112,413 matches
-
Mocuța scrie o recenzie cu tentă mixtă. Pare, ca mulți alții din generația lui, surprins de apariția românului, dar recunoaște talentul literar și instinctul analitic al lui Leucuța: ” Sentimentul de abandon, descoperit de modernul Baudelaire în viață și viciile Parisului secolului al XIX-lea, e reluat acum cu o îndârjire sinucigașa - să o numim nihilism - nu numai de autorul românului, ci de o întreagă pleiada de prozatori tineri, botezați de critică, mizerabiliști.” Autorul consacrat Alexandru Petria scria, într-o recenzie publicată
Laptele Negru al Mamei () [Corola-website/Science/332951_a_334280]
-
două coridoare ("coridori de sora") laterale, la o înălțime de 7.20 metri. Înălțimea interioară a clădirii, inclusiv cele două mansarde, este de aproximativ 9,7 metri. Ferestrele care luminează "coridori de sora" au fost recuperate de la vechile ateliere din secolul al XlV-lea. Funcționalitatea clădirii a fost îmbunătățită în timpul reconstrucției, datorită dezvoltării sale în lungime pentru a îndeplini cerințele pentru a lucra cele mai lungi frânghii posibile. Tradiția venețiana prevedea că frânghiile vaselor să fie compuse din exact 1.098
Rio della Tana () [Corola-website/Science/333545_a_334874]
-
răsucite. Încă de la fondarea să "Tana" a fost concepută că un corp autonom și detașata de restul arsenalului cu care fusese legată abia în 1779. Clădirea are de asemenea propriile "porta da tera" și "porta da măr". Ieșind din atelierul secolului al XIV-lea, cele două clopotnițe de veghe aflate de-a lungul clădirii sunt numite astfel: cea din colțul de sud-est, restaurată în 1526, "turnul Sfinților Petru și Pavel", și cea dinspre vest "turnul de mezo", în colțul în care
Rio della Tana () [Corola-website/Science/333545_a_334874]
-
numite astfel: cea din colțul de sud-est, restaurată în 1526, "turnul Sfinților Petru și Pavel", și cea dinspre vest "turnul de mezo", în colțul în care clădirea iese din "Tana". La căderea Republicii, "Tana" și-a încetat activitatea. Intervențiile din secolul al XIX-lea ai împărțit clădirea în două partiții care au desfigurat iremediabil continuitatea spațială, nemaipermițând perspectiva de 315 de metri lungime a instalației sau spectacolul oferit de căpriorii descoperiți, element constant în toate clădirile Arsenalului. De asemenea, "coridori de
Rio della Tana () [Corola-website/Science/333545_a_334874]
-
o clădire mică, , care se află la baza campanilei din piața San Marco a orașului italian Veneția. a fost construită după proiectul arhitectului Jacopo Sansovino, între 1537 și 1549 pentru a înlocui o clădire mai veche, ce data probabil din secolul al XIV-lea. Fațada conține trei arcade între coloanele cărora, în patru nișe, sunt amplasate statui de bronz sculptate de Sansovino, reprezentând pe zeița "Minerva", pe zeii "Mercur" și "Apollo" și alegoria "Păcii". Deasupra arcadele sunt dispuse trei reliefuri de
Loggetta () [Corola-website/Science/333552_a_334881]
-
în prezent distrus, se numea "dalla Torresella", ceea ce s-a transformat apoi în dalle Torreselle, poreclă a ramurii familiei "Venier", care i-a fost proprietară. Acest palat avea o fațadă înspre Canal Grande și se afla la vărsarea canalului. În secolul al XVI-lea el a fost împărțit între mai mulți membri ai Venier: în 1571 "Girolamo Venier" l-a lăsat Laurei, soția lui "Polo Trevisan", și lui "Pietro Dona", în timp ce o altă parte fusese lăsată în 1586 de către văduva primului
Rio delle Torreselle () [Corola-website/Science/333544_a_334873]
-
este o copie a originalului expus la intrarea în Palatul Ducal. La baza ambelor coloane se află reprezentări ale meseriilor. Sub coloane, în Evul Mediu și în perioada renascentista, au fost plasate atelierele de lucru a lemnăriei, iar de la mijlocul secolului al XVIII-lea spațiul dintre cele două coloane a fost destinat să devină locul execuțiilor capitale, astfel încât persistă încă în rândul populației locale superstiția de a nu trece prin spațiul liber dintre coloane. De aici derivă expresia venețiana: "Te fasso
Coloanele sfinților Marcu și Teodor () [Corola-website/Science/333564_a_334893]
-
Marco, alături de Bazilica Sân Marco, și are vedere la Piazzetta dei Leoncini. Inițial clădirea, împreună cu bazilica, făcea parte din complexul Palatului Ducal. Palatul, conectat la apartamentele dogilor printr-un pasaj ce trecea prin spatele absidei bazilicii, a fost construit în secolul al XVII-lea de către Monopola pentru a găzdui o nouă sala de banchete, destinată recepțiilor Signoriei și a Senatului din Veneția. După desființarea Republicii Venețiene (1797) și transformarea Bazilicii Sân Marco în catedrală patriarhala (1807), această clădire a fost aleasă
Palatul Patriarhal din Veneția () [Corola-website/Science/333570_a_334899]
-
Turnul cu ceas către Aripa napoleoniana, având un portic cu 50 de arcade cărora le corespund cele 100 de ferestre de la cele două superioare. Deși terminate în arc central, luminozitatea deschiderilor amintesc de stilul venețiano-bizantin al primei procurații, construită în secolul al XII-lea, în timpul dogelui Sebastiano Ziani (vizibilă în celebra pictură a lui Gentile Bellini "Procesiunea în Piață Sân Marco") și destinată a adăposti locuințele procuratorilor din "citra", cei mai mari magistrați. Aceasta, deteriorată parțial de incendiul de la începutul secolului
Procurațiile () [Corola-website/Science/333567_a_334896]
-
secolul al XII-lea, în timpul dogelui Sebastiano Ziani (vizibilă în celebra pictură a lui Gentile Bellini "Procesiunea în Piață Sân Marco") și destinată a adăposti locuințele procuratorilor din "citra", cei mai mari magistrați. Aceasta, deteriorată parțial de incendiul de la începutul secolului al XVI-lea, a fost demolată și reconstruită după un proiect al unui arhitect necunoscut, fiind vehiculate numele lui Mauro Codussi, Giovanni Celestro și Scarpagnino. Lucrarea a fost încredințată în 1517 lui Guglielmo dei Grigi și Bartolomeo Bon cel Tânăr
Procurațiile () [Corola-website/Science/333567_a_334896]
-
domniei Casei de Savoia din 1866 și până în 1946. Astăzi, etajele superioare găzduiesc Muzeul Correr, Muzeul Risorgimento, Muzeul Arheologic, direcția Muzeelor Civice și o parte din colecțiile Bibliotecii Marciane. De asemenea, aici se află renumită Caffè Florian ce datează din secolul al XVIII-lea. Procurațiile au dobândit formă de potcoava după ce Napoleon Bonaparte a demolat Biserică Sân Geminiano (și extensiile Procurațiilor către această) pentru a construi ceea ce se numeste "Aripa napoleoniana" (sau "Procurație Nuovissime" sau "Fabbrica Nuova"). Biserică Sân Geminiano, una
Procurațiile () [Corola-website/Science/333567_a_334896]
-
după ce Napoleon Bonaparte a demolat Biserică Sân Geminiano (și extensiile Procurațiilor către această) pentru a construi ceea ce se numeste "Aripa napoleoniana" (sau "Procurație Nuovissime" sau "Fabbrica Nuova"). Biserică Sân Geminiano, una dintre cele mai vechi din Veneția, atestata încă din secolul al VI-lea, fusese renovată de Sansovino în 1557; artistul, mândru de acest lucru, a ales chiar o capelă adiacenta pentru a fi îngropat acolo împreună cu copiii săi. Totul a fost demolat între 1807 și 1810, se pare că din
Procurațiile () [Corola-website/Science/333567_a_334896]
-
distrus mai multe opere de artă. Director al lucrărilor a fost ales Antonio da Ponte, care a colaborat cu Cristoforo Sorte, Andrea Palladio și Vincenzo Scamozzi. Lucrarea a durat mult mai mult decat perioadă prevăzută , încheindu-se abia la începutul secolului al XVII-lea în principal din cauza ciumei. Al treilea incendiu de proporții a izbucnit la 20 decembrie 1577 în Sala dello Scrutinio: au fost distruse mai multe opere de artă, iar acoperișul de plumb s-a topit. După ce diferitele instituții
Palatul Dogilor din Veneția () [Corola-website/Science/333578_a_334907]
-
-lea, în timp ce plafoanele au tratat teme de război, fapte ale cetățenilor și alegorii. Printre cei mai cunoscuți artiști contactați au fost Paolo Caliari, Jacopo Robuști, Jacopo Palmă cel Tânăr, Francesco Bassano și Antonio Aliense: toate șantierele au fost închise în secolul al XVI-lea. La sfârșitul secolului al XVI-lea și începutul secolului următor au avut loc alte două lucrări de renovare; s-a reamenajat parterul și s-au construit închisorile noi (Prigioni Nuove), lucrările fiind încredințate lui Bartolomeo Manopola, care
Palatul Dogilor din Veneția () [Corola-website/Science/333578_a_334907]
-
de război, fapte ale cetățenilor și alegorii. Printre cei mai cunoscuți artiști contactați au fost Paolo Caliari, Jacopo Robuști, Jacopo Palmă cel Tânăr, Francesco Bassano și Antonio Aliense: toate șantierele au fost închise în secolul al XVI-lea. La sfârșitul secolului al XVI-lea și începutul secolului următor au avut loc alte două lucrări de renovare; s-a reamenajat parterul și s-au construit închisorile noi (Prigioni Nuove), lucrările fiind încredințate lui Bartolomeo Manopola, care a construit latura nordică a curții
Palatul Dogilor din Veneția () [Corola-website/Science/333578_a_334907]
-
alegorii. Printre cei mai cunoscuți artiști contactați au fost Paolo Caliari, Jacopo Robuști, Jacopo Palmă cel Tânăr, Francesco Bassano și Antonio Aliense: toate șantierele au fost închise în secolul al XVI-lea. La sfârșitul secolului al XVI-lea și începutul secolului următor au avut loc alte două lucrări de renovare; s-a reamenajat parterul și s-au construit închisorile noi (Prigioni Nuove), lucrările fiind încredințate lui Bartolomeo Manopola, care a construit latura nordică a curții și a completat decorațiunile Arcului Foscari
Palatul Dogilor din Veneția () [Corola-website/Science/333578_a_334907]
-
ceea ce poate părea un declin atât în stil, cât și execuție în arta antichității târzii a generat numeroase discuții. Factorii introduși în discuție includ: o ruptură a transmiterii de competențe artistice din cauza problemelor politice și economice generate de Criza din secolul al III-lea, influența exercitată de stilurile orientale și de alte stiluri regionale preclasice din întregul Imperiu (o idee promovată de Josef Strzygowski (1862-1941), iar în prezent respinsă în cea mai mare parte), apariția în arta publică a unui stil
Monumentul tetrarhilor () [Corola-website/Science/333575_a_334904]
-
(n. în secolul al VII-lea - d. 723) a fost un teolog islamic. A fost una dintre cele mai proeminente figuri din istoria islamului. A fost unul dintre cei mai importanți teologi din cadrul Școlii Qadarite , Mu’tazila. Ghaylăn a fost condamnat în toate
Ghaylān ibn Marwan al Dimashqi () [Corola-website/Science/333566_a_334895]
-
musulmanilor săraci. Ghaylăn respingea nedreptatea socială și politică impusă de omeiazi. În cartea „O introducere în științele islamice” scrisă de Murtada Matahhari au fost evidențiate ideile susținute de Ghaylăn al-Dimashqi. Conform celor scrise în această carte în prima jumătate a secolului II (Hegira) erau discutate de către gânditorii musulmani problema predestinării (jabr), a liberului arbitru (ikiyar) și problema justiției divine. În secolul I doi gânditori musulmani au susținut ideile de liber arbitru și libertate umană: Ma’bad al-Juhanī și Ghaylăn al-Dimashqi, iar
Ghaylān ibn Marwan al Dimashqi () [Corola-website/Science/333566_a_334895]
-
Murtada Matahhari au fost evidențiate ideile susținute de Ghaylăn al-Dimashqi. Conform celor scrise în această carte în prima jumătate a secolului II (Hegira) erau discutate de către gânditorii musulmani problema predestinării (jabr), a liberului arbitru (ikiyar) și problema justiției divine. În secolul I doi gânditori musulmani au susținut ideile de liber arbitru și libertate umană: Ma’bad al-Juhanī și Ghaylăn al-Dimashqi, iar conform acestei surse de informare primul dintre aceștia a murit în 80 (699), iar al doilea dintre aceștia a murit
Ghaylān ibn Marwan al Dimashqi () [Corola-website/Science/333566_a_334895]
-
a profitat de o lege din 1603 care cerea ca o copie din toate cărțile tipărite la Veneția să fie depusă în "Marciana", prima lege de acest fel. Fondurile de carte de la "Marciana" au fost îmbogățite prin transferul la sfârșitul secolului al XVIII-lea al colecțiilor acumulate în mai multe mănăstiri, cum ar fi "Sf. Giovanni și Paolo" din Veneția și S. Giovanni di Verdara din Padova. Colecția a fost îmbogățită prin donații mari realizate din când în când: Odată cu căderea
Biblioteca Marciana () [Corola-website/Science/333558_a_334887]
-
piețele în care aveau loc ceremoniile procesionale imperiale. Statuile i-ar putea reprezenta pe împărații Dioclețian și Maximian și pe cezarii lor Galerius și Constantius Chlorus. "Patria" îi identifică ca predecesorii lui Constantin cel Mare. Piața a rămas intactă până în secolul al VIII-lea. Statuile tetrarhilor au fost furate în timpul Cruciadei a patra din 1204 și aduse la Veneția (un fragment lipsă a fost găsit în apropierea Moscheei Bodrum).
Philadelphion () [Corola-website/Science/333573_a_334902]
-
există nicio evidență istorică despre cum a fost întemeiat acest stat, însă există o legendă care spune că cei trei mari fondatori divini ai țării - Ko (고), Yang (양) și Bu (부 ) au apărut din trei găuri din pământ în secolul XXIV î.e.n. Aceste găuri, denumite Samseonghyeol (삼성혈), se găsesc în Jeju. Conform legendei, după ce Yang Ul-la (양 을 나 / 良 乙 那; astăzi 楊 乙 那) a venit pe insula Jeju, o cutie semi-mitică a spălat pe malul insulei. Yang
Tamna () [Corola-website/Science/333580_a_334909]
-
Yang. Înregistrările arheologice indică faptul că oamenii din regatul Tamna erau angajați în comerțul activ cu cei din dinastia Han a Chinei și cu Yayoi din Japonia, dar și cu regatele coreene. Prima referință istorică despre acest regat este din secolul III d. Hr., în cronicile despre perioada celor Trei Regate chinezești , cunoscute și sub numele de Sanguozhi. În Sanguozhi, poporul Tamna este numit Juho (州胡, lit. ’’barbari insulari’’), aceste cronici informând că ar fi fost niște oameni cu obiceiuri ciudate
Tamna () [Corola-website/Science/333580_a_334909]
-
regatul subjugat li s-au dat titlurile Seongju (성주, 星主), Wangja (왕자, 王子) și Donae (도내, 内 都) pentru ca regatul lor să fie menționat în istorie. Unele surse menționează că acest eveniment a avut loc în timpul regelui Munmu, la sfârșitul secolului al VII-lea. Tamna și-a recăpătat independența abia după ce Silla a căzut, în 935, dar nu pentru mult timp. În 938, a fost din nou subjugată de Goryeo și anexată oficial în 1105. Cu toate acestea, Tamna și-a
Tamna () [Corola-website/Science/333580_a_334909]