1,102,032 matches
-
moschei de tip Otoman fac parte din complexe de mari dimensiuni. Se poate detecta o influenta Bizantina ( hagia Sophia , în special). O madrasa este de obicei considerată ca o școală coranică; totuși, este în principal un loc unde se studiază dreptul. Desigur, acest lucru este bazat pe Sharia, legea islamică cum este ea explicată în Coran, dar în lumea islamică, este necesar să înțelegem că Coranul reglementează cele mai multe aspecte ale vieții de zi cu zi. În madrase se predau una sau
Arhitectura islamică () [Corola-website/Science/337179_a_338508]
-
islamică, este necesar să înțelegem că Coranul reglementează cele mai multe aspecte ale vieții de zi cu zi. În madrase se predau una sau mai multe dintre cele patru rituri ortodoxe (hanafi, chaféite, maliki și hanbali), care corespund cu patru școli de drept, ușor diferite în unele aspecte canonice și tradiționale. În plus, se mai predau în madrase filologia, limba arabă, știința (cu excepția medicinei, care se predă în școli specializate). De multe ori, madrasa servește ca moschee de cartier, și "vice-versa". Ele sunt
Arhitectura islamică () [Corola-website/Science/337179_a_338508]
-
predecesori care aveau ca obiectiv problemele legate de natură. În acea perioadă polisul atenian implica participarea la guvernare a "cetățenilor-guvernatori". Arta politică nu mai era apanajul unei minorități, deoarece putea fi învățată de orice cetățean. Sofiștii au evidențiat deosebirea dintre dreptul natural și dreptul pozitiv, care, fiind creat de oameni, avea un caracter convențional. Cel mai cunoscut a fost Protagoras din Abdera. Susținător activ al democrației, a scris tratate asupra constituției și statului. Pentru ca cetățenii să poată participa la viața politică
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
ca obiectiv problemele legate de natură. În acea perioadă polisul atenian implica participarea la guvernare a "cetățenilor-guvernatori". Arta politică nu mai era apanajul unei minorități, deoarece putea fi învățată de orice cetățean. Sofiștii au evidențiat deosebirea dintre dreptul natural și dreptul pozitiv, care, fiind creat de oameni, avea un caracter convențional. Cel mai cunoscut a fost Protagoras din Abdera. Susținător activ al democrației, a scris tratate asupra constituției și statului. Pentru ca cetățenii să poată participa la viața politică, trebuia ca ei
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
create pentru a apăra interesele cetățenilor. Școlile filozofice care au evoluat după sofism sunt: Concepțiile acestor școli conțineau elemente de dialectică sau de metafizică și de materialism. Deși în privința relativității legilor umane se situa în tradiția sofiștilor, Socrate respinge ideea dreptului celui mai tare și considera cunoașterea ca fiind obiectivul suprem al omului politic. Astfel, marele filozof critica tiranii sau demagogii care comiteau nedreptatea. După Socrate, politica este "arta de a comanda oamenii" și la care aveau acces doar cei pregătiți
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
politic, iar în "De tranquillitate animi" îndeamnă la acțiunea, participare politică. În ceea ce privește puterea supremă în stat, consideră că împăratul trebuie să acționeze în interesul supușilor săi, nu în interes personal. De asemenea, pledează ideea statului universal, bazat pe conceptul de drept natural. Epictet, în lucrarea "Manualul", a promovat următoarele idei politice: înălțarea spirituală a omului, acceptarea destinului și necesitatea înlăturării sclaviei. Fost sclav, susține că sclavul care își suportă situația cu dârzenie este mai liber decât stăpânul său devenit rob al
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
trebui ca statul să fie subordonat Bisericii și trebuie să contribuie nu numai la asigurarea cerințelor materiale, ci și spirituale ale membrilor săi, astfel încât fiecare cetățean să fie un bun creștin. Mai mult, papa, ca reprezentant suprem al divinității, are dreptul să sancționeze monarhii, teză care avea să aibă o importanță deosebită în evoluția relațiilor politice medievale. În ceea ce privește individul, acesta trebuie să se supună legilor instituite de stat, legi care sunt de trei tipuri: Unele din conceptele lui Toma d'Aquino
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
al umanismului. Un continuator al gândirii politice a lui Dante este Marsilio de Padova. În lucrarea sa "Defensor pacis" ("Apărătorul păcii"), susține ideea naturii sociale a omului (ca și Aristotel) și definește statul ca o instituție socială suficientă, pentru care dreptul reprezintă un produs al vieții statale, în opoziție cu dogma creștină, unde statul avea ca temei dreptul divin. De asemenea, afirmă teza separării statului de Biserică. Mai mult, Biserica ar trebui să-și desfășoare activitatea sub controlul instituțiilor statului ca
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
Defensor pacis" ("Apărătorul păcii"), susține ideea naturii sociale a omului (ca și Aristotel) și definește statul ca o instituție socială suficientă, pentru care dreptul reprezintă un produs al vieții statale, în opoziție cu dogma creștină, unde statul avea ca temei dreptul divin. De asemenea, afirmă teza separării statului de Biserică. Mai mult, Biserica ar trebui să-și desfășoare activitatea sub controlul instituțiilor statului ca unic reprezentant al poporului suveran. Ca și Aristotel, Marsilio de Padova menționează cele trei forme corecte de
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
existența a trei categorii sociale (conducători, străjeri și lucrători), numai că situația lucrătorilor era mai bună decât la filozoful grec. Averroes, pe lângă filozofie și știință, s-a ocupat și de politică. A susținut că filozofia nu are influență directă asupra dreptului public și că cea mai bună formă de guvernământ ar fi ordinea califală garantată de legea sharia, lege pe care a încercat să o rafineze în contextul finalității juridice. Considera religia ca o artă politică necesară chiar și în statul
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
pe scurt “Utopia” a lui Thomas Morus poate fi considerată actul de naștere al socialismului utopic. Este interesantă analiza efectuată de autor asupra procesului acumulării primitive a capitalului și înțelegerea naturii sociale a statului și a funcției social politice a dreptului. Întreaga societate este concepută ca o unitate economică, unitatea productivă fundamentală fiind familia, concepută ca un atelier profilat pe o singură meserie. Sunt preconizate înlăturarea contrastului dintre sat și oraș și egalitatea dintre sexe, fiind susținut accesul femeilor la funcțiile
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
desființarea proprietății private, fiind astfel, alături de Thomas Morus, unul dintre cei mai importanți precursori ai teoriei comunismului. Potrivit concepției sale, monarhul ar trebui să fie ajutat de trei principi numiți astfel: Sunt suprimate deosebirile dintre sexe: femeile iau parte cu drepturi egale la adunarea poporului; ele servesc în armată, luând parte alături de bărbați la exerciții militare zilnice. Regimul economic preconizat este asemănător comunismului: totul este în proprietatea statului, iar cetățenii ar trebui să lucreze în acele direcții care corespund aptitudinilor lor
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
este "teoria contractului social", în care politica are ca obiect organizarea statului și reglementarea raportului dintre guvernanți și guvernați. Prin acest concept, încearcă să suprindă "spiritul legilor", adică totalitatea factorilor sau condițiilor geografice, politice, psihologico-sociale, care determină configurația și conținutul dreptului politic dintr-o anumită țară. În ceea ce privește contextul religios, Montesquieu consideră că islamul determină un regim despotic, catolicismul se concretizează într-o monarhie absolută, pe când protestantismul este compatibil cu o orânduire liberă, moderată. Marele iluminist francez consideră guvernarea republicană ca fiind
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
mentalitatea, obiceiurile și cultura popoarelor. De aceea, unii autori susțin că Voltaire a formulat pentru prima dată concepția modernă a istoriei. Alte concepții ale sale aveau ca obiectiv societatea franceză a acelei epoci: subordonarea politicii față de rațiune, lichidarea dependenței feudale, drepturi politice acordate tuturor proprietarilor, primatul libertății ca fiind cea mai importantă lege naturală. Ca formă de guvernare, Voltaire prefera monarhia luminată, ca mai târziu să prefere republica. În lucrarea "Contractul social", Jean-Jacques Rousseau pune în prim-plan conceptul omonim, prin intermediul
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
naturale, negarantată de nimic, aflată sub dominația forței și al bogăției, pentru a obține în schimb o libertate convențională garantată prin contract. Tocmai suveranitatea poporului (care se exprimă și prin lege ca voință generală) este cea mai sigură garanție a drepturilor individuale. În aceste condiții este reabilitată concepția antică după care libertatea nu este decît supunerea față de legi. Conform lui Rousseau, apariția societății și a statului a fost determinată de caracterul social al omului, a tendinței acestuia către o viață mai
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
de a asigura "cea mai mare fericire la cei mai mulți", demascând cruzimea legilor, inumanitatea procedurilor, arbitrariul judecătorilor din acea perioadă. Susținător al egalității sociale, demasca privilegiile acordate nobilimii și clerului. În lucrarea "Despre infracțiuni și pedepse", se ocupă în exclusivitate cu dreptul penal și atacă bazele justiției penale feudale. Exprimându-și adeziunea față de teoria contractului social, consideră că adevărata cauză a sărăciei și inegalității este proprietatea privată. Ca ieșire din impas, propune luminarea poporului, o educație mai bună pentru toți, iar formă
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
ale vieții sociale. Întemeietorul iluminismului german, Leibniz, în concepțiile sale politice a exprimat și promovat interesele burgheziei germane din perioada acumulării primitive a capitalului. A fost cel care a deschis drumul compromisului dintre burghezia germană și feudalitate, încercînd să obțină drepturi economice și politice pentru aceasta și militând pentru o politică a absolutismului luminat. În lucrarea sa "Monadologie", pe lângă conceptele filozofice de tip dialectic, susține modul de producție capitalist, considerîndu-l singura alternativă a progresului social. Leibnitz a legat ideea unității naționale
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
și a împărțirii popoarelor în cele superioare și în cele inferioare, propagînd teza formării conștiinței naționale a poporului german și formând cerința unificării stătulețelor într-un stat unic german, de aceea poate fi considerat părintele al naționalismului. Lessing era adeptul dreptului natural al omului indiferent de apartenența socială sau religioasă. Prin încercarea de a apropia empirismul de raționalism, el fixează tema centrală a gândirii germane a vremii, creând acea atmosferă filozofică în care va apărea Kant. Lessing preconiza o societate viitoare
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
ar fi o continuă creație umană, cu reveniri pe plan superior, fără repetări exacte la fel, iar revenirile se sfârșesc la un alt nivel mai înalt. Opera sociologului Hugo Grotius poate fi considerată prima încercare de expunere sistematică a teoriei dreptului natural, în conformitate cu interesele burgheziei din Olanda. Marea sa inovație constă în proclamarea autonomiei dreptului natural sau rațional, considerat distinct de morală și de politică. În lucrarea "De jure belli ac pacis", tratează problemele de drept internațional având ca bază înțelegerile
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
la fel, iar revenirile se sfârșesc la un alt nivel mai înalt. Opera sociologului Hugo Grotius poate fi considerată prima încercare de expunere sistematică a teoriei dreptului natural, în conformitate cu interesele burgheziei din Olanda. Marea sa inovație constă în proclamarea autonomiei dreptului natural sau rațional, considerat distinct de morală și de politică. În lucrarea "De jure belli ac pacis", tratează problemele de drept internațional având ca bază înțelegerile dintre popoare și nu forța. Mai mult, starea naturală este prezentată ca având următoarele
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
de expunere sistematică a teoriei dreptului natural, în conformitate cu interesele burgheziei din Olanda. Marea sa inovație constă în proclamarea autonomiei dreptului natural sau rațional, considerat distinct de morală și de politică. În lucrarea "De jure belli ac pacis", tratează problemele de drept internațional având ca bază înțelegerile dintre popoare și nu forța. Mai mult, starea naturală este prezentată ca având următoarele trăsături: Apariția proprietății private contribuie la deschiderea conflictelor între oameni și de aceea este necesar acel contract social, care să creeze
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
este necesar acel contract social, care să creeze sentimentul de siguranță. Deci, după Grotius, statul este rezultatul acțiunii conștiente a oamenilor, care se vor subordona monarhului absolut. În lucrarea sa filozofică fundamentală, "Etica more geometrico demonstrata", Baruch Spinoza susține teoria dreptului natural. Conform teoriilor sale, apariția conflictelor între oameni determină instabilitatea acestui drept și necesitatea constituirii statului. Astfel, prin intermediul contractului social, statul reprezintă o putere cu caracter unic pentru toți membrii societății și deci este înlăturată posibilitatea oricărui abuz de putere
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
după Grotius, statul este rezultatul acțiunii conștiente a oamenilor, care se vor subordona monarhului absolut. În lucrarea sa filozofică fundamentală, "Etica more geometrico demonstrata", Baruch Spinoza susține teoria dreptului natural. Conform teoriilor sale, apariția conflictelor între oameni determină instabilitatea acestui drept și necesitatea constituirii statului. Astfel, prin intermediul contractului social, statul reprezintă o putere cu caracter unic pentru toți membrii societății și deci este înlăturată posibilitatea oricărui abuz de putere. Fiind capabil să impună constrângerea, statul deține puterea legii. Spinoza susține că
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
prin intermediul contractului social, statul reprezintă o putere cu caracter unic pentru toți membrii societății și deci este înlăturată posibilitatea oricărui abuz de putere. Fiind capabil să impună constrângerea, statul deține puterea legii. Spinoza susține că odată cu crearea statului, se creează dreptul comun, general, rezultat al unificării drepturilor naturale ale oamenilor și a reunirii acestora în puterea statală. Ca și alți reprezentanți ai teoriei dreptului natural, Spinoza pune semn de egalitate între stat și societate. Spre deosebire de Grotius și Hobbes, legea naturală este
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
putere cu caracter unic pentru toți membrii societății și deci este înlăturată posibilitatea oricărui abuz de putere. Fiind capabil să impună constrângerea, statul deține puterea legii. Spinoza susține că odată cu crearea statului, se creează dreptul comun, general, rezultat al unificării drepturilor naturale ale oamenilor și a reunirii acestora în puterea statală. Ca și alți reprezentanți ai teoriei dreptului natural, Spinoza pune semn de egalitate între stat și societate. Spre deosebire de Grotius și Hobbes, legea naturală este înțeleasă ca lege a naturii și
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]