12,434 matches
-
portul lor auster de la Săliște. Bănățenilor [li] s-a făcut o căl du roasă manifestație ca răspuns la banderia lor cu inscripția „Banatul neștirbit“. Însă carul cel mai gingaș a fost al copiilor, puși după talie pe platforme, aleși dintre fetițele și băieții cei mai frumoși din sate; când treceau în fața tribunei, întindeau brațele către regină, cei mici strigau Trăiască!, cei mari cântau Imnul regal. Erau așa de voinici, rumeni și drăgălași, încât ți se umplea inima de bucurie. Păcat numai
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
foc în contact cu unicul element feminin ce îl apropia. Elencuța nu-l descuraja, avea toate motivele de a nu-l depărta. Principele era fru mos ca un Lohengrin, fin, bine crescut, cult, mai atrăgător căci era sfios ca o fetiță și, mai presus de toate, moștenitorul unui regat și foarte dispus în candoarea lui și după imboldul mătușii, încântată de această idilă, să o ridice prin căsătorie până pe tron. Se logodiră in petto, nu se mai despărțeau. Regina trăia în
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
în casă de patru ștrengăroaice cu părul încă pe spate, călare pe patru domni care fă ceau astfel curse prin salonul cel mare. Înmărmurirea cuconului Iancu trebuie să fi fost strașnică, protocolar și pedant cum era dânsul, dar pesemne că fetița cea de a doua, pentru care venise, știu să-l cucerească și să-i inspire un raport favorabil, căci tratativele începură, fură duse repede și, în iarna 1893, cu mare alai, ca în povești, frumoasa prin cipesă, care își ridicase
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
Brătianu. D-na Irina Câmpineanu 283, văduva lui Ion Câmpineanu, legată așa de intim de noi toți, încât lângă dânsa, în zilele de doliu și de restriște, noi, nu familia ei, am fost, încât nouă ne încredință pe mica ei fetiță când lipsea din oraș, încât ne copleșea cu gentilețe, amabilități și mii de atențiuni delicate, d-na Câmpineanu și copiii ei cei mai mari ne întoarseră spatele, pretinzând că am influențat pe Ionel și din cauza noastră s-a nenorocit fiica
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
femei, nu l-a trimis la școală, nu i-a oțelit în lupta vieții caracterul, și firea lui moale, ca a mamei sale, s-a resimțit când ea a dispărut. N-o mai văzusem niciodată, de când era fată. La moartea fetiței Annei Lahovary, iubita noastră Bébé, am întâlnit-o la Poiana Țapului. Maria ne-a luat mâinile într-ale ei și, fără o vorbă, s-a uitat la noi. I-am zis încet: „Ce recunoscători îți suntem pentru simțimintele ce ai
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
nespus, mergând până la a-și pierde biletul de călătorie la Carlsbad la prima complicație și revenind de la Sinaia, din drumul la băi, aflând pe cea de a doua. După îngrijirile și curele ce făcu, Elena își primi răsplata, născu o fetiță, tipul Brătianu, ca și tată-său, Maria. Deși suferise peste măsură, nu se descurajează și peste mai puțin de un an avu doi gemeni, un băiat și o fetiță, Ion și Ioana. De rândul acesta, era mulțumită și se opri
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
îngrijirile și curele ce făcu, Elena își primi răsplata, născu o fetiță, tipul Brătianu, ca și tată-său, Maria. Deși suferise peste măsură, nu se descurajează și peste mai puțin de un an avu doi gemeni, un băiat și o fetiță, Ion și Ioana. De rândul acesta, era mulțumită și se opri. Revăzui pe primul copil când începuse să umble, la Rătești, și mă minună asemănarea ei cu sora mea Pia la acea vârstă. La botezul gemenilor mă opri o pneumonie
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
aplecă, prinse de pălăria ciupercii, încercînd s-o rupă. Trase tare, dar ciupercă nici nu se clinti. Stai să te ajut, se oferi Prichindel. Și prinde cu ambele mâini de cealaltă parte a pălăriei. Acum băiatul trăgea spre el, iar fetiță spre ea, dar ciupercă nici nu se mișcă. Zărind un fluturaș în zbor, Prichinduța cere ajutor. Acum băiatul trage spre el, fetița trage spre ea, fluturele trage cu spor de codită fetiței, dar ciupercă uriașă, își ținea cu strășnicie pălăria
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
oferi Prichindel. Și prinde cu ambele mâini de cealaltă parte a pălăriei. Acum băiatul trăgea spre el, iar fetiță spre ea, dar ciupercă nici nu se mișcă. Zărind un fluturaș în zbor, Prichinduța cere ajutor. Acum băiatul trage spre el, fetița trage spre ea, fluturele trage cu spor de codită fetiței, dar ciupercă uriașă, își ținea cu strășnicie pălăria. Ajută-mă și tu, floricica dragă, se adresa băiatul unui căpșor albastru care-i privea curios. Floarea se agață de pantalonii băiatului
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
a pălăriei. Acum băiatul trăgea spre el, iar fetiță spre ea, dar ciupercă nici nu se mișcă. Zărind un fluturaș în zbor, Prichinduța cere ajutor. Acum băiatul trage spre el, fetița trage spre ea, fluturele trage cu spor de codită fetiței, dar ciupercă uriașă, își ținea cu strășnicie pălăria. Ajută-mă și tu, floricica dragă, se adresa băiatul unui căpșor albastru care-i privea curios. Floarea se agață de pantalonii băiatului și-acum trăgeau cu putere toți patru de pălăria ciupercii
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
Cu ce treburi ai venit la Bacău ? Simona Amânar: În primul rând, am venit aici în calitate de arbitră, dar și ca o iubitoare a gimnasticii. Eu sunt și vicepreședintă a Federației Române de Gimnastică și m-am bucurat să fiu alături de fetițe și să le urmăresc. Pot să spun că fetele sunt frumoase, foarte curate în mișcare și cred că au un foarte mare talent să meargă mai departe, dar totul depinde de cât de mult sunt susținute de familii în primul
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
copilului. Acesta satisface tendința naturală spre activitate a ființei umane în primii săi ani de dezvoltare. Trăsătura specifică a activității ludice o constituie caracterul fictiv al scopului, faptul că acesta nu este decît un pretext pentru desfășurarea activității. De pildă, fetița spală rochița păpușii nu pentru că este murdară, ci pentru că simte nevoia unei activități. Așa se și explică de ce copilul se angajează cu toată ființa lui într-o activitate care îi solicită totuși un efort deosebit, dar pe care o desfășoară
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
hachiță. O întreb cum era atunci. Îi place să fie tachinată. Nu mai ține minte și nici nu vrea să țină, de fapt. Copil crescut la bloc, îi zic. Fugi, măăăă! Când eram mic, simțeam o plăcere nebună să trag fetițele de păr. Le pândeam să le bat. Nu e bine să vă spun, dar așa a fost să fie. O plăcere idioată, de care acum mi-e frică să-mi amintesc. Amintiri și dimineți jenante. Ce să faci cu ea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
ochii buimac la tubul catodic. Cască dioptriile. Pe toate le cască. Și, cu mâna sprijinind falca, gândește, rumegă situația. Se uită la balerinii ăia doi. Îi întoarce pe toate părțile. Un sfrijit care o tot ridică de la podea pe o fetiță de grosimea unei grisine. O ține în podul palmei, o răsucește, o îndoaie, o aruncă și iarăși o prinde. Pentru o clipă, Marele Prozator părea fascinat, dus. Nu puteai ști precis care era ocupațiunea sa mintală. Dar, după această perioadă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
etajul doi-trei, unde urca un miros de mititei de la un fel de birt al pieței. Undeva la marginea orașului, de câteva zile, ardea niște batal, dar aici mirosea a mititei. Un lucru destul de hazliu, dacă stai să te gândești. Aveau fetița operată de apendicită. Se operase. Ca și cum se operase singură. Chiar am fost nesimțit să mă duc peste ei, așa. Dar aveam o scuză, un alibi. Descinderea asta era omenească. Plus că eram într-un hal de nervi de nedescris. Dom
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
o femeie cu un sugar în brațe. Paparudele bat din palme și joacă în ritmul incantat de ruga pentru ploaie, pentru sănătate și belșug. Același lucru făceam și noi, alergam desculți în iarbă, ne stropeam cu apă de la canal, iar fetițele aveau în păr flori de iasomie și salcâm uneori. Urma apoi pomana mare a Caloianului la care participau toți copiii, rareori și părinții acestora. Sarcina organizării revenea mămicilor noastre, iar tăticii supravegheau în tăcere. Mama a organizat ceremonialul Caloianului de
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
mult, nici mai puțin, cu statuia Libertății din Ploiești - și care, lihnită după [o] Îmbră țișare mai ca lumea decât a nevoiașului său bărbat, mă cam mânca din ochi; altfel, soție și gospodină bună, dar mamă nefe ricită a unei fetițe de nici doi ani deboșată Încă din leagăn de o ticăloasă de femeie din sat, care o deprinsese, ca să nu mai plângă, să se masturbeze - așa [că acum] o găsea maică-sa, Înnebunită de spaimă și de rușine, ca și
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
firea noastră. Pasi unile sunt cele care l-au Învățat pe om ce-i aceea rațiunea; iar cele mai mărunte bucurii ale vieții le plătești scump de tot când le dobândești numai și numai prin rațiune. ...Ei, dar am iubit, fetițo dragă, și am fost iubit În această aproa pe jumătate de veac de toată gama cromatică a succesi velor frumuseți ale epocii: de la ultimele figuri melancolice ale delirului romanțios de dinaintea războiului celui mare până la femeia iubeață, fără complicații, amantă confortabilă
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
vreodată? Degeaba! Nici unele din bucuriile, plăcerile sau voluptățile ce le-am putut gusta Într-o prea lungă carieră de berbant al unei jumătăți de veac nu prețuiesc cât sentimentul Încercat deunăzi, când tânăra soție a prietenului pianist veni din odaia fetiței lor să ne spună că mititica i-a mărturisit, la culcare, că-i place „glasul domnului Beldie“ când l-aude vorbind. Tinerețea și frumusețea nu-s chiar atât de mare lipsă pentru ca o femeie să adune Încă În jurul ei atenția
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
și pe alte tărâmuri, și căreia Îi spuneam, trimițând-o, spre regene rarea sângelui ei milenar, trist și obosit, În prospecțiuni etnografice și folclorice, ca să-și cunoască, adică, țara abia Întregită, cum și vârtoșia neamului nostru: „Ascultă aicea la mine, fetițo!“ (privind-o drept În ochii ei de angoră și surprin zându-i temerile sperioase pe chipul ei rotund) „Ai să te duci unde te duci, dar ești o proastă, ai Înțeles? dacă te-i da În lături de la calea vreunui pădurar
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
era roșcata aceea pe care o Întâl neai peste tot și la orice oră, cea mai cu vocație și mai lucrativă dintre toate, poreclită, nu știu de ce, Napoleon, [și] Îngropată sub dărâmăturile blocului Carlton, unde locuia În propriul apartament cu fetița ei și cu guvernanta, pe care le-am văzut odată, tustrele, pe ștrandul Bragadiru, ea cu un trup alb-gălbui ca de păduche țestos, de unde, poate, și cealaltă poreclă a ei de „curdefier“. Iar fosta soție a poetului mustăcios și fudul
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
109, considerate cele mai bune avioane de vânătoare ale momentului. Ele au fost, dacă aș putea spune așa, "marea dragoste" a eroului nostru în anii războiului. Mai întâi un Bf 109 E, apoi un Bf 109 G, ambele botezate "Hai fetițo!", acesta fiind numele unui celebru cal de curse pe care Di Cesare pariase câștigător, cândva. I-a purtat noroc! Tot ca particularitate interesantă a avioanelor lui, se remarcă pe ambele modele de Messerschmitt un soi de monogramă formată din inițialele
Aviatori de altădată by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/895_a_2403]
-
și se roagă Veniamin, nu pleca, nu pleca dragostea mea, copilul meu..., o văd pe sora medicală tristă ținând o lumânare aprinsă și gândindu-se Ce nenorocire a dat peste oamenii ăștia, tocmai acum de sărbători, are și ea o fetiță, bine că fetița ei e sănătoasă, îl văd pe șoferul salvării cum oprește mașina, își scoate căciula de pe cap, se închină și rostește Dumnezeu să-l ierte, apoi pornește motorul și face cale întoarsă spre orășelul nostru Serenite, bine măcar că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
Veniamin, nu pleca, nu pleca dragostea mea, copilul meu..., o văd pe sora medicală tristă ținând o lumânare aprinsă și gândindu-se Ce nenorocire a dat peste oamenii ăștia, tocmai acum de sărbători, are și ea o fetiță, bine că fetița ei e sănătoasă, îl văd pe șoferul salvării cum oprește mașina, își scoate căciula de pe cap, se închină și rostește Dumnezeu să-l ierte, apoi pornește motorul și face cale întoarsă spre orășelul nostru Serenite, bine măcar că nu mai e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
ca ei se plictiseau repede și pe nepusă masă li se scula să-și ia tălpășița. Într-adevăr, descoperiseră portul, bacul, punctul de trecere a frontierei: era mișcare, era freamăt, ieșeau biștari, dintr-una, din alta, nu conta, erau și fetițe bune la produs, nu stăteai pe sec, explicația?, pe-acolo se rânduiau nonstop tirurile cu mărfuri care se perindau încoace, încolo, prin Balcani, Grecia, Turcia, Orient, era meserie, ce mai, te loveai de lovele, aveai cu ce să-ți potolești
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]