13,637 matches
-
și ea bine susținută chiar și de unii foști tineri amici pe care i-am primit cu căldură în interioarele mele, fizice și ideatice, încă o dată „regimul” și grosolanii săi diversioniști au avut o „muncă ușoară” cu noi, artiștii, literații, „elita națiunii”. (În vara lui 2003, un cuplu de cercetători au descoperit în arhivele comitetului central stenograma ședinței conducerii de partid, în frunte cu Ceaușescu, care discută și hotărăște „abaterea mea de la principiile partidului și atitudinea mea dușmănoasă în străinătate față de
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
nu a crâcnit, așa cum nu au crâcnit nici Stancu, Marin Preda, Jebeleanu și ceilalți și au semnat sau au fost de acord cu semnătura lui Stancu ce propunea partidului cele de mai sus. Dar când s-a mai întâmplat ca elita scriitoricească să se amestece în conducerea și competența c.c.-ului? De ce în „cazul Breban”, care nici nu era - încă! - în țară? De ce nu și în alte situații, mult mai importante, mai grave pentru cultură sau pentru buna desfășurare a
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Un semn, poate, al primitivității noastre civice, al absenței, în istoria noastră modernă, spre deosebire de cea a unei Polonii sau Maghiare, de exemplu, a unor mișcări organizate de rezistență și de revoltă la adresa autorității arbitrare, la dictatură sau dictaturi? Boala, incapacitatea elitei românești de a-și recunoaște obligațiile față de sine, de obștea ei, dar și față de societatea românească, lucru resimțit și până azi de „păturile largi” ca o formă gravă de demisie a noastră, de „lașitate”, cum nu se sfiesc s-o
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Cotruș, Balotă sau Noica, care a avut prima rubrică fixă în R.L. de sub conducerea mea, Paleologu și alții, să transformăm „succesul nostru individual”, literar, dar și cu o clară nuanță politică, psihologică, într-un succes al „celor învinși”, al „fostei elite” și al principiilor ei, elită culturală, științifică și politică umilită și decimată în închisorile lui Dej, părăsită de luminatul Occident. Elită care a creat miraculosul „spațiu” dintre războaie, spațiu de creație, valoare și stabilitate națională ce părea că ne salvează
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
a avut prima rubrică fixă în R.L. de sub conducerea mea, Paleologu și alții, să transformăm „succesul nostru individual”, literar, dar și cu o clară nuanță politică, psihologică, într-un succes al „celor învinși”, al „fostei elite” și al principiilor ei, elită culturală, științifică și politică umilită și decimată în închisorile lui Dej, părăsită de luminatul Occident. Elită care a creat miraculosul „spațiu” dintre războaie, spațiu de creație, valoare și stabilitate națională ce părea că ne salvează în sfârșit de un provincialism
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
nostru individual”, literar, dar și cu o clară nuanță politică, psihologică, într-un succes al „celor învinși”, al „fostei elite” și al principiilor ei, elită culturală, științifică și politică umilită și decimată în închisorile lui Dej, părăsită de luminatul Occident. Elită care a creat miraculosul „spațiu” dintre războaie, spațiu de creație, valoare și stabilitate națională ce părea că ne salvează în sfârșit de un provincialism etern, de o blestemată incapacitate de „a intra în Europa”. Da, am avut succes, spre surpriza
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
gardienii sau șefii penitenciarelor au dreptul, ca într-un roman realist, la portrete calme, obiective, atmosfera însăși creionată din tușe variate, realiste, apte să ne facă a retrăi într-adevăr, măcar în parte, infernul, absurdul acelor destine ale unora din elita culturală, politică sau financiară a României.Ă Cum o spuneam, Ivasiuc a găsit susținători printre unii scriitori evrei marxizanți, atrași de vivacitatea sa ideatică, dar și de faptul că el, în ciuda suferințelor, nu condamna „sistemul”, dar cel mai apropiat prieten
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
în ciuda talentului, culturii, a personalității lor, în ciuda chiar a rezistenței lor la abuzurile tot mai frecvente ale ceaușismului, în ciuda propriilor lor suferințe politice, sociale, profesionale provocate de același regim?! Voi reveni mai încolo la ce s-a petrecut pe „scena elitei” românești după revoluție, schimbarea radicală și de neînțeles a „unora” dintre foștii prietenii și complici intelectuali, fapt ce a produs fisuri și grave neînțelegeri, dușmănii chiar în câmpul literar, slăbindu-ne încă o dată capacitatea noastră de a rezista la noile
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
în acord cu Pârvulescu care, în plin congres al partidului, s-a opus pe față ca Ceaușescu să fie numit secretar pe viață, am răspuns că noi nu putem fi solidari cu vechii staliniști, cei care au distrus și întemnițat elita politică și culturală românească, deși, evident, aprobăm opoziția unor membrii ai conducerii partidului față de dorința tiranului de a se instala, el și familia, în fruntea puterii!...Ă Tot astfel, noi, unii dintre noi, din generațiile mai „tinere”, eram și nu
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
un fel de underground cultural, l-au împins în umbra memoriei pe Dej și clica sa de criminali care au aplicat modelul cel mai drastic bolșevic în România, față de proprietate, de țăran, de clasa burgheză, constructoarea României moderne, eliminând drastic elita țării, alungând-o sau maltratând-o, asasinând-o, și l-au „stilizat” pe Ceaușescu ca „mare inchizitor, mare sanghinar” încât până azi, în Europa, dar și în țară, în ochii generațiilor mai tinere, criminalul major este Ceaușescu, și nu Dej
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
versanți ai Carpaților, până la Dunăre și Nistru, fac și trebuie să facă parte dintr-o unică națiune! Comuniștii - și cei ruși, și cei români - știau foarte bine că simpla ocupare a terenului și a „obiectivelor fixe”, alungarea și decimarea vechii elite nu înseamnă cu adevărat o „ocupație istorică”, o „revoluție”; ei aveau nevoie de „omul nou”, cel care-și renega și blasfemia strămoșii fondatori și instituțiile lor, cel pregătit de a fi, de fapt, „noul sclav”, la îndemâna și supus absolut imperiului
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Stancu, care a murit înainte de revoluție, și nici Crohmălniceanu nu au dat vreodată cel mai mic semn de regret față de serviciile ample și „entuziaste” pe care le-au adus partidului în anii terorii celei mai brutale, când închisorile gemeau de elita administrativă, financiară sau culturală a României, iar din programele școlare erau extirpate numele cele mai prestigioase ale clasicității și modernității literare, un loc larg ocupându-l veleitari penibili, descoperiți și umflați valoric peste noapte sau unii dintre noii și vechii
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
în regie proprie, Printre colinele verzi, figurase în selecția oficială, și când numele meu mai figura în caseta redacționalăă. Nu, n-am vrut să colaborez nici la Contemporanul și nici la altă revistă, eram uimit de lipsa de reacție a elitei culturale la cele ce se pregăteau, deși, e drept, la începutul anilor ’70 eram încă departe de a bănui, și eu, și prietenii mei, până la ce forme aberante aproape fascistoide, îl va împinge pe Ceaușescu paranoia sa politică, tot mai
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
eram încă departe de a bănui, și eu, și prietenii mei, până la ce forme aberante aproape fascistoide, îl va împinge pe Ceaușescu paranoia sa politică, tot mai evidentă, tot mai nocivă, tot mai greu de limitat. Eram stupefiat de incapacitatea elitei științifice și culturale de a reacționa în fața unei dictaturi ce se năștea, aproape fiecare încerca să-și apere propriile poziții sau să apere „pozițiile câștigate” ale breslei. Și încă nu știam, „nu aflasem” ceea ce urma să-mi dezvăluie revista Dosarele
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
-mi apere punctul de vedere și curajoasa demisie, măcar să nu fi semnat acel rușinos raport care, azi, aruncă o pată gravă asupra minimei autonomii și demnități scriitoricești!... Iată, prin asemenea acte, partidul și vârfurile sale au „testat” incapacitatea noastră, a elitei scriitoricești, de solidaritate cu membrii ei, capacitatea ei de a se împotrivi unor măsuri politice aberante, care pregăteau nu numai sugrumarea libertății de expresie, dar și ruina economică și administrativă a întregii noastre națiuni! Atunci, la începutul anilor ’70, când
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
și administrativă a întregii noastre națiuni! Atunci, la începutul anilor ’70, când Ceaușescu nu ocupase încă toate pozițiile puterii, când madame Ceaușescu și fiul ei încă nu preluaseră „atribuții esențiale” în aparatul „de stat și de partid”, intelectualitatea de vârf, elita românească, având o bază largă, solidă, de popularitate și de prestigiu, ar fi putut, cred eu, rezista „și direct”, nu numai prin „operă” sau prin șușoteli pe la colțuri sau prin distinse saloane!...Ă Și totuși, eu nu am să-l
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
rezista „și direct”, nu numai prin „operă” sau prin șușoteli pe la colțuri sau prin distinse saloane!...Ă Și totuși, eu nu am să-l urmez pe Goma, pe curajosul Goma al acelor ani, care își arată acum nemulțumirea față de această elită prin judecăți insuportabil de tranșante și prin vorbe grele, injuste, trădând o iritare și o dezamăgire disproporționate, rezultate, cred eu, din faptul că Uniunea Sciitorilor și Ministerul Culturii nu au făcut acte minime de reparație față de dezideratul nostru cel mai
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
unde judecățile sale s-ar nuanța și informațiile sale ar putea fi mai complete!... Nu, eu nu am să acuz pe nimeni, prieteni sau doar colegi, dar nu pot să mă împiedic de a constata „absența, demisia” vârfurilor culturii, a elitei, în ce privește opoziția mai clară, mai fermă în acei primi ani ai dictaturii personale ceaușiste, când „se mai putea lupta”; iar disprețul pe care unii tineri de azi îl aruncă asupra noastră își are justificarea, poate, atunci, în acei ani când
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
și atent la „reacții”, testa, prin „atacuri și reveniri parțiale”, capacitatea noastră de „răspuns”, de coeziune, de „asumare” a democrației și a libertății, chiar și în datele lor insuficiente, însă reale, atunci, la începutul deceniului opt. Se explică, oare, „apatia” elitei culturale prin absența, în istoria modernă a Țărilor Românești și apoi a României, a unor mișcări de opoziție, de revoltă față de unele acțiuni discriminatorii și abuzive ale stăpânirii, indiferent care era aceea? Oare se explică faptul că în țările de la
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
se ajutau pe ei înșiși, în formele aberante, crud paradoxale pentru noi, închiși dincolo de cortina de fier, în forme precum cea pe care am amintit-o mai sus a „militarismului sartrian”, care a prins o bună parte din universalitatea și elita culturală franceză!... Până la reproșul pe care ni-l făceau nouă, intelectualilor veniți din Est, scriitorii francezi, dar și unii nemți, că „revoluția comunistă a eșuat, fiind provocată în țări subdezvoltate, ca Rusia și celelalte, contrar indicațiilor lui Marx!...”. Cu subtextul
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
face, „abrupt” un gest de revoltă, „iresponsabil”, crititicându-l pe șeful statului ce se bucura de un ajutor și o protecție rar întâlnite în istoria modernă a României din partea marilor state occidentale, arabe, chineze, izraeliene, central-africane și când majoritatea colegilor din elita culturală adoptă o poziție „prudentă”, de „expectativă”, când Breban, deci, face o figură „aparte” (de „aventurier”, cum mi-o reproșa la Paris dl Fischler, miliardar, șeful băncii Rockefeller, evreu emigrat din România postbelică, ce mi-a ajutat filmul Printre colinele
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
a înghițit și „Tezele din Iulie” și, în scurtă vreme, privilegiile sale au fost înjumătățite, apoi reduse la neant. „Pasivitatea” sa, de fapt „lașitatea” sa din acea primăvară și vară a lui ’71 a fost primul semn de cedare a elitei politice și culturale, și ea e explicabilă poate prin „stupefacția” pe care a resimțit-o la acest neașteptat „viraj” al celui pe care, se pare, el l-a sprijinit, contra bătrânilor Chivu Stoica și Apostol, convins fiind - cum o confesează
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
azi cu claritate, al pierderii, de fapt, a elementarului pragmatism al celui ce dovedise într-o lungă carieră aptitudini deosebite de obediență și instinct al „orientării” politice, semn al paranoiei ce urma să se instaleze, susținute sau măcar tolerate de elita românească, politico-culturală, dar și de multe vârfuri ale Occidentului. Apoi Mizil, care, după „aruncarea” lui Iliescu din postul de secretar c.c. în marginalul, umilitorul post de al doilea secretar la Timișoara, în toamna aceluiași an, va fi „promovat” în
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
slăvi ca „patriot” și „constructor”, alții, cei mai numeroși, îl transformă într-un fel de căpcăun, de „Dracula” al politicii moderne, uitându-l pe Dej și complicii săi, cei cu adevărat slugile Moscovei și care au distrus, torturat și împușcat elita politică și culturală a României. Eu, deși am fost printre foarte puținii care au protestat public, asumându-mi riscuri incalculabile, împotriva inițierii clare, în vara lui ’71, a dictaturii personale, încerc în paginile de față să adopt o atitudine critică
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
harnic și patriot, zi și noapte pe șantiere, certându-i pe „profitori” și pe intelectualii „paraziți”, în luptă cu o lume întreagă, cu „balaurul occidental” etc. etc. Nu, adevăratele motive nu ale „lașității” noastre, cât ale unei reale paralizii a elitei din orice domeniu, nu numai politic, trebuie poate căutate, totuși, în foarte târzia unire a celor trei provincii istorice românești, mai ales nu în ceea ce privește unitatea administrativă și instituțională, cât, în ceea ce privește „unitatea morală”, unitatea efectivă a unui mod de a gândi
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]