11,407 matches
-
și astfel, de a deveni independenți. Am privit Întotdeauna guvernul ca pe un garantor al drepturilor de proprietate individuală și ne-am ferit de ideea că el trebuie să joace un rol activ În asigurarea bunăstării generale sau a redistribuirii bogăției către cei mai puțin norocoși dintre noi (despre această tema vom discuta pe larg În capitolul 2). Astfel, ca de la Început, americanii au preferat să mențină taxele mici și să limiteze rolul guvernului În comunitate, pentru a optimiza acumularea individuală
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
cei mai puțin norocoși dintre noi (despre această tema vom discuta pe larg În capitolul 2). Astfel, ca de la Început, americanii au preferat să mențină taxele mici și să limiteze rolul guvernului În comunitate, pentru a optimiza acumularea individuală de bogăție și a asigura un control personal sporit asupra proprietăților. A ajuta pe cei nevoiași a devenit astfel o chestiune de opțiune individuală. Lester Salamon, directorul Johns Hopkins Center for Civil Society Studies, notează că tradiția societății civile americane a luat
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
care au muncit din greu și au realizat ceva În viață, trebuie apoi să sacrifice parte din venitul lor greu câștigat pentru a-i compensa pe cei care nu au muncit mult și nu au fost capabili să reușească. Redistribuția bogăției, spun unii, ar compromite Însuși spiritul visului american și ar transforma Într-o parodie legământul din epoca frontierei care stă În centrul conceptului american de succes. Mulți americani cred că economia de piață este cel mai echitabil mecanism pentru distribuirea
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
spun unii, ar compromite Însuși spiritul visului american și ar transforma Într-o parodie legământul din epoca frontierei care stă În centrul conceptului american de succes. Mulți americani cred că economia de piață este cel mai echitabil mecanism pentru distribuirea bogăției productive a societății. Europenii, deoarece au avut o lungă tradiție a statutului ereditar și transmisiei lui - unele din țările europene Încă mai au regi și regine -, sunt mai obișnuiți să vadă societatea Împărțită În clase și sunt mai Înclinați să
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
al oportunității pentru milioane de oameni din toată lumea aflați În căutarea unui viitor mai bun. Accentul pe care Europa Îl pune pe calitatea vieții o distinge de vechiul model american care se concentrează numai pe creștere economică și acumulare de bogăție individuală. Visul european Însă este cu mult mai mult. Într-o lume obosită de viziuni utopice grandioase și mai obișnuită cu istorii individuale, noul vis european a Îndrăznit să creeze o nouă sinteză: una care combină o sensibilitate postmodernă la
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
cauzelor ei, Smith a avansat noțiunea controversată ca Într-o economie capitalistă de piață bine administrată, fiecare urmărește interesul propriu, dedicându-se numai bunăstării proprii. Dar În actul de a obține bunăstarea lui materială, chiar fără să vrea, el crește bogăția generală, bunăstarea celorlalți și a societății În general. Aceste două puncte de plecare diferite și complet opuse, pentru a defini securitatea au dus la două rute diferite În epoca globalizării. Revoluția calculatoarelor și a softurilor care le operează, Internetul, revoluția
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
se multiplice și le dă În stăpânire tot ceea ce trăiește pe Pământ. Așa cum am văzut deja, În epoca medievală târzie, europenii și-au concentrat atenția pe o varietate de noi tehnologii pentru a obține o porțiune cât mai mare din bogăția naturii. Totuși, sistemul lor de referință spațio-temporal era Încă, În mare parte, concentrat pe verticală, pe trecerea la salvare În lumea de apoi. Puțina atenție fusese concentrată În a transforma Împărăția lui Dumnezeu Într-un corn al abundenței terestre. Regândirea
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
În perioada post-Taylor, s-a concentrat aproape exclusiv pe a fi eficient În orice moment al zilei. Eficiența a devenit cel mai important instrument pentru exploatarea atât a resurselor fizice ale planetei, cât și a resurselor umane, scopul fiind creșterea bogăției materiale și progresul economic. Totul a fost redus la elemente care măreau producția. Generații succesive de americani vor supune aproape toate aspectele activității umane la standarde riguroase de eficiență, condiționându-se pe ei Însăși să se comporte exact ca niște
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
a fost o parte integrantă a dezvoltării Încă de la Începutul aventurii noastre umane, până În era modernă, pretenția individului la independență nu a devenit atât de radicală. Ideea unui individ autonom a cărui libertate era bazată pe abilitatea de a acumula bogăție și de a-i exclude pe alții din domeniul său material era atât de extremă, Încât a amenințat cu dizolvarea naturii sociale a vieții umane și cu o reîntoarcere la războiul coșmaresc al lui Hobbes, război al tuturor Împotriva tuturor
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
făcut loc pentru apariția noii burghezii financiare de comercianți, oameni de afaceri și negustori. Noțiunea de „chemare” avansată de Luther a ajutat la punerea bazelor pentru legea naturală a proprietății și a furnizat fundamentul spiritual esențial pentru comasarea capitalului și bogăției - care a făcut posibilă epoca industrială. Luther a argumentat că toate chemările, chiar și cele mai umile În natură, sunt la fel de sacre În ochii Domnului. El a scris că „ceea ce faceți În casa voastră valorează la fel de mult ca o lucrare
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
s-a dovedit compatibilă cu o nouă clasă al cărei interes era În munca intensă, dezvoltarea producției, frugalitate și o ordonare rațională a activității umane pe piață 5. Doctrina sa a ajutat să justifice, chiar inadvertent, ideea de acumulare a bogăției și a capitalului, ingrediente de bază ale unui regim de proprietate modern și ale modului de viață capitalist. Istoricul economic Richard Henry Tawney și sociologul Max Weber au scris pe larg despre legătura filosofică profundă Între apariția etosului protestant al
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
și ale regilor. Tawney a descris noul mod de gândire a relației individului cu statul astfel: Ceea ce implică este aceea că fundamentul societății nu rezidă În funcții, ci În drepturi: că drepturile nu derivă din Îndeplinirea funcțiilor, astfel Încât obținerea de bogăție și stăpânirea proprietății să fie legate de prestarea de servicii, ci individul intră În lume posedând dreptul intrinsec de a dispune de proprietatea personală după bunul său plac și de a-și urmări interesul economic personal, aceste drepturi fiind anterioare
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
mai mobilă putea să fie. O autonomie și mobilitate sporită Însemna o libertate mai mare. Proprietatea deci era o graniță Între sine și celălalt. Proprietate Înseamnă al meu nu al tău. Cu cât este mai mare acumularea de proprietate și bogăție, cu atât este mai mare extensia domeniului propriu și a sferei de influență În lume. Dacă cineva era sigur de proprietatea sa, atunci toate celelalte drepturi erau garantate - dreptul la intimitate, dreptul de a fi liber de constrângere și așa
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
comercială pentru descoperirea, cultivarea și capitalizarea enormului său teritoriu 64. Turner Își Încheia articolul cu o lamentație care, acum, privind În urmă, la peste o sută de ani, pare straniu de prevestitoare. El a scris: Atât timp cât reușita În acumularea de bogăție necesară propășirii individului este standardul de succes exclusiv sau dominant, atât timp cât prosperitatea materială, indiferent de prețul cu care este obținută sau civilizația rezultată astfel, este semnul distinctiv, democrația americană, acea Încredere În omul de rând pe care pionerii o apreciativ
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
condiția americană este mai complexă. Nu este banul per se. De fapt, este căutarea de securitate personală, care decurge din deținerea de proprietate, credința că posesiunile noastre ne vor face liberi. Pentru mulți europeni care au optat pentru mai puțină bogăție și mai mult timp liber, obsesia amercanilor În ceea ce privește crearea de bogăție apare mai degrabă patologică. Ei spun că „posesiunile noastre sfârșesc prin a ne poseda pe noi”. Adevărul este, că americanii au devenit avocații cei mai puri ai ideilor Iluminismului
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
fapt, este căutarea de securitate personală, care decurge din deținerea de proprietate, credința că posesiunile noastre ne vor face liberi. Pentru mulți europeni care au optat pentru mai puțină bogăție și mai mult timp liber, obsesia amercanilor În ceea ce privește crearea de bogăție apare mai degrabă patologică. Ei spun că „posesiunile noastre sfârșesc prin a ne poseda pe noi”. Adevărul este, că americanii au devenit avocații cei mai puri ai ideilor Iluminismului european care pune semnul de egalitate Între proprietatea privată și libertate
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
a taxei federale pe venit, aceasta a fost declarată neconstituțională de curțile de justiție. Constituția americană a trebuit să fie modificată Înainte ca noua taxă să poată fi adoptată. Însăși ideea că guvernul ar putea să ia o parte a bogăției unei persoane, pentru a fi folosită În alte scopuri, a fost un blestem pentru mulți americani formați În tradiția individualismului robust și autosuficienței frontierei. La sfârșitul primei decade a secolului XX, cu frontiera de acum Închisă și fără teren public
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
pentru mulți americani formați În tradiția individualismului robust și autosuficienței frontierei. La sfârșitul primei decade a secolului XX, cu frontiera de acum Închisă și fără teren public ieftin la Îndemână, au Început să planeze Întrebări asupra justiției economice și redistribuției bogăției În special printre imigranți și lucrătorii nativi din fabricile și oțelăriile din orașele din Est și Vestul Mijlociu. Ascensiunea unei mici coterii de baroni hoți, superbogați și puternici, precum Andrew Carnegie, John D. Rockefeller și Cornelius Vanderbilt, a căror bogăție
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
bogăției În special printre imigranți și lucrătorii nativi din fabricile și oțelăriile din orașele din Est și Vestul Mijlociu. Ascensiunea unei mici coterii de baroni hoți, superbogați și puternici, precum Andrew Carnegie, John D. Rockefeller și Cornelius Vanderbilt, a căror bogăție rivaliza cu cea a marilor familii aristocratice ale Europei, nu au fost agreați de milioanele de americani, bărbați și femei, care munceau În condiții subumane În fabricile și atelierele pe care acești noi potentați le controlau. Președintele Theodore Roosevelt a
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
bunăstării umane, care susține În mod corect că fiecare om ce deține o proprietate trebuie să fie supus dreptului general al comunității pentru a reglementa folosirea ei În scopul asigurării nivelului de bunăstare publică necesar 67. Preocuparea Americii În ceea ce privește redistribuția bogăției a Început să ia avânt În perioada stagnării economice globale din anii ’30. Programele New Deal ale administrației președintelui Franklin D. Roosevelt au fost prima Încercare reală În America de a echilibra drepturile de proprietate și cele umane. Această cochetare
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
același timp, statul-națiune trebuia să creeze o viziune utopică suficient de convingătoare a viitorului pentru a câștiga loialitatea subiecților săi, mai apoi a cetățenilor săi. Drumul spre nemurire nu mai viza acceptarea lui Hristos ca salvator, ci urmărirea necontenită a bogăției materiale nelimitate În forma achiziției și a schimbului de proprietate. În schimbul jurământului de credință față de Stat - testul constând În disponibilitatea cetățeanului de a-și da viața pentru țara lui -, Statul Își va respecta partea sa din Înțelegere protejând dreptul fiecărei
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
private a cetățenilor săi, care Înseamnă protejarea unei economii bazate pe o piață capitalistă liberă. În Europa Însă, eventual, guvernul, chiar dacă fără tragere de inimă și-a asumat rolul de a tempera excesele pieței printr-o redistribuire mai echitabilă a bogăției pentru a se asigura că nici o persoană nu este lăsată deoparte. Astfel, americanii sunt cei mai pasionați capitaliști și cei mai patrioți oameni de pe Pământ, deoarece noi vedem economia noastră de piață liberă și guvernul american drept garantul visului american
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
de informații, de cunoștințele și de capacitatea de răspuns pe moment pentru a se adapta rapid la fluctuații În orice zonă a economiei globale. În era modernă, când există Încă o frontieră externă de resurse nefolosite, forță de muncă și bogăție potențială peste tot În lume, individul combativ și autonom - mentalitatea cowboy-lui - era prototipul ideal, iar mecanismul pieței era cel mai eficient aranjament pentru exproprierea și exploatarea multitudinilor de posibilități economice. În noul câmp de joc comercial global, din ce În ce mai complex și
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
mila sectorului privat. Munca În folosul comunității este foarte diferită de cea de pe piață. Contribuția fiecărei persoane crește capitalul social al comunității. Cu toate că din această activitate rezultă și beneficii economice, ele sunt secundare interacției sociale. Obiectivul nu este acumularea de bogăție, ci, mai degrabă, coeziunea socială și bunăstarea comună. Spre deosebire de capitalismul de piață, bazat pe ideea lui Adam Smith potrivit căreia interesul comun este promovat de fiecare individ care urmărește interesul personal, societatea civilă pornește de la o premisă diametral opusă: prin
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
mediul urban. În ansamblu, terminologia populară, fiind depășită ca utilitate practică, a devenit de domeniul istoric. Nu se poate minimaliza, totuși, rolul ei în trecut, ca și importanța ei în conturarea unei anumite optici care a supraviețuit. Este remarcabilă și bogăția și expresivitatea plastică cu care, într-o perioadă de criză medicală națională, a înlocuit, în măsura posibilului, limbajul științific. Ne amintim, în acest sens, afirmația filologului francez contemporan Henri Jacquier: "Puține limbi, dintre acelea ca re fuseseră odată strălucitoare, au
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]