12,639 matches
-
olandeză, polonă, portu gheză, maghiară, ivrit, nor ve giană, bulgară, slovenă, daneză, bască, rusă și greacă. Cărțile sale au fost premiate de Academia Română, Uniu nea Scrii torilor din România și din Republica Moldova, Ministerul Culturii, ASPRO, Asociația Scriitorilor din București, Asociația Editorilor din România. Au fost nominalizate în Franța pentru premiile Médicis, Le meilleur livre étranger, Prix Union Latine. Romanul Nostalgia a primit în 2005 Premiul literar „Giuseppe Acerbi“, Castel Goffredo, Italia. De asemenea, autorul a primit în 2011 Premiul Internațional pentru
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
ale derivelor din spate și ale grilajelor de radiatoare, ale aripilor și capotelor, aerografate în culori pastel și acrilice vii, păreau s-o fascineze. Buna ei dispoziție față de Renata mă surprindea. Am condus-o în sala de montaj, unde doi editori tineri lucrau la prima fază a montajului. Din câte se părea, Catherine era convinsă că, în contextul acela vizual, un fel de uniune erotică dintre mine și Renata era inevitabilă, și că, dacă ea însăși ar fi fost lăsată în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
Renata era inevitabilă, și că, dacă ea însăși ar fi fost lăsată în biroul acela să lucreze printre fotografii de profil și desene cu apărătoare de montat, și ea ar fi înnodat o legătură sexuală nu doar cu cei doi editori tineri, dar și cu Renata. Își petrecuse ziua în Londra. Afară, în mașină, încheieturile mâinilor ei erau claviaturi de parfumuri. Primul lucru care mă uimise la ea era o curățenie imaculată, ca și când ar fi stors individual fiecare centimetru pătrat al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
au amintit că nu demult au fost împrejmuiți de codri înțesați, ca un promontoriu impudic, de păduri pubiene. (...) Pe Iancu Jianu, pe Zdrelea, pe alți haiduci în haine arnăuțești, pe cari îi glorifică tîmpenia populară, i-au uitat toți, afară de editorul Herz și de romanțierul N.D. Popescu. În schimb, pe bulevarde și străzi de capitală, o mînă de oameni pradă copiii, oprește camioanele, vămuiește ideile”. O voință de profanare a valorilor colective „sacre” străbate aceste pagini deziluzionate, a căror violență e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Bibliografia constată „progresul” artei noi autohtone expuse la tîrgul de carte din Florența: „Despre tîrgul cărții din Florența și sala românească, Alberto Marco scrie «prezența de azi a României constituie un vădit progres față de participarea din 1922 atît prin numărul editorilor expozanți, cît și prin calitatea materialului expus». Găsește apoi că expoziția românească se prezintă sub o înfățișare individuală proprie. «Scoarțele basarabene complectînd podoaba sălii dau o imagine de drumul parcurs de ornamentația grafică română dela inspirația ei populară la starea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
și texte critice - afirmă că intenționează să traducă în franceză nuvela Sărmanul Dionis a lui Eminescu, că așteaptă să fie invitat pentru a proiecta aceleași filme de avangardă și că va reveni la scrierea în limba română abia atunci cînd editorii bucureșteni îi vor tipări volumele neapărute: Imagini și scriitori români, Caietele unui inactual, Probleme vesele, Ferestre spre Europa, Dialoguri, un studiu despre esteticianul Walter Pater (cel care i-a inspirat lui Fondane ideea „artei religioase” a amicului Brâncuși...) și volumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Giulio Bragaglia de grupul futuriștilor extremiști reprezentați prin Marinetti rezidă în pozitivul activității sale luminoase și a futuriștilor disidenți și moderați cari au contribuit enorm la desvoltarea modernă a artei italiene”. Activitatea sa impresionantă de regizor, pictor, sculptor, scenograf, cineast, editor, conferențiar, decorator, fotograf de artă, publicist, animator ș.a.m.d. e listată meticulos. Ca și Beaudouin, Bragaglia este pentru eliminarea decorațiunii scenice „în sensul comun al noțiunii” și pentru înlocuirea cu alți „factori de sugestie”, numeroase tehnici fiind preluate din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
măsuri de protecție împotriva cenzurii, evocîndu-și entuziast activitatea dramatică din anii „puterii populare”. Pe coordonatele literare ale poststalinismului, istoria interbelică se repetă altfel: primul său „profet”, G. Ciprian, îl readuce în atenție pe Urmuz (vezi mai sus), iar primul său editor, Sașa Pană, îl repune în circulație. Mai întîi în 1969, prin intermediul Antologiei literaturii române de avangardă, Cuvînt introductiv de Matei Călinescu, Editura pentru Literatură, București, 1969, apoi prin reeditarea - adăugită - a Paginilor bizare (Editura Minerva, București, 1970). Avangardismul poetic românesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
cunoscut. Cum am ajuns aici. Capitolul 2 Trebuie să răspunzi la o singură întrebare. La absolvirea facultății de jurnalism, trebuie să-ți imaginezi că ești reporter. Să-ți închipui că lucrezi la un mare cotidian și că, în Ajunul Crăciunului, editorul te trimite să investighezi un deces. Poliția și ambulanța au ajuns deja la fața locului. Pe coridorul sordid al blocului de la periferie se înghesuie vecinii, în halat și papuci. În apartament e un cuplu de tineri, cu ochii în lacrimi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
bradul de Crăciun. Copilul lor s-a înecat cu un globuleț. Afli ce era de aflat, numele copilului, vârsta și așa mai departe, te întorci la redacție spre miezul nopții și-ți scrii materialul în ultimul moment. I-l arăți editorului, care îl respinge pentru că n-ai precizat ce culoare avea globulețul. Roșu, sau verde? N-ai văzut, și nici nu ți-a dat prin minte să întrebi. La tipografie țipă după prima pagină, iar opțiunile tale sunt: Să-i suni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
pe părinți în Ajunul Crăciunului, în toiul nopții. Facultatea mi-a apreciat etica cu nota 5. În loc de etică, am învățat să le spun oamenilor doar ceea ce vor să audă. Am învățat să scriu totul. Și am mai învățat și că editorii pot fi niște mari jigodii. De atunci încoace, m-am tot întrebat ce voia să însemne examenul ăla. Acum sunt reporter, la un mare cotidian, și nu mai trebuie să-mi imaginez nimic. Primul meu caz real cu un copil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
gândea la un serial în cinci parți despre sindromul morții infantile subite. Anual mor șapte sute de mii de sugari, fără nici o cauză aparentă. La fiecare o mie de sugari, doi se culcă, pur și simplu, și nu se mai trezesc. Editorul meu, Duncan, numește fenomenul ăsta „moartea în leagăn“. În legătură cu Duncan, faptele ar fi următoarele: este ciuruit de cicatrice acneice, iar linia scalpului îi e castanie o dată la două săptămâni, când își boiește rădăcinile albe. Parola de la calculatorul lui e „parola
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
când am așezat-o pe cotor, când am lăsat-o să se deschidă singură, sperând că o să-mi arate până unde a îndoit cititorul legătura, filele s-au răsfirat la pagina 27. Și fac pe margine un semn cu creionul. Editorul meu închide un ochi și-și înclină capul spre mine. Ce fel de mâncare, zice, rămăsese pe farfuriile din chiuvetă? Spaghete, zic. Cu sos de la cutie. Dintr-ăla cu multe ciuperci și cu usturoi. Am trecut în revistă și gunoiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
închid. La facultatea de jurnalism te învață să începi cu faptul cel mai important. Piramida răsturnată, așa îi zice. Spui cine, ce, unde, când și de ce la începutul articolului. Apoi enumeri faptele mai mărunte în ordine descrescătoare. În felul ăsta, editorul poate să taie oricât din articol fără să se piardă ceva foarte important. Toate micile detalii, mirosul așternuturilor, mâncarea din farfurii, culoarea globulețului, chestiile de genul ăsta sunt întotdeauna date deoparte în tehnoredacție. Singurul tipar în ceea ce privește moartea în leagăn este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
cântec vechi despre animalele pe care le cuprinde somnul. E un cântec nostalgic și sentimental; îmi simt fața lividă și înfierbântată de hemoglobina oxigenată în timp ce citesc poezia cu voce tare sub lumina de neon, la o lățime de birou de editorul meu, care stă cu cravata desfăcută și cu gulerul descheiat, lăsat pe spate în scaun, cu ochii închiși. Gura îi este întredeschisă; și pe dinți, și pe cana de cafea sunt aceleași pete maronii. E bine că suntem singuri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
dacă este vorba despre o serie de decese fără cauză aparentă. — Cu cât mai repede, cu atât mai bine, zice. Îl întreb dacă are legătură cu faptul că una dintre victime este vecinul meu de deasupra, iar alte trei erau editorii mei. Și Danton zice: — Nu mai spuneți! Îl întreb dacă are legătură cu faptul că am trecut pe stradă pe lângă trei dintre victime chiar înainte de momentul morții. Și Danton zice: — Asta nu mai știam. Îl întreb dacă are legătură cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Internet, nu există încă nicio instituție care să-l certifice. Avem de-a face cu o hiper-democratizare a literaturii, adică o literatură care aparține tuturor și fiecare se poate bucura de ea. Pe Internet, nu există încă o comunicare între editori de renume pentru a asigura succesul unui text; reușita lui se bazează pe un fel de vot democratic. Web-literatura nu substituie literatura de specialitate, în sensul tradițional. Nu asistăm la o migrare a literaturii de specialitate pe net, ci cu
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
de darul pe care Ryan părea să-l aibă de a-i ghici chiar și cele mai mărunte gînduri. - Mergi la Brest? se mulțumi ea să-l Întrebe. Se ducea la Paris, unde a doua zi avea Întîlnire cu un editor. Ea dădu mașinal din cap și rămase iarăși tăcută, urmărind din ochi zborul unui cormoran care tocmai plonjase. Scurt fulger argintiu care contrasta cu albastrul mai Întunecat al curenților. - Am fost martor fără voia mea la discuția dumitale cam impulsivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
fără măcar să se uite la el. Lucas Îi luă dosarul din mînă ca să arunce o privire. - Ei, Morineau, ia spune... Asta nu pare să semene cu prima descriere pe care ne-ai făcut-o, amice! - Eu n-am nici o vină, editorul lui e cel care mi-a dat o biografie falsă! - Ia verifică unde se afla Ryan În nopțile În care au fost făcute crimele, În seara În care am fost atacat pe faleză și ce făcea cînd am fost blocați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
fi omorât din cale afară, își terminase studiile, norocul îi surâse iarăși: intră ca salariat la editura tatălui său, unde își făcu o situație, și, pe căi indirecte, își descoperi vocația de pictor. Tatăl lui Jonas, cel mai de seamă editor din Franța, socotea că, mai mult ca oricând, și tocmai pentru că se ajunsese la o criză a culturii, viitorul este al Cărții. "Istoria ne arată, spunea el, că oamenii, cu cât citesc mai puțin, cu atât cumpără mai multe cărți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
mai puțin, cu atât cumpără mai multe cărți." Drept care el nu citea decât arareori manuscrisele ce i se aduceau și nu se hotăra să le publice decât în funcție de personalitatea autorului sau de actualitatea subiectului (singurul subiect mereu actual fiind sexul, editorul sfârșise prin a se specializa), îngrijindu-se doar ca reclamele să fie cât mai extravagante și publicitatea gratuită. Îi oferi, deci, lui Jonas, o dată cu secția de lectură, mult timp liber, căruia acesta se strădui să-i afle o întrebuințare. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
Iowa City, Iowa, și Randall Pearson Cox III, fiul lui Lucille și al lui Randall Cox II din Palm Beach, Florida, urmează să se căsătorească azi, la biserica episcopală St. James din New York City. Domnișoara Truman, 27 de ani, este editor la Grant Books. A absolvit, summa cum laude, universitatea Princeton, cu o specializare în limba și literatura engleză. Mama ei este pictoriță, iar regretatul ei tată a fost poet în rezidență și profesor la universitatea din Iowa. Domnul Cox, 31
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
minute, îi spun (din punctul meu de vedere, cu insolență), luând un gât zdravăn de șampanie, înainte să pun mâna pe carnețel și pe pix. — Asta-i o nebunie, șuieră Bea, după ce Vivian a trecut razant pe lângă ea. Tu ești editor de cărți, Claire, nu liderul lumii libere. Ce poate să fie așa de urgent încât tipa să trebuiască să dea buzna peste tine în ziua nunții? E o nebunie! De ce-ți face chestia asta? De ce face Vivian tot ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
-mi evaluez toate opțiunile. În fond, era vorba de Jackson Mayville. Omul care editase unele dintre cele mai importante voci literare ale secolului, omul care nu putea fi comparat cu nimeni altcineva. Am știut din copilărie că vreau să devin editor de carte. Deja din liceu studiam cu mare atenție paginile cu mulțumiri din romanele care-mi plăceau, visând cu ochii deschiși că, într-o zi, un talent sclipitor avea să vadă în mine persoana care „a făcut ca romanul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
supărată numai din cauza pierderii emoționale sau de faptul că n-aveam să-l mai văd pe Jackson în fiecare zi. Aveam și o serie de temeri practice. Jackson se zbătuse pentru mine de nenumărate ori - se asigurase că Gordon Haas, editorul general, acorda atenție unora dintre propunerile pe care le puneam eu pe masă, se luptase ca să fiu promovată, se luase la harță cu cei de la Resurse Umane pentru câteva creșteri de salariu de care aveam foarte mare nevoie. Ce avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]