12,131 matches
-
M am supărat și, la asigurările că vom fi eliberate în curând, făcându-se pace cu Italia, îi răspunsei că profețiile lui nu s-au împlinit niciodată și că sunt resemnată că stau aici până la pacea generală (știind că îi supără acest termen). „Și eu aș vrea să pot sta aici, îmi răspunse, es ist reizend !(Este încântător (germ.). )“ „Pentru d-ta, poate, pentru noi, nu.“ Nu l-am mai văzut de atunci, bănuiesc că a plecat cu șeful lui, Scheibl
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
sosi femeia din casă foarte emoționată și îmi poveti că d. Galaction, pe care îl cunoșteam de la șezătorile organizate în casă la mine de G. Diamandi, venise cu un ofițer german ca să-l încartirueze la noi. „Doamnă, să nu vă supărați“, dar fără voie i-am zis: „Cum, domnule, faci pe jidanul la nemți și vii să-i bagi în casa unde ai fost așa de bine primit și de atâtea ori ospătat? E rușine!“ - „A plecat?“ - „Da, n-a mai
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
spre] austrieci - „o ghiulea ce târâm după noi“; 2. „bul garii stau gata să se încaiere cu turcii“; 3. „turcii n-au dat Germaniei decât lucrători fără instrucție militară, nici echipament“; 4. „cu Bulgaria n-ai ce face“; 5. Era supărat că Marghiloman se luase după Czernin și pretindea că el căuta să îndulcească pe cât putea suferințele populației, dar n-avea ce face; 6. Știe cât urăsc românii pe germani și ce manifestații francofile s-au făcut la Iași. Noi ne
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
citațiile în judecată. Singur Ionel a iscălit de primire, [despre] ceilalți s-a spus că lipsesc din Iași - deși, zicea ziarul lor, erau acasă - ca să li se afișeze pe ușă. Toate aceste mici mizerii ne înveseleau mai mult decât ne supărau, totuși erau triste din punctul de vedere național. Știam că se vor răsfrânge asupra lor și simțeam că sfârșitul se apropia; discursurile lui Czernin, ordinele de zi ale lui Hindenburg, amenințările către cei ce ar voi să dezerteze, protestările Kaiserului
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
Aclamațiile noastre patriotice se opriră înaintea lemnului încă colorat cu tricolorul unguresc, care închidea șoseaua. Siliți să ne întoarcem la gară pentru viza hârtiilor, trecem vama cu mai multă pierdere de timp și cu mult mai multă supărare ca odinioară. Supărați de această perseverare diabolică, începem admirabilul coborâș al Văii Timișului și bucuria de a-l ști al nostru șterge impresia penibilă. Cu cât înaintam, cu atât ni se părea mai frumos; fiecare cotiș, fiecare grup de brazi, fiecare livadă alcătuiește
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
aceluiași corp și funcționează în localul comenduirii. Dobrescu, în fine, este suspendat, adică destituit de ministrul de interne, după mare insistență pe lângă rege și numai după ce i se spune că a plecat la Topoloveni ca să consulte pe Mihalache, ceea ce a supărat extrem pe rege, care la telefon a renunțat a-l mai susține: „Fă cu el ce vrei!“ Pentru Angelescu însă, guvernatorul Băncii Naționale, retragerea a costat mai scump pe guvern, căci nu a plecat decât cu cinci milioane și jumătate
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
un paroxism, înfuriat, se repezi pe scară și dispăru în etajul de sus, fără a mai saluta. De atunci nu l-am mai văzut. D-na Antonescu, care asistase dintr-un colț la această altercație, veni spre mine: „Nu te supăra, d-na Cantacuzino, este așa de obosit și surmenat, doarme 3 ore pe noapte, nici la masă nu se astâmpără, scrie și lucrează toată ziua și toată noaptea.“ „Nu mă supăr, doamnă, dar sunt îngrijorată și mâhnită văzând în ce
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
colț la această altercație, veni spre mine: „Nu te supăra, d-na Cantacuzino, este așa de obosit și surmenat, doarme 3 ore pe noapte, nici la masă nu se astâmpără, scrie și lucrează toată ziua și toată noaptea.“ „Nu mă supăr, doamnă, dar sunt îngrijorată și mâhnită văzând în ce stare este, și mă doare, căci pe dânsul credeam că ne putem asigura viitorul țării. Potoliți-l, căci va ajunge să fie doborât. Nu credeam că gl An to nescu, chiar
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
Ion Roată: -Ba eu, tot n-am înțeles. Toți copiii cântă și dansează “Hora Unirii” Dar suntem, chemați, măi vere, Stâncă să o ridicăm Și pe umeri s-o purtăm. Poate să nu fie așa, Că eu , nu m-oi supără. Un țăran: Dacă stau și mă socot Roată nu e prost deloc. Povestitorul: Iar boierul rușinat Cu glumă a încercat Să nu lase de ghicit Că gălușca a-nghițit. Și acum mai frățioare Să-ntindem o hora mare. OPȚIONAL ,,POVEȘTILE LUI
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
gata de joacă, sau pe Rița-Veverița cea veselă și săltăreața, jucându-se împreună, sarea la ei, îi ciupea, îi înțepă cu țepii lui ascuțiți, ba îi și scuipa, le punea piedică și apoi se distra de năzdrăvănia lui. Acest lucru supără tare celelalte animăluțe așa că toate fugeau numai când îl vedeau apărând pe Țepeluș. După ceva timp, Țepeluș deveni trist că nimeni nu voia să se joace cu el și nu înțelegea de ce nu dorea nimeni să se joace cu el
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
aceasta era ziua de naștere a lui Vulpișor. A fot invitat și Țepeluș. Au venit și MelculCodobelcul , si Furnica-Hărnicuța, nu lipsea nici RițaVeverița și mulți alții. S-au jucat și au petrecut împreună până seara târziu. Nimeni nu s-a supărat și nu s-au supărat unii pe alții. Lui Țepeluș îi venea din când în când să împingă, să înțepe cu acele , să scuipe pe unul sau pe altul, dar mereu se oprea și se gândea că nu vrea să
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
a lui Vulpișor. A fot invitat și Țepeluș. Au venit și MelculCodobelcul , si Furnica-Hărnicuța, nu lipsea nici RițaVeverița și mulți alții. S-au jucat și au petrecut împreună până seara târziu. Nimeni nu s-a supărat și nu s-au supărat unii pe alții. Lui Țepeluș îi venea din când în când să împingă, să înțepe cu acele , să scuipe pe unul sau pe altul, dar mereu se oprea și se gândea că nu vrea să mai fie niciodată singur și
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
mai audă povești spuse de copiii din grădiniță. Pentru că nu-și arată niciodată chipul, și-a trimis niște prieteni, care vor participa la activitate și care apoi îi vor povesti tot ce a auzit în grupă. Povestina, se spune, se supără foarte tare când copiii nu sunt atenți și de aceea uneori le face vrăji îngrozitoare: le pune mustăcioare la guriță, pene pe nas, sau... îi poate transforma chiar în niște soricei! Nu se știe dacă e adevărat, dar la noi
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
și ori de câte ori vrei. Acest prieten tăcut îți oferă ori de câte ori ai nevoie același răspuns fidel la fiecare întrebare și-l repeta cu nesfârșita răbdare până ce l-ai înțeles .Cartea este atat de înțelegătoare încât, atunci când n-ai înțeles-o , nu se supără, nu jignește, te așteaptă să revii. O r&găsești oricând la fel de credincioasa și discretă. Cartea pentru Sadoveanu este „urna sacra în care zace gata să învie sufletul poporului”; la Vlahuță devine o chemare dramatică , un fel de S.O.S.
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
și holurile noastre erau pline pe jos de pânze, de nici nu aveai pe unde să calci. Îmi aduc aminte că uneori, mai ales la cină, d-l Vintilă, nu venea cu nici un recipient în traistă, și noi ne cam supăram, mai mult în glumă decât în serios, iar Emil Pavelescu, un pictor deosebit de valoros, îi și spunea mai răstit: Lecitina, Bibicule !!! Bineînțeles că d-l Vintilă se cam supăra, dar oricum ne descurcam noi și altfel, apelam la rezervele proprii
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
nu venea cu nici un recipient în traistă, și noi ne cam supăram, mai mult în glumă decât în serios, iar Emil Pavelescu, un pictor deosebit de valoros, îi și spunea mai răstit: Lecitina, Bibicule !!! Bineînțeles că d-l Vintilă se cam supăra, dar oricum ne descurcam noi și altfel, apelam la rezervele proprii și ne luam de la bar ce ne poftea inima, de obicei seara câte o bere, două. De regulă taberele se țineau vara, prin iunie sau chiar iulie, așa că era
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
a apărut „Fundația Arta Naivă Universală”, cu 21 membri fondatori, înregistrată la judecătoria Reșița. Anul următor am făcut cerere la Consiliul Județean Caraș-Severin, și am primit finanțare pentru prima tabără de pictură naivă. Bineînțeles că d-l Vintilă era foarte supărat, de altfel mi-a spus că de ce nu l-am pus măcar președinte de onoare, fapt care numai merită comentat. De altfel am avut într-o seară la mine acasă o ședință cu membrii consiliului de administrație, ca să facem alegeri
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
va îndrăci"). Judecătorul se poate pronunța și singur dacă poate cunoaște pe nebun, punându-i întrebări "în multe feluri și cu multe meșteșuguri", dar, deseori, chiar recurgând la vraci și la moașă, poate avea îndoieli datorate situației: "de se va supăra neștine de hierea neagră, cum s-ar părea că se îndrăcește... iar de va fi adevărat îndrăcindu-se"... după cum și "cine de voia sa se va îndrăci, acela să cază subt canonul celor îndrăciți". Reiese încă un fapt: dubiul asupra
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
a ieșit de astă dată Venera Antonescu, asistenta lui Tudor Vianu, care, spre surpriza (ca să nu spun stupefacția) noastră, a izbucnit în plâns. Nu se putea opri și cu greu am reușit să deslușim de la ea că profesorul s-a supărat, că este furios la culme, că fetele se prezentaseră lamentabil, absolut lamentabil, pe noi acest din urmă lucru nemirându-ne totuși prea mult. Într-adevăr, fetele care-l scoseseră din pepeni pe Tudor Vianu, bietele de ele, erau produsul politicii
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
Pietro Germi, opere ale neorealismului italian care ne-au șocat prin duritate, prin impresia de neprelucrare, de adevăr uman dezgolit, înfățișând viața în ipostaze dintre cele mai detestabile, de cruzime, de sordid. Le percepeam și tezismul social, dar nu ne supăra prea mult pentru că limbajul filmic era, într-adevăr, de o puternică expresivitate, în contrast izbitor cu imaginile idilic convenționale propagate de realismul socialist. Voiam neapărat altceva decât ceea ce ni se băgase pe gât până atunci, și astfel se explică adeziunea
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
lui tremurată și totuși energică: Al.I. Ghilia. Acum e bine! a exclamat el satisfăcut, de Ghilia a auzit toată lumea, e autorul Cuscrilor și face parte din redacție, acum e bine. Dar nu l-ați prevenit, dom’ Paul, o să se supere. Mi-a răspuns liniștit: — O să se supere și o să-i treacă. Nu știu cum a reacționat Ghilia în acea împrejurare, dacă s-a supărat și i-a trecut supărarea, cum pronosticase Paul Georgescu, dar țin să fac cunoscut, fie și atât de
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
Ghilia. Acum e bine! a exclamat el satisfăcut, de Ghilia a auzit toată lumea, e autorul Cuscrilor și face parte din redacție, acum e bine. Dar nu l-ați prevenit, dom’ Paul, o să se supere. Mi-a răspuns liniștit: — O să se supere și o să-i treacă. Nu știu cum a reacționat Ghilia în acea împrejurare, dacă s-a supărat și i-a trecut supărarea, cum pronosticase Paul Georgescu, dar țin să fac cunoscut, fie și atât de târziu, acest lucru: nu Ghilia este autorul
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
Cuscrilor și face parte din redacție, acum e bine. Dar nu l-ați prevenit, dom’ Paul, o să se supere. Mi-a răspuns liniștit: — O să se supere și o să-i treacă. Nu știu cum a reacționat Ghilia în acea împrejurare, dacă s-a supărat și i-a trecut supărarea, cum pronosticase Paul Georgescu, dar țin să fac cunoscut, fie și atât de târziu, acest lucru: nu Ghilia este autorul acelui articol despre A. Toma din Gazeta literară, semnătura i-a fost pusă sub el
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
i-a fost elev la Brăila și i-a făcut legenda, dar atât de mult mi-au plăcut, încât le spun ca și cum ar fi ale mele. Lemnaru s-a prăpădit, săracul, și acolo unde se află sper să nu se supere pe mine, nu fac decât să-l continui. Dar să ajung să vorbesc, după atâtea ocoluri, și despre Teodor Manea, librarul al cărui renume dăinuie și azi în amintirea brăilenilor din generația mea și a celor mai vârstnici. Social, Teodor
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
și pentru ca aceștia mă tot rugau să vorbesc cu Sfințenia Să cu privire la unele dintre nevoile lor. Am făcut-o, dar nevoile lor erau nesfârșite. Așa că m-am hotărât să mă retrag din această treabă, să nu plictisesc și să nu supăr pe nimeni, astfel ca să nu mi se poata reproșa aceste lucruri. Dimineață, în acest anotimp, mă trezesc la ora 9 dimineață și, după ce mă îmbrac, mă duc la palat; nu chiar în fiecare dimineață, adică, ci la două sau trei
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]