11,287 matches
-
constant a probei de analiză" (formula 3) a unui combustibil reprezintă numărul de unități de căldură degajată prin arderea completă a unei unități de masă din combustibilul preparat pentru analiză, în atmosferă de oxigen, în bomba calorimetrică, în condiții standard. Produsele arderii sunt formate din dioxid de carbon, dioxid de sulf, azot și oxigen sub formă gazoasă, apă în stare lichidă în echilibru cu vaporii săi și saturată cu dioxid de carbon și cenușă solidă. formula 3 se determină experimental prin arderea completă
Putere calorifică () [Corola-website/Science/320259_a_321588]
-
Produsele arderii sunt formate din dioxid de carbon, dioxid de sulf, azot și oxigen sub formă gazoasă, apă în stare lichidă în echilibru cu vaporii săi și saturată cu dioxid de carbon și cenușă solidă. formula 3 se determină experimental prin arderea completă în bomba calorimetrică a unei cantități cunoscute de combustibil, căldura degajată prin ardere fiind cedată sistemului calorimetric ce cuprinde o cantitate cunoscută de apă, a cărei temperatură se înregistrează. "Puterea calorifică inferioară la presiune constantă a probei inițiale" (formula 5
Putere calorifică () [Corola-website/Science/320259_a_321588]
-
sub formă gazoasă, apă în stare lichidă în echilibru cu vaporii săi și saturată cu dioxid de carbon și cenușă solidă. formula 3 se determină experimental prin arderea completă în bomba calorimetrică a unei cantități cunoscute de combustibil, căldura degajată prin ardere fiind cedată sistemului calorimetric ce cuprinde o cantitate cunoscută de apă, a cărei temperatură se înregistrează. "Puterea calorifică inferioară la presiune constantă a probei inițiale" (formula 5) a unui combustibil reprezintă numărul de unități de căldură care s-ar degaja prin
Putere calorifică () [Corola-website/Science/320259_a_321588]
-
fiind cedată sistemului calorimetric ce cuprinde o cantitate cunoscută de apă, a cărei temperatură se înregistrează. "Puterea calorifică inferioară la presiune constantă a probei inițiale" (formula 5) a unui combustibil reprezintă numărul de unități de căldură care s-ar degaja prin arderea completă a unei unități de masă din combustibilul în starea inițială, în atmosferă de oxigen, la presiune constantă. Produsele arderii sunt toate la temperatura de 25 și sunt formate din dioxid de carbon, dioxid de sulf, azot și oxigen sub
Putere calorifică () [Corola-website/Science/320259_a_321588]
-
presiune constantă a probei inițiale" (formula 5) a unui combustibil reprezintă numărul de unități de căldură care s-ar degaja prin arderea completă a unei unități de masă din combustibilul în starea inițială, în atmosferă de oxigen, la presiune constantă. Produsele arderii sunt toate la temperatura de 25 și sunt formate din dioxid de carbon, dioxid de sulf, azot și oxigen sub formă gazoasă, apă în stare de vapori și cenușă solidă. formula 5 se obține prin calcul: unde formula 8 și formula 9 sunt
Putere calorifică () [Corola-website/Science/320259_a_321588]
-
notată uzual formula 1. Puterea calorifică a combustibililor solizi se raportează la 1 kg de combustibil și se exprimă în MJ/kg cu două zecimale. "Puterea calorifică superioară" (formula 1) "a unui combustibil gazos" reprezintă numărul de unități de căldură dezvoltată prin arderea completă la presiune constantă a cantității de combustibil cuprinsă în unitatea de volum în condiții de presiune și temperatură date, produsele arderii fiind răcite până la temperatura de 20 șC, iar apa formată în cursul arderii fiind considerată după ardere în
Putere calorifică () [Corola-website/Science/320259_a_321588]
-
două zecimale. "Puterea calorifică superioară" (formula 1) "a unui combustibil gazos" reprezintă numărul de unități de căldură dezvoltată prin arderea completă la presiune constantă a cantității de combustibil cuprinsă în unitatea de volum în condiții de presiune și temperatură date, produsele arderii fiind răcite până la temperatura de 20 șC, iar apa formată în cursul arderii fiind considerată după ardere în stare lichidă. STAS 3361/1-87 dă o definiție inadecvată, având erori de exprimare. "Puterea calorifică inferioară (formula 2) a unui combustibil gazos" se
Putere calorifică () [Corola-website/Science/320259_a_321588]
-
unități de căldură dezvoltată prin arderea completă la presiune constantă a cantității de combustibil cuprinsă în unitatea de volum în condiții de presiune și temperatură date, produsele arderii fiind răcite până la temperatura de 20 șC, iar apa formată în cursul arderii fiind considerată după ardere în stare lichidă. STAS 3361/1-87 dă o definiție inadecvată, având erori de exprimare. "Puterea calorifică inferioară (formula 2) a unui combustibil gazos" se definește la fel ca puterea calorifică superioară, cu deosebirea că apa din combustibil
Putere calorifică () [Corola-website/Science/320259_a_321588]
-
prin arderea completă la presiune constantă a cantității de combustibil cuprinsă în unitatea de volum în condiții de presiune și temperatură date, produsele arderii fiind răcite până la temperatura de 20 șC, iar apa formată în cursul arderii fiind considerată după ardere în stare lichidă. STAS 3361/1-87 dă o definiție inadecvată, având erori de exprimare. "Puterea calorifică inferioară (formula 2) a unui combustibil gazos" se definește la fel ca puterea calorifică superioară, cu deosebirea că apa din combustibil și apa formată prin
Putere calorifică () [Corola-website/Science/320259_a_321588]
-
în stare lichidă. STAS 3361/1-87 dă o definiție inadecvată, având erori de exprimare. "Puterea calorifică inferioară (formula 2) a unui combustibil gazos" se definește la fel ca puterea calorifică superioară, cu deosebirea că apa din combustibil și apa formată prin ardere se consideră după ardere în stare de vapori. Puterile calorifice se raportează la gazul combustibil în stare normală (presiunea de 101325 Pa și temperatura de 0 șC) sau, mai rar, convențională (presiunea de 101235 Pa și temperatura de 15 șC
Putere calorifică () [Corola-website/Science/320259_a_321588]
-
3361/1-87 dă o definiție inadecvată, având erori de exprimare. "Puterea calorifică inferioară (formula 2) a unui combustibil gazos" se definește la fel ca puterea calorifică superioară, cu deosebirea că apa din combustibil și apa formată prin ardere se consideră după ardere în stare de vapori. Puterile calorifice se raportează la gazul combustibil în stare normală (presiunea de 101325 Pa și temperatura de 0 șC) sau, mai rar, convențională (presiunea de 101235 Pa și temperatura de 15 șC, indice S - „standard”) și
Putere calorifică () [Corola-website/Science/320259_a_321588]
-
zecimale. Dacă compoziția combustibilului gazos este cunoscută exact, toate proprietățile sale fizice, inclusiv puterea calorifică, se pot determina prin calcul. În caz contrar este necesară determinarea experimentală a puterii calorifice superioare în calorimetrul cu circulație de apă. Metoda constă în arderea completă a unei cantități cunoscute de gaz și transmiterea practic fără pierderi a căldurii degajate în procesul de ardere unui debit de apă care circulă prin calorimetru. Puterea calorifică inferioară se determină prin calcul: unde formula 19 este masa apei condensate
Putere calorifică () [Corola-website/Science/320259_a_321588]
-
calcul. În caz contrar este necesară determinarea experimentală a puterii calorifice superioare în calorimetrul cu circulație de apă. Metoda constă în arderea completă a unei cantități cunoscute de gaz și transmiterea practic fără pierderi a căldurii degajate în procesul de ardere unui debit de apă care circulă prin calorimetru. Puterea calorifică inferioară se determină prin calcul: unde formula 19 este masa apei condensate rezultate din arderea a 1 m (respectiv 1 m) de combustibil gazos, iar formula 20 este căldura masică de vaporizare
Putere calorifică () [Corola-website/Science/320259_a_321588]
-
unei cantități cunoscute de gaz și transmiterea practic fără pierderi a căldurii degajate în procesul de ardere unui debit de apă care circulă prin calorimetru. Puterea calorifică inferioară se determină prin calcul: unde formula 19 este masa apei condensate rezultate din arderea a 1 m (respectiv 1 m) de combustibil gazos, iar formula 20 este căldura masică de vaporizare a apei la 20 șC, de 2454 kJ/kg. Puterea calorifică a substanțelor pure are o valoare bine determinată, însă cea a amestecurilor depinde
Putere calorifică () [Corola-website/Science/320259_a_321588]
-
Puterea calorifică inferioară a gazelor naturale este de c. 90 % din cea superioară. Dacă pentru combustibilii gazoși puterea calorifică se poate determina exact prin calcul pe baza compoziției chimice, la combustibilii solizi nu se cunoaște o asemenea metodă. În tehnica arderii combustibililor compoziția chimică a combustibililor solizi se exprimă ca sumă a participărilor masice ale carbonului, hidrogenului, sulfului, oxigenului, azotului, apei ("W"asser) și cenușii ("A"sche), exprimată de obicei procentual: Din punct de vedere istoric, toate formulele au fost propuse
Putere calorifică () [Corola-website/Science/320259_a_321588]
-
folosită în chimie: 1 kcal = 4,184 kJ (exact), sau pe baza valorii caloriei internaționale: 1 kcal = 4,1868 kJ (exact), după interpretări. Pierre Louis Dulong (1785-1838) a presupus că puterea calorifică a unei hidrocarburi este dată de căldura de ardere a carbonului, respectiv a hidrogenului (din care se scade partea de o optime din masa oxigenului, corespunzătoare formării apei, parte considerată chimic deja legată) din componența sa: unde coeficienții 80,8 și 344,62 sunt puterile calorifice ale carbonului și
Putere calorifică () [Corola-website/Science/320259_a_321588]
-
cărbune și a cântarului. Un inginer sef și cu doi subalterni, supravegheau cazanele. În controlul Cazanelor se afla fochistull-șef care de la pupitrul de comandă, controla producția de aburi și subalternul fochistului-șef, dădea indicații din partea de sus a cazanului. Odată cu arderea carbunelui, fochistul controla calitatea de ardere, iar un alt fochist, în partea din spate a cazanului, împingea înapoi cărbunele nears pentru a fi ars. În această unitate, ziua de lucru începea la ora 08:00 și până la 17:00, numărând
Centrala Tejo (condiții de muncă) () [Corola-website/Science/321024_a_322353]
-
sef și cu doi subalterni, supravegheau cazanele. În controlul Cazanelor se afla fochistull-șef care de la pupitrul de comandă, controla producția de aburi și subalternul fochistului-șef, dădea indicații din partea de sus a cazanului. Odată cu arderea carbunelui, fochistul controla calitatea de ardere, iar un alt fochist, în partea din spate a cazanului, împingea înapoi cărbunele nears pentru a fi ars. În această unitate, ziua de lucru începea la ora 08:00 și până la 17:00, numărând circa 50 persoane. Condițiile de muncă
Centrala Tejo (condiții de muncă) () [Corola-website/Science/321024_a_322353]
-
a muncitorilor. Cele mai grele lucrări din centrală erau: descărcarea cărbunelui, lucrările de la cazane, scoaterea cenușei, curățarea canalelor de răcire și ale cenușarelor. La picioarele cazanelor erau fochistii, responsabilii cu supravegherea și controlarea nivelului de cărbune de pe banda rulantă de ardere, distribuind în mod regult cărbunele și manevrând cu mai mare sau mai mică viteză banda de ardere. În partea din spatele cazanelor, erau fochiștii, care împingeau înapoi spre mijlocul bandei de ardere, cărbunele care nu era ars complet. Era o muncă
Centrala Tejo (condiții de muncă) () [Corola-website/Science/321024_a_322353]
-
canalelor de răcire și ale cenușarelor. La picioarele cazanelor erau fochistii, responsabilii cu supravegherea și controlarea nivelului de cărbune de pe banda rulantă de ardere, distribuind în mod regult cărbunele și manevrând cu mai mare sau mai mică viteză banda de ardere. În partea din spatele cazanelor, erau fochiștii, care împingeau înapoi spre mijlocul bandei de ardere, cărbunele care nu era ars complet. Era o muncă foarte grea, una dintre cele mai grele din centrală, din cauză că aveau de suportat căldura intensă din toată
Centrala Tejo (condiții de muncă) () [Corola-website/Science/321024_a_322353]
-
și controlarea nivelului de cărbune de pe banda rulantă de ardere, distribuind în mod regult cărbunele și manevrând cu mai mare sau mai mică viteză banda de ardere. În partea din spatele cazanelor, erau fochiștii, care împingeau înapoi spre mijlocul bandei de ardere, cărbunele care nu era ars complet. Era o muncă foarte grea, una dintre cele mai grele din centrală, din cauză că aveau de suportat căldura intensă din toată sala încă înainte de deschiderea cuptorului care ridica căldura la nivele extreme și respirând constant
Centrala Tejo (condiții de muncă) () [Corola-website/Science/321024_a_322353]
-
nu era ars complet. Era o muncă foarte grea, una dintre cele mai grele din centrală, din cauză că aveau de suportat căldura intensă din toată sala încă înainte de deschiderea cuptorului care ridica căldura la nivele extreme și respirând constant produse din arderea cărbunelui, cum ar fi fumul și zgura. Dar chiar mai rău era la munca realizată în parte de jos de sub cazane, în zona cenușarelor. Scoaterea cenușei era munca mai dureroasă dintre toate activitățile, desfășurate într-o atmosferă cu temperaturile cele
Centrala Tejo (condiții de muncă) () [Corola-website/Science/321024_a_322353]
-
cu ajutorul unor vagonete manevrate manual de la grămezile de cărbune și până la sită și concasor. După aceea treceau prin ascensoarele pentru cărbune care îl ridicau până la buncărele malaxoare, care stocau diverse tipuri de cărbune oferind o combinație echilibrată pentru o bună ardere în cazan. Deja amestecat, cărbunele era urcat de alt sistem de ascensoare până pe banda de distribuție a cărbunelui, amplasată în partea de sus a clădirii pentru cazane. De pe această bandă, cărbunele cădea în încărcătoare și de aici era condus prin
Centrala Tejo (funcționare) () [Corola-website/Science/321015_a_322344]
-
abur; circuitul de aer - fum era de mare importanță, deoarece cea mai bună sau cea mai rea performanță a circuitului, se reflecta în variația de randament a cazanului; și în final, circuitul de cenușă din care se colecta cărbunele pentru ardere și cenușa rezultată din arderea din boiler. Apa necesară pentru producția de abur era tratată și circula printr-un circuit închis, intrând în cazan prin economizor care era situat în partea posterioară și de aici trecea într-un butoi care
Centrala Tejo (funcționare) () [Corola-website/Science/321015_a_322344]
-
era de mare importanță, deoarece cea mai bună sau cea mai rea performanță a circuitului, se reflecta în variația de randament a cazanului; și în final, circuitul de cenușă din care se colecta cărbunele pentru ardere și cenușa rezultată din arderea din boiler. Apa necesară pentru producția de abur era tratată și circula printr-un circuit închis, intrând în cazan prin economizor care era situat în partea posterioară și de aici trecea într-un butoi care era situat deasupra cazanului, care
Centrala Tejo (funcționare) () [Corola-website/Science/321015_a_322344]