11,388 matches
-
vr[i]e 2”". Structura originală a bisericii se păstrează în bune condiții. Stă pe o fundație de cărămidă, și este acoperită cu un acoperiș unic de șiță. Butea este ridicată din bârne fățuite din bardă, încheiate cu cheotori netede, bisericești, în coadă de rândunică. Turnul este ridicat scurt peste tindă. Planul construcției se desfășoară de la vest la est și este împărțit între pridvor, tindă, naos și altar. Pridvorul este spațios, mărit într-o etapă ulterioară cu suprafața dublă celei inițiale
Biserica de lemn din Olteanca-Chituci () [Corola-website/Science/322366_a_323695]
-
Constantin în anul 1997”". Structura originală a bisericii se păstrează în bune condiții. Stă pe o fundație de cărămidă, și este acoperită cu un acoperiș unic de șiță. Butea este ridicată din bârne fățuite din bardă, încheiate cu cheotori netede, bisericești, în coadă de rândunică. Turnul este ridicat scurt peste tindă, foarte probabil într-o etapă ulterioară. Planul construcției se desfășoară de la vest la est și este împărțit între pridvor, tindă, naos și altar. Printr-un portal original, cu funii groase
Biserica de lemn din Olteanca-Sânculești () [Corola-website/Science/322380_a_323709]
-
a refăcut reședința mitropolitană, amenajând în interior un paraclis cu hramul "Duminica Tuturor Sfinților". Mitropolitul Iosif Naniescu (1875-1902) a dispus în anul 1897 dărâmarea vechilor dependințe ale Palatului Mitropolitan și zidirea din temelie ale acestor case care cuprindeau locuințele slujitorilor bisericești și ai palatului, precum și bucătăria și prescurăria. Cu acest prilej a fost amplasată o placă de marmură cu următoarea pisanie: ""Vechele dependințe a le vechiului palat mitropolitan de aici din Iași dărâmânduse acum în anul 1897, in locul acelora s
Palatul Mitropolitan din Iași () [Corola-website/Science/322367_a_323696]
-
următoarea pisanie: ""Vechele dependințe a le vechiului palat mitropolitan de aici din Iași dărâmânduse acum în anul 1897, in locul acelora s'a inceput tot acum zidirea cu temelia din nou a acestor case, care cuprind incaperi pentru locuința servitorilor bisericești și ai casei, cum și altele necesare la economia casei și bisericei, precum bucataria și prescuraria, facânduse prin stăruința Prea Sânțitului Mitropolit Moldovei și Sucevei Iosif Naniescu. Anul 1897."" În prezent, această pisanie se află în curtea catedralei vechi. Palatul
Palatul Mitropolitan din Iași () [Corola-website/Science/322367_a_323696]
-
în structurile politico-administrative de tip feudal ale Regatului maghiar. În posesia comunității latine l-ar fi înregistrat, ca atare, și registrul dijmelor papale din anii 1315 și 1332. În privința stratului de pictură de la 1331, deși prezintă numeroase tangențe cu arta bisericească de tradiție bizantină, s-a susținut că stilul acestuia nu ar fi impropriu nici artei occidentale. Prezența elementelor arhitectonice romano-gotice, pisania latină și istoricul localității în care se găsește biserica - strâns legat de comunitatea maghiară colonizată aici, pusă, încă de la
Biserica cnezilor Cândea din Sântămăria-Orlea () [Corola-website/Science/322479_a_323808]
-
Mihail (Mișu) Popp () a fost un pictor român, reprezentant al academismului românesc, care s-a remarcat în domeniul portretisticii și al picturii bisericești. Alături de prietenul său Constantin Lecca și de litograful Carol Popp de Szathmary, Popp a făcut parte din grupul de artiști ardeleni care au influențat semnificativ pictura românească a secolului al XIX-lea. Provenit fiind dintr-o familie unde meșteșugul zugrăvelii
Mișu Popp () [Corola-website/Science/316839_a_318168]
-
împotriva opreliștilor și împotriva demoralizării generale a intelectualilor români, să trezească interesul publicului față de artă. A devenit faimos după ce s-a apucat alături de alți artiști cunoscuți ai vremii, să zugrăvească biserici din București. Este de remarcat faptul că atât pictura bisericească a lui Mișu Popp (care a avut printre antecesorii săi preoți), cât și cea a lui Constantin Lecca au urmat aceeași tendință de laicizare și umanizare a chipurilor de sfinți, care până atunci erau concepute hieratic și erau stilizate schematic
Mișu Popp () [Corola-website/Science/316839_a_318168]
-
biserici sătești ortodoxe sau catolice din jurul Brașovului, din Țara Oltului, din zona Ciucului, din secuime și de prin alte părți din Ardeal, cum au fost Gherla (în mod special) sau valea Someșului. Popp Moldovan a rămas în istoria picturii murale bisericești ca un continuator al școlii de zugravi din Nicula, care au îngemănat precum în "Încoronarea Fecioarei" din Biserica din Țânțari (1820), atât unele elemente datorate legăturii picturii autohtone cu arta apuseană a barocului venită în Ardeal prin catolicism, cât și
Mișu Popp () [Corola-website/Science/316839_a_318168]
-
prietenilor și comanditarilor. După moartea sa din 1892, "Pantheonul" a fost demontat și lucrările au plecat spre muzee sau colecții private. Mișu Popp a fost un reprezentant al academismului românesc și s-a remarcat în domeniul portretisticii și al picturii bisericești Opera sa artistică trebuie încadrată în primul rând în cadrul istoric al evoluției picturii românești, care are o importantă componentă bizantină, deci religioasă. Fără a avea caractere specifice și tradiționale, arta românească a evoluat de secole sub puternica influență bizantină. În
Mișu Popp () [Corola-website/Science/316839_a_318168]
-
insuflat curentul național care a creat în final România Mare. Practic, pictura românească de la Mișu Popp - în Ardeal, împreună cu cea din Principate, a început să facă parte integrantă din cea a occidentului. Încadrat în curentul clasicist și al picturii murale bisericești, Mișu Popp și cei care i-au urmat și-au găsit limita prin Octavian Smigelschi, care a început un nou capitol și a deschis un nou mod de abordare în istoria picturii religioase din țara noastră. În istoria artei românești
Mișu Popp () [Corola-website/Science/316839_a_318168]
-
din Principate sau Transilvania și oameni politici. S-au păstrat în felul acesta o mulțime de lucrări realizate de Mișu Popp, chiar dacă inițial au avut un scop propagandistic și uneori executarea lor a fost lipsită de valori artistice. Atât pictura bisericească a lui Constantin Lecca, cât și cea a lui Mișu Popp au urmat aceeași tendință de laicizare și umanizare a chipurilor de sfinți, care până atunci erau concepute hieratic și erau stilizate schematic. Ei au preluat linia pe care au
Mișu Popp () [Corola-website/Science/316839_a_318168]
-
a lui Mișu Popp, este că el a continuat direcția de laicizare pe care Constantin Lecca a inițiat-o prin umanizarea chipurilor de sfinți. Astfel, se constată că Mișu Popp a preluat și și-a adoptat aceeași formulă a picturii bisericești care se întâlnește la Nicolae Popescu, la Tattarescu, la Gheorghe Ioanid și chiar la Nicolae Grigorescu în perioada lui de început. Pentru unii critici de artă cum este Ion Frunzetti, pictura religioasă a lui Mișu Popp, a reprezentat un progres
Mișu Popp () [Corola-website/Science/316839_a_318168]
-
văzute în acele vremuri în casele țăranilor din acele sate sau din vecinătăți. Remarcabil este considerat de către critica de artă, portretul mamei episcopului Nicolae (Neagoe) Popea, Voica Popeea din Satulung, unde Mișu Popp a pictat cea mai importantă pictură murală bisericească din creația sa. Ca și în cazul portretului pe care l-a făcut soțului ei Neagoe Popea, artistul a mers mai departe decât la o simplă asemănare fizică și a dat naștere unei expresii morale definite de un conținut adânc
Mișu Popp () [Corola-website/Science/316839_a_318168]
-
literatura română și cultura poporului român Astra" din Brașov. Alte schițe, în număr 14 desene de altare, din care se remarcă altarul bisericii franciscane din Șumuleu Ciuc, altarul bisericii romano-catolice din Sântimbru Ciuc precum și un desen portret al unui demnitar bisericesc destinat se pare unei biserici romano-catolice, au fost făcute de către Nicolae Popp și au fost donate aceleiași biblioteci, de către un colecționar de artă. Unele dintre ele poartă semnăturile: "nobilul" Nicolae Popp, "sculptor" sau "artist constructor de altare". Nicolae Popp a
Mișu Popp () [Corola-website/Science/316839_a_318168]
-
politică și religioasă, domnitorul Petru Mușat s-a mutat cu toată curtea domnească, administrația și toată conducerea țării de la Siret la Suceava, localitate aflată cu vreo 40 km mai spre sud, la întretăierea drumurilor comerciale. Voievodul a dorit ca centrul bisericesc al statului să se afle în noua capitală a Principatului Moldovei. Astfel, la sfârșitul secolului al XIV-lea, domnitorul Petru I Mușat a construit o biserică chiar în apropierea Curții Domnești și o alta în partea de nord-est a orașului
Biserica Mirăuți () [Corola-website/Science/316888_a_318217]
-
de icoane, pictate în acel an de ieromonahul Ilarie. Turnul clopotniță al bisericii datează din perioada 1931-1935 când a fost construit de către parohul Ilie Anisescu. În jurul bisericii se află un mic cimitir parohial, unde a fost înmormântat printre alții pictorul bisericesc prof. Constantin Călinescu (1 mai 1907 - 2 noiembrie 1985), care a început pictura bisericii monumentale din Slătioara.
Biserica de lemn din Slătioara, Suceava () [Corola-website/Science/316951_a_318280]
-
perioada interbelică. Prin opera să Nicolae Popa se alătură elitei pictorilor români interbelici, alături de Gheorghe Popovici, Nicolae Tonitza, Ștefan Dimitrescu, Victor Mihăilescu-Craiu, Corneliu Babă, Călin Alupi.Opera să artistică include lucrări de pictură în ulei, desene, acuarele, arta decorativă, frescă bisericească și ilustrație de carte Nicolae Popa este tatăl pictoriței Angela Popa Brădean. Format în climatul artistic ieșean că elev al maeștrilor Gheorghe Popovici, Octav Bancilă și Ștefan Dimitrescu, Nicolae Popa s-a distins că un foarte bun desenator și colorist
Nicolae Popa (pictor și grafician) () [Corola-website/Science/316980_a_318309]
-
comuna Râșca (județul Suceava) și înființată în anul 1947. Aici se află sediul Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi din România. La data de 1 octombrie 1924, în urma conferinței panortodoxe de la Constantinopol din 1923, Biserica Ortodoxă Română a introdus în uzul bisericesc calendarul gregorian, acesta fiind primit de aproape întreaga comunitate ortodoxă. În anumite locuri mai izolate din județul Neamț, unii preoți, monahi și credincioși au refuzat să primească schimbarea calendarului. Printre cei care au refuzat schimbarea calendarului iulian folosit până atunci
Mănăstirea Slătioara () [Corola-website/Science/316983_a_318312]
-
acesta fiind primit de aproape întreaga comunitate ortodoxă. În anumite locuri mai izolate din județul Neamț, unii preoți, monahi și credincioși au refuzat să primească schimbarea calendarului. Printre cei care au refuzat schimbarea calendarului iulian folosit până atunci în uzul bisericesc s-a numărat și ieromonahul Glicherie Tănase, starețul Schitului Pocrov (care aparținea de Mănăstirea Neamț), care, împreună cu obștea sa, a refuzat să primească noul calendar, continuând să slujească după calendarul iulian. După ce a slujit mai bine de un an după
Mănăstirea Slătioara () [Corola-website/Science/316983_a_318312]
-
locuri greu accesibile din munți, ei fiind persecutați de poliție care dorea să-i aresteze. Credincioșii și clericii care doreau păstrarea calendarului iulian au încercat să se organizeze și să-și construiască lăcașuri de cult unde să poată săvârși slujbele bisericești, iar astfel până în anul 1936 se construiseră deja aproximativ 40 de biserici. În anul 1936, acțiunea forțelor de poliție a dus la demolarea tuturor lăcașurilor de cult pe stil vechi, iar ieromonahul Glicherie a fost arestat. Eliberat în anul 1939
Mănăstirea Slătioara () [Corola-website/Science/316983_a_318312]
-
Basarabiei prin intermediul acțiunii Partidului National Moldovenesc; la libertatea cuvântului, a tiparului, a adunărilor, a credinței și pentru alegerea modului de conducere a țării de către reprezentanții politici ai basarabenilor; la lupta P.N. Moldovenesc pentru dobândirea celei mai largi autonomii administrative judecătorești, bisericești școlare și economice a Basarabiei. Conform programului acestui Partid National Moldovenesc, toate legile care priveau viața internă a Basarabiei trebuiau să fie întocmite de către Sfatul Țării; în parlamentul Rusiei, Basarabia să fie reprezentată prin trimișii ei; în administrație și justiție
Mișcarea de eliberare națională a românilor din Basarabia () [Corola-website/Science/328854_a_330183]
-
în școlile de toate treptele, limba de predare să fie limba națională a poporului; biserica trebuia să-și aibă autonomia ei, să alcătuiască o mitropolie, cu arhiereu moldovean în frunte, preoții să fie crescuți în limba moldovenească și toate slujbele bisericești să se facă în această limbă; moldovenii să nu mai fie duși la oaste în afara Basarabiei ci să se pregătească pe loc în limba moldovenească; să fie oprite colonizările de străini în Basarabia și să se distribuie loturi de pământ
Mișcarea de eliberare națională a românilor din Basarabia () [Corola-website/Science/328854_a_330183]
-
rusești din Bugeac locuiau 312 familii, apoi în 1822 deja locuiau peste 1.248 de familii rusești. A doua categorie de țărani ruși care au colonizat Basarabia erau „rascolnicii”, reprezentanții credinței de rit vechi ortodox. Ei nu au acceptat reforma bisericească a patriarhului Nikon din 1655-1656 și s-au refugiat în mai multe regiuni ale țărilor vecine, de altfel și în Basarabia. Trăiau izolat de moldoveni, se ocupau cu agricultura, vităritul și manufactura de casă, nu au studiat limba română, aplicau
Colonizarea Basarabiei () [Corola-website/Science/328966_a_330295]
-
o acțiune persistentă publicistică și orală de demascare a scopurilor și activității nefaste ale acestei organizații”. În cazul în care nu se căiesc, „Biserica le va refuza slujba la moarte. De asemenea, le va refuza prezența ca membri în corporațiile bisericești“. Această poziție mai este oficială și astăzi. Comunismul deasemenea se opune francmasoneriei deoarece o consideră "mișcare burghezo-moșierească, cosmopolită și antipatriotică". Faptul că francmasonii pot fi de orice convingere politică democrată fără discriminări, lăsând politica "la poarta lojei" și păstrând pentru
Persecuția francmasoneriei () [Corola-website/Science/325344_a_326673]
-
anii 1950-1951, 1960, 1966-1967, când lucrările au fost executate sub conducerea meșterului și antreprenorului Ion Costin din Dej, cu contribuția bănească a localnicilor ortodocși din Mănăstirea. În 1991-1992 biserica „Înălțarea Sfintei Cruci” a fost reparată capital și înfrumusețată cu pictură bisericească, de către pictorul Bumb Constantin din localitatea Cășeiu, prin contribuția credincioșilor din localitate, sub îndrumarea preotului paroh Ciui Gheorghe. La data de 19 septembrie 1993, s-a sfințit acest lăcaș de închinare de către Prea Sfințitul Irineu Pop Bistrițeanul, episcop vicar al
Biserica Înălțarea Sfintei Cruci din satul Mănăstirea, Cluj () [Corola-website/Science/325958_a_327287]