14,040 matches
-
și simțindu-se mereu frumoasă avea abia 29 de ani-Theophano nu voi de loc să se resemneze cu disgrația. Câteva luni mai târziu fugea din închisoare și se refugia în azilul Sfintei Sofia. Dar ministrul atotputernic, care conducea politica noii domnii, parakimomenul Vasile, zădărnicii încercarea îndrăzneață a seducătoarei suverane. Fără să respecte sfințenia locului, el puse să o scoată din Marea Biserică și hotărî să fie trimisă în Armenia, într-un exil mai îndepărtat. Tot ceea ce obținuse înainte de plecare fu să
Nicefor al II-lea Focas () [Corola-website/Science/311404_a_312733]
-
Stema principatului Moldovei este reprezentată, în mod tradițional, prin capul de bour, privit frontal, simbolizând puterea, cu soarele, simbolizând luminăția bunei domnii, plasat între coarnele bourului, cu un trandafir heraldic în stânga simbolizând credința, și în dreapta luna, în faza de crai-nou simbolizând renașterea. Fondul este cinabru (cum se spune roșu în heraldică) simbolozând vitejia. Această stemă constituie elementul de bază al sigiliului Moldovei
Stema Principatului Moldovei () [Corola-website/Science/312315_a_313644]
-
petale, iar globularul semilună rămânând sub aceeași formă. Pecețile lui Ștefan cel Mare cuprinzând stema Moldovei au o legendă modestă, inspirând demnitate: „"Печать Ио Стефана воевода Земли Молдавской..."” : „pecetea voievodului Ștefan al Țării Moldovei”. Pentru prima dată, la 1563, sub domnia lui Despot Vodă, scutul apare sub o coroană princiară deschisă. În decursul secolelor al XV-lea și al XVI-lea, stema Moldovei rămâne aproape neschimbată, cele mai semnificative modificări fiind cele ale formei scutului. Din secolul al XVII-lea, coroana
Stema Principatului Moldovei () [Corola-website/Science/312315_a_313644]
-
ale formei scutului. Din secolul al XVII-lea, coroana princiară, ca simbol al puterii suverane, va fi redată chiar deasupra coarnelor, asociată, de multe ori, cu celelalte două simboluri ale puterii: spada și buzduganul. Este de semnalat că, începând cu domnia lui Vasile Lupu, steaua care flanca, la stânga, botul bourului, se transformă în soare. În secolul al XVIII-lea, chiar dacă elementele heraldice vechi rămân în esență aceleași, stema devine tot mai încărcată cu ornamente exterioare, în special trofee cu arme variate
Stema Principatului Moldovei () [Corola-website/Science/312315_a_313644]
-
mai încărcată cu ornamente exterioare, în special trofee cu arme variate, sau este susținută de lei rampanți. La începutul secolului al XIX-lea, stema cu capul de bour va fi așezată pe un mantou de purpura căptușit cu hermină. Sub domniile lui Mihail Sturdza și ale lui Grigore Alexandru Ghica se constată tendința de modificare a aspectului animalului heraldic, bourul tradițional fiind înlocuit cu zimbrul iar scutul apărând încadrat între doi delfini afrontați.
Stema Principatului Moldovei () [Corola-website/Science/312315_a_313644]
-
de popoarele lângă care trăiesc. Marea majoritate a evreilor de origine europeană se împart în două rituri de cult: În urma presiunilor inchiziției spaniole, fondată în 1478 de monarhii catolici Ferdinand și Isabela (și care a fost abolită în 1834, în timpul domniei Isabelei a II-a), s-a decretat, în 1492, exilul evreilor din Spania. Ei s-au refugiat în Africa de Nord, în Imperiul Otoman (inclusiv Grecia, Bulgaria și Valahia), Italia, Olanda (de unde au trecut și în Insulele Britanice) și în America de Sud și
Evrei așkenazi () [Corola-website/Science/312333_a_313662]
-
amator de danț și muzica, de vorbe cu duh, ba încă și de mucalitlâcuri, el iubea mecanică, ceasornicăria și actele de reprezentație; el trăia încunjurat de tălmăcitori de vise, astrologi, șeici, poeți și femei, dănțuitori, de pitici și nebuni, lăsând domnia în mână femeilor saraiului" Murad al lll-lea urmând exemplul tatălui său Selim al II-lea de a nu lua parte la campaniile militare, ceea ce dovedește faptul că acesta nu era interesat de mărirea Imperiului Otoman, Murad al lll-lea rămânând în
Murad al III-lea () [Corola-website/Science/312316_a_313645]
-
la campaniile militare, ceea ce dovedește faptul că acesta nu era interesat de mărirea Imperiului Otoman, Murad al lll-lea rămânând în istoria Imperiului Otoman ca fiind al doilea sultan care nu s-a implicat în expediti militare. În ultimi ani de domnie Murad al lll-lea nu părăsea Palatul Topkapi, ducând o viață liniștită pentru un sultan.
Murad al III-lea () [Corola-website/Science/312316_a_313645]
-
efectuase abia primii pași, ideile de alegere și controlare a conducătorului, acordul benevol de a se supune puterii ( și nu unei persoane fizice, ci legii ) au căpătat o largă întrebuințare. Mult mai bine însă ele au au fost realizate în timpul domniei lui Pericle în sec V î.e.n. Această perioadă se considera secolul de aur al democrației ateniene. Pericle era în fruntea conducerii ateniene și era considerat un conducător popular (sau pentru popor ). Un om cu inteligență rar întîlnită, un orator foarte
Istoria democrației () [Corola-website/Science/312340_a_313669]
-
a conduce a devenit un model pentru următorii Hokage. Primul Hokage a fost urmat de fratele său mai mic, care a devenit . El a fost urmat de unul din studenții săi, care a devenit al Treilea Hokage. După o îndelungată domnie, al Treilea Hokage a abdicat în favoarea lui Minato Namikaze, care a luat numele de al Patrulea Hokage, dar și-a redobândit poziția după ce al Patrulea Hokage și-a dat viața pentru a salva satul de demonul vulpe cu noua cozi
Lista personajelor din Naruto () [Corola-website/Science/312363_a_313692]
-
Treilea Hokage este prezent la începutul seriei, fiind omorât de un fost student: Orochimaru, în timpul unei invazii în Konoha. Alt student de-al său, Tsunade, îl urmează la conducere , ca cel de-al Cincilea Hokage. , a avut cea mai îndelungată domnie. El este un lider pașnic, preferând discuțiile non-violente față de cele militariste ale sfătuitorilor. Pe parcursul seriei el este un izvor de înțelepciune pentru cei tineri și unul din puținele caractere care-l tratează pe Naruto Uzumaki că o persoană. În tinerețe
Lista personajelor din Naruto () [Corola-website/Science/312363_a_313692]
-
în legătură cu numele-Horus al faraonului: Sekhem- netjeru „Forță zeilor“, dar și cu numele-nebti Khai-bau „Manifestarea/ Apariția puterii“. În funcție de modalitatea de percepere a primului semn hieroglific al numelui (semnul monoconsonantic w / u), numele faraonului este transliterat fie Wegaf, fie Ugaf. Numele de domnie: Khui - tăui - Re „Cel care ocrotește ambele țări, un Re“. În conformitate cu Canonul Regal din Torino (col. VI, 5) și Lista de la Karnak (VII, 4) primul domnitor al dinastiei a XIII-a este un anumit Khui-taui-Re. Multă vreme identitatea acestui faraon
A XII-a dinastie egipteană () [Corola-website/Science/312424_a_313753]
-
dinastiei a XIII-a, iar primul faraon ar fi fost Sobekhotep I. O atare afirmație ar presupune o greșeală a Canonul Regal din Torino, în care scribul ar fi „omis“ sau ar lipsi din text elementul <Sekhem> din numele de domnie (Sekhem-Re-Khui-taui) al lui Sobekhotep I. În primul rând, în textul documentului în discuție nu există, la col. VI. 5, spațiu care să indice lipsa sau dispariția elementului Sekhem. Apoi, faptul ca nu-mele de domnie Khui-taui-Re trebuie asociat cu Wegaf ne
A XII-a dinastie egipteană () [Corola-website/Science/312424_a_313753]
-
text elementul <Sekhem> din numele de domnie (Sekhem-Re-Khui-taui) al lui Sobekhotep I. În primul rând, în textul documentului în discuție nu există, la col. VI. 5, spațiu care să indice lipsa sau dispariția elementului Sekhem. Apoi, faptul ca nu-mele de domnie Khui-taui-Re trebuie asociat cu Wegaf ne este dovedit de textul unei inscripții descoperite la Mirgissa, în Nubia. Singura problemă ridicată de Papirusl Regal din Torino ar fi lipsa unei liniuțe ( egală cu un an în scrierea hieroglifica) din porțiunea care
A XII-a dinastie egipteană () [Corola-website/Science/312424_a_313753]
-
Wegaf ne este dovedit de textul unei inscripții descoperite la Mirgissa, în Nubia. Singura problemă ridicată de Papirusl Regal din Torino ar fi lipsa unei liniuțe ( egală cu un an în scrierea hieroglifica) din porțiunea care stabilește numărul anilor de domnie ai lui Wegaf. Ceea ce s-a conservat până în zilele noastre ar indică numai 2 ani, 3 luni și 28 de zile; lipsa unui an este dovedită de textul unei stele a lui Wegaf de la Abydos(v. mai jos). Dinastia a
A XII-a dinastie egipteană () [Corola-website/Science/312424_a_313753]
-
fie Iti-Taui. În conformitate cu datele pe care le deținem, Wegaf n-a fost urmașul legitim al lui *Amememhat al IV-lea sau al reginei Neferu-Sobek , ci era un militar, așa cum rezultă din textul unui sigiliu, adică un uzurpator. Datele referitoare la domnia lui, cel puțin până în momentul de fa-ță, sunt reduse la număr. știm cu precizie că a menținut dominația egipteană până la a II-a cataractă a Nilului. Mărturie este o stela descoperită la Mirgissa și o statuie acefala de la Semna. Pe
A XII-a dinastie egipteană () [Corola-website/Science/312424_a_313753]
-
al unei stele aparținând faraonului și o statuie acefala a acestuia. La templul zeului Monthu din Medamud o arhitrava a fost restaurată de către Amenemhat al VII-lea în numele lui Wegaf, act prin care primul faraon menționat dorea să-și legitimeze domnia, el nefiind dintr-o familie regală. În cadrul aceluiași templu, un ușor purtând numele lui Wegaf a fost uzurpat de către Sobekhotep al III-lea. Cel mai semnificativ document al lui Wegaf este o stela cintrată descoperită la începutul secolului trecut de către
A XII-a dinastie egipteană () [Corola-website/Science/312424_a_313753]
-
Sened a fost un faraon al celei de-a doua dinastii care a domnit 20 de ani. Numele său de domnie era Sened care însemna „cel temut, cel respectat” dacă se ia în considerare varianta grafică . Forma grecizată a numelui său era Sethenes (Manethon, Fr.8), fiind o metateză grafică a variantei Senedi. După opinia mai multor specialiști intervalul cuprins între
Senedj () [Corola-website/Science/312427_a_313756]
-
cel temut, cel respectat” dacă se ia în considerare varianta grafică . Forma grecizată a numelui său era Sethenes (Manethon, Fr.8), fiind o metateză grafică a variantei Senedi. După opinia mai multor specialiști intervalul cuprins între sfârșitul dinastiei I (după domnia lui Qaa) și ultimul suveran al dinastiei a II-a (Khasekhemui) este unul destul de incert în istoria Egiptului antic, fiind caracterizat de domnii și succesiuni nesigure. Stadiul actual al cercetărilor, datorită unei documentații reduse, obligă în prezentul lexicon descrierea unor
Senedj () [Corola-website/Science/312427_a_313756]
-
metateză grafică a variantei Senedi. După opinia mai multor specialiști intervalul cuprins între sfârșitul dinastiei I (după domnia lui Qaa) și ultimul suveran al dinastiei a II-a (Khasekhemui) este unul destul de incert în istoria Egiptului antic, fiind caracterizat de domnii și succesiuni nesigure. Stadiul actual al cercetărilor, datorită unei documentații reduse, obligă în prezentul lexicon descrierea unor domnii plauzibile. Observația de față se referă, în special, la Epoca dinastică timpurie (dinastiile I-III). În cazul în care dorim să prezentăm
Senedj () [Corola-website/Science/312427_a_313756]
-
lui Qaa) și ultimul suveran al dinastiei a II-a (Khasekhemui) este unul destul de incert în istoria Egiptului antic, fiind caracterizat de domnii și succesiuni nesigure. Stadiul actual al cercetărilor, datorită unei documentații reduse, obligă în prezentul lexicon descrierea unor domnii plauzibile. Observația de față se referă, în special, la Epoca dinastică timpurie (dinastiile I-III). În cazul în care dorim să prezentăm cele câteva informații de care dispunem despre Sened, trebuie să avem în vedere cele afirmate la *Peribsen. Prin
Senedj () [Corola-website/Science/312427_a_313756]
-
că cea de-a doua dată, care menționează și primul jubileu șed al regelui, nu are nimic de-a face cu recensământul vitelor și ca atare cu sistemul bienal de numerotare a anilor. Spre deosebire de alti faraoni ai Regatului Vechi, evenimentele domniei lui Pepi I sunt cunoscute și prin intermediul biografiilor mai multor mari demnitari. Cea mai cunoscută aparține lui Uni, cel care va deveni guvernatorul Egiptului de Sus, având atribuții asemănătoare cu cele ale unui vizir. În conformitate cu textul autobiografiei sale, Uni a
Pepi I Meryre () [Corola-website/Science/312422_a_313751]
-
atribuții asemănătoare cu cele ale unui vizir. În conformitate cu textul autobiografiei sale, Uni a fost însărcinat să ancheteze o conspirație de harem în care era implicată o concubină a faraonului, Weret-hetes. Evenimentul a avut loc în anul al 42-lea al domniei lui Pepi I. Textul nu relatează consecințele investigației, ci îl laudă pe Uni, socotit confidentul lui Pepi I. Probabil că aceste uneltiri împotriva faraonului se datorau faptului că Pepi I s-a căsătorit cu fiicele unui înalt demnitar din regiunea
Pepi I Meryre () [Corola-website/Science/312422_a_313751]
-
dată pe Menes cu Aha, ulterior alți specialiști preferându-l pe Narmer. În ambele cazuri s-a încercat, fără nici un temei, asocierea termenilor men sau meni cu numele-nebti ale celor doi faraoni menționați. Interesant de remarcat este faptul că până la domniile lui Thuthmes al III-lea și Hatshepsut n-a existat în tradiția egipteană nici o referință sigură la Menes. Încă din anul 1966, egiptologul Ph. Derchain a atras atenția asupra faptului că meni nu reprezenta un nume, ci un cuvânt care
Menes () [Corola-website/Science/312426_a_313755]
-
al dinastiei a VI-a a Egiptului Antic. Pepi al II-lea a fost fiul lui *Pepi I și al reginei Ankhnes-merire a II-a. În literatura de specialitate de multe ori apare ca fiind suveranul cu cei mai mulți ani de domnie, adică 94 de ani. În Canonul Regal din Torino (col. IV. 5) suveranul ar fi domnit mai mult de 90 de ani, cifra unităților fiind efațată. După cum a specificat egiptologul H. Goedicke, este mai mult ca sigur că această cifră
Pepi al II-lea Neferkare () [Corola-website/Science/312423_a_313752]