11,935 matches
-
a descoperit cel mai vechi document istoric scris în albaneză, "Formula e pagëzimit" (1462). În 1916, a fundat jurnalul academic bucureștean "Revista Istorică", un echivalent românesc al "Historische Zeitschrift" și al "The English Historical Review". Implicarea lui Nicolae Iorga în dispute politice și cauza iredentistă au devenit caracteristice în viața sa în timpul Primului Război Mondial. În 1915, în timp ce România era încă neutră, a trecut de tabăra predominant naționalistă, francofilă și pro-Antanta, cerând purtarea unui război împotriva Puterilor Centrale pentru a recupera Transilvania, Bucovina
Nicolae Iorga () [Corola-website/Science/296583_a_297912]
-
a obținut sprijin în demersul de a scăpa de profesori germanofili de la Universitate, demers care a reaprins conflictul dintre el și Alexandru Tzigara-Samurcaș, care a făcut parte din administrația numită de germani după ocuparea Bucureștiului. Cei doi cărturari au continuat disputa la tribunal și, până la moartea lui Iorga, a prezentat exclusivități din istoria politică recentă. Deși nu era în cele mai bune relații cu poetul germanofil încarcerat Tudor Arghezi, Iorga a venit în ajutorul său pe lângă Ferdinand. După alegerile din 1919
Nicolae Iorga () [Corola-website/Science/296583_a_297912]
-
stabilitatea partidului. Iorga devine progresiv mai puțin antisemit, proces la sfârșitul căruia Cuza a părăsit democrat-naționaliștii pentru a stabili Liga Apărării Național-Creștine (1923). Sugestiile lui Iorga privind venirile din Transilvania și Basarabia au devenit un clișeu și au dus la dispute cu fostul prieten Octavian Goga, care s-a alăturat partidului lui Averescu. Activitatea sa publicistică a continuat în acel an într-un ritm alert, prezidând pentru prima dată Școala Românească din Fontenay-aux-Roses; a publicat "Histoire des roumains et de leur
Nicolae Iorga () [Corola-website/Science/296583_a_297912]
-
PND-ul a fuzionat cu PNR, lucru acceptat de Iorga, căruia i s-a propus să devină președintele uniunii. Liderul în exercițiu al PNR Iuliu Maniu a reușit să țină de scaun cu succes, și cele două partide au avut dispute în ceea ce privește această problemă. În 1927 a fost pentru un timp lider al mișcării pan-europene, creată internațional de Graf Coudenhove-Kalergi. Ca doctor "honoris causa" al Universității din Genova, și-a deschis cursurile de la Universitatea din Paris cu lectură publică despre
Nicolae Iorga () [Corola-website/Science/296583_a_297912]
-
scurt timp, sprijinul lui Iorga pentru monarhul controversat a dus la ruperea coaliției cu PNR și PȚ. Uniunea lor agrară, Partidul Național-Țărănesc (PNȚ), s-a distanțat de politicile lui Carol, deși Iorga avea ca prioritate monarhismul „Carlist”. Momentul a agravat disputele fondatorului PND cu Iuliu Maniu, dar Iorga îl avea de partea sa chiar pe fratele lui Maniu, avocatul Cassiu Maniu, care refuza politica regionalistă a PNR-ului. Odată reconfirmat pe tron, Carol a făcut experimente tehnocratice, împrumutând profesioniști din mai
Nicolae Iorga () [Corola-website/Science/296583_a_297912]
-
găzduit de Palatul Crețulescu. Conflictele politice s-au reflectat în viața sa academică: s-a opus puternic unei noi generații de istorici, care îi includea pe Giurescu cel tânăr, P. P. Panaitescu și Gheorghe Brătianu. La mijloc a fost o dispută științifică: toți cei trei istorici, care colaborau la noua "Revista Istorică Română", au găsit studiile lui Iorga drept speculații, politizare sau material didactic inutil. Discrepanța politică a fost evidențiată de suportul mai radical pe care îl manifestau pentru Regele Carol
Nicolae Iorga () [Corola-website/Science/296583_a_297912]
-
întreaga lume a serilor Harry Potter, a dus la apariția a unui număr de produse pe plan local, continuări neautorizate și a altor lucrări derivate, ceea ce a adus eforturile de a le interzice sau de a le reține. O altă dispută o reprezintă acordurile obținute de Rowling și editurile ei de a interzice citirea cărților înainte de data oficială de lansare. Acest lucru a stârnit dezbateri pentru „dreptul de a citi”.
J. K. Rowling () [Corola-website/Science/296819_a_298148]
-
și prudența lui Metis. A fost zeița tutelară a cetății Atena. Zeiță războinică, Atena a jucat un rol important în lupta împotriva giganților. Ea participă, de asemenea, la războiul troian alături de greci, pe care-i susține, împotriva troienilor. Este cunoscută disputa dintre Atena și Poseidon cu prilejul împărțirii diverselor regiuni ale Greciei. Cu această ocazie, consiliul zeilor a făgăduit să dea Attica aceluia din cei doi care-i va dărui bunul cel mai de preț. Poseidon i-a dăruit calul, iar
Atena (mitologie) () [Corola-website/Science/296862_a_298191]
-
de către Zeus și ținut în coapsă să pînă a crescut destul.Hera a dat nebunia lui Dionis și celor care l-au crescut. Pallas-Atena,Hera și Afrodita se contraziceau. Fiecare se autoproclama ca fiind "cea mai frumoasă". Pentru a rezolva disputa, Hermes l-a rugat pe Paris să-i dea un măr celei despre care crede că este mai frumoasă. Paris i-a dat mărul Afroditei, care, drept răsplată, i-a dat de soție pe Elenă. Atena și Hera au făcut
Hera () [Corola-website/Science/296864_a_298193]
-
După numeroase influențe venite mai ales din partea mitropolitului sârb din Karlovitz, o parte a românilor transilvăneni au decis să abandoneze ascultarea canonică față de papa de la Roma și față de episcopiul român de la Blaj, primind pe preoții sârbi trimiși de la Karlovitz. În ciuda disputelor inițiale, cele două biserici au ajuns să conviețuiască în pace, până la desființarea Bisericii Române Unite de către regimul comunist (1948). În momentele istorice deosebite pentru istoria românilor, cele două biserici, ortodoxă și greco-catolică, au acționat în folosul intereselor națiunii. În perioada
Orăștie () [Corola-website/Science/296883_a_298212]
-
scriitor. Kafka vorbește tot mai des despre nevoia de singurătate și intimitate. Viziunea sa despre "turnul de fildeș" este următoarea: Creșterea copiilor îi repugnă, dar tot el este cel care amintește cuvintele lui Napoleon: « Este teribil să mori fără copii ». Disputa sa interioră se coagulează în jurul a două viziuni despre viață complet antagonice. Pe de o parte, scriitorul nu poate uita imperativul tradiției. Privită ca obiectiv suprem în iudaism, întemeierea familiei este, conform lui Kafka, « lucrul cel mai de seamă pe
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
pierde domnia și țara. Soluția de compromis a fost benefică românilor, care au scăpat de cucerire și de transformarea în pașalâc. Cauzele acestui compromis al otomanilor se află în vecinătatea Țărilor Române cu cele două mari puteri: Ungaria și Polonia. Disputa dintre puterile creștine și Poartă a asigurat statutul autonom al Țărilor Române. Din perspectiva maghiară, țările române se aflau între hotarele regatului, iar regele era obligat să recupereze ținuturile mărginașe ale egatului din mâna oricărui răzvrătit, să numească domnitori cărora
Statele medievale românești () [Corola-website/Science/296803_a_298132]
-
31 ianuarie 1418 și a fost înmormântat în ctitoria sa de la Cozia, într-un sarcofag de piatră, cioplit după model occidental. După moartea lui Mircea cel Bătrân, a izbucnit o criză internă în Țară Românească și o lungă și permanentă dispută între pretendenții la tron, succesorii domnitorului fiind dezavantajați de creșterea amenințării otomane și de lipsa sprijinului intern. Mulți pretendenți au alimentat insubordonarea boierilor față de domnitor, ce erau dispuși să schimbe domnitorii pentru menținerea și creșterea privilegiilor. Mulți optau pentru supunerea
Statele medievale românești () [Corola-website/Science/296803_a_298132]
-
sultan. Însă transformarea țării în Pașalâc ar fi însemnat pierderea privilegiilor și domeniilor feudale. Astfel, boierii erau nevoiți să se unească în jurul unui domnitor pentru a susține politică antiotomană. Astfel, a urmat la tron Mihail I, fiul lui Mircea. Apar dispute între Regatul Ungariei și Poartă Otomană pentru dominația politică în Țara Românească. Sigismund a condus o campanie în anii 1419-1420 în regiunea Severinului și în Serbia. După moartea lui Mihail I, s-a deschis un alt conflict între pretendenții la
Statele medievale românești () [Corola-website/Science/296803_a_298132]
-
încoronat ca împărat al Imperiului Romano-German și a organizat noi planuri de cruciadă. I-a readus la supunere pe despoții Serbiei și Bosniei, a sprijinit răscoalele bulgarilor și albanezilor din Balcani. După moartea lui Alexandru Aldea, a urmat o nouă dispută între Draculesti și Dănești. Vlad Dracul, un alt pretendent la tron, cavaler al ordinului Dragonului, a fost sprijinit să preia tronul în 1436 după o tentiativa eșuată , sprijinit de orașele săsești din Transilvania la porunca regelui. Însă presat de otomani
Statele medievale românești () [Corola-website/Science/296803_a_298132]
-
era în conformitate cu directivele otomane. Unii domnitori au optat însă pentru alianțe cu puterile creștine și s-au raliat frontului antiotoman. În Ungaria, după moartea regelui maghiar în Bătălia de la Mohacs, a izbucnit problema succesiuni pentru tron, astfel, au intrat în dispută doi pretendenți, Ioan I Zápolya, voievodul Transilvaniei și Ferdinand I al Sfântului Imperiu Roman, duce de Austria și ulterior împărat româno-german. A urmat un război civil în care s-au implicat și forțe externe. Ioan Zapolya a fost sprijinit de
Statele medievale românești () [Corola-website/Science/296803_a_298132]
-
în termeni de cultură și organizare politico-economică. Prin salbele de colonii înființate de metropolele grecești (spre exemplu: Milet, Megara, Corint etc.) modelul cultural elen s-a extins, teritorial, în întreaga Mare Mediterană și în Asia Mică. În secolul IV î.Hr., disputa dintre orașele state, referitoare la teritoriile lor, facilitează ocuparea peninsulei elene de către regele macedonean Filip al II-lea. Campania fiului său, Alexandru cel Mare, răspândește cultura elenă în cea mai mare parte a Asiei și a Africii nordice. La începutul
Istoria Europei () [Corola-website/Science/296901_a_298230]
-
Renașterea Națională Lituaniană a pus bazele națiunii moderne Lituaniene și unui stat lituanian independent. În timpul Primului Război Mondial, Consiliul Lituaniei ("Lietuvos Taryba") a proclamat independența Lituaniei și reînființarea statului lituanian la 16 februarie 1918. Politica externă a Lituaniei a fost dominată de dispute teritoriale cu Polonia și Germania. Regiunea Vilnius cu orașul Vilnius, capitala istorică a Lituaniei (și capitala proclamată prin Constituție), au fost ocupate de armata polonă în timpul Revoltei lui Żeligowski din octombrie 1920 și anexate doi ani mai târziu de Polonia
Lituania () [Corola-website/Science/296909_a_298238]
-
între diferitele puteri europene, în urma înfrângerii Franței și a proclamării Imperiului federal german (Al II-lea Reich), sub conducerea "cancelarului de fier", Otto von Bismarck, în 1871. Cauzele Primului Război Mondial constituie o problemă complicată din cauza multitudinii factorilor implicați, între care: naționalismul, disputele anterioare nerezolvate, precum lipsa surselor de materie primă și de piețe de desfacere pentru industria central-europeană, sistemul de alianțe, guvernarea fragmentara, întârzieri și neînțelegeri în comunicația diplomatică, cursa înarmărilor etc. Cauza principală a Primului Război Mondial a fost refuzul imperiilor de a
Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/296816_a_298145]
-
Hotzendorf care se opunea planurilor germane. Succesele minore ale germanilor în regiunea Lacurilor Mazuriene corespundeau eșecului trupelor austro-ungare în Galiția, orașul Przemysl predându-se rușilor. Forțele Puterilor Centrale sufereau din cauza dezacordului dintre Înaltul Comandament German și cel Austro-Ungar. În 1915, disputa se polarizase în jurul problemei perspectivei unei intervenții italiene. Falkenhayn dorea să evite extinderea fronturilor și trebuia că Austro-Ungaria să se resemneze cu ideea cederii Treton și Trieste către Italia. Conrad, șeful de stat major austriac, s-a opus și a
Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/296816_a_298145]
-
este independentă de ramurile executivă și legislativă, și cuprinde trei curți supreme: (Άρειος Πάγος), (Συμβούλιο της Επικρατείας) și (Ελεγκτικό Συνέδριο). Sistemul judiciar este format și din instanțe civile, care judecă cauze civile și penale, și din instanțe administrative, care judecă dispute între cetățeni și autoritățile administrative grecești. Politica externă a Greciei se efectuează prin , al cărui actual ministru este de la PASOK. Grecia a dezvoltat o politică regională al cărui obiectiv este promovarea păcii și stabilității în Balcani, în bazinul Mediteranei, și
Grecia () [Corola-website/Science/296848_a_298177]
-
a devenit o lingua franca vorbită pe scară largă în lumea mediteraneană și dincolo de aceasta în Antichitatea Clasică, și avea să devină ulterior limbă oficială în Imperiul Bizantin. În secolele al XIX-lea și al XX-lea, a existat o dispută majoră despre care ar trebui să fie limbă oficială a greciei arhaică, creată în secolul al XOX-lea și utilizată ca limbă literară, sau , forma evoluată natural din și vorbită în popor. Disputa a fost tranșată în 1976, când demotica
Grecia () [Corola-website/Science/296848_a_298177]
-
și al XX-lea, a existat o dispută majoră despre care ar trebui să fie limbă oficială a greciei arhaică, creată în secolul al XOX-lea și utilizată ca limbă literară, sau , forma evoluată natural din și vorbită în popor. Disputa a fost tranșată în 1976, când demotica a devenit unica variantă oficială a limbii grecești, iar Katharevousa a încetat să mai fie folosită. Astăzi, Grecia este relativ omogenă din punct de vedere lingvistică, o mare majoritate a populației autohtone folosind
Grecia () [Corola-website/Science/296848_a_298177]
-
fondatorul dinastiei Ayyubide din Egipt. Aleppo a căzut în mâinile mongolilor lui Hulegu în ianuarie 1260, iar Damascul în martie, dar apoi Hulegu a fost forțat să-și întrerupă atacul și să se întoarcă în China pentru a trata o dispută de succesiune. În 1516, Imperiul Otoman a invadat sultanatul Mameluc al Egiptului, cucerind Siria și încoporând-o în imperiul său. Sistemul otoman n-a fost împovărător pentru sirieni deoarece turcii au respectat araba ca limbă a Coranului și au acceptat rolul
Siria () [Corola-website/Science/298145_a_299474]
-
1969), Popper predă în calitate de profesor de logică și de metodologia științei la "School of Economics" din Londra, care devine un renumit centru internațional de cercetări în domeniul teoriei științelor. În anii șaizeci, împreună cu Hans Albert, a fost principalul combatant în disputa cu pozitivsmul reprezentat de "Școala din Frankfurt" (Frankfurter Schule). În 1965, a fost înnobilat (""Knight of the British Empire""), devenind ""Sir"". A primit titlul de ""doctor honoris causa"" de la mai multe universități din Marea Britanie, Statele Unite ale Americii și Noua Zeelandă. Popper
Karl Popper () [Corola-website/Science/298227_a_299556]