12,301 matches
-
la gurile Dunării, și obține astfel posibilitatea de a participa la un concurs UNESCO : reușindu-l, obține bursă de specializare în muzeologie, lucrând la Muzeele de Istorie naturală din Londra, Paris, Nantes, Marsilia și Monaco. De la Monaco, participă la o expediție oceanografică a navei "Calypso" a lui Jacques-Yves Cousteau în martie 1978. În 1981 face parte din organizatorii celui de-al 16-lea Congres internațional de Istorie a Științei la București. Cu aceaste ocazii, își face relații peste hotare, în domeniile
Alexandru Marinescu () [Corola-website/Science/316513_a_317842]
-
numeroase conferințe și simpozioane internaționale. Ca vicepreședinte al diviziei de Istorie a științei de la Academia Română, organizează omagii pentru a-i face cunoscuți pe savanții și exploratorii români în străinătate, și pe savanții și exploratorii străini în România (de exemplu centenarul expediției "Belgica" și expoziția "Emil Racoviță" la Muzeul "Antipa" în 1997) și la Muzeul de Istorie Naturală din Bruxelles în 1998, apoi expozițiile Jules Guiart, René Jeannel, Jean-Baptiste Lamarck, Georges Louis Leclerc de Buffon la București...). Deși s-a pensionat în
Alexandru Marinescu () [Corola-website/Science/316513_a_317842]
-
altele, în această lucrare ea a descris cea ce ea a numit industria paleolitică Cresweliană. Cu această carte ea a obținut la Oxford titlul de bacalaureat în științe. La îndemnul lui Henri Breuil, între anii 1925-1927 ea a întreprins o expediție de cercetări într-o fisură din stânca numită Turnul diavolului din Gibraltar, descoperind la 11 iunie 1926 cinci fragmente din craniul unui copil de om de Neanderthal și unelte de cremene (silex) din cultura mousteriană, de asemenea fosile din fauna
Dorothy Garrod () [Corola-website/Science/316517_a_317846]
-
sud-vestul Asiei, se aflau în pragul revoluției neolitice și au fost precursorii primilor agricultori din regiune. Cultura lor materială era bogată și urmele ei reflectă o societate complexă în curs de sedentarizare. În octombrie-decembrie 1928 Dorothy Garood a condus o expediție arheologică în Kurdistanul irakian, împreună cu Turville-Petre și alții. Angajată din anul 1929 ca cercetătoare la Colegiul Newnham din Cambridge, unde studiase în trecut, s-a întors în Palestina pentru a întreprinde săpături pe muntele Carmel(1929-1934). Și aici i s-
Dorothy Garrod () [Corola-website/Science/316517_a_317846]
-
Expedițiile războiului finlandez spre est au fost o serie de incursiuni paramilitare a unor ofițeri finlandezi pe teritoriul rus. Rusia era în acel timp slăbită de Războiul Civil Rus și de Revoluția din Octombrie. Această acțiune a fost o inceracare a
Expedițiile războiului finlandez spre est 1918 - 1920 () [Corola-website/Science/316554_a_317883]
-
timp slăbită de Războiul Civil Rus și de Revoluția din Octombrie. Această acțiune a fost o inceracare a finlandezilor de a crea Finlanda Mare prin unirea cu popoarele finice înrudite (careli, cveni, woti și wapsi) care trăiau pe teritoriul rus. Expedițiile finlandeze numeroase dar slab organizate au eșuat și datorită faptului că popoarele de pe teritoriul rusesc n-au fost înflăcărate de unirea cu Finlanda. Ostilitățile fino-ruse s-au încheiat în anul 1920 prin pacea de la Dorpat (Tartu).
Expedițiile războiului finlandez spre est 1918 - 1920 () [Corola-website/Science/316554_a_317883]
-
cifrele indicate de Josephus Flavius), cu colaborarea elenilor din oraș. Prin portul Acra au avut acces în Iudeea legiunile române în frunte cu Flavius Vespasianus, venite pentru a reprima răscoală, și aici au fost cartiruite forțele care au participat la expediția militară în vederea cuceririi Galileei. Săpături arheologice la nord-vest de Tell Akko au găsit un mare cimitir, utilizat între mijlocul secolului I și începutul secolului al IV-lea - cimitirul coloniei Claudia Ptolemais. El cuprindea altare și pietre de mormânt, resturi de
Acra () [Corola-website/Science/316560_a_317889]
-
califului Umăr, Acra a fost ajuns sub stăpânirea Califatului arab începând din anul 636 sau 638, Sub Omeiazii din Damasc, califul Muawiyah a folosit instalațiile rămase din vremea bizantinilor și a construit la Akka o flotă destinată cuceririi Ciprului și expedițiilor spre nordul Africii. În secolul al IX-lea Akko a ajuns că întreaga țară în mâinile lui Ahmed Ibn Tulun din Egipt. Ibn Tulun a reconstruit portul și în timpul domniei lui, după spusele geografului arab contemporan Al Muqaddasi, orașul a
Acra () [Corola-website/Science/316560_a_317889]
-
altitudinea de 7937 m, situat în masivul Himalaya, Nepal. Vârful cel mai înalt al masivului fiind Annapurna I cu . este pe lista celor mai înalți munți din lume pe locul 16. Muntele a fost escaladat pentru prima oară de o expediție formată din nepalezi, indieni și englezi (Chris Bonington, Ang Nyima și R.H. Grant). La est de Ananpurna II se află Manaslu (8163 m), la vest este mărginit lanțul Annapurna-Himal de valea Kali Gandaki care fiind înconjurată de munți înalți de peste
Annapurna II () [Corola-website/Science/316624_a_317953]
-
m), la vest este mărginit lanțul Annapurna-Himal de valea Kali Gandaki care fiind înconjurată de munți înalți de peste 8000 de m, a devenit cea mai adâncă vale din lume. Escaladarea muntelui a fost încercată deja în anul 1957 de o expediție engleză, care însă n-a fost încununată de succes. Regiunea grupei muntoase Annapurna cu valea Kali-Gandaki aparține unui proiect de protejare a regiunii numit Annapurna Conservation Area Project (ACAP). Există o cale de drumeție numită în engleză trekking care face
Annapurna II () [Corola-website/Science/316624_a_317953]
-
la 81° 52' N. Arhipelagul se află la o distanță de numai 1000 km de Polul Nord. Arhipelagul a fost descoperit în 1873 de către exploratorii polari austrieci Payer și Weyprecht, care i-au dat numele împăratului Franz Joseph al Austriei. Deoarece expediția a fost sponsorizată privat și neoficial, aceste insule nu au fost anexate de către Imperiul Austro-Ungar. În 1926 insulele au fost anexate de către Uniunea Sovietică, acolo stabilindu-se foarte puține persoane, numai în scopuri de cercetare și militare. Accesul navelor este
Arhipelagul Franz Josef () [Corola-website/Science/316629_a_317958]
-
care cavalerii, superstițioși, au luat-o drept un semn divin. Toate lucrurile prețioase au fost adunate într-un loc sigur și împărțite. Venețienii au primit trei sferturi (în contul datoriei lui Alexios IV), restul a fost împărțit între participanții la expediție. Mulți locuitori, izgoniți din casele lor, au părăsit orașul pentru totdeauna. Cucerirea orașului trebuia să aducă de la sine și un nou conducător ales de cavalerii cruciați. Toul părea să anunțe alegerea marchizului Bonifaciu de Montferrat-rolul său anterior de conducător de
Alexios al V-lea Ducas Murtzuphlos () [Corola-website/Science/316646_a_317975]
-
aici. Unul dintre cele mai des întâlnite animale în aceasta zona este hipopotamul. Aceștia joaca un rol vital în menținerea canalelor, deschizându-și drum prin albiile înguste noaptea, când ies din apa pentru a se hrăni. La o astfel de “expediție”, ei consuma chiar și 150 kg de iarba și alte plante din mlaștini. Aceste animale își petrec cea mai mare parte a zilei cufundate în apa, ținându-și la suprafața doar boturile masive. Când se scufunda, hipopotamii își închid nările
Delta Okavango () [Corola-website/Science/316707_a_318036]
-
la recensământul din 2006 avea o populație de 122 persoane. Insula a fost descoperită în anul 1820 de către exploratorul britanic Sir William Parry și numită în onoarea naturalistului Joseph Banks, președinte al Royal Society între 1778 și 1820. În cursul expediției lui Robert McClure (1850-1854), insula a fost rebotezată ca "insula Baring", numele de Banks fiind menținut doar pentru zona de nord-est, însă această denumire nu s-a păstrat, revenindu-se la cea originală.
Insula Banks () [Corola-website/Science/316714_a_318043]
-
că în trecut a fost locuită de inuiți, dar în prezent ea nu are locuitori permanenți. Pe insulă se află o stațiune de cercetări arctice operată de Universitatea McGill din Montreal, Canada. Insula a fost descoperită în anul 1900 de către expediția condusă de Otto Sverdrup și numită de acesta în onoarea lui Axel Heiberg, om de afaceri norvegian care a contribuit la finanțarea expediției sale . Insula a fost revendicată de Norvegia până în 1930. În 1955, interiorul insulei a fost cartografiat de
Insula Axel Heiberg () [Corola-website/Science/316708_a_318037]
-
cercetări arctice operată de Universitatea McGill din Montreal, Canada. Insula a fost descoperită în anul 1900 de către expediția condusă de Otto Sverdrup și numită de acesta în onoarea lui Axel Heiberg, om de afaceri norvegian care a contribuit la finanțarea expediției sale . Insula a fost revendicată de Norvegia până în 1930. În 1955, interiorul insulei a fost cartografiat de doi geologi canadieni, N.J. McMillan și R.C. McCulloch. Începând cu 1959, un grup de cercetători de la Universitatea McGill au studiat fiordul Expedition din
Insula Axel Heiberg () [Corola-website/Science/316708_a_318037]
-
păsări migratoare: Cape Hay și Cape Graham Moore, care ulterior au fost unite și apoi incluse în parcul național. Insula este numită după exploratorul englez Robert Bylot care la începutul secolului al XVII-lea a participat la o serie de expediții în zona arctică.
Insula Bylot () [Corola-website/Science/316758_a_318087]
-
Insula era cunoscută și locuită de inuiți încă din vechime. Primul explorator european care a ajuns la ea a fost John Ross în 1830, care a numit-o în onoarea regelui William al IV-lea al Regatului Unit. În 1845-1847, expediția lui John Franklin a ajuns și iernat pe această insulă, unde condițiile vitrege au dus rând pe rând la moartea tuturor membrilor expediției. În 1903-1905, exploratorul norvegian Roald Amundsen, plecat în căutarea Pasajului de Nordvest, a iernat într-un port
Insula King William () [Corola-website/Science/316748_a_318077]
-
1830, care a numit-o în onoarea regelui William al IV-lea al Regatului Unit. În 1845-1847, expediția lui John Franklin a ajuns și iernat pe această insulă, unde condițiile vitrege au dus rând pe rând la moartea tuturor membrilor expediției. În 1903-1905, exploratorul norvegian Roald Amundsen, plecat în căutarea Pasajului de Nordvest, a iernat într-un port natural de pe coasta sudică a insulei, numit ulterior după nava sa, Gjøa.
Insula King William () [Corola-website/Science/316748_a_318077]
-
Jorge, Regiunea Elephant (Elefante), Regiunea Lívingston e as Ilhas; dintre acestea, primele două sînt aproape în totalitate nepopulate. Președintele Luiz Inácio Lula da Silva a întreprins în timpul mandatului o vizită în teritoriul zonei.În 1982 guvernul Braziliei a lansat prima expediție Antarctică braziliană, și un an mai târziu au fost puse bazei primei lor stații de cercetare (numită Comandante Ferraz, în numele decedatului ofițer naval activ în Antarctida), care a fost activă an de an de atunci pînă în prezent. În cida
Zona Antarctică Braziliană () [Corola-website/Science/316747_a_318076]
-
Doar în nord, în lungul coastei, există o porțiune mai ridicată, unde se și atinge altitudinea maximă de pe insulă, 256 m.. Pe insulă se află numeroase lacuri și râuri. Insula a fost descoperită de europeni în anul 1917 în cursul expediției canadiene conduse de Vilhjalmur Stefansson (1879-1962) și numită în onoarea acestuia.
Insula Stefansson () [Corola-website/Science/316763_a_318092]
-
o înălțime de 3 ori mai mică decât girafa. Astăzi, aproximativ 10,000-35,000 de exemplare trăiesc în sălbăticie. Numele generic "Okapia" provine din limba Lese, iar numele specific ("johnstoni") este o recunoaștere a exploratorului Harry Johnston, care a organizat expediția care a procurat pentru prima dată un specimen Okapi din pădurea Ituri din Republica Democrată Congo. Numele de "okapi" este un compus din două cuvinte Lese, "Oka", un verb ce înseamnă a tăia, și "kpi", un substantiv ce se referă
Okapi () [Corola-website/Science/316806_a_318135]
-
Îndată după victoria asupra fraților Laskaris, Ioan al III-lea Ducas a echipat o flotă și a recucerit insulele Lesbos, Samos, Chios și alte câteva insule mai mici. Încurajat de aceste succese, el era gata să înceapă pregătirile pentru o expediție de recucerire a Constantinopolului, însă la Niceea a izbucnit o revoltă în fruntea căreia era chiar nepotul împăratului, "Andronic Nestongos". Corăbiile pregătite pentru expediție au trebuit să fie incendiate, pentru a nu cădea în mâinile latinilor, iar basileul s-a
Ioan al III-lea Ducas Vatatzes () [Corola-website/Science/316809_a_318138]
-
câteva insule mai mici. Încurajat de aceste succese, el era gata să înceapă pregătirile pentru o expediție de recucerire a Constantinopolului, însă la Niceea a izbucnit o revoltă în fruntea căreia era chiar nepotul împăratului, "Andronic Nestongos". Corăbiile pregătite pentru expediție au trebuit să fie incendiate, pentru a nu cădea în mâinile latinilor, iar basileul s-a îndreptat în grabă spre capitala Niceea pentru a lupta cu răzvrătiții. După înăbușirea rebeliunii, Andronic Nestongos și complicii săi au fost condamnați la diverse
Ioan al III-lea Ducas Vatatzes () [Corola-website/Science/316809_a_318138]
-
2 557 000 "koku" de orez. Ca reședință își alege micul port Edo (provincia "Musashi"), unde construiește un castel pe ruinele unei fortărețe pe care o construise în sec. 15 "Dōkan Ōta". Gâsind diferite pretexte, Ieyasu nu va participa la expedițiile lui Toyotomi în Coreea, expediții care îl vor consuma pe aceste din urmă până la sfârșitul vieții. Pe patul de moarte, în 1598, Toyotomi îi ordonă lui Ieyasu (pe care îl făcuse Go-Tairō, membru al Consiliului de stat creat de el
Ieyasu Tokugawa () [Corola-website/Science/315007_a_316336]