111,719 matches
-
ei având vieți mai scurte, rate de sinucidere mai mari și prezentând mai multe incidente de tulburări legate de stres, decât femeile. Drepturile bărbaților (Men's Rights, Inc.) și Bărbații liberi (Free Men, Inc.) au fost fondate amândouă în 1970. Recunoscând necesitatea de a aborda teme cheie privitoare la bărbați, mișcarea pentru drepturile taților a apărut și ea în aceeași perioadă. Coaliția națională a bărbaților liberi (National Coalition of Free Men) a apărut în 1981. Printre femeile ce susțin drepturile bărbaților
Mișcarea pentru Drepturile Bărbaților () [Corola-website/Science/328715_a_330044]
-
ce nu s-a schimbat statistic din 1994 Activiștii drepturile bărbaților susțin că copiii unor bărbați de origine indiană au fost răpiți din casele lor din Canada, SUA și Europa și aduși în India, țară în care instanța națională nu recunoaște sentințele de custodie emise în străinătate. India nu este un subiect al Convenției de la Haga iar bărbații acuzați de hărțuire pentru obținerea de asigurare pot fi arestați în aeroporturile indiene. Există o varietate mare de dispoziții legate de concediul paternal
Mișcarea pentru Drepturile Bărbaților () [Corola-website/Science/328715_a_330044]
-
a fost absolută. În primăvara anului 1423 ducele de Bedford i-a invitat la o reuniune la Amiens pe ducii de Burgundia și Bretania, pentru a dezvolta un plan comun de război împotriva Franței. Acordul a fost atins, ambii duci recunoscând regentul englez drept „regent al Franței”. Au fost discutate condițiile în care aliații trebuiau să se ajute reciproc. Simțindu-se mai încrezători, englezii erau gata pentru a continua expansiunea. În data de 31 iulie, pe la aprox. ora 10, englezii au
Bătălia de la Cravant () [Corola-website/Science/328768_a_330097]
-
Boleslaw. În 1991 a obținut Premiul pentru debut la Festivalul de Teatru Scurt de la Oradea. Începând din anul 1994 face parte din colectivul de actori de la Teatrul Tamási Áron din Sfântu Gheorghe. În 1997, Ministerul român al Culturii l-a recunoscut ca actor profesionist. În anul 2008 a absolvit Universitatea de Arte din Târgu Mureș. A debutat în cinematografie în anul 1998, jucând în filmul "Álombánya" a lui László Kántor. A interpretat apoi roluri în filmele "Katalin Varga" (2009) și "Bibliothèque
Tibor Pálffy () [Corola-website/Science/328755_a_330084]
-
regele Henric al V-lea, regent la tronul francez, moare în Moe. Fiul său cel mai mic fiind încoronat imediat rege al Angliei și Franței, dar de Armagnac au rămas loiali, fiului lui Carol al VI-lea, care a fost recunoscut drept rege în sudul Franței, în legătură cu care războiul a continuat. În aceste condiții dificile, Franța, în nevoie disperată de întăriri, a apelat la vechii aliați, scoțienii. Primul contingent important scoțian (6.000 soldați) sub conducerea lui Ioan Stewart, conte de
Bătălia de la Verneuil () [Corola-website/Science/328775_a_330104]
-
din Budapesta, a debutat ca asesor al Comitatului Turda, a fost judecător la Tribunalul din Baia de Criș, 1871, apoi la Judecătoria Mociu, 1874 și ulterior la Curtea de Apel din Cluj și Târgu-Mureș. Datorită pregătirii sale profesionale de excepție, recunoscute de autorități, este numit judecător la Înalta Curte de Casație și Justiție Regală de la Budapesta. A fost Cavaler al Ordinului Leopoldin. În perioada când a fost judecător la Baia de Criș, l-a găzduit și ajutat de nenumărate ori pe
Ioan Mezei Câmpeanu () [Corola-website/Science/328791_a_330120]
-
cetățenia americană. În SUA lucrează ca inginer angajat în domeniul siguranței seismice a centralelor termonucleare până la pensionare, 1994. În perioada 1994-2007 este specialist consultant pentru reabilitarea structurilor sudate la centralele termonucleare. După 1989, în semn de reparație morală, îi sunt recunoscute în țară meritele științifice și profesionale. I-a fost conferit titlul de Profesor Onorific al Universității Politehnica din Timișoara, 1994, este desemnat Membru de onoare al Asociației de Sudură din România (ASR) și este distins cu Medalia Academician Corneliu Miklosi
Mircea-Dimitrie Rațiu () [Corola-website/Science/328776_a_330105]
-
de teme și motive caracteristice întregii creații a cineastului: prietenia și trădarea, pierderea iluziilor de tinerețe, dificultatea intelectualului de a decide să acționeze. În "„Istoria filmului românesc (1897-2000)”" (Ed. Fundației Culturale Române, București, 2000), criticul Călin Căliman afirma că a recunoscut în "Somnul insulei" o serie de „motive predilecte ale regizorului: solidaritatea întru ideal și pierderea iluziilor din tinerețe, «semnul șarpelui» și «sfârșitul nopții», camaraderia și trădarea, precum și tentativele consecvente de portretizare morală a intelectualului în diferite faze evolutive - sau involutive
Somnul insulei () [Corola-website/Science/328796_a_330125]
-
influențe care îi include pe Mozart, Pink Floyd, Fleetwood Mac, PJ Harvey, Neil Young și Chopin. Îmi place muzica care îmi permite să descopăr ceva nou de fiecare dată când o ascult. Acesta a fost și scopul albumului meu.” A recunoscut că se inspiră din cărți și jurnale de poezie pentru a compune versuri. De exemplu, albumul „Rabbits on the Run” a fost inspirat din romanul "Watership Down". Cântecele sale se încadrează în genurile „pop rock”, „soft rock” și unul specific
Vanessa Carlton () [Corola-website/Science/328795_a_330124]
-
luntrea pe malul românesc. Darie și Diplomatul traversează pe jos câmpia Bărăganului și ajung la București după trei luni de absență. Ei intră într-o cafenea, iar fostul consul mărturisește că a furat mahmudeaua de la nora luntrașului. Acolo, Diplomatul este recunoscut de comisarul Aburel și arestat; el era căutat de autorități pentru că umpluse Bucureștiul cu bancnote false. Rămas singur, Darie se duce la frizeria lui Dodu din cartierul Tei și-i spune Anghelicăi că soțul ei și bărbatul cu voce siteavă
Jocul cu moartea () [Corola-website/Science/328777_a_330106]
-
plăteau intermediarilor sume de 30—50.000 lei și primeau în schimb pașapoarte și bilete de vapor până la Cherbourg, unde erau abandonați și lăsați să se descurce singuri. Generalul Alexandru Văitoianu a fost arestat, dar eliberat ulterior. Filipovici s-a recunoscut în portretul Diplomatului, mărturisindu-i lui Zaharia Stancu, care-i trimisese un volum cu dedicație, că „în realitate am fost mult mai netrebnic decât în romanul tău”. Criticul Eugen Simion includea "Jocul cu moartea" printre cărțile ce l-au consacrat
Jocul cu moartea () [Corola-website/Science/328777_a_330106]
-
simbolizează aspecte morale contradictorii ale oamenilor: cinstea și puritatea (Darie), respectiv ticăloșia și murdăria (Diplomatul), adică prin reducție Binele și Răul, Frumosul și Urâtul, forța și slăbiciunea. Diplomatul este un escroc de mare clasă din stirpea lui Gore Pirgu și recunoaște cu cinism că el nu a muncit niciodată, deoarece munca nu-i poate produce acea voluptate pe care i-o produce furtul și înșelăciunea. Personajul are identități multiple, prezentându-se sub diferite nume și afirmând că a avut ocupații numeroase
Jocul cu moartea () [Corola-website/Science/328777_a_330106]
-
Premiul Oscar pentru cel mai bun machiaj. În timpul celui de-al doilea război mondial, Janusz Wieszczek (Jim Sturgess), un tânăr ofițer polonez deținut de sovietici ca prizonier de război, este interogat de către NKVD. Atunci când sovieticii nu îl pot forța să recunoască faptul că este spion, ei îi arestează soția și o torturează, smulgând de la ea o declarație pe baza căreia să-l condamne pe Janusz. Ca urmare, el este condamnat la 20 de ani de muncă silnică într-unul din lagărele
Drumul de întoarcere () [Corola-website/Science/328817_a_330146]
-
arabă duceau în general o viață închisă, tradițională, nefiind interesați de progresele lumii de afară sau de schimbare. Acest contact cu Occidentul a constituit un prim impact care a declanșat mișcarea intelectuală ce a marcat țările arabe în epoca respectivă. Recunoscând implicațiile culturale ale unui asemenea contact, Muḥammad 'Alī a început să invite ofițeri din Franța și din alte țări europene să îi instruiască armata. De asemenea, a trimis studenți să învețe în Europa, urmând exemplul turcilor otomani. Muḥammad 'Alī a
Renașterea arabă () [Corola-website/Science/328815_a_330144]
-
o cetate puternică, iar în cazul victoriei britanice la Orléans, în supunerea regelui francez ar rămâne o singură provincie - Dauphiné. În aceste condiții, situația era disperată pentru Carol. Conducerea Orléans-ului era exercitată de casa de Armagnac, care a refuzat să recunoască tratatul de pace din 1420 și îl considera rege legitim al Franței, numai pe Carol. Aceasta și mai mult înrăutățea sitația pentru englezi. Orléans a fost asediat de trupele engleze conduse de contele Thomas Montecute, în data de 12 octombrie
Asediul Orléans-ului () [Corola-website/Science/328826_a_330155]
-
de Lubac, apoi a participat la lucrările conciliului Vatican II (1962-1965) ca expert ("peritus"). Acolo, el își ținea un jurnal, care va fi publicat în 2002. Începând din 1963, în sfârșit eliberat de suspiciunea care apăsa asupra lui, Congar este recunoscut public și produce o sumă considerabilă de articole și de cărți. Călătorește în America Latină în august 1967 (Chile, Argentina, Brazilia), întâlnindu-l atunci pe episcopul de Talca, Manuel Larraín Errázuriz. A participat astfel la reînnoirea teologiei catolice a secolului al
Yves Congar () [Corola-website/Science/328839_a_330168]
-
egipteană care a devenit regină consort a Iranului fiind prima soție a șahului Mohammad Reza Pahlavi. Ea este cunoscută și sub numele de Fawzia Shirin, nume sub care s-a recăsătorit în 1949. Deși titlurile sale regale nu mai sunt recunoscute de către guvernul egiptean, după Revoluția egipteană din 1952, protocolul internațional dictează ca foștii monarhi sau membrii fostelor case regale păstrează titlurile obținute. Ea este cel mai în vârstă membru al dinastiei Muhammad și locuiește în Egipt. Nepotul ei, Fuad, care
Prințesa Fawzia a Egiptului () [Corola-website/Science/328835_a_330164]
-
nu a fost un succes. După nașterea fiicei cuplului, regina Fawzia (titlul de împărăteasă nu era încă utilizat în Iran la acea vreme) a obținut un divorț egiptean în 1945, după care s-a mutat la Cairo. Divorțul a fost recunoscut de Iran după mai mulți ani, dar în cele din urmă s-a obținut divorțul oficial în Iran, la 17 noiembrie 1948, regina Fawzia recuperându-și și titlul de prințesă a Egiptului. O condiție majoră a divorțului a fost ca
Prințesa Fawzia a Egiptului () [Corola-website/Science/328835_a_330164]
-
viața lui Johann Salvator de Habsburg-Toscana, fratele mai mic al arhiducelui Ludwig Salvator de Austria. Opera prezintă viața unui anarhist mizantrop care trăiește izolat pe o insulă. Într-o zi, pe insula respectivă eșuează o navă, ai cărei pasageri îl recunosc drept șef. Manuscrisul original a fost modificat de Michel Verne, fiul autorului, noua versiune fiind publicată în 1909 (după moartea lui Jules Verne) sub titlul "Naufragiații de pe Jonathan". În prefața romanului "Familia fără nume", Francis Lacassin indică faptul că Michel
Opere inedite ale lui Jules Verne () [Corola-website/Science/328846_a_330175]
-
Wentz ce sunet vroia formația pentru înregistrări. Wentz a răspuns prin „dându-i primele două albume de New Found Glory”. Wentz i-a numit influențe pe Green Day, Ramones, Screeching Weasel, Metallica, Earth Crisis, Gorilla Biscuits și Lifetime. Formația își recunoaște rădăcinile hardcore punk că pe o influență; toți cei patru membrii au fost implicați în scenă hardcore din Chicago înainte de Fall Ouț Boy. Wentz a descris afilierea formației cu genul spunând „Cred că lucrul interesant este că suntem toți copii
Fall Out Boy () [Corola-website/Science/328816_a_330145]
-
cu Dioclețian și cu soția sa Prisca (executată în 313 la Salonic din ordinul lui Maximinus Daia). Această din urmă identificare a fost pusă la îndoială, deoarece Prisca nu a primit niciodată demnitatea de "Augusta", și nici nu a fost recunoscută oficial ca împărăteasă. Pe de altă parte, portretul feminin este împodobit cu o coroană murală care nu aparține tipologiei portretelor feminine imperiale, ci a celei a portretelor lui Tyche, utilizate ca personificări (ale orașelor, provinciilor sau ale virtuții) în Antichitatea
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
originea etimologică a cuvântului „palat”), adică edificiu conceput simultan pentru a cuprinde reședința privată imperială și pentru desfășurarea complexului ceremonial aulic care caracteriza puteria imperială în Antichitatea târzie. Totuși, primii arhitecți și arheologi care au dedicat studii ample Splitului îi recunosc caracteristicile arhitecturale care anticipează, după părerea lor, planurile palatelor imperiale din Antichitatea târzie și epoca bizantină: importanța culoarelor cu colonade, Peristilul cu veranda sa monumentală, Vestibulul, între altele, se aseamănă cu vestibulele, sălile de recepție, rotondele și basilicile ce se
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
colonadă și logii. Veranda monumentală a Vestibulului din Peristil poate evoca și fațada din fundalul scenei de pe missoriumul lui Teodosie, uneori identificat cu palatul imperial din Milano. Aceste comparații au condus pe unii istorici cum ar fi Ejnar Dyggve să recunoască în planul palatului din Split un complex ceremonial ordonat de-a lungul unui ax central ce duce la o sală de audiențe imperială: primul element ar fi Peristilul interpretat ca basilică în aer liber, în al cărui prag apărea împăratul
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
cartiere simetrice, sau chiar, și mai aproape de schema Splitului, cetatea lui Dioclețian de la Palmyra: aici se regăsește același aranjament al străzilor, în timp ce "principia" sunt aflate către muchia interioară, și nu către poarta principală. Comparația nu este validă decât dacă se recunosc elementele "principia" în edificiile din partea sudică a palatului lui Dioclețian de la Split: Peristilul cu colonada sa și cu veranda monumentală cu arc central ar putea evoca fațada unui "aedes principiorum" al unei cetăți clasice de legiune. Cu caracteristicile împrumutate concomitent
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
fiică. În 2012 el a fost primit la studii de doctorat la Universitatea Bar Ilan din Ramat Gan, în ciuda faptului ca nu are diploma de bacalaureat, după ce a trecut cu succes un număr de cursuri din cadrul programului de masterat, și recunoscându-i-se performanțele literare și publicistice. Consiliul pentru învățământul superior nu a aprobat, însă, această excepție de la condițiile oficiale de primire a doctoranzilor. Lapid și-a început cariera de ziarist ca reporter militar al săptămânalului armatei, „Bamahane”. A scris apoi
Yair Lapid () [Corola-website/Science/328879_a_330208]