112,413 matches
-
surclasează pe cea musta’ilită ca număr de adepți. Nizariții sunt singura comunitate de Șiiți Ismailiți care este astăzi condusa de un Imam prezent și in viață "(Hazer wa Mawjud)". Distribuție geografică: Comunitatea nizarită are o prezență globală deși in secolele recente, Ismailiții au fost preponderent o comunitate Indo-Iraniana. Din punct de vedere istoric, comunitatea reflectă diversitatea etnografică a diferitelor regiuni geografice de unde adepții săi au provenit și unde au trăit, care includ Asia Centrală, Persia/Iran, țările arabe și Asia de Sud. Nizariții
Nizariți () [Corola-website/Science/333603_a_334932]
-
îndeosebi în sfera socială, educaționala și economică. Viața spirituală este menținuta în "Jamaatkhana", care constituie spații de întâlnire a comunității, spații existente în orice așezământ nizarit. În anumite cazuri, Jammatkhana urile sunt clădiri de o valoare arhitecturală Islamică excepțională. În secolul al XI-lea Nizariții s-au despărțit de Musta’iliți și s-au stabilit în Iran și Siria. Nizariții au ajuns să fie cunoscuți drept Asasini ("Hashshashini, Hashishini, Hashashiyyini") și au rămas la putere până la sfârșitul secolului al XIII-lea
Nizariți () [Corola-website/Science/333603_a_334932]
-
Islamică excepțională. În secolul al XI-lea Nizariții s-au despărțit de Musta’iliți și s-au stabilit în Iran și Siria. Nizariții au ajuns să fie cunoscuți drept Asasini ("Hashshashini, Hashishini, Hashashiyyini") și au rămas la putere până la sfârșitul secolului al XIII-lea. O subdiviziune, condusă de Aga Khan, s-a mutat în India în 1840. Imamii sunt considerați de Nizariți ca Ahl al-Bayt (Arabă: أهل البيت) oamenii casei. Imamii, considerați ca intermediari între om și Dumnezeu , au pentru mulți
Nizariți () [Corola-website/Science/333603_a_334932]
-
Comunitatea religioasă Aḥmadiyya (denumirea oficială uzitată de membrii acesteia fiind Comunitatea Musulmană Aḥmadiyya) reprezintă o mișcare religioasă de sorginte islamică, apărută pe subcontinentul indian la finele secolului al XIX-lea. "Aḥmadiyya" este o transliterare a unui cuvânt din limba Urdu , "احمدیہ ", care provine, la rândul său, din arăbescul "أَحْمَدِيَّة" - ’Aḥmadiyya - derivat de la Aḥmad, nume acordat profetului Muḥammad
Ahmadiyya () [Corola-website/Science/333605_a_334934]
-
Aḥmad a publicat cartea socotită de credincioși drept magnum opus, în cinci tomuri, Dovezi în favoarea Aḥmadiyya, între 1880 și 1905 În 1885 răspândește 20000 de còpii ale unui manifest unde se proclamă mujaddid, id est reformatorul epocii (odată la fiecare secol, conform tradției islamice ) și unde invită pe cei care i se opuneau (musulmani și alte religii) să devină martorii dovezilor acordate în apărarea credinței islamice. Pe 23 martie, 1889 orașul Ludhiana (din Punjab) devine locul fondării propriu-zise a comunității, prin
Ahmadiyya () [Corola-website/Science/333605_a_334934]
-
Biserica Sf. Petru și Pavel este o biserică romano-catolică din orașul Brașov, România. Este un monument de arhitectură barocă, unic în acest oraș, fiind una dintre cele mai renumite atracți ale orașului. Actuala biserică datează din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, fiind construită pe locul unei vechi mănăstiri dominicane din anul 1342. Această biserică era în stil gotic și avea altarul orientat către răsărit, invers față de actuala biserică ce are altarul orientat către apus. După Reforma din secolul
Biserica Romano-Catolică Sf. Petru și Pavel din Brașov () [Corola-website/Science/333628_a_334957]
-
secolului al XVIII-lea, fiind construită pe locul unei vechi mănăstiri dominicane din anul 1342. Această biserică era în stil gotic și avea altarul orientat către răsărit, invers față de actuala biserică ce are altarul orientat către apus. După Reforma din secolul al XVI, mănăstirea a fost desființată iar corul vechii biserici gotice a fost folosit de comunitatea luterană maghiară, în timp ce nava și restul clădirilor mănăstirești au servit ca magazii. În anul 1711, mănăstirea este reînființată sub patronajul călugărilor franciscani, iar în
Biserica Romano-Catolică Sf. Petru și Pavel din Brașov () [Corola-website/Science/333628_a_334957]
-
cu bogate stucaturi, în partea mediană a arcului de triumf cu stema orașului Brașov și a Transilvaniei, respectiv anul finalizării bisericii. În medalioanele pictate pe suprafața bolților apar scene biblice, care au fost pictate cu ocazia unei renovări de la începutul secolului XX. În capelele laterale sunt amplasate altare și confesionale istorizante, iar sub cele două baldachine amplasate simetric pe arcul de triumf stă amvonul (la sud, opera lui János Kupcsay) și singura piesă a mobilierului baroc, o pictură a Mariei Protectoare
Biserica Romano-Catolică Sf. Petru și Pavel din Brașov () [Corola-website/Science/333628_a_334957]
-
pe care sunt fixate console cu statuile din lemn a diferiților sfinți (Sf. Petru, Sf. Pavel, Sf. Francisc, Sf. Anton). Pereții laterali ai corului sunt străpunși de ferestre ogivale, a căror vitralii se leagă deasemenea de perioada donațiilor de la cumpăna secolelor XIX-XX, și provin din atelierul lui Ede Kratzmann din Budapesta. Laturilor nordice și sudice a corului s-a anexat o sacristie cu etaj, respectiv un oratoriu. Accesul la etajul acestor construcții este asigurat de scările racordate arcului de triumf, iar
Biserica Romano-Catolică Sf. Petru și Pavel din Brașov () [Corola-website/Science/333628_a_334957]
-
mai ales critică de teatru; de-a lungul a 25 de ani a publicat peste 1000 de articole, cele mai multe în revistele "Contemporanul" și "Teatrul", textele sale constituindu-se într-o veritabilă cronică a fenomenului teatral românesc din respectivul sfert de secol. A publicat studiul "Tineretul și cinematograful" la Editura „Iskustvo” (Moscova). A scris prefețele volumelor lui Teodor Mazilu, Ion Băieșu și Tudor Popescu, din seria „Teatru comentat” a Editurii Eminescu. În 1968 a publicat la Editura Meridiane, împreună cu bunicul său, Vasile
Dinu Kivu () [Corola-website/Science/333636_a_334965]
-
politic și unul filosofic. Cel politic reprezintă cereri ale societății civile sau ale actorilor politici în spațiul public, iar cel filosofic descrie paradigme normative create de diverși politologi sau filosofi. Termenul de redistribuție își are originea în tradiția liberală a secolului XX când teoreticieni precum John Rawls sau Ronald Dworkin au încercat să elaboreze principii noi ale dreptății pentru a justifica redistribuția socio-economica al cărei scop era să unească conceptele de libertate individuală cu cel de egalitate propus de social-democrație. Termenul
Nancy Fraser () [Corola-website/Science/333638_a_334967]
-
diferit de obiectele divine sau eterice care se „mișcau” pe cer. În timp ce filozoful grec Aristarh din Samos a speculat asupra unei reordonări heliocentrice a cosmosului, Nicolaus Copernicus a fost primul care a dezvoltat un sistem heliocentric predictiv. Succesorii săi din secolul al XVII-lea: Galileo Galilei, Johannes Kepler și Isaac Newton, au dezvoltat o înțelegere a fizicii care a dus la acceptarea treptată a ideii că Pământul se mișcă în jurul Soarelui și că planetele sunt guvernate de aceleași legi fizice care
Descoperirea și explorarea sistemului solar () [Corola-website/Science/333637_a_334966]
-
Mercur l-a condus pe Le Verrier la ideea existenței planetei intra-Mercuriene, Vulcan în 1859, însă ulterior aceasta s-a dovedit a fi concluzie irelevantă. Deși este discutabilă perioada când sistemul solar a fost cu adevărat „descoperit”, trei observații din secolul al XIX-lea au determinat natura și locul său în Univers, dincolo de orice îndoială. În primul rând, în 1838, Friedrich Bessel a măsurat cu succes o paralaxă stelară, fiind o schimbare aparentă în poziția de o stea creată de mișcarea
Descoperirea și explorarea sistemului solar () [Corola-website/Science/333637_a_334966]
-
aceste evenimente pe seama dezvoltării recente a controlului exclusiv a proprietății private de către conducătorii clasei deținătoare de sclavi în modul vechi de producție și dorința lor de a se asigura că moștenirea lor va fi transferată doar urmașilor lor. La începutul secolului XIX și începutul secolului XX, atât Clara Zetkin cât și Eleanor Marx erau împotriva demonizării bărbaților și au susținut o revoluție proletară care ar putea rezolva multe inegalități de gen. Marxiștii clasici spun că mulți dintre predecesorii marxiști, citați de
Feminism socialist () [Corola-website/Science/333647_a_334976]
-
recente a controlului exclusiv a proprietății private de către conducătorii clasei deținătoare de sclavi în modul vechi de producție și dorința lor de a se asigura că moștenirea lor va fi transferată doar urmașilor lor. La începutul secolului XIX și începutul secolului XX, atât Clara Zetkin cât și Eleanor Marx erau împotriva demonizării bărbaților și au susținut o revoluție proletară care ar putea rezolva multe inegalități de gen. Marxiștii clasici spun că mulți dintre predecesorii marxiști, citați de feminiști sau feminiștii marxiști
Feminism socialist () [Corola-website/Science/333647_a_334976]
-
În spațiul românesc, feminismul apare încă din secolul al XIX-lea (1815) și se dezvoltă sincron cu cel din alte state europene. Feminismul românesc va fi influențat de-a lungul timpului de realitățile istorice, culturale, sociale și politice ale vremurilor. Primul val al feminismului românesc s-a manifestat
Feminismul în România () [Corola-website/Science/333649_a_334978]
-
român de divizie, comandant al Școlii Speciale de Artilerie și Geniu, inspector general al artileriei, comandant al Corpului 2 Armată și guvernator al Cetății București. Eracle se trage dintr-o familie boiernași ialomițeni, al cărei arbore genealogic conduce spre mijlocul secolului al XVII-lea. El a fost unul din cei 16 copii ai lui Scarlat Arion. Generalul s-a căsătorit în anul 1866 cu Sevastia (Vatica) (d. 1923), fiica lui Nicolae Alexandrescu, poreclit Cafegibașa (de la funcția de cafegiu bași la curtea
Eracle Arion () [Corola-website/Science/333652_a_334981]
-
fiction al autorului galez Alastair Reynolds. El descrie eforturile a doi frați de a rezolva o enigmă într-o 2160 pseudo-utopic. Acesta este primul volum al trilogiei "Copiii lui Poseidon", care prezintă dezvoltarea pe care o va atinge omenirea peste secole, cu intenția de a portretiza un viitor mai optimist decât toate operele anterioare ale lui Reynolds. A doua carte a seriei, "On the Steel Breeze", a fost lansată pe 26 septembrie 2013, iar a treia, "Poseidon's Wake", este planificată
Amintirea albastră a Pământului () [Corola-website/Science/333660_a_334989]
-
Jakob Wassermann, „Evreii din Zirndorf", care povestește despre epoca ereziei lui Sabetay Tzvi. Gnessin a fost înmormântat în cimitirul evreiesc de lângă strada Okopowa din Varșovia. Gnessin este considerat drept marele înnoitor al prozei ebraice în perioada renașterii naționale de la finele secolului al 19-lea și începutul secolului al 20-lea. Inovațiile sale, manifeste în limba și structura narațiunii și în descrierea personajelor nu au fost acceptate cu ușurință de către cititori de ebraică din vremea sa. În timpul vieții a avut, totuși, parte
Uri Nissan Gnessin () [Corola-website/Science/333656_a_334985]
-
povestește despre epoca ereziei lui Sabetay Tzvi. Gnessin a fost înmormântat în cimitirul evreiesc de lângă strada Okopowa din Varșovia. Gnessin este considerat drept marele înnoitor al prozei ebraice în perioada renașterii naționale de la finele secolului al 19-lea și începutul secolului al 20-lea. Inovațiile sale, manifeste în limba și structura narațiunii și în descrierea personajelor nu au fost acceptate cu ușurință de către cititori de ebraică din vremea sa. În timpul vieții a avut, totuși, parte de aprecieri elogioase din partea celor mai
Uri Nissan Gnessin () [Corola-website/Science/333656_a_334985]
-
în Decanatul Graz-Mitte al diecezei sus-menționate. Domul este considerat ca fiind una dintre clădirile cele mai importante din punct de vedere istoric, artistic și cultural din orașul austriac Graz și din întreaga provincie Stiria. Construcție în stilul gotic târziu din secolul al XV-lea, a devenit biserică de curte a împăratului romano-german Frederic al III-lea și în 1786, când s-a înființat Episcopia din Graz, a primit rangul de catedrală. Construcție religioasă, inițial planificată ca o biserică fortificată în afara zidurilor
Catedrala Sfântul Egidiu din Graz () [Corola-website/Science/333668_a_334997]
-
imperial vecin, castelul și teatrul, ansamblul orașului imperial Graz. Domul din Graz este dedicat Sfântului Egidiu și, prin urmare, este cunoscut, de asemenea, sub numele Catedrala Sf. Egidiu. O primă biserică cu hramul Sf. Egidiu s-a aflat încă din secolul al XII-lea pe locul catedralei de astăzi. Prima atestare documentară datează din 1174, iar primul paroh din Graz a fost numit în 1181. Cu toate acestea, din această primă biserică nu s-a mai păstrat nimic. Odată cu începerea construirii
Catedrala Sfântul Egidiu din Graz () [Corola-website/Science/333668_a_334997]
-
o biserică și o mănăstire asociată din centrul orașului Graz (Austria). Mănăstirea a fost fondată de Ordinul Franciscan, care o are încă în administrare, și este menționată pentru prima dată în 1239. În biserică, un altar înalt, dar îngust, din secolul al XIV-lea contrastează cu nava relativ joasă și lată. Altarul a fost spintecat de o bombă în timpul celui de-al Doilea Război Mondial și reconstruit ulterior cu un nou interior în stil contemporan. Vitraliile permit iluminarea interiorului bisericii, în timp ce
Biserica Franciscană din Graz () [Corola-website/Science/333663_a_334992]
-
în 2004. Clădirea în stil gotic a mănăstirii include o grădină interioară, și este deschisă publicului. Pe pereții mănăstirii sunt inscripționate numele, profesiile și perioadele de viață ale burghezilor și nobililor distinși care au fost îngropați în acest loc între secolele al XV-lea și al XVIII-lea. La primul etaj al mănăstirii, cu ferestrele către altarul bisericii, se află oratoriul, în care călugării se adună pentru a celebra liturgia orelor. Turnul înalt, unul dintre cele mai proeminente repere ale Grazului
Biserica Franciscană din Graz () [Corola-website/Science/333663_a_334992]
-
călugării se adună pentru a celebra liturgia orelor. Turnul înalt, unul dintre cele mai proeminente repere ale Grazului, este neobișnuit pentru o clădire franciscană. El își datorează existența locației strategice a bisericii lângă zidurile orașului și a fost construit în secolul al XVII-lea de către autoritățile orașului ca un turn fortificat.
Biserica Franciscană din Graz () [Corola-website/Science/333663_a_334992]