12,312 matches
-
în a doua jumătate a secolului al XIX-lea) și limbajul trupului. Limbajul trupului ne oferă foarte multe informații despre cel, cei, cu care purtăm un dialog, important este să descifrăm acest limbaj. Prin expresiile faciale sunt exprimate sentimentele umane (tristețea, furia, nedumerirea, bucuria, etc.), acestea fiind transmise în același mod pretutindeni. Spre deosebire de expresiile faciale, limbajul trupului și anume postura, gesturile, mișcările, apropierea sau depărtarea sunt diferite de la popor la popor. Paul Ekman a identificat 5 funcții ale comunicării non- verbale
Respect?nd, vom fi respecta?i by Otilia Rusu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84070_a_85395]
-
d’Europe et d’Orient, cu sprijinul revistei „Au sud de l’Est“ - scriitori, critici, jurnalisti, oameni de teatru -, au aruncat în aer idei interesante, dar și stereotipuri sterile, aparținând fie spațiului românesc („complexul premiului Nobel“Ă, fie mediului occidental („tristețea literaturii dintr-un regim comunist“Ă. S-a vorbit prea puțin despre misiunea înscrisă practic în profesiunea de credință a unei edituri, aceea de a miza pe autori (străiniă necunoscuți. Terenul nu e însă virgin, în Franța se vorbește deja
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]
-
al „paradisurilor artificiale“ de tipul celor imaginate de Arthur Rimbaud. Începutul romanului ni-l prezintă pe Urbain într-o stare de „amnezie sensorială“, mai mult mort decât viu, părăsit de sentimente, indiferent față de orice emoție care evoca fie bucurie, fie tristețe, fie iubire sau furie. Dintr-un curier cu o existență banală, lipsită de orice aventură, Urbain ajunge, din dorința de a-și resuscita simțurile adormite, criminal plătit. Criminalul este acel individ „care investește mai mult în întâlnirile sale decât majoritatea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]
-
întors de la munte, mi-am scris articolul de față și m-am apucat să recuperez. DISPLAY Vieți găsite pe trotuar Diana SOARE Oamenii fac fotografii și se lasă, la rândul lor, fotografiați ca să nu uite (alți oameni, locuri, clipe, fericiri, tristeți). Când nu mai are cine-și aminti, imaginile ajung, cuminți, în albume uitate prin poduri, în cutii vândute pe nimic anticarilor sau în tomberoane. Până le găsește Frederic Bonn. Ideea proiectului LOOK AT ME (www. moderna.org/lookatme) s-a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]
-
-mi dezmint lecturile, mi-a apărut și-o eczemă pe față! „Pudrat pe-o eczemă ce fața mi-o sapă...” , trebuie să circul pe stradă rușinat, cu grijă, obosit de cei ce mă întreabă ce am. Am scris întotdeauna împotriva tristeții, am vrut s-o alung cu cuvinte. O vreme am reușit. Am considerat că e mult mai greu să fii fericit, să-ți pocnești cu biciul tristețea, să lupți corp la corp cu ea decât să i te lași leneș
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]
-
grijă, obosit de cei ce mă întreabă ce am. Am scris întotdeauna împotriva tristeții, am vrut s-o alung cu cuvinte. O vreme am reușit. Am considerat că e mult mai greu să fii fericit, să-ți pocnești cu biciul tristețea, să lupți corp la corp cu ea decât să i te lași leneș, dulce, romantic. Am urât tristețea cum am urât și boala. Boala e cea mai mare insultă adusă unui om. Voi plânge fericit, mi-am spus, voi plânge
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]
-
alung cu cuvinte. O vreme am reușit. Am considerat că e mult mai greu să fii fericit, să-ți pocnești cu biciul tristețea, să lupți corp la corp cu ea decât să i te lași leneș, dulce, romantic. Am urât tristețea cum am urât și boala. Boala e cea mai mare insultă adusă unui om. Voi plânge fericit, mi-am spus, voi plânge fericit. Dar, iată, la 44 de ani bocesc de-a binelea. E și adevărat, greu. Sunt un fel
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]
-
stat în pat ai voie să ieși în verandă, și e după-amiază, și pe stradă trec eleve, și tu citești Robinson Crusoe. 11) Simt mereu nevoia să mănânc. Aș mânca încontinuu, toată ziua și toată noaptea. E o formă de tristețe pofta asta bestială. 12) În fața ferestrei s-a construit un canton. Sunt trei ture. Doi bărbați și o femeie. Azi e de serviciu femeia. O cheamă Sultănica, are pantaloni, ochi verzi-tulburi, un profil splendid, grav. Stau și-ți scriu și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2184_a_3509]
-
de sibian în maiou albastru, cu lanț de aur la gât și telecomanda în mână. Celelalte ferestre-s pustii. Doar undeva sus, la un geam fără sclipici, stă o bătrână cu batic, încadrată de două fantome de flori. Cum, necum, tristețea din tabloul autentic are legătură cu perechea de berze care stă pe un horn în Piața Mare. Au dat cu laserele colorate pe bietele păsări la premiile MTV până s-au dus, căpiate... Au revenit după câteva zile, ciufulite și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2170_a_3495]
-
adaptate, în interacțiunile cu semenii. Agresivitatea este unul din aceste comportamente. Copii învață să agreseze (să lovească, să insulte), jucându-se cu cei de vârsta lor. Contextul jocului este unul relativ sănătos pentru învățarea exprimării stărilor emoționale negative (furia, frica, tristețea). Dar intervenția altor factori poate interfera cu învățarea mecanismului de autoreglare, producând efecte nedorite. Copilul poate să urmeze exemplul semenilor agresivi așa cum face cu părinții punitivi. S-a demonstrat că acei copii care au fost agresați la școală, pot deveni
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan () [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
de Eisenberg, 2000). Copii care resimt empatie și/sau simpatie în timpul interacțiunilor sociale știu să dezvolte strategii comportamentale mai adaptate social, având un parcurs școlar reușit. Aceste rezultate demonstrează o legătură strânsă între manifestarea comportamentului agresiv și emoțiile umane fundamentale (tristețea, bucuria, furia, dezgustul, surpriza), pe de o parte, iar pe de altă parte, emoțiile învățate (gelozia, simpatia, rușinea). Emoția ca factor de integrare și influențare a agresivității Emoția este forma de organizare comportamentală a unui ansamblu de procese senzoriale, neurovegetative
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan () [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
și a comportamentelor agresive ce rezultă. Așa cum teoriile biologice nu reușesc să trateze problematica influențelor sociale, nici teoriile cognitive nu sunt capabile să explice efectele reacțiilor faciale. Pe deasupra, nici una din aceste teorii nu arată de ce anumite stări emoționale negative, precum tristețea, determină de foarte multe ori apariția furiei (Berkowitz, 1998). În opinia lui Berkowitz, autorul principal al acestui model, stările emoționale sunt rezultatul activării unei rețele asociative compusă din sentimente, reacții fiziologice, reacții motrice, gânduri și amintiri (sindromul furie / agresivitate, Averill
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan () [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
veselă și-ți face plăcere să stai în ea. Spiritul se odihnește și se ascute în petreceri, dar abuzul petrecerilor te duce la patimă și patima la vicii. Veselia te face să iubești viața și iubirea vieții este scopul sănătății. Tristețea și descurajarea grăbesc venirea bătrâneților. în prezent la circumscripția sanitară umană lucrează doi medici de familie, respectiv dr. Novac Vitalie și dr. Novac Alexandrina, patru asistente medicale generale și două cadre auxiliare. La fiecare medic de familie sunt înscriși câte
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
fiecare soldat în poziția sa de luptă, verifica dacă știe să ia linia de ochire și-i îndemna pe toți mereu: Băieți, să nu lăsăm pământul țării la dușmani! Un alt veteran, pe atunci sergentul Toader Antochi își amintea cu tristețe că : în munți la Sticlărie, într-o singură zi au murit vitejește mai mult de 1.200 de ostași români, toți tineri sub 24 de ani. Eram șeful unui tren de luptă care făcea aprovizionarea cu muniție. Dușmanii băteau în
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
în prizonierat. Noaptea se apropia grăbită. Oamenii au început să se retragă pe la casele lor cu frica în suflete și cu indignarea nestăpânită. în ziua următoare a fost înmormântarea lui Vasile Chițac, condus pe cel din urmă drum cu mare tristețe de întregul sat. Pleca dintre săteni un om care era trecut la chiaburi și n-avea ce mânca. învățătorul Nicolae Sâsâeac ia adus un omagiu și peste câteva zile a fost exclus din PMR. Nicuță Bostan a fost chemat la
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
de analiză: * Copilul liber/spontan care spune ce vrea atunci când vrea, care spune fără cenzură ce simte/ce gândește, comportamentul lui fiind guvernat atât de "nevoi fiziologice și de senzații (plăcere și durere)", cât și de "patru emoții fundamentale (teamă, tristețe, furie, bucurie)" (Cardon, Lenhardt, Nicolas, 2005, p. 29); * Copilul creator/"micul profesor" (considerat, în unele lucrări, variantă a Copilului liber) care-și comunică intuițiile, face mici inovații, explorează, face mici raționamente, căută/găsește soluții originale, imaginative, ingenioase, care ies din
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
în restaurante și baruri oamenii petrec, deși în fiecare secundă, pe globul pământesc, se întâmplă milioane de nenorociri; nesiguranța, în această lume fragilă, parcă nu li se adresează și lor, celor care se distrează. Ei nu vor să știe de tristețe și nenorociri, corpul lor refuza să le simtă, iar creierul să le accepte. Alături, pe aceeași terasă o fată și un băiat se sărută cuprinși de farmecul iubirii. Pentru ei viață este plină de lumină și fericire. Oare acesta să
Impresii de călătorie by Victor Geangalău () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1217_a_1939]
-
aceea perioadă. Dar „pasărea cu clonț de rubin, s-a răzbunat tată, s-a răzbunat”, spunea poetul pe patul de suferință. Vă rog să ne împărtășiți câteva din amintirile dumneavoastră, despre Nicolae Labiș.... Prof. Th. Firică: O fac cu multă tristețe, păstrată și acum la mult timp după moartea sa. Nicolae Labiș era grav bolnav și se putea vorbi foarte greu cu el. Accidentul i -a provocat o fractură de coloană vertebrală cervicală, cu implicații nefavorabile asupra întregului organism. I s-
Asistența urgențelor chirurgicale din București by Mircea Beuran () [Corola-publishinghouse/Science/91916_a_92411]
-
Din nefericire, 70% dintre credințele și gândurile noastre sunt banale, repetitive și, mai rău, negative. (Statistica îi aparține biologului american). Ele ne pregătesc să rezonăm inconștient, dar periculos, doar cu răul. Ne creeăm astfel un viitor saturat de frustrări, ură, tristețe și pesimism. Infricoșându-ne de aceste chipuri ale răului, riscăm să-l atragem spre noi înșine. La limită, răul ne poate locui, stăpâni și învinge definitiv. O face la modul desăvârșit atunci când nici măcar nu ne dă impresia că există, vorba lui
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
întoarce de la vizită cu pachete, diagnosticînd exact valoarea bunurilor alimentare ce pot face obiectul unor aproprieri. Strîmbăturile din nas în fața meniului semnifică neplăcere, indispoziție, jenă, aversiune, silă, dezgust sau scîrbă. Gura și buzele transmit senzații de degustare, savurare, protest, îngrijorare, tristețe etc. "Zîmbetul onest, caracterizînd prietenia sau acceptarea unei idei, dispărea și el. Buzele erau strînse, uscate și palide. Uneori se schimonoseau în cîte un simulacru dus pînă la jumătate, repede părăsit."49 Din cele 18 tipuri de zîmbete identificate de
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
grea este viața/ Cînd îți pierzi toată speranța". Multe din cîntecele de ocnă se adresează divinității, iar invocarea lui Dumnezeu se face uneori la fiecare strofă, ca o formă de suport moral și de accentuare a sentimentelor de părăsire, neputință, tristețe sau răzbunare: "Doamne, numai eu mă zbat cu gîndul... Doamne, sînt la pușcărie... Doamne, a secat sufletu-n mine... Doamne, mîncat sînt de lanțuri grele... Doamne, pușcăria m-a mîncat/ Doamne, mă mir, Doamne, cum am să scap". Disperarea dusă
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
cum iubește/ marinarul barca sa/ Și am prins-o într-o seară/ cu un alt băiat din sat/ c-un cuțit ce-aveam la mine/ inima i-am despicat". Dorul de femeia de care a fost despărțit agravează stările de tristețe și suferință: " Iar cînd se lasă seara/ și-mi vine dor de tine/ mă uit la poza ta/ lacrimă în ochi îmi vine/ pe fereastra închisorii/ eu stau seara și privesc/ și cu ochii plini de lacrimi/ tot la tine
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
departe, se urcase în mașina lui, dispăruse parcă pentru totdeauna în noaptea adâncă. Ion privi cerul plumburiu, într-un tardiv gest de a-și limpezi gândurile înnegurate. Văzu luna încercănată cum se ascundea după nori groși. Și, iarăși, îl cuprinse tristețea, pe care și-o spunea rareori: că întâmplările trec pe lângă el fără să-l ajungă, fără să-l ia în seamă. Apoi, cu pași greoi, ocolind lucrurile și oamenii de parcă orice atingere l-ar fi putut fărâma, porni spre gară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
puteam să comunic cu el, nu-l puteam întreba de ce are propria stare de levitație. Ființă era, întrucât norii, apele, aerul se mișcau văzând cu ochii, prin voința lor, cum se mișcă un om, cum lacrimile lui de bucurie și tristețe îi alunecă pe obraji. Pământul este totuși cel ce mă atrage, fără el levitația mea ar fi completă, m-aș înălța temerar până dincolo de stele, ca un Icar modern, fără aripi, sau cu aripi de pământ, să aibă însușirea de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
mărunți de capătul aleii. Îmi roteam privirea, mă prefăceam interesat de florile și legumele din jur. Printre frunze vedeam tot felul de gângănii, am zărit și câțiva viermi gelatinoși, încât mi-am reproșat că neglijez grădina bunicii. Mă cuprinsese o tristețe gravă, lacrimi ce nu voiau să curgă îmi apăsau tâmplele. Am făcut câțiva pași în direcția casei, în încercarea de a mă liniști. Când am ridicat privirea, am zărit proiectată pe perete silueta șezlongului: înțepenită, provocatoare. Dacă mă îndrept spre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]