12,743 matches
-
personajul. Instanțe narative Distanța maximă dintre vorbirea specifică naratorului și personajului Gradul 1: narator zero (= narator anonim fără limbaj marcat din punct de vedere social) Gradul 2: narator zero cu contaminare lexicală Gradul 3: narator-martor nedeterminat Gradul 4: narator-martor cu eu Gradul 5: narator MOC Gradul 6: narator care este personaj individualizat în povestire Distanța minimă Discurs raportat Mimetismul minim între discursul care citează și discursul citat Gradul 1: discurs narativizat Gradul 2: discurs indirect Gradul 3: discurs indirect contaminat lexical
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
dată... 226 Citind primele rânduri din incipit, ne-am putea gândi la un pur monolog interior: distanța față de momentul enunțării, absența naratorului, a interlocutorului, sintaxa dezlânată... Însă apariția non-persoanei ("că nu putea...") acolo unde ne-am fi așteptat la un "eu" încurcă puțin lucrurile. Prin urmare, suntem mai degrabă tentați să vedem aici un eșantion de discurs indirect liber, de vreme ce există un narator care îl transformă pe subiectul vorbitor într-un personaj. Fără îndoială, cu un asemenea tip de enunțare romanescă
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
adjectivului la singular (insuportabil) și din înlocuirea lui dumneavoastră cu tu, în a patra replică, dumneavoastră din dumneavoastră sunteți insuportabil este un "tu" amplificat al formei numite de politețe, care indică non-apartenența la sfera menționată. Putem să-l punem în contrast cu "eu"-ul amplificat, acel noi inclus în am cumpărat, care trimite la "eu" + "tu"; într-adevăr, restul frazei include un tu care trimite la același co-enunțător ca și pronumele "dumneavoastră", folosit inițial. În ceea ce privește determinantul dumneavoastră, el asociază ambreiorul personal dumneavoastră și
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
a patra replică, dumneavoastră din dumneavoastră sunteți insuportabil este un "tu" amplificat al formei numite de politețe, care indică non-apartenența la sfera menționată. Putem să-l punem în contrast cu "eu"-ul amplificat, acel noi inclus în am cumpărat, care trimite la "eu" + "tu"; într-adevăr, restul frazei include un tu care trimite la același co-enunțător ca și pronumele "dumneavoastră", folosit inițial. În ceea ce privește determinantul dumneavoastră, el asociază ambreiorul personal dumneavoastră și o relație sintactică interpretată drept posesivă. Reperări temporale: după optsprezece ani nu
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
Chantal se duce să facă "marile provizii", într-un fel trimisă de grup. După cum vedem, on joacă pe două granițe: între narator și personaje, și între personaje. La Bosco, pronumele on permite o trecere lină a punctului de vedere de la eu, la cel al unei colectivități anonime, însă familiare, cea a locuitorilor din regiune. După chez soi (la tine) și on s'abrite (ne adăpostim), care evocă colectivitatea, vine j'habite (locuiesc), apoi trei de on, din nou doi de je
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
este demnă de iubirea mea [ultimul paragraf]). discurs indirect liber: ocupă primul paragraf, cu excepția primei fraze. Apariția lui este semnalată prin verbul vorbi. Acesta nu poate aparține discursului direct, datorită formei de perfect simplu și a unei non-persoane interpretată ca "eu" sau "tu". Nu poate fi vorba nici despre un discurs indirect de vreme ce nu există subordonare; monolog interior: "Unu: declarație de dragoste [...] demnă de iubirea mea". Introdusă prin verbul medită, al cărui sens exclude că poate fi vorba de o adresare
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
auzit niște râsete, în explozii scurte, eliberând sunete din ce în ce mai acute, care amenințau să nu se mai sfârșească. Acolo, râdea o femeie. Am fost șocat. Niciodată nu râsese cineva în acel pavilion. Brusc, am vrut s-o cunosc pe acea fem eie care râdea cu atâta poftă. Am sărit din pat, am deschis ușa și am ieșit în prag. Am văzut mai multe femei, așezate pe fotolii, în jurul mesei. Pe cele mai multe le cunoșteam. Cea care râdea, o femeie tânără, îmbrăcată elegant, ca
Diagnostic by Mirel Cană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1368_a_2725]
-
sale în două mari categorii: eseul literar (critic) și eseul teologic (religios), prin aceasta însă neexcluzând și posibilitatea existenței unor alte tipuri de eseuri în creația sa, așa cum susține Sanda Cordoș (cu referire directă la Jurnal):,,În plan tematic, istoria eului se întrerupe adesea pentru a face loc unor veritabile eseuri; deși reflectă și dezvăluie ele însele personalitatea autorului, aceste discursuri își prezervă, în același timp, propria lor independență în narațiune. Coexistă astfel în Jurnal ..., pagini de hermeneutică literară, eseul moral
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
Ungheanu denumea, în cronica la Versuri (1968), "religia petrarchistă a eternului feminin"3, consolidată mai apoi, după Valeriu Cristea, într-o operă poetică înțeleasă ca un singur "vast poem de dragoste de o idealitate dureroasă"4. În poemul de față, eul liric monologhează în prezența ființei feminine fără ca ea să răspundă sau să ni se sugereze că schițează vreun gest; de asemenea, cum remarcam și mai înainte, privirea poetului, cuviincioasă poate până peste marginile îngăduite, nu reține, din corporalitatea iubitei, nimic
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
cer, de către membrii panteonului, exaltă victoria (de multe ori de tip cosmogonic; cf. Marduk) a unui zeu și consacră promovarea sa la treapta supremă (cf. Baal). Evident, acest episod mitologic se traduce pe pământ prin ridicarea unui sanctuar în onoarea/eului (cf. § 50). Zarathustra și religia iraniană aceste cuvinte: "prin planta barsom noi îi adorăm pe Mithra și Ahurâ, glorioșii (Stăpâni) ai Adevărului, incoruptibili în veac: (noi adorăm) stelele, luna și soarele. Noi îl adorăm pe Mithra, Domnul tuturor țărilor" (145
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
schimbă total istoria literară, nu face decât s-o nuanțeze. Dacă opera literară se prezintă ca un univers care e creat și se creează atât din conținuturi conștiente, cât și din conținuturi inconștiente, fiind o oglindă nu neapărat fidelă a eului creator, dar o oglindă în care, odată ce s-a privit, scriitorul nu doar se vede, ci se modelează, iar dacă modul de receptare al operei sale este influențat de imaginea pe care și-o fac contemporanii despre autor, cititorul ulterior
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
se manifestă însă prin descoperirea unor resurse expresive ale limbajului puțin solicitate până în acel moment. Există, totodată, și posibilitatea ca scriitorii aceștia să încerce să creeze alte mituri, un univers secund bazat pe tendințele inconștientului de a răspunde compensatoriu frustrărilor eului. În acest ultim caz, angoasa răzbate dintr-o rețea de simboluri, tratate cu seriozitate sau cu fină ironie. Astfel de perioade ale evoluției literaturii dezvoltă tendințe opuse, manifestări extravagante, toate constituite însă pe fundamente comune. O astfel de perioadă de
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
sau alta în întreaga poezie a acestei generații și, de cele mai multe, reacția e aceeași, de factură albatrosistă cum intuiau redactorii revistei, un refugiu într-un univers virtual, oniric uneori, un spațiu al imaginarului care reflectă temerile și ideile ce bântuie eul liric, sau o aspirare a realului în lumea imaginară, o banalizare a imaginarului ori o ficționalizare a banalului. Percepția despre sine și despre artă e demitizantă, există permanent un ochi care privește din exterior și care înregistrează excesele literaturizării, chiar
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
mișcări culturale. Romantismul disociase în marea masă individualul, excepționalul. Dacă până la acest moment, accentul cade pe tipic, pe ceea ce e general valabil, pe ce e peren, secolul al XIX-lea aduce o schimbare de viziune. Se produce o inflație a eului, diferită într-o oarecare măsură de aceea care caracterizase epoca Renașterii, de exemplu. Diversitatea este generată și de o mărire a numărului celor care au preocupări literare. Dincolo de ironia pe care o conținea, afirmația lui Caragiale, aceea că odată ce a
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
fundamental diferite, că există o tentație a frondei și în cadrul cerchiștilor, că există o alunecare spre neoromantism - e drept, dublată adesea de o tratare parodică sau autoparodică - și în cazul albatrosiștilor. Expresia care devine incantatorie câteodată, mitologizarea existenței, alteori exacerbarea eului sunt trăsături care apropie, de asemenea, cele două grupări. Ceea ce le separă este, în primul rând, dorința lor de a-și afirma originalitatea, individualitatea pe scena istoriei literare și, în al doilea rând, universul cultural în care-și duc existența
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
proprie și, prin intermediul personajelor-simbol care apar în poemele acestea, se încearcă o schimbare a lumii, o luare a ei în stăpânire, dar adesea filonul tragic care dă acestor texte un caracter elegiac este mai pregnant decât orice ideal pe care eul poetic (indiferent ce mască lirică împrumută, de căutător, de visător, de tâlhar, de vânător etc.) poate spera să-l cucerească. Ceea ce îi apropie pe cei de la Cercul Literar de la Sibiu de gruparea de la Albatros (în ciuda unor rivalități din epocă) este
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
ca și cei de la Cadran: "stele, astre, saturni, lună, soare... vise, gânduri, tăceri, empireu, rai, aur, infinit (câteodată: peruzele) etc, etc, etc."132 Suprarealismul ("mitul subconștientului revelat") este refuzat și de data aceasta la fel și poezia lirismul personal ("cultul eului") sau "euforiile de sentiment". Se resping toate excesele "dadaiste, simboliste, expresioniste, impresioniste, autohtoniste, etc, etc. încăpute cu generozitate în ceaunul liric național"133. Pe lângă limbajul dinamitard al articolului, se observă trimiterea voalată la poezia gândiristă pusă în rând cu experimentele
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
cu baioneta;// Astfel am încremenit ștergându-mi baioneta de sânge cu batista/ și fără să știu am început să mă-nchin;/ laolaltă pentru morți și pentru vii la mânăstirea Sfânta Felicia" (Moment solemn). Metamorfozele acestea relevă o structură interioară aparte, eul poetic împrumută astfel adesea masca insului nemulțumit de cotidian, dar nu a unuia care caută o existență, social și material vorbind, mai bună, ci a celui care e în căutarea a ceva esențial diferit de lumea familiară, banală, ceva care
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
vadă urmărind șinele înzăpezite de tramvai/ flota peste care a fost amiralul echipajelor încinse cu spade". Universul exotic se naște din desen, de data aceasta e un desen mai degrabă întrezărit, visat, decât unul real, căci este cel pe care eul alături de iubită îl descoperă în complicata întindere a gheții de pe geamuri: "Iubita mea cu reflexe de amurg pe pulpele albe ca sideful/ îmi șoptea surâzând neutral: - Frigul a încrustat pe geam o hartă", "- Adu-mi ochianul. Nu-i un plan
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
agațe"). Limbajul devine armă de luptă în sine, iar cântecul se transformă într-unul mortuar, nu e un imn închinat victoriei, ci un tablou al morții, al bolii cu toate grozăviile ei. Granițele dintre eros și thanatos se șterg, iar eul poetic pare să ghicească în orice gest o imagine a morții. De aceea face trimitere și la motivul biblic al dansului Salomeei care înseamnă invitație erotică, adevărată ispită ("Salomeea dănțuia strălimpezilor pelerini/ ce abureau din miezul planetei prin fântâni", Salomeea
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
dar imposibil de trecut este și aici accentuată de contrucția textului prin secvențe enumerative sau repetitive ("lămpile ardeau în gol", "ardeau luminile în gol", "dar nimeni nu intra"). Alternanța ipostazei observatorului neutru cu cea a actantului pune în lumină absorbirea eului în universul fictiv. Poemele declamatorii accentuează artificialitatea lumii descrise, cititorul e ca în fața unui panoptic și se identifică aproape cu eul liric care-l conduce în explorarea sa, accentuând elementele asupra cărora privirea întârzie, cele care pot uimi, nedumeri, pentru ca
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
luminile în gol", "dar nimeni nu intra"). Alternanța ipostazei observatorului neutru cu cea a actantului pune în lumină absorbirea eului în universul fictiv. Poemele declamatorii accentuează artificialitatea lumii descrise, cititorul e ca în fața unui panoptic și se identifică aproape cu eul liric care-l conduce în explorarea sa, accentuând elementele asupra cărora privirea întârzie, cele care pot uimi, nedumeri, pentru ca la finalul textului să se trezească prins la fel ca poetul în spațiul acesta dezolant ("Eu măturam arena la sfârșit..."227
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
apelor). Textele creează impresia preexistenței unui nucleu narativ prin verbele de mișcare, prin conectorii temporali, prin elementele de suspans. Totuși utilizarea imperfectului, suspendarea gesturilor, a acțiunilor caracterizează deseori astfel de poeme, în care încremenirea potențează sugestia unei suferințe pe care eul liric nu o poate împiedica, dar și închiderea într-un univers plat, în rama unei amintiri, a unui vis sau poate chiar a morții. Descrierea fantasmatică a unui peisaj aparent exterior deschide un astfel de poem: "Marea și vântul fugeau
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
astfel de poem: "Marea și vântul fugeau/ Spre tainicele orizonturi;/ Fugea vântul cu capul gol -/ Marea vânătă de mânie/ În urma lor stelele mureau..." (Apele morții). Puterea apelor abisale de a schimba fața lumii se conturează într-un joc al semnificațiilor, eul se proiectează în ipostaza celui ce deține puterea de a modifica, după propria voință, cursul stihiilor ("Mare! te voi blestema,/ Valurile tale vor căuta odihnă pe țărmuri/ Dar țărmurile se vor ascunde;/ Te vei spânzura de vânt/ Și vei râde
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
clarul mormânt;/ Dar eu voi visa...", Apele morții) pentru a se regăsi apoi prizonier în universul coșmaresc abia schițat. Vocile lirice sunt adesea ambigue, Eumene, voce a inspirației, a animei, a conștiinței este poate cea mai puternică. În discursul poetic, eul se dedublează și dialoghează cu sine sau se proiectează în ipostaza de receptor al unui monolog care a luat naștere parcă din neant. Poezia pare, la rândul ei, un dialog permanent cu retorica simbolistă. S-a discutat, de altminteri despre
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]