11,153 matches
-
că acesta se numește Sinbad, la fel ca și el. Bogatul Sinbad îi spune săracului Sinbad că el a devenit bogat „datorită norocului și soartei” în cursul a șapte călătorii minunate, pe care începe apoi să le povestească. După risipirea bogățiilor lăsate de către tatăl său, Sinbad merge pe mare pentru a-și reface averea. Nava acostează pe uscat, într-un loc ce pare a fi o insulă, dar această insulă se dovedește a fi o balenă uriașă adormită pe care copacii
Sinbad marinarul () [Corola-website/Science/335155_a_336484]
-
dintre cele trei seturi de cascade formate de-a lungul râului Krka . Într-o zonă de 400 m lungime și 100 m lățime , există 17 cascade și diferența totală în înălțime între prima și ultima este 47,7 m . Datorită bogăției și varietatea de forme geomorfologice , vegetație , precum și diferitele efecte cauzate de jocul luminii pe vâltorile de apă , Skradinski Buk este considerat a fi una dintre cele mai frumoase cascade din Europa . Rata de curgere este de 43 m < sup > 3
Parcul Național Krka () [Corola-website/Science/335255_a_336584]
-
de înflorire a acestor creații este plasată, de obicei, în secolele XVII-XIX, când exploatarea feudală era în creștere continuă. Unele din doinele create pe atunci au supraviețuit, ca variante, până în ziua de astăzi. Textele doinele haiducești se fac remarcate prin bogăția de idei și sentimente pe care creatorii anonimi au dorit să le exprime. În cuprinsul lor se găsesc elemente ale epocii în care au fost create și care dau o notă arhaică versurilor. În "De când n-am mai fost haiduc
Folclorul muzical din Vlașca-Teleorman () [Corola-website/Science/335373_a_336702]
-
metropolei cunoscută în scrierile arabe sub denumirea de "Madina Al-Atiqa" ("Orașul Vechi"), unde se afla reședința membrilor dinastiei sasanide numită "Palatul Alb". Partea de sud al aceleași zone, cunoscută sub denumirea de Aspanbar, era celebră pentru sălile de jocuri și bogățiile sale. Malul opus al râului Tigru, în partea de vest, era cunoscut în limba persană ca "Veh-Ardashir" ("Bunul Oraș al lui Ardashir"), Ardashir I (224-242) fiind fondatorul Imperiului Sasanid. În această zonă a orașului locuiau evreii bogați și tot aici
Ctesiphon () [Corola-website/Science/335349_a_336678]
-
o taxa ("jizya"). Când ofițerul Sa`d ibn Abi Waqqas a ajuns la Ctesiphon a constatat că familia sasanidă, nobilii și trupele persane au părăsit orașul, dar musulmanii au reușit totuși să captureze o parte din armată și să confiște bogățiile din trezoreria imperială. Mai mult, sala tronului din Taq Kasra a fost folosită temporar pe post de moschee. Orașul Ctesiphon a intrat într-un declin rapid, odată cu scăderea importanței sale economice și politice și cu întemeierea orașului Bagdad, capitala Califatului
Ctesiphon () [Corola-website/Science/335349_a_336678]
-
avut loc, iar casa rămâne neterminată. Unii marinari care treceau numeau casa "Nebunia lui Almayer". Acum, protagonistul continuă sa meargă în călătorii lungi, dar eventual se oprește să mai facă acest lucru și stă acasă cu visele sale disperate de bogății și splendoare. Soția sa îl urăște pentru aceasta. Într-o zi, Dain Maroola, un prinț malaez, vine la Almayer cu scopul unor afaceri și se îndrăgostește de fiica lui, Nina. Doamna Almayer organiza întîlniri secrete pentru Nina și Dain. Dain
Hanul lui Almayer () [Corola-website/Science/331626_a_332955]
-
Jos de Sud, dacă i s-ar fi permis să păstreze domeniile spaniole din Italia. În timp ce olandezii și germanii ar fi dorit să accepte, propunerea a fost respinsă deoarece împăratul habsburgic dorea să obțină Milano și pentru că Marlborough tânjea după bogăția și gloria pe care i le-ar fi oferit războiul, astfel a convins Londra să respingă propunerea franceză. Contraofensiva franceză din 1708, a purtat la o nouă invazie a Flandrei și i-a permis lui Ludovic să recucerească Gand. În
John Churchill, I Duce de Marlborough () [Corola-website/Science/331734_a_333063]
-
a împlinit și că a venit sfârșitul stăpânirii feniciene, el a trimis un sol la Iphiclos, cu o propunere de înțelegere care să-i permită părăsirea insulei. Grecul s-a învoit, cu condiția ca fenicienii să predea cetatea cu toate bogățiile ei. Phalanthos a socotit că a venit vremea să-și înșele la rândul său dușmanul printr-un vicleșug și a golit de măruntaie burțile unor victime, umplându-le cu aur și argint, pentru a le putea lua cu el. Când
Iphiclos din Rodos () [Corola-website/Science/331820_a_333149]
-
vâslele și pânzele de pe corăbiile pe care urmau să se îmbarce fenicienii, spunându-i lui Phalanthos că a jurat să îi pună la dispoziție corăbii și nimic mai mult. În cele din urmă, fenicienii au îngropat o mare parte din bogățiile lor și au însemnat locurile pentru a se întoarce într-o bună zi, dar i-au lăsat și lui Iphiclos destule dintre ele. Au plecat cu mâinile goale și nu au mai revenit niciodată în insulă. Conform versiunii atribuite lui
Iphiclos din Rodos () [Corola-website/Science/331820_a_333149]
-
într-o relatare târzie din epoca romană, Strabon arată că în Acrocorint (acropola Corintului) erau găzduite mai mult de o mie de sclave de templu ("ἱεροσοὐλος - hierodoulos"), prostituate ("ἑταίρας - hetairas"), văzute de cetățeni ca un fel de preotese, sursă de bogăție pentru oraș. De aici își are originea și proverbul care spune că „nu este dat oricui să meargă la Corint”, care pune accentul atât pe caracterul plăcut al unei astfel de călătorii, dar și a costurilor implicate. Atenaios menționează o
Prostituția în Grecia Antică () [Corola-website/Science/331828_a_333157]
-
treacă peste disensiunile tradiționale dintre ele. La sfârșitul secolului al XV-lea, Italia, divizată din punct de vedere politic, devenise victima rivalitățile dintre monarhiile vecine cu ea, a căror putere economică și militară era în creștere, și care râvneau la bogățiile peninsulei. În acel moment, doar cinci state italiene mai aveau o importanță majoră: Veneția, Milano, Florența, Statele Papale și Regatul Neapolelui. Aceste state mențineau un echilibru precar între ele, dar ambițiile exagerate ale conducătorilor acestora au dus la conflicte armate
Liga Sfântă (1495) () [Corola-website/Science/335608_a_336937]
-
timpul perioadei Gilded Age din America, atunci când romanul a fost publicat pentru prima dată, a fost ideea de a dobândi prosperitate printr-un comportament evlavios. Aceasta este portretizată în "Ben Hur" prin ridicarea din sărăcie a lui Iuda către o bogăție mare, prin provocările cu care se confruntă natura sa virtuoasă și prin răsplata materială și spirituală pe care o dobândește pentru eforturile sale. Povestea aventuroasă a lui Wallace este relatată din perspectiva lui Iuda Ben Hur. În unele ocazii, autorul
Ben Hur (roman) () [Corola-website/Science/335746_a_337075]
-
vaccin sau alimente, veți primi un email și îl veți putea converti într-o formă biologică”, prezice Venter. În Regatul Unit, un raport realizat de Royal Academy of Engineering a concluzionat că biologia sintetică „are o importanță extraordinară în ceea ce privește creșterea bogăției națiunii”, specialiștii de la Centre for Synthetic Biology and Innovation afirmând că această nouă ramură a științei ar putea duce la o nouă revoluție industrială. Printre reușitele cercetătorilor britanici se numără deja conceperea unei bacterii cu gene sintetice ce poate fi
Biologie sintetică () [Corola-website/Science/332573_a_333902]
-
Topolnița, Bistrița, Vedea, Jiul. Oltul are 9 afluenți pe partea dreaptă și 5 pe stânga, iar Dâmbovița și Argeșul - 24 de afluenți. Pe cursul Dunării sunt 18 ostroave și, alături, numeroase bălți cu denumirea lor. Sub raport economic sunt redate bogățiile minerale (ocnele de sare, minele de fier, aramă și sulf), dar și regiunile cu vii vestite. De asemenea sunt trecute hotarele țării, limitele județelor și a raialelor turcești. Harta solnicului Cantacuzino redă, pentru prima dată, cele mai multe așezări rurale - 526 de
Harta Țării Românești - Constantin Cantacuzino () [Corola-website/Science/332582_a_333911]
-
asupra otomanilor. Opera stolnicului Constantin Cantacuizino este prima hartă întocmită de un român și reprezintă un neprețuit tezaur de informații dela sfârșiul secolului al XVII-lea pentru geografie, istorie, hidrologie, demografie etc. Prin marea ei valoare documentară și istorică, prin bogăția informațiilor pe care le cuprinde, este cea mai complexă din câte s-au făcut până atunci asupra Tării Românești, întrecând prin varietatea elementelor ei chiar și multe din cele următoare. Putem spune că, împreună cu Harta Moldovei a principelui Dimitrie Cantemir
Harta Țării Românești - Constantin Cantacuzino () [Corola-website/Science/332582_a_333911]
-
prea luminatului domn Alexandru Dimitrie Ghica, mitropolit în scaun Prea Sfinția Sa chir Neofit, luând săvârșire cu sfințirea ei în anul de Mântuitorul nostru Iisus Hristos leat 1841”. Așezată în partea de răsărit a comunei, biserica impresionează prin grandoare și măreție. Arhitectura, bogăția picturii și sculptură catapeteasmei din lemn de tei, lucrată la muntele Athos și adusă aici în anul 1841 sunt elemente ce-i conferă eleganță și frumusețe bisericii. Catapeteasma este asemănătoare cu cea din Catedrala Episcopiei Buzăului. Valoarea artistică a catapeteasmei
Biserica Înălțarea Domnului din Grindu () [Corola-website/Science/332679_a_334008]
-
4" a avut parte de recenzii pozitive după lansare. Criticii au lăudat designul open world, grafică, coloana sonoră, precum și personajele, în special pe antagonistul Păgân Min. Au fost lăudate și noile adăugări pentru gameplay, precum lansatorul de frânghie, dar și bogăția conținutului. Cu toate acestea, unii critici nu au fost mulțumiți de poveste și au găsit jocul prea similar cu predecesorul său. Jocul a fost un succes comercial, vânzând peste 7 milioane de copii până la sfârșitul anului 2014, si a fost
Far Cry 4 () [Corola-website/Science/333527_a_334856]
-
a plăcerilor, întreaga Europă aflându-se de altfel în această situație. Pentru a caracteriza omul modern este suficientă o singură frază: "îi plăcea desfrâul și citea ziare". Clamence expune metodic viciile societății, numindu-i "saduchei" pe oameni care trăiesc în bogăție, dar nu dau bani la săraci și declarând că și el-însuși a fost odată un saducheu. Cu toate acestea, ideile sale pe această temă au fost diferite, deoarece "lăcomia, care în societatea noastră ține loc de ambiție" l-a făcut
Căderea (roman) () [Corola-website/Science/333641_a_334970]
-
și tămâie către Yemen și Arabia de Sud, nici de cei care plecau spre Indii, de unde aduceau țesături, podoabe, arme, sau de cei ce porneau spre nord-est, către Golful Persic. Arabia Felix a fost numită coasta de sud-vest, Yemenul, pentru bogăția solului și ierburile aromate, pădurile cu arbori de tămâie, smirnă, scorțișoară și palmieri. Autorii clasici le numesc "ceva divin și greu de descris" care nu lasă indiferenți "nici navigatorii, chiar dacă aceștia trec foarte departe de coastă."Era singura zonă în
Poezia arabă în epoca preislamică, Ğāhilīya (secolele VI-VII) () [Corola-website/Science/333738_a_335067]
-
care i-au urmat. Sunt celebre descrierile sale de cai și comparația lor cu diferite animale și păsări ( gazela, struțul, vulturul, vulpea, lupul ) sau elemente ale naturii ( stâncile, ploaia, muntele ), descrierea fulgerului, deșertului. Mulțimea comparațiilor oferă poeziei sale o nesfârșită bogăție de imagini care se succed cu mult dinamism.” „În periada modernă, "diwan"-ul lui Imru’al-Qays s-a bucurat de o atenție deosebită din partea cercetătorilor occidentali și orientali. În 1837, bazându-se pe manuscrisul culegerii întocmite de Al-Asma’i, de
Poezia arabă în epoca preislamică, Ğāhilīya (secolele VI-VII) () [Corola-website/Science/333738_a_335067]
-
câteva ediții în Orient, detașându-se cea a lui Al-Sandubi ( Cairo, 1930) și cea apărută la Beirut în 1958.” „"Mu’allaqa" lui Imrū’u-l Qays e considerată deschizătoarea patrimoniului literar preislamic, fiind emblematică pentru structura "qasīdei "monorimate și pentru bogăția limbii literare și comparațiilor. Portretul poetului transpare ca al unui degustător de frumos, darnic, elocvent, străbătând cu îndrăzneală deșertul. Cu toate că nu e sapiențială, ci mai degrabă descriptivă, "mu’allaqa "lui Imrū’u-l Qays deschide această antologie nu numai pentru
Poezia arabă în epoca preislamică, Ğāhilīya (secolele VI-VII) () [Corola-website/Science/333738_a_335067]
-
tot și l-au închis în temniță cu tălharii. Și-l scotè în toate dzileli de-l bătè la talpe, păn’ i s-au zgârcit vinele ș-au rămas olog păn’ la moartea lui. Și la moartea lui, din cè bogăție multă n-avè cu ce-l griji”. Scriitorul a conferit unor personaje din scrierile sale trăsături ale unor persoane reale. Astfel, Profira Sadoveanu, fiica scriitorului, afirma într-un „Cuvînt înainte” scris în 7 noiembrie 1972 la București pentru o ediție a
Zodia Cancerului sau vremea Ducăi-Vodă () [Corola-website/Science/333843_a_335172]
-
Călătoria prin Moldova îi prilejuiește abatelui Paul de Marenne ocazia să facă unele observații și comentarii legate de țara pe care o tranzitează. Drumețul remarcă simplitatea și frumusețea locurilor, afirmând că "„Dumnezeu a pus aici un paradis”". În contrast cu frumusețea și bogăția locurilor, Moldova pare însă "„un paradis devastat”" (după cum se exprimă beizade Alecu Ruset), ea aflându-se la intersecția unor mari imperii, în locul unde se războiesc "„împărații lui Belzebut și împărații Mielului”". Țara pare pustiită și tristă: nu are drumuri pietruite
Zodia Cancerului sau vremea Ducăi-Vodă () [Corola-website/Science/333843_a_335172]
-
influența lui Biron asupra ei a fost extrem de importantă. Odată cu urcarea pe tronul Rusiei a Annei, Biron, care se căsătorise în 1723 cu Benigna Gottlieb von Trotha gt Treyden (1703-1782) a venit la Moscova și a primit numeroase onoruri și bogății. La încoronarea Annei (19 mai 1730), el a devenit Mare Șambelan, prilej cu care se spune că ar fi adoptat însemnele casei ducal franceze de Biron și a primit o moșie la Wenden de 50.000 de coroane pe an
Ernst Johann von Biron () [Corola-website/Science/333090_a_334419]
-
Siberia este estimat la de la 20.000 la 40.000. Cu toate acestea, ca administrator, el a arătat o capacitate considerabilă și a menținut ordinea în Imperiu. În ultimii ani ai domniei Annei, Biron a crescut enorm în putere și bogăție. Deși în primii săi ani la putere se afișa umil, spre sfârșitul domniei Annei el a devenit din ce în ce mai arogant. Acest comportament și execuția înspăimântătoare a fostului său protejat, ministrul de cabinet Artemy Volynsky, l-a făcut nepopular în rândul rușilor
Ernst Johann von Biron () [Corola-website/Science/333090_a_334419]