11,264 matches
-
păgânilor. Alemanii și ceilalți germanici din Europa Centrală au adoptat creștinismul între secolele VII-VIII, în urma eforturilor Sfântului Bonifaciu și a cuceririlor lui Carol cel Mare, împăratul francilor. Creștinarea anglo-saxonilor a început în anul 597, odată cu venirea Sfântului Augustin în Anglia. Creștinismul a fost acceptat de regii și nobilii anglo-saxoni, apoi de populația ce s-a supus conduceri. Mulți preoți și călugări creștini au venit din Roma și au construit multe biserici și mănăstiri. În anul 686, Iutish, conducătorul ultimului regat anglo-saxon
Creștinarea popoarelor germanice () [Corola-website/Science/330420_a_331749]
-
apoi de populația ce s-a supus conduceri. Mulți preoți și călugări creștini au venit din Roma și au construit multe biserici și mănăstiri. În anul 686, Iutish, conducătorul ultimului regat anglo-saxon păgân, a fost ucis într-o luptă. Astfel, creștinismul a devenit religia oficială a Angliei. Popoarele scandinave au fost ultimele popoare germanice rămase încă neconvertite la creștinism. Numeroși misionari germani au sosit de-a lungul timpului în Europa de Nord pentru a îi converti pe scandinavi. Cu toate acestea, deoarece scandinavii
Creștinarea popoarelor germanice () [Corola-website/Science/330420_a_331749]
-
au construit multe biserici și mănăstiri. În anul 686, Iutish, conducătorul ultimului regat anglo-saxon păgân, a fost ucis într-o luptă. Astfel, creștinismul a devenit religia oficială a Angliei. Popoarele scandinave au fost ultimele popoare germanice rămase încă neconvertite la creștinism. Numeroși misionari germani au sosit de-a lungul timpului în Europa de Nord pentru a îi converti pe scandinavi. Cu toate acestea, deoarece scandinavii nu au acceptat de bună voie creștinismul, acesta a fost impus cu forța. În cele din urmă, abia
Creștinarea popoarelor germanice () [Corola-website/Science/330420_a_331749]
-
Popoarele scandinave au fost ultimele popoare germanice rămase încă neconvertite la creștinism. Numeroși misionari germani au sosit de-a lungul timpului în Europa de Nord pentru a îi converti pe scandinavi. Cu toate acestea, deoarece scandinavii nu au acceptat de bună voie creștinismul, acesta a fost impus cu forța. În cele din urmă, abia între secolele XI-XII popoarele scandinave au devenit în totalitate creștine.
Creștinarea popoarelor germanice () [Corola-website/Science/330420_a_331749]
-
prima bătălie majoră pierdută de forțele Umayyad în campanie lor militară din Europa Occidentală, pierzându-și viața mii de soldați umayyazi. Victoria eroică a fost sărbătorită cu daruri de la Papa, care l-a declarat pe ducele aquitanian un campion al creștinismului, consolidându-și independența. În scopul de a contribui la securizarea frontierelor sale cu umayyazii, și-a căsătorit fiica, Lampegia, cu berberul musulman rebel Uthman ibn Naissa, numit "Munuza" de franci, guvernatorul adjunct a ceea ce avea să devină mai târziu Catalonia
Odo cel Mare () [Corola-website/Science/329043_a_330372]
-
Era fiica lui Abu Sufyan și a lui Umm Adullah, Hint. Ramla este știută cu numele de Umm Habiba. Ea și soțul său,Ubeydullah b Jahsh, care și el era musulman emigrează în Etiopia,dar acolo soțul său, trece la creștinism. Din această cauză ea divorțează de el. Muhammad se căsătorește cu ea și o ia sub protecția sa. Această căsătorie face ca dușmănia dintre tribul Qurayș Amawiyya să mai scadă. Umm Habiba era o femeie evlavioasă, relatând multe hadithuri pe
Soțiile profetului Muhammad () [Corola-website/Science/329066_a_330395]
-
închise. Doctrinele yazidite se află în conflict cu cele islamice pentru că în timp ce aceștia consideră că cele șapte ființe divine îi protejează, credința islamică consideră că ființele divine sunt diavoli. "Melek Taws", liderul celor șapte îngeri, este identificat în islam și creștinism cu Satana ("Shaitan"). De altfel, yazidiții consideră că relele vin din spiritul și inima cu care au fost înzestrați oamenii și nu de la diavol. Un alt aspect important, referitor la diavol este faptul că ei nu au voie să îl
Yazidiți () [Corola-website/Science/329063_a_330392]
-
colonii au început o revoluție contra controlului Mării Britanii. La începutul secolului XVII, grupurile numeroase de puritani britanici oprimați de Biserică Statului și de guvern vedeau America de Nord că pe un Tărâm al Fagaduintei.Dorinta acestora de a trăi în conformitate cu principile creștinismului puritan conturează identitatea Americii, si mai tarziu, a Statelor Unite. John Rolfe a sosit în Jamestown, împreună cu alți 150 de coloniști în 1610, ca parte a unei expediții organizate de Compania Virginia. El a început să experimenteze creșterea tutunului cu semințe
Istoria colonială a Statelor Unite ale Americii () [Corola-website/Science/329122_a_330451]
-
dublandu-se în anul următor.In 1614, Rolfe s-a căsătorit cu fiica unui șef de trib local, nativ american, Matoaka ( bine cunoscută prin porecla ei din copilărie, Pocahontas), care a fost luată prizonier de către coloniștii englezi și convertita la creștinism. Cuplul a plecat în Anglia cu fiul lor în 1616, dar șapte luni mai tarziu, Pocahontas a murit. Rolfe a revenit în Virginia, s-a recăsătorit și a servit un rol important în viața economică și politică a coloniei până la
Istoria colonială a Statelor Unite ale Americii () [Corola-website/Science/329122_a_330451]
-
se opunea puterii absolute a monarhului. Sarmatismul sublinia priceperea militară, mergând înapoi în vremurile când șleahta (Szlachta) a apărut pentru prima dată din clasa cavalerilor; și valorile sale religioase, ambele asociate cu misiunea istorică a poporului polonez ca bastion al creștinismului. Nobilii sarmați s-au simțit superiori chiar și față de nobilimea altor națiuni pe care le-au considerat supuse și aproape înrobite de conducătorii lor (potrivit Constituției Poloniei, regele nu era altceva decât un "egal între egali"). Cu timpul însă, idealurile
Barocul în Polonia () [Corola-website/Science/329183_a_330512]
-
islamice șiite, elemente de panteism, dar și credințe specifice anumitor zone rurale anatoliene. Pe lângă credințele și practicile specifice ordinelor șūfī, se regăsesc o serie de elemente preislamice introduse de populațiile turcice influențate de diverse sisteme religioase precum șamanismul, maniheismul, budhhismul, creștinismul. În zona Balcanilor, doctrina ordinului prezintă concepții nestoriene și neoplatoniste. Unele grupuri Bektași promovau o formă foarte asemănătoare șiismului duodeciman, în special, începând cu secolul XVI, când se impune, în est, dinastia safavidă. Astfel Bektașī-i sunt adepți ai teoriei imamatului
Ordinul Bektași () [Corola-website/Science/329186_a_330515]
-
Lateranul își va pierde strălucirea inițială. Papa Sixtus al V-lea a eliminat palatul original cât și bazilica ordonând înlocuirea lor. Reconstruirea Palatului și a Bazilicii au devenit două lucruri separate. Astazi, palatul Lateran este locașul muzeului pontifical și al creștinismului antic. Obeliscul din fața palatului este din granit roșu fiind cel mai mare din lume. A fost ridicat de Thutmose al III-lea în Karnak. A fost mutat de Constantin al II-lea în anul 357 și ridicat din nou în
Bazilica Sfântul Ioan din Lateran () [Corola-website/Science/329192_a_330521]
-
secolului 19, după cum consideră Clayer. Acest fapt a avut drept consecință reducerea influenței comunității islamice strans legată de islamul de factură sunna. Mai ales după 1990 se vorbește despre islamul de tip Bektashiyya ca despre un “pod între islam și creștinism” sau o “religie albaneză”. De asemenea, în timpul lui Baba Reshat Bardhi, liderul comunității Bektashiyya după 1990 exista tendința de a promova Bektashiyya ca o versiune de islam “non-fundamentalistă” și “non-politică”, ceea ce era considerat drept opusul islamului sunnit despre care se
Islamul în Albania () [Corola-website/Science/329360_a_330689]
-
asemenea, exista o tendință de a face din Bektashism o “gândire progresistă”, “un simbol de serviciu spiritual cu un suflet nobil, întors către popor, pentru liniște spirituală, pace între oameni, fraternitate și bunătate”, “o cale de legătură între islam și creștinism, un produs național sau pur și simplu un canal al albanismului” Din dorința de a promova Bektashiyya ca un “fenomen mondial” cu centrul în Albania, comunitatea din această țară a stabilit legături cu Institutul Ḥăjī Baktăš Walī al Universității din
Islamul în Albania () [Corola-website/Science/329360_a_330689]
-
carte dedicată lui Frashëri s-au scris următoarele: “Naim Frashëri, ca un apostol al Bektashiyya a căutat ceea ce se numește a treia cale; aceasta înseamnă o credință care ar uni cele două mari credințe ale albanezilor și ar putea accepta creștinismul și islamul, astfel încât, ca o ideologie sincronizată, întărește albanismul”.
Islamul în Albania () [Corola-website/Science/329360_a_330689]
-
români în anul 64, aceștia asimilând zeul Hadad-Ramman cu propriul zeu al furtunilor și ploilor, Jupiter căruia i-au închinat templul. Românii au făcut totuși unele modificări, lucrările fiind coordonate de arhitectul Apolodor, originar chiar din acele locuri. După adoptarea creștinismului de către români, templul este transformat în bazilica în secolul IV, în timpul împăratului Teodosiu I. În secolul VI bazilica îi este închinata Sfanțului Ioan Botezătorul datorită presupunerii că aici s-ar afla capul acestuia. Bazilica avea o importanță deosebită, aici aflându
Marea Moschee din Damasc () [Corola-website/Science/329368_a_330697]
-
Marion Zimmer Bradley, în care se povestește legenda regelui Arthur din perspectiva personajelor feminine. Cartea urmărește viața Morgainei (cunoscută ca Morgan le Fay în alte opere), o preoteasă care luptă să salveze cultura matriarhală celtică într-o țară în care creștinismul patriarhal amenință să distrugă stilul de viață pagân. Narațiunea se concentrează asupra vieților lui Gwenhwyfar, Viviane, Morgause, Igraine și a altor femei marginalizate în diferitele versiuni ale legendei arturiene, în timp ce regele Arthur și Cavalerii Mesei Rotunde sunt doar personaje secundare
Negurile (roman) () [Corola-website/Science/328541_a_329870]
-
Auel a declarat: "Mi-a plăcut atât de mult această carte, încât i-am cumpărat-o unui prieten și am povestit multor oameni despre ea." "Enciclopedia Science Fiction-ului" numește cartea "o revizuire convingătoare a ciclului arturian" și consideră că victoria creștinismului asupra "păgânismului sămnătos dar muribund" din Avalon "deschide calea pentru secole de represalii împtriva femeilor și a principiilor vitale pe care le susțin acestea". În 1984, cartea a câștigat premiul Locus la secțiunea "Cel mai bun roman fantasy" și a
Negurile (roman) () [Corola-website/Science/328541_a_329870]
-
să găsească răspuns la întrebările care iau naștere la întâlnirea dintre cele două curente religioase. Revenită la Roma, decide să se retragă pe insula Avalon, alături de văduva lui Crispus, Elena și fiica acesteia. Acțiunea se petrece în perioada în care creștinismul a trecut de la stadiul de religie interzisă la cel de religie oficială. O serie de personaje din roman au corespondent în realitatea istorică, printre ele numărându-se personaul principal, Elena, soțul ei Constantius Chlorus, fiul lor Constantin și fiul nelegitim
Preoteasa din Avalon () [Corola-website/Science/328592_a_329921]
-
scheletul calului său) și răzbunarea Olgăi, soția lui Igor, împotriva drevlianilor, care îi uciseseră soțul. Foarte interesantă este relatarea misiunii fraților Chiril și Metodiu în rândurilie slavilor răsăriteni. Nestor descrie pe scurt metodele prin care Vladimir cel Mare a impus creștinismul și a înlăturat venerarea vechilor zei ai slavilor. Cronica lui Nestor a fost revăzută și completată în anul 1116 de către egumenul Silvestru, care și-a pus semnătura la sfârșitul lucrării. Dat fiind faptul că Vladimir Monomahul era patronul satului Vidubici
Cronica vremurilor trecute () [Corola-website/Science/328594_a_329923]
-
de preot în mijlocul bisericii. A studiat divinitatea la Universitatea Halle, și acolo a întâlnit câțiva colegi care l-au invitat la o întâlnire de rugăciune Creștină. Din acel moment a început să citească biblia cu regularitate și să discute despre Creștinism cu alte persoane care veneau la întâlnirea de rugăciune. După ce a văzut un barbat rugându-se la Dumnezeu pe genunchi, și-a dat seama de nevoia să de a fii salvat. Imediat ce a ajuns acasă, s-a îndreptat spre pat
George Müller () [Corola-website/Science/328628_a_329957]
-
899 și 955, ungurii au lansat o serie de invazii în Europa Apuseană și între 917 și 971 în Imperiul Bizantin. Până în cele din urmă, maghiarii au adoptat un stil de viață sedentar, au fondat un regat și au adoptat creștinismul în jurul anului 1000. Autorii bizantini au fost primii care au înregistrat evenimente legate de prezența ungurilor în Europa, care a culminat cu „descălecatul” . Cea mai veche însemnare legată de unguri apare în „Tactica” împăratului Leon al VI-lea (904), care
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
miracol, el le considera drept produsul folosirii surselor evreiești referitoare la Mesia de către biserica primară, pentru a reda ideea că Isus era într-adevăr Mesia. Cu timpul, cartea a deschis o nouă epocă în analiza textologică și istorică a dezvoltării creștinismului. Albert Schweitzer scria în "Căutarea lui Isus cel istoric" (1906; traducere engleză 1910) că argumentele lui Strauss „au scris certificatele de deces pentru o întreagă serie de explicații care, la prima vedere, au cu toate aparența de a fi vii
David Strauss () [Corola-website/Science/328670_a_329999]
-
a căror acțiune acoperă câteva secole, ea povestește cum a fost creată mistica insulă a Avalonului, istoria acesteia, viața în Britania aflată sub ocupație romană și modul în care au căzut în uitare vechile sale tradiții din cauza unei noi religii, creștinismul. Toate poveștile sunt narate de femei care au deținut puterea în timpul vieții, cum ar fi Eilan, Înaltă Preoteasă a Sanctuarului, Elena, mama împăratului roman Constantin și Morgaine, Mare Preoteasă a Avalonului (rămasă în legendă ca vrăjitoarea Morgan le Fay). Seria
Seria Avalon () [Corola-website/Science/328771_a_330100]
-
creării seriei, "Negurile" (1983), prezintă Britania în perioada ocupației romane. Personajul principal este Morgaine, sora vitregă a Regelui Arthur și preoteasă a Avalonului. Dorința de a păstra religia păgână matriarhală a poporului său o determină să înceapă un conflict cu creștinismul, care se află în plină ascensiune în Britania, precum și cu fratele ei. Pe lângă povestea Morgainei, romanul prezintă și alte femei din acea perioadă, printre care se numără Igraine (mama lui Arthur), Viviane (Marea Preoteasă a Avalonului) și Gwenhwyfar (soția lui
Seria Avalon () [Corola-website/Science/328771_a_330100]