110,211 matches
-
afazia la care se referă în unul din poeme. Mă număr printre cei care nu cunosc direct idiomul în care au fost precipitate aceste viziuni. Dar cred că mi-a devenit cunoscut limbajul lor, printr-o asiduă frecventare. Ediția de opere complete (1954-2004) descoperită cu câțiva ani în urmă în populara colecție de la Gallimard, Balticele sale, are un loc permanent în buzunarul meu. Cu bucurie transcriu mai jos câteva echivalențe limpezi ca apele nordului. Căci e o sărbătoare a poeziei. Kyrie
Tomas Tranströmer - Premiul Nobel pentru Literatură () [Corola-website/Journalistic/5207_a_6532]
-
Opera, bazată pe un libret scris de Victor Cârcu în anii ’70, dar care la vremea respectivă n-a mai fost aprobată, are aproximativ 90 de minute, desfășurate sub bagheta dirijorului Radu Popa, alături de care s-au aflat invitații speciali Mircea
Spectacole by Dan CHIRIAC [Corola-website/Journalistic/83470_a_84795]
-
Meșterul Manole” a fost un proiect de operă-rock al formației Phoenix, cristalizat în anul 1973, însă needitat niciodată pe disc din cauza cenzurii. Dar Phoenix a scos un E.P. cu titlul “Meșterul Manole”, care a conținut trei piese compuse pentru prima operă rock românească, care nu s-a mai concretizat din cauza cenzurii autorităților. Spectacolul are trei acte. Conform înțelegerii dintre Filarmonica Banatul și Josef Kappl, opera “Meșterul Manole” urmează să fie pusă în scenă de cinci ori în următorul an. Balada
Spectacole by Dan CHIRIAC [Corola-website/Journalistic/83470_a_84795]
-
scos un E.P. cu titlul “Meșterul Manole”, care a conținut trei piese compuse pentru prima operă rock românească, care nu s-a mai concretizat din cauza cenzurii autorităților. Spectacolul are trei acte. Conform înțelegerii dintre Filarmonica Banatul și Josef Kappl, opera “Meșterul Manole” urmează să fie pusă în scenă de cinci ori în următorul an. Balada “Meșterul Manole” pe care o cunoaștem se datorează poetului Vasile Alecsandri, care a cules-o și a adăugat-o în volumul său “Poezii populare”. Proiectul
Spectacole by Dan CHIRIAC [Corola-website/Journalistic/83470_a_84795]
-
Norela Liviana COSTEA Rigoletto: o poveste transpusă din secolul al șaisprezecelea în secolul al douăzecilea, din Italia în Illinois. Verdi a fost reinterpretat în manieră aproape cinematografică de regizorul australian Stephen Barlow, pe scena Operei Naționale fiind inserate o mulțime de elemente noi, inovatoare, sau pur și simplu diferite față de concepția tradițională, elemente care însă nu voalează semnificația acțiunilor dorite a fi reliefate de compozitor. Elemente noi vom găsi pe tot parcursul operei, și în
Chicago Post by Norela Liviana COSTEA () [Corola-website/Journalistic/83476_a_84801]
-
pe scena Operei Naționale fiind inserate o mulțime de elemente noi, inovatoare, sau pur și simplu diferite față de concepția tradițională, elemente care însă nu voalează semnificația acțiunilor dorite a fi reliefate de compozitor. Elemente noi vom găsi pe tot parcursul operei, și în materialele de promovare - de la afiș la teasere și masivitatea cu care a fost promovată această producție, nouă pentru teatrul liric din București și nu numai - dar și în soluțiile regizorale, de scenografie, coregrafie și lighting design. Stephen Barlow
Chicago Post by Norela Liviana COSTEA () [Corola-website/Journalistic/83476_a_84801]
-
masivitatea cu care a fost promovată această producție, nouă pentru teatrul liric din București și nu numai - dar și în soluțiile regizorale, de scenografie, coregrafie și lighting design. Stephen Barlow pune în prim plan ironia dorită de compozitor, concentrând acțiunea operei într-o multitudine de acțiuni, atitudini, gesturi care nu fac decât să Martin Fülöp adâncească această prăpastie între muzica - foarte melodioasă, romantică, dorind de fericire - și acțiunea operei - lipsită de curăția dragostei, diformă (în sensul literal al cuvântului), sărăcită de
Chicago Post by Norela Liviana COSTEA () [Corola-website/Journalistic/83476_a_84801]
-
Stephen Barlow pune în prim plan ironia dorită de compozitor, concentrând acțiunea operei într-o multitudine de acțiuni, atitudini, gesturi care nu fac decât să Martin Fülöp adâncească această prăpastie între muzica - foarte melodioasă, romantică, dorind de fericire - și acțiunea operei - lipsită de curăția dragostei, diformă (în sensul literal al cuvântului), sărăcită de sentimentele nobile. Scenograful Yannis Thavoris încadrează toate acestea în decorul douăzecist, astfel că în loc de palatul Ducelui vom avea un bar - sugestiv mascat de o firmă de pompe funebre
Chicago Post by Norela Liviana COSTEA () [Corola-website/Journalistic/83476_a_84801]
-
coșciug, în care se găsesc de fapt sticle de whisky. La finalul deceniului doi al secolului trecut, prohibiția făcea din Chicago locul ideal pentru contrabanda cu alcool și inevitabil pentru prostituție și crime comandate. Acest context justifică alegerea regizorului pentru opera Rigoletto. În coregrafia semnată Victoria Newlyn este interesant de observat dansul de cabaret cu mișcările și costumele specifice, sincronizat muzicii lui Verdi. Pe lângă acesta, mișcările soliștilor și ale corului sunt naturale, nu ies în evidență tocmai prin „normalul” care
Chicago Post by Norela Liviana COSTEA () [Corola-website/Journalistic/83476_a_84801]
-
se poate spune că a fost cel mai bine atribuit rol. Deși rolul (Maddalena) nu face parte din cele principale, Polina Garaeva s-a făcut remarcată printr-o atitudine potrivită în toate ipostazele lui (din actul II și până la finalul operei); cât despre execuția vocală, aceasta a fost la rândul ei seducătoare, convingătoare, agresivă, adaptându-se cerințelor libretului. Îmi rămâne însă întrebarea: în ce măsură publicul care asistă la asemenea producții înțelege concepția regizorală? Ori vine alimentat doar de curiozitatea pe
Chicago Post by Norela Liviana COSTEA () [Corola-website/Journalistic/83476_a_84801]
-
Română, stabilită de peste un deceniu și jumătate în Canada, provocată de invitația Universității americane din Milwaukee să scrie o monografie a profesoarei și cântăreței Iolanda Mărculescu, dar stimulată și de insistențele prof. G. Stoleriu, discipola regretatei interprete de odinioară a Operei Române, a dus la bun sfârșit o muncă titanică de explorare a unui fond documentar uriaș, pus la dispoziție de soțul solistei, supraviețuitor până în 1998, ambii “eroi” ai aventurii cărții necunoscând - din păcate - bucuria finalizării proiectului muzicologic. Autoarea monografiei, Ileana
Monografia unei "Dive" a scenei lirice românești by Viorel COSMA () [Corola-website/Journalistic/83489_a_84814]
-
cortina de fier” (cum titrează autoarea, ambele capitale), altfel spus, înainte de 45 de ani (în România comunistă, 1923-1968) și după această vârstă (în SUA, în lumea liberă, 1969-1992). Dacă în patrie, Iolanda Mărculescu s-a impus în domeniul artei lirico-dramatice (operă/operetă), în schimb peste Ocean a strălucit în genul cameral vocal (lied) și în activitatea didactică, științifică și regizorală. Ileana Ursu - ca autentic muzicolog de vocație - face risipă de fantezie estetică, de documente, valorificând inteligent fiecare sursă de informație, fiecare
Monografia unei "Dive" a scenei lirice românești by Viorel COSMA () [Corola-website/Journalistic/83489_a_84814]
-
din diasporă despre o interpretă care risca fără exagerare - datorită caracterului ei echilibrat și modestiei înnăscute - să intre în anonimatul păgubos al lumii dezinteresate de peste Ocean, iar pe meleagurile noastre să pătrundă într-o uitare nemeritată. Literatura cântărețelor noastre de operă (destul de bogată) nu cunoaște decât monografia Vioricăi Cortez, semnată de fostul ei soț, istoricul Adolf Armbruster, intitulată Enciclopedia unei cariere (1994) ce poate fi luată ca termen de comparație, însă deficitară în analizele muzicale. Citiți, de pildă, comentariile înregistrării operei
Monografia unei "Dive" a scenei lirice românești by Viorel COSMA () [Corola-website/Journalistic/83489_a_84814]
-
operă (destul de bogată) nu cunoaște decât monografia Vioricăi Cortez, semnată de fostul ei soț, istoricul Adolf Armbruster, intitulată Enciclopedia unei cariere (1994) ce poate fi luată ca termen de comparație, însă deficitară în analizele muzicale. Citiți, de pildă, comentariile înregistrării operei Don Pasquale de Donizetti (din Capitolul 11 al cărții Diva imperiului muzicii) și veți aprecia ușor virtuțile profesionale ale Ileanei Ursu în investigarea riguroasă a tălmăcirii unei partituri muzicale clasice, de o manieră singulară. Poate că și studiile de canto
Monografia unei "Dive" a scenei lirice românești by Viorel COSMA () [Corola-website/Journalistic/83489_a_84814]
-
Fülöp intermediul unei campanii intense și convingătoare, cu un mesaj distinct, provocator și afișat nu pe toate gardurile murdărind și mai mult orașul, ci în locurile special amenajate, de unde publicul potențial le putea admira la adevărata lor valoare. Din nou, Opera Națională București a dorit să-și afirme vocația de instituție creatoare de evenimente culturale de anvergură, care chiar dacă își propun o largă adresabilitate, nu fac rabat de la calitate, ba chiar din contră, își propun o procedură de producție artistică menită
Uite că se poate! by Virgil OPRINA [Corola-website/Journalistic/83487_a_84812]
-
a dorit să-și afirme vocația de instituție creatoare de evenimente culturale de anvergură, care chiar dacă își propun o largă adresabilitate, nu fac rabat de la calitate, ba chiar din contră, își propun o procedură de producție artistică menită să aducă opera bucureșteană în poziția de instituție de cultură de rang european. Sub aceste premize a apărut astfel prima producție de operă acreditată de noua echipă managerială a Operei Naționale din București, cu o provocare care a plasat capodopera verdiană Rigoletto într-
Uite că se poate! by Virgil OPRINA [Corola-website/Journalistic/83487_a_84812]
-
adresabilitate, nu fac rabat de la calitate, ba chiar din contră, își propun o procedură de producție artistică menită să aducă opera bucureșteană în poziția de instituție de cultură de rang european. Sub aceste premize a apărut astfel prima producție de operă acreditată de noua echipă managerială a Operei Naționale din București, cu o provocare care a plasat capodopera verdiană Rigoletto într-o atmosferă „marca Chicago 1920”, în care avatarurile prohibiției au netezit drumul spre o funestă celebritate marilor gangsteri precum cea
Uite că se poate! by Virgil OPRINA [Corola-website/Journalistic/83487_a_84812]
-
chiar din contră, își propun o procedură de producție artistică menită să aducă opera bucureșteană în poziția de instituție de cultură de rang european. Sub aceste premize a apărut astfel prima producție de operă acreditată de noua echipă managerială a Operei Naționale din București, cu o provocare care a plasat capodopera verdiană Rigoletto într-o atmosferă „marca Chicago 1920”, în care avatarurile prohibiției au netezit drumul spre o funestă celebritate marilor gangsteri precum cea a legendarului Al Capone, readus de regizorul
Uite că se poate! by Virgil OPRINA [Corola-website/Journalistic/83487_a_84812]
-
echipa de realizatori a unui spectacol care constituie - fără nici o îndoială - un prag profesional și mai înalt, atins nu doar de o sumă de individualități (protagoniștii fiind în cea mai mare parte soliști invitați) ci de toate echipele profesionale ale Operei Naționale București, de la cele artistice, din care orchestra și corul merită din nou toate aplauzele, la cele tehnico-artistice, care au putut să recreeze o viziune scenografică și de iluminare coerentă, inteligibilă, dinamică, modernă și în consensul viziunii regizorale. După vizionarea
Uite că se poate! by Virgil OPRINA [Corola-website/Journalistic/83487_a_84812]
-
văzute la mall și care acum au plecat tot mai convinși că asta nu e totul. Spectacolul nu este nicidecum perfect. Chiar dacă din punct de vedere “procedural” a fost conceput după o rețetă care aduce cu producțiile marilor teatre de operă, actualul Rigoletto reprezintă vremurile și locul în care a fost montat, în care atenția noastră, a tuturor, e tot mai mult acaparată de paza flancurilor și mai ales a spatelui. Din acest punct de vedere, plasarea acțiunii în mediul celui
Uite că se poate! by Virgil OPRINA [Corola-website/Journalistic/83487_a_84812]
-
acțiune al personajelor, prin asumarea corectă, dar nu mai mult, a scenotehnicii, prin evidențierea dramei Gildei, sau prin anumite scene cu aport de creație regizorală precum cea a “exemplificării” răpirii Gildei sau scena finală. Tot așa, după gust - ca la operă nu? - pot exista senzații de neîmplinire față de condiția lui Rigoletto însuși, alminteri cu o prestație vocală excelentă din partea lui Martin Fülöp, a cărui cocoașă a fost tratată doar ca un simplu accesoriu de costumație total ignorat în jocul și ținuta
Uite că se poate! by Virgil OPRINA [Corola-website/Journalistic/83487_a_84812]
-
personajului, sau a modului în care Al Capone - Ducele, răspunde sau nu la testul credibilității vizavi de propria frumusețe care, conform libretului (supratitrat în română, așadar perfect inteligibil) i-a salvat viața. Peste toate acestea însă, Rigoletto, noul spectacol al Operei Naționale București IMPRESIONEAZĂ și mai mult decât atât INCITĂ! Nici că se poate propagandă mai bună vizavi de dorința spectacolului de Scena din actul 1 operă de a deveni parte din viața culturală a tot mai mulți bucureșteni. Marele câștig
Uite că se poate! by Virgil OPRINA [Corola-website/Journalistic/83487_a_84812]
-
perfect inteligibil) i-a salvat viața. Peste toate acestea însă, Rigoletto, noul spectacol al Operei Naționale București IMPRESIONEAZĂ și mai mult decât atât INCITĂ! Nici că se poate propagandă mai bună vizavi de dorința spectacolului de Scena din actul 1 operă de a deveni parte din viața culturală a tot mai mulți bucureșteni. Marele câștig al acestei producții este, cred, în plan imediat “ Uite că se poate!”. Alături, se simte deja în aer un “Is yet to come...”, o urmare care
Uite că se poate! by Virgil OPRINA [Corola-website/Journalistic/83487_a_84812]
-
Tiberiu Almosnino, Petruța Almosnino și Oana Bădănoiu. Orchestra a fost condusă de maestrul clujean Adrian Morar, care ne-a demonstrat, încă o dată în plus, dacă mai era nevoie, că este un muzician rafinat și exigent care excelează nu numai în operă, ci și în descifrarea partiturilor de balet. Prokofiev este un compozitor pretențios și dificil de interpretat, dar nu numai în muzica instrumentală (concerte de vioară și pian), ci și în cea de balet, solicitând un dirijor cu experiență și simț
"CENUȘĂREASA" de Prokofiev by Mihai-Alexandru CANCIOVICI () [Corola-website/Journalistic/83491_a_84816]
-
experiență și simț stilistic. Or, Adrian Morar rămâne în acest sens, un exemplu. Baletul „Cenușăreasa” a fost o inspirată repunere în repertoriu coregrafic, dovedindu-se astfel, un spectacol atrăgător, fermecător ca imagistică, dar și printr-o interpretare care onorează compania Operei Naționale București.
"CENUȘĂREASA" de Prokofiev by Mihai-Alexandru CANCIOVICI () [Corola-website/Journalistic/83491_a_84816]