11,591 matches
-
acestea, domnia lui Duncan, fiul lui Malcolm al III-lea al Scoției, care s-a întâmplat să aibă loc la începutul perioadei de influență puternică a Regatului Angliei, a fost văzută ca un început nou. În timpul Casei Dunkeld, succesiunea la tronul scoțian a evoluat în primogenitură în loc de tradiția irlandeză-celtică și a tradiției picților. Dinastia Dunkeld a venit la putere într-un moment în care regatul era fragmentat, amnințările din afară creșteau și unde unele monarhii începuseră să inițieze un guvern mai
Casa de Dunkeld () [Corola-website/Science/331098_a_332427]
-
la un nivel material aproape la fel de mare ca regii iar beneficiile sistemului feudal doreau să garanteze mai bine pozițiile lor, drepturile și proprietățile. După încheiarea dinastiei Dunkeld, Scoția a intrat în primul război de independență împotriva Angliei. Aderarea sa la tronul Scoției este un exemplu de moștenire a tronului în linie directă. Duncan este cunoscut de obicei, datorită conexiunii sale cu Macbeth, imortalizat de William Shakespeare. În domnia sa de șase ani a făcut gafe, pierzând bătălii importante. Duncan I s-a
Casa de Dunkeld () [Corola-website/Science/331098_a_332427]
-
regii iar beneficiile sistemului feudal doreau să garanteze mai bine pozițiile lor, drepturile și proprietățile. După încheiarea dinastiei Dunkeld, Scoția a intrat în primul război de independență împotriva Angliei. Aderarea sa la tronul Scoției este un exemplu de moștenire a tronului în linie directă. Duncan este cunoscut de obicei, datorită conexiunii sale cu Macbeth, imortalizat de William Shakespeare. În domnia sa de șase ani a făcut gafe, pierzând bătălii importante. Duncan I s-a căsătorit cu Sibylla de Northumbria. Duncan a avut
Casa de Dunkeld () [Corola-website/Science/331098_a_332427]
-
asasinat în castelul lui Macbeth este puțin probabilă. Duncan și-a condus țara în războaie de la nord la sud, pierzând patru bătălii: Durham, Deerness (pe mare), Thurso și Burghead. La două săptămâni de la moartea lui Duncan I, Macbeth a preluat tronul. Macbeth a fost fiul Findláech-ului mac Ruaidrí, Mormaer de Moray. Despre mama lui, care nu este menționată în surse contemporane lui, se presupune că ar fi fost fiica regelui scoțian Malcolm al II-lea (Máel Coluim mac Cináeda). Acesta s-
Casa de Dunkeld () [Corola-website/Science/331098_a_332427]
-
în luna august 1057, la Scone. Lulach a fost fiul lui Gruoch al Scoției, din prima căsătorie cu Gille Coemgáin, și fiul vitreg a lui Macbeth. După moartea lui Macbeth din 1057, urmașii regelui l-au plasat pe Lulach pe tronul Scoției. Acesta a domnit doar pentru câteva luni înainte să fie asasinat de Malcolm al III-lea. Malcolm a devenit rege după ce l-a acuzat de trădare și l-a asasinat pe Lulach al Scotiei, lângă Huntly pe 23 aprilie
Casa de Dunkeld () [Corola-website/Science/331098_a_332427]
-
sale soții, Ingibiorg Finnsdottir, a invadat regatul în fruntea unei armate de anglo-normanzi și northumbrieni, ajutat de fratele său vitreg Edmund și de socrul său, Gospatric, Conte de Northumbria. Această invazie de succes urma să-l urce pe Duncan pe tron, însă o revoltă i-a învins și i-a obligat să se retragă. Duncan a fost ucis pe 12 noiembrie 1094 de Mael Petair. Analele Ulster spun că Duncan a fost ucis din ordinul lui Donald și a lui Edmund
Casa de Dunkeld () [Corola-website/Science/331098_a_332427]
-
parte a vieții sale în străinătate. În lunile din timpul domniei sale, proprietarii de terenuri și prelații s-au răsculat împotriva normanzilor. Armata străină nu s-a descurcat foarte bine în seria de revolte însă Duncan a fost capabil să mențină tronul prin negociere cu rebelii. El a fost de acord cu termenii lor, trimițând marea majoritate a susținătorilor străini înapoi la William al II-lea. Trimiterea trupelor sale a dus la un eșec. Donald al III-lea și-a petrecut lunile
Casa de Dunkeld () [Corola-website/Science/331098_a_332427]
-
I al Scoției|Alexandru]] și [[Dadiv I al Scoției|David]], și de unchiul lor [[Edgar Atheling]]. [[Fișier:Alexander I (Alba) i.JPG|thumb|200px|thumb|left|Alexandru I al Scoției]] La moartea lui Edgar în 1107, el a fost succesorul tronului scoțian, iar în conformitate cu instrucțiunile lui Edgar, fratelui lor, David, i s-a acordat o feudă în sudul Scoției. Edgar i-a acordat lui David terenurile fostului regat al Strathclyde sau Cumbria, iar acest lucru a fost acceptat de Alexandru și
Casa de Dunkeld () [Corola-website/Science/331098_a_332427]
-
luptele au durat timp de zece ani, implicând distrugerea regiunii Óengus. Victoria lui David a permis extinderea controlului asupra regiunilor îndepărtate. După moartea lui Henric I, David a susținut pretențiile fiicei lui Henric și a propriei sale nepoate, Matilda, la tronul Angliei. În acest proces, el a intrat în conflict cu regele [[Ștefan al Angliei]] și a fost capabil să-și extindă puterea în nordul Angliei, în ciuda înfrângerii lui în Bătălia de la Standard din 1138. [[Fișier:Malcolm iv.jpg|thumb|200px
Casa de Dunkeld () [Corola-website/Science/331098_a_332427]
-
Moartea subită a regelui a spulberat toate șansele pentru un moștenitor. Alexandru a murit căzând de pe cal în timp ce călărea pentru a o vizita pe regină în Regatul File, pe 18 martie 1286. Pentru că Alexandru nu a avut copii supraviețuitori, moștenitorul tronului era copilul încă nenăscut al reginei Yolande. Când sarcina Yolandei s-a încheiat cu un avort spontan, nepoata lui Alexandru, Margareta a devenit moștenitoarea tronului. Margareta a murit fără să fie încoronată, în drum spre Scoția, în 1290. [[Categorie:Scoția
Casa de Dunkeld () [Corola-website/Science/331098_a_332427]
-
în Regatul File, pe 18 martie 1286. Pentru că Alexandru nu a avut copii supraviețuitori, moștenitorul tronului era copilul încă nenăscut al reginei Yolande. Când sarcina Yolandei s-a încheiat cu un avort spontan, nepoata lui Alexandru, Margareta a devenit moștenitoarea tronului. Margareta a murit fără să fie încoronată, în drum spre Scoția, în 1290. [[Categorie:Scoția]] [[Categorie:Conducători scoțieni]] [[Categorie:Monarhi scoțieni]]
Casa de Dunkeld () [Corola-website/Science/331098_a_332427]
-
dar această poziție era riscantă, după cum el însuși scrie zeci de ani mai târziu în jurnalul său "ex misero aulico factus liber et mei juris" (Am fost eliberat de această mizerabilă curte). Pentru a proteja guvernul protestant de urcarea pe tron a unei regine catolice, ducele de Northumberland îi obligă pe avocații regelui Eduard al VI-lea, să semneze un document "Third Succession Act" (Al treilea act de succesiune)datat în 15 iunie 1553 care le interzicea succesiunea la tronul Angliei
William Cecil, I Baron Burghley () [Corola-website/Science/331118_a_332447]
-
pe tron a unei regine catolice, ducele de Northumberland îi obligă pe avocații regelui Eduard al VI-lea, să semneze un document "Third Succession Act" (Al treilea act de succesiune)datat în 15 iunie 1553 care le interzicea succesiunea la tronul Angliei celorlați copii a lui Henric al VIII-lea în favoarea lui lady Jane Grey, iar acest document a trebuit să fie semnat și de William Cecil. Cecil nu numai a semnat, dar a luat parte și la complotul din 9
William Cecil, I Baron Burghley () [Corola-website/Science/331118_a_332447]
-
care i-au caracterizat domnia s-au încheiat odată cu moartea sa. Magnus s-a căsătorit cu Margareta Fredkulla, fiica regelui suedez Inge Stenkilsson. Unirea lor nu a produs nici un copil. Cei trei fii ai săi care l-au succedat la tron au fost concepuți cu femei diferite: La câțiva ani după moartea lui Magnus, alți bărbați au venit și au pretins că sunt fii lui, deși este imposibil să se știe cu certitudine dacă acest lucru a fost adevărat: Jump up
Magnus al III-lea al Norvegiei () [Corola-website/Science/331151_a_332480]
-
povestire istorică Norwegiæ, o descrie ca fiind fiica lui Gorm han Gamli, rege al Danemarcei. Potrivit istorisirii Heimskringla, Harald și-a numit fii ca regi reprezentativi peste diferite porțiuni ale regatului și intenționa ca Eric, fiul său preferat, să moștenească tronul după moartea sa. Într-o ceartă între frații vitregi, Eric l-a ucis cu brutalitate pe Radnvald, conducătorul Hadelandului și pe Bjørn Farmann, conducător de Vestfold. Când Harald a murit, Eric l-a succedat, macelărind forțele combinate ale fraților săi
Eric I al Norvegiei () [Corola-website/Science/331145_a_332474]
-
textele istorice, chiar dacă sursele oferă doar detalii rare. Teritoriul Northumbriei, unde Eric era stăpân, fusese un tărâm care purtase lupte grele între regii saxoni de vest și nordicii descendenți din Imair, regii din Dublin. Când regele Eadred a urmat la tron în 946, Northumbria, precum și loialitatea din Scoția, s-au dovedit a fi instabile, deși nu este nimic cunoscut cu privire la ambițiile domnitorilor rivali din acea etapă. Eadred a redus controlul Northumbriei pentru el, iar scoțienii au jurat că vor face tot
Eric I al Norvegiei () [Corola-website/Science/331145_a_332474]
-
anterior, Cixi l-a nominalizat pe nepotul ei și familia imperială a fost de acord cu alegerea ei. Zaitian a fost numit moștenitor și succesor al unchiului său, împăratul Xianfeng, în loc de vărul și predecesorul său, împăratul Tongzhi. A urcat pe tron la vârsta de patru ani și a folosit ca nume regal "Guangxu". A fost adoptat de împărăteasa văduvă Cixi ca fiu al ei. Cixi a rămas regentă sub numele de "Sfânta Împărăteasă Mamă". Începând din anul 1876, împăratul Guangxu a
Împăratul Guangxu () [Corola-website/Science/331142_a_332471]
-
în mai multe cnezate, Harald l-a numit rege suprem, pe fiul său preferat Eirik. Potrivit istorisirii Heimskringla, Harald și-a numit fii ca regi reprezentativi peste diferite porțiuni ale regatului și intenționa ca Eric, fiul său preferat, să moștenească tronul după moartea sa. Într-o ceartă între frații vitregi, Eric l-a ucis cu brutalitate pe Radnvald, conducătorul Hadelandului și pe Bjørn Farmann, conducător de Vestfold. Când Harald a murit, Eric l-a succedat, macelărind forțele combinate ale fraților săi
Dinastia Hårfagre () [Corola-website/Science/331148_a_332477]
-
zona Oslofjord, însă a fost învins în luptă, la Stanger în Våler. Sigurd a fost ucis în luptă dar Olav a scăpat și a fugit în Danemarca. În timpul domniei lui Magnus, Sverre Sigurdsson a venit în Norvegia și a revendicat tronul. În iunie 1177, Sverre i-a condus pe oamenii săi la Trøndelag unde a fost proclamat rege. Poziția lui Erling a fost compromisă și a căzut în bătălia de la Kalvskinnet în 1179. Au mai fost câțiva ani de război apoi
Magnus al V-lea al Norvegiei () [Corola-website/Science/331155_a_332484]
-
săi, au devenit regi ai Norvegiei. Cu toate acestea, ei nu au avut autoritate în afară de vestul Norvegiei. Harald, fiind cel mai mare, deținea cea mai mare putere. Problema succesiunii a fost stabilită atunci când Harald al II-lea a urcat pe tron. Ulterior, norvegienii au fost chinuiți de ani de război.
Haakon I al Norvegiei () [Corola-website/Science/331146_a_332475]
-
Cocoșatul din cauza handicapului său fizic. Inge a fost singurul fiu legitim al regelui Harald al IV-lea al Norvegiei, conceput cu soția sa Ingiríðr Ragnvaldsdóttir. La acea vreme, nașterea legitimă nu a fost un factor important în deteminarea succesiuni la tron. Inge a fost întreținut de Ögmund sau Amund Gyrðarson în estul Norvegiei. Tatăl său a fost ucis în 1136 de către pretendentul la tron, Sigurd Slembe, astfel Inge în vârstă de doar un an a fost numit rege în Borgarting lângă
Inge I al Norvegiei () [Corola-website/Science/331169_a_332498]
-
Ingiríðr Ragnvaldsdóttir. La acea vreme, nașterea legitimă nu a fost un factor important în deteminarea succesiuni la tron. Inge a fost întreținut de Ögmund sau Amund Gyrðarson în estul Norvegiei. Tatăl său a fost ucis în 1136 de către pretendentul la tron, Sigurd Slembe, astfel Inge în vârstă de doar un an a fost numit rege în Borgarting lângă Sarpsborg. Cei doi frați vitregi ai săi, Magnus și Sigurd, au fost numiți co-guvernatori în alte regiuni ale țării. Împărțirea regatului nu pare
Inge I al Norvegiei () [Corola-website/Science/331169_a_332498]
-
era însoțit de mulți oameni care îl slujiseră, și reprezenta deci o amenințare imediată pentru regele din acel moment Magnus I, fiul lui Olaf al II-lea și nepotul lui Harald care se întorsese din exil în 1035 să pretindă tronul tatălui său la moartea lui Knut cel Mare. Magnus I a acceptat să împartă puterea cu unchiul său Harald pe care l-a asociat la coroană. Doar un an mai târziu Magnus murea în circumstanțe neelucidate în totalitate. Neînțelegerile întrei
Dinastia Hardrada () [Corola-website/Science/331160_a_332489]
-
pe care l-a asociat la coroană. Doar un an mai târziu Magnus murea în circumstanțe neelucidate în totalitate. Neînțelegerile întrei cei doi au dus la zvonuri că Magnus a fost asasinat de Harald pentru ca acesta să rămână singur pe tronul Norvegiei. Harald a fost ucis în Bătălia de la Stamford Bridge, în afara orașului York. Bătălia a avut loc la 25 Septembrie 1066. Harald a luptat împotriva armatelor regelui Harold Godwinson al Angliei. Venise în Anglia cu pretenții la tronul acesteia bazate
Dinastia Hardrada () [Corola-website/Science/331160_a_332489]
-
singur pe tronul Norvegiei. Harald a fost ucis în Bătălia de la Stamford Bridge, în afara orașului York. Bătălia a avut loc la 25 Septembrie 1066. Harald a luptat împotriva armatelor regelui Harold Godwinson al Angliei. Venise în Anglia cu pretenții la tronul acesteia bazate pe o ipotetică înțelegere între Magnus și Hardeknut cum că dacă unul din ei murea fără urmași, celălalt urma să moștenească și Anglia și Norvegia. Deși a fost destinat pentru cei doi frați să conducă regatul fără diviziune
Dinastia Hardrada () [Corola-website/Science/331160_a_332489]