioclețian. Palatul din Split este remarcabil prin abundența materialelor de origine egipteană: cele douăsprezece statui ale sfinxului, sutele de coloane de granit roșu, roz sau gri, de porfir, unele tipuri de marmură provenite din Egipt. Această particularitate poate fi pusă pe seama trecerii împăratului prin Egipt, în care caz construcția palatului nu ar fi putut fi
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
verandei și este reluat la intrarea mausoleului și a templului, creând prin această repetiție o unitate stilistică între cele trei spații. Frontonul este surmontat la rândul său de o plintă lată de cu scopul de a găzdui un grup de statui — probabil o cvadrigă. Accesul în verandă dinspre curte se făcea prin două grupuri de trepte ce duc spre deschiderile laterale, în timp ce intercolonamentul central era blocat de o transenă, care îi dă forma de tribunal. Deci nu avea în față o
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
și lungime, a cărei fațadă este arcada estică a Peristilului. Celelalte trei muchii ale incintei sunt ziduri simple, de aceeași înălțime ca și arcada, având în tencuiala interioară nișe cu forme alternative de semicerc și pătrat, în care erau plasate statui. Spațiul central al acestui temenos este ocupat de mausoleul octogonal al lui Dioclețian, monument cel mai bine păstrat din tot palatul, în mare parte datorită transformării sale ulterioare în biserică și restaurării sale între 1880 și 1885. Mausoleul are amprenta
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
construcției clopotniței între secolele al XIII-lea și al XVII-lea: nu s-au mai păstrat în fundațiile ei decât urme ale celor opt coloane ale verandei, care trebuia să se asemene unei versiuni mai mici a verandei Vestibulului. Două statui ale sfinxului erau plasate de o parte și de alta a scării verandei, și nu este exclus ca și altele să fi înconjurat Mausoleul. Prezența acestor statui egiptene cu puternică conotație funerară, simbolizând străjerii mormântului, este un element care întărește
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
care trebuia să se asemene unei versiuni mai mici a verandei Vestibulului. Două statui ale sfinxului erau plasate de o parte și de alta a scării verandei, și nu este exclus ca și altele să fi înconjurat Mausoleul. Prezența acestor statui egiptene cu puternică conotație funerară, simbolizând străjerii mormântului, este un element care întărește identificarea octogonului cu mausoleul lui Dioclețian. Unul dintre sfincși este din bazalt negru și măsoară lungime și lățime, cu o înălțime de . Cele două membre anterioare par
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
cu mausoleul lui Dioclețian. Unul dintre sfincși este din bazalt negru și măsoară lungime și lățime, cu o înălțime de . Cele două membre anterioare par omenești mai degrabă decât de animal și el ținea un vas pentru ofrande. Pe plinta statuii este o friză gravată cu războinici cu și fără barbă, ținând scuturi pe care sunt înscrise nume de orașe din Palestina: ar putea fi vorba de o inscripție datând din timpul domniei lui Ramses al II-lea (1279-1213 î.e.n.) adăugată
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
friză gravată cu războinici cu și fără barbă, ținând scuturi pe care sunt înscrise nume de orașe din Palestina: ar putea fi vorba de o inscripție datând din timpul domniei lui Ramses al II-lea (1279-1213 î.e.n.) adăugată pe o statuie datând din timpul faraonului Tutmes al III-lea (1504-1450 î.e.n.). Un al doilea sfinx, inițial plasat în fața primului, este sculptat în granit de Assuan: este mai mic, având o lungime de , o lățime de și o înălțime de — neavând cap
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
poartă o inscripție care îl datează în timpul domniei lui Amenhotep al III-lea (1386-1349 î.e.n.). Capul spart al unui alt sfinx, de această dată din granit roz, a fost în schimb descoperit într-o casă: el putea aparține unei alte statui plasată în preajma mausoleului. În fine, un alt cap de sfinx descoperit în 1908 la Salona ar putea proveni dintr-o statuie plasată la început la Split. Camera circulară a Mausoleului are un diametru de și o înălțime maximă de , în
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
de această dată din granit roz, a fost în schimb descoperit într-o casă: el putea aparține unei alte statui plasată în preajma mausoleului. În fine, un alt cap de sfinx descoperit în 1908 la Salona ar putea proveni dintr-o statuie plasată la început la Split. Camera circulară a Mausoleului are un diametru de și o înălțime maximă de , în centru. La nivelul solului, muchiile sunt ocupate alternativ de patru nișe semicirculare și patru dreptunghiulare — dintre care una corespunde intrării de pe
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
cu capete umane și cu rozete este adesea comparat cu cel al templului lui Venus din Roma, construit sub domnia lui Hadrian lângă Forum Romanum. Imediat sub arce se află o cornișă corintică ale cărei modilioane sunt decorate cu fulgere. Statuia sacră ce conținea cella este probabil cea care a fost dusă la Veneția la sfârșitul secolului al XIV-lea: se poate presupune, după ascendența divină pe care a dorit Dioclețian să și-o confere, că este vorba de o statuie
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
Statuia sacră ce conținea cella este probabil cea care a fost dusă la Veneția la sfârșitul secolului al XIV-lea: se poate presupune, după ascendența divină pe care a dorit Dioclețian să și-o confere, că este vorba de o statuie a lui Jupiter, căruia îi fusese dedicat templul. Prezența pajurii, și a eroului slujitor al lui Jupiter care era Heracles între figurile sculptate pe cornișa exterioară, dar și a fulgerelor de pe cea interioară, sunt în acord cu această ipoteză. Ca
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
vestigii au fost găsite de arheologi. În cazul Šarkamenului, villa este mai puțin cunoscută — a fost excavată doar o incintă mai puțin impozantă ca cea de la Romuliana — dar și ea este asociată unui complex funerar, sau materialul regăsit (fragmente de statui imperiale de porfir, ornamente) permite identificarea incinerării unei împărătese în epoca tetrarhică, probabil mama lui Maximinus Daia. Au existat, probabil, și alte ansambluri comparabile, neidentificate sau nedescoperite încă: se știe că Maximian, chiar dacă prefera retragerea în Campania sau în Lucania
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
Salonei, transferată însă la Split: Ioan din Ravenna, legat pontifical, a fost ales episcop și în 650 a transformat fostul mausoleu al lui Dioclețian, confundat cu un templu al lui Jupiter, în noua catedrală episcopală, după ce a golit-o de statuile idolilor păgâni. Arhidiaconul Toma relatează că Ioan din Ravenna a trimis o expediție la Salona pentru a recupera rămășițele sfântului Domnius, dar aceasta a trebuit să facă cale întoarsă, după ce în primul s-a înșelat asupra locului mormântului: rămășițele sfântului
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
a petrecut în cumplită sărăcie, astfel încât s-a văzut obligată să vândă scrisorile primite de la Pushkin. A murit la Moscova și, potrivit unei legende urbane, convoiul înmormântării ei a trecut prin Piața lui Pushkin chiar în clipa în care faimoasa statuie a poetului era inălțată. Se zice că aceasta a fost ultima lor întâlnire.
Anna Petrovna Kern () [Corola-website/Science/329411_a_330740]
-
Berlinului, și în martie 1940 mai departe la Lagărul de concentrare Dachau. Cei care au supraviețuit au fost eliberați numai după protestul internațional, inclusiv Vaticanul. Multe relicve și monumente ale culturii naționale au fost jefuite și distruse (din nou), inclusiv statuia de bronz a lui Adam Mickiewicz furat pentru fier vechi. Populația evreiască a fost prima dată trimisă în gheto și mai târziu ucisă. Două lagăre de concentrare majore au fost construite de lângă Cracovia, cel de la Płaszów și Lagărul de concentrare
Istoria Cracoviei () [Corola-website/Science/329406_a_330735]
-
este o povestire fantastică romantică de Prosper Mérimée apărută în 1837 în revistă "Revue des deux Mondes". Povestirea se desfășoară în Ille-sur-Têt, unde gazdă naratorului, domnul de Peyrehorade, dezgroapă o statuie de bronz a lui Venus. Naratorul, un anticar, călătorește spre reședința domnului de Peyrehorade, un alt anticar, care trebuie să-i arate ruinele din zonă. De la ghidul sau află că domnul de Peyrehorade descoperise o statuie veche a lui Venus
Venus din Ille () [Corola-website/Science/329465_a_330794]
-
de Peyrehorade, dezgroapă o statuie de bronz a lui Venus. Naratorul, un anticar, călătorește spre reședința domnului de Peyrehorade, un alt anticar, care trebuie să-i arate ruinele din zonă. De la ghidul sau află că domnul de Peyrehorade descoperise o statuie veche a lui Venus care devenise faimoasa în Ille. Ghidul povesteșe cum cu câteva zile în urmă, el și Jean Coll fuseseră chemați să-l ajute pe domnul de Peyerhorade să dezrădăcineze un măslin uscat. Încercând să scoată rădăcinile, Jean
Venus din Ille () [Corola-website/Science/329465_a_330794]
-
care devenise faimoasa în Ille. Ghidul povesteșe cum cu câteva zile în urmă, el și Jean Coll fuseseră chemați să-l ajute pe domnul de Peyerhorade să dezrădăcineze un măslin uscat. Încercând să scoată rădăcinile, Jean Coll lovi din întâmplare statuia cu târnăcopul. Cand încercară să redreseze statuia după ce o scoseseră din pământ, aceasta căzu peste Jean, zdrobindu-i piciorul. Frumusețea statuii și circumstanțele misterioase ale descoperirii o făcură un subiect interesant în Ille. Naratorul îl întâlnește pe domnul de Peyrehorade
Venus din Ille () [Corola-website/Science/329465_a_330794]
-
cum cu câteva zile în urmă, el și Jean Coll fuseseră chemați să-l ajute pe domnul de Peyerhorade să dezrădăcineze un măslin uscat. Încercând să scoată rădăcinile, Jean Coll lovi din întâmplare statuia cu târnăcopul. Cand încercară să redreseze statuia după ce o scoseseră din pământ, aceasta căzu peste Jean, zdrobindu-i piciorul. Frumusețea statuii și circumstanțele misterioase ale descoperirii o făcură un subiect interesant în Ille. Naratorul îl întâlnește pe domnul de Peyrehorade și face cunoștință cu fiul acestuia, Alphonse
Venus din Ille () [Corola-website/Science/329465_a_330794]
-
ajute pe domnul de Peyerhorade să dezrădăcineze un măslin uscat. Încercând să scoată rădăcinile, Jean Coll lovi din întâmplare statuia cu târnăcopul. Cand încercară să redreseze statuia după ce o scoseseră din pământ, aceasta căzu peste Jean, zdrobindu-i piciorul. Frumusețea statuii și circumstanțele misterioase ale descoperirii o făcură un subiect interesant în Ille. Naratorul îl întâlnește pe domnul de Peyrehorade și face cunoștință cu fiul acestuia, Alphonse, care-i face o impresie neplăcută. La cină, naratorul este invitat la nunta lui
Venus din Ille () [Corola-website/Science/329465_a_330794]
-
soției lui. Înainte să se culce, naratorul o vede pentru prima dată pe Venus de la fereastra și observa doi ucenici din sat care o insultă și o învinuiesc pentru accidentul lui Jean Coll. Unul dintre ei aruncă o piatră pe statuie, care ricoșează și-l lovește în față. Speriați, cei doi fug. A doua zi dimineață, cei doi o admiră pe Venus. Naratorul observa o inscripția de pe soclu «Cave amantem», pe care o traduce: „păzește-te dacă te iubește” După micul
Venus din Ille () [Corola-website/Science/329465_a_330794]