12,265 matches
-
guvernare cu sectoare executive, legislative și judiciare independente, precum și un sistem complex de control și bilanț incluzând un raport ponderat de împărțire a puterii conceput pentru a proteja interesele ciprioților turci. Puterea executivă, de exemplu, a aparținut unui președinte cipriot grec, Arhiepiscopul Makarios al III- lea, precum și unui vice-președinte cipriot turc, Dr. Fazil Kucuk, aleși de către comunitățile corespunzătoare pe o durată de 5 ani, și fiecare având un drept de veto asupra anumitor tipuri de legislații și decizii executive. Camera Reprezentanților
Politica Ciprului () [Corola-website/Science/319615_a_320944]
-
asupra anumitor tipuri de legislații și decizii executive. Camera Reprezentanților a fost aleasă pe baza listelor separate ale alegătorilor. Din anul 1964, în urma conflictelor dintre cele două comunități, locurile ciprioților turci din Camera au rămas vacante, în timp ce Cameră Comunelor ciprioților greci a fost desființată. Responsabilitățile Camerei au fost transferate la Ministerul Educației nou înființat. Până în anul 1967, când o junta militară a preluat puterea în Grecia, dinamismul politic pentru unire s-a stins, în parte ca rezultat al politicii externe neangajate
Politica Ciprului () [Corola-website/Science/319615_a_320944]
-
unire s-a stins, în parte ca rezultat al politicii externe neangajate a președintelui cipriot Makarios. Unirea a rămas un obiectiv ideologic, în ciuda faptului că a presat în mod semnificativ agenda politică. Nemulțumirea în Grecia cu Makarios a convins coloneii greci să organizeze lovitură de stat din 1974 din Nicosia. Turcia a răspuns prin lansarea unei operațiuni militare în Cipru într-o mișcare care nu a fost aprobată de celelalte două puteri garanțe internaționale, Grecia și Regatul Unit al Mării Britanii
Politica Ciprului () [Corola-website/Science/319615_a_320944]
-
Nicosia. Turcia a răspuns prin lansarea unei operațiuni militare în Cipru într-o mișcare care nu a fost aprobată de celelalte două puteri garanțe internaționale, Grecia și Regatul Unit al Mării Britanii folosind ca pretext protejarea minorității turce de miliția greacă. Invazia este numită “ Operațiunea de pace în Cipru” de către partea turcă. Forțele turcești au capturat partea de nord a insulei. Mii de persoane, din ambele părți, au părăsit insula în totalitate. Pe langă mulți refugiați ciprioți greci (o treime din
Politica Ciprului () [Corola-website/Science/319615_a_320944]
-
turce de miliția greacă. Invazia este numită “ Operațiunea de pace în Cipru” de către partea turcă. Forțele turcești au capturat partea de nord a insulei. Mii de persoane, din ambele părți, au părăsit insula în totalitate. Pe langă mulți refugiați ciprioți greci (o treime din populatie), și mulți ciprioți turci (folosiți de Turcia ca pretext pentru a invada) s-au mutat în Marea Britanie și în alte țări unde în ultimii 30 de ani au trăit alături de ciprioții greci că vecini. Între timp
Politica Ciprului () [Corola-website/Science/319615_a_320944]
-
în mod oficial propriile instituții cu un președinte separatist ales de popor și un prim ministru care să conducă Adunarea Națională, exercitând competențe executive comune. Cipru a fost divizat, de facto, în două treimi din insula sudică controlată de ciprioții greci și o treime în partea nordică ocupată de turci. Republică Cipru este un stat recunoscut la nivel internațional care controleaza două treimi din zona sudică a insulei. În afară de Turcia, toate guvernele străine și Organizatția Națiunilor Unite recunosc suveranitatea Republicii Cipru
Politica Ciprului () [Corola-website/Science/319615_a_320944]
-
pe întreaga insulă Cipru. Turcia, care nu recunoaște Republică Cipru, precum și administrația cipriotă turcă din partea nordică a insulei, nu acceptă autoritatea republicii asupra întregii insule și se referă la ea nu după numele său internațional, ci ca fiind “Administrația cipriotă greacă a Ciprului de Sud”. Teritoriul său, un rezultat al invaziei turcești din 1974 și al carui statut rămâne în disputa, se întinde pe treimea nordică a insulei. Nordul și-a proclamat independența în 1975. În 1983 ciprioții turci au declarat
Politica Ciprului () [Corola-website/Science/319615_a_320944]
-
organizate de Națiunile Unite, condusă de Kofi Annan, secretarul general ONU. Nici unul dintre partidele cipriote grecești nu a reușit să-și aleagă un președinte sau să ocupe al 56-lea loc din Camera Reprezentanților. Cei 165 000 de refugiați ciprioți greci reprezintă de asemenea o forță politică puternică, împreună cu Biserică Ortodoxă Independența din Cipru, care are o anumită influență atât în chestiuni laice cât și ecleziastice. Activitatea statului cipriot era îngreunată de probleme încă din primele zile după independența din 1960
Politica Ciprului () [Corola-website/Science/319615_a_320944]
-
a soluționa problemele greu de rezolvat în ocuparea posturilor guvernamentale. Rămâne discutabil dacă acest lucru a fost fie o încercare de a încuraja unitatea prin desființarea limitelor legale dintre comunități, sau de a influnța dominația ciprioților turci de către majoritatea ciprioților greci. Oricare ar fi intențiile lui Makarios, violența a erupt între ciprioții greci și turci în decembrie 1963 și până în anul următor Organizațiile Națiunilor Unite au convenit să efectueze operațiuni de menținere a păcii (UNFICYP). Negocierile inițiate de ONU pentru a
Politica Ciprului () [Corola-website/Science/319615_a_320944]
-
comunitățile cipriotă greacă și cipriotă turcă au început în 1969; au urmat mai multe seturi de negocieri și inițiative. După invazia din 1974 urmată de încercarea unei lovituri de stat de către junta grecească, Makarios a asigurat recunoașterea internațională a guvernului grec cipriot ca fiind singura autoritate juridică în Cipru, care s-a dovedit a fi un avantaj strategic foarte important pentru următoarele decenii. Negocierile au continuat în anii de dupa 1974 cu grade diferite de regularitate și succes, dar nici una nu a
Politica Ciprului () [Corola-website/Science/319615_a_320944]
-
turci din zona nordică au declarat independența și formarea Republicii Turce a Ciprului de Nord (RTCN), care a fost recunoscută doar de Turcia. Ambele parți solicită în mod public soluționarea diferențelor interzonale și crearea unui nou sistem federal (poziția ciprioților greci) sau sistem de confederate (poziția ciprioților turci) de guvernare. În urma alegerilor prezidențiale din 1998, Klerides a încercat să formeze un guvern de unitate națională, prin includerea a șase miniștrii din Partidul Democrat al lui Klerides, doi miniștrii din Partidul Socialist
Politica Ciprului () [Corola-website/Science/319615_a_320944]
-
Uniți. Cu toate acestea, un guvern de uniune națională nu a fost realizat datorită membrilor de stânga AKEL și celor de centru din Partidul Democrat care au respins oferta, preferând să rămână partide de opoziție. Rezultatele primelor negocieri dintre politicienii greci și turci au dus la un acord larg, în principiu la reîntregire că federație bicamerala, bi-zonală cu teritoriu alocat comunităților turcă și greacă într-o insula unită. Cu toate acestea, acordul nu a fost niciodata finalizat și cele două părți
Politica Ciprului () [Corola-website/Science/319615_a_320944]
-
că federație bicamerala, bi-zonală cu teritoriu alocat comunităților turcă și greacă într-o insula unită. Cu toate acestea, acordul nu a fost niciodata finalizat și cele două părți adesea s-au aflat în impas privind următoarele puncte, printre altele: Partea greacă: Partea turcă: Dificultățile permanente în găsirea unei soluții a constituit un posibil obstacol în calea intrării Ciprului în Uniunea Europeană, pentru care guvernul a aplicat în 1997. Discuțiile organizate de ONU între liderii greci și turci, Glafkos Klerides and Rauf Denktas
Politica Ciprului () [Corola-website/Science/319615_a_320944]
-
Kofi Annan a fost anunțat pe 31 mărite 2004, bazat pe progresele făcute în timpul discuțiilor de la Elveția și prescurtate de către ONU, a fost pus pentru prima dată populației civile de ambele părți în referendumuri separate la 24 aprilie 2004. Partea greacă a respins cu o majoritate covârșitoare Planul Annan iar partea turcă a votat în favoarea planului. Luând în considerare rezultatul, este interesant de observat că în timp ce coloniștii turci (care formează majoritatea în zona de nord ocupată) au avut voie să voteze
Politica Ciprului () [Corola-website/Science/319615_a_320944]
-
în detrimentul limitării drastice a drepturilor individuale. Bi-zonalitatea puternică necesită un efort minim pentru coexistența teritorială a comunităților cipriote , o caracteristică deosebit de importantă pentru comunitatea cipriotă turcă pentru a forma o majoritate clară în statul constitutiv. Astfel, limitarea numărului de ciprioți greci în zona constituanta turco-cipriotă și împiedicarea lor de a-si folosi drepturile politice în nord, pare a fi un mecanism teritorial necesar care să asigure bi-zonalitatea.” În mai 2004 Cipru a intrat divizat în UE deși aderarea se aplică numai
Politica Ciprului () [Corola-website/Science/319615_a_320944]
-
au constituit o prioritate. Se pune acum accent pe convigerea Turciei de a recunoaște guvernul Cipru, o cerință pentru admiterea Turciei, susținută cel mai puternic de către Cipru și Franța. Constituția din 16 august 1960 a prevăzut împărțirea puterii între ciprioții greci și ciprioții turci. Eforturile de a îmbunătăți constituția au declanșat conflictul interzonal din 1963. Această constituție este încă în vigoare, deși nu există nici o prezență turco-cipriotă în guvernul cipriot. Președintele, ales prin vot popular pentru un mandat de 5 ani
Politica Ciprului () [Corola-website/Science/319615_a_320944]
-
cipriot turc. Consiliul de Miniștri este numit de comun acord de președinte și vice-președnite. În prezent există unsprezece ministere. Camera reprezentanților (Vouli Antiprosópon / Temsilciler Meclisi) are 59 de membri aleși pentru un mandat de 5 ani: 56 de membri ciprioți greci aleși prin reprezentare proporțională și 3 membri observatori reprezentând minoritățile: maronita, romano-catolică și armeana. 24 de locuri sunt alocate pentru comunitatea turcă , dar în prezent sunt vacante. Confederația Lucrătorilor Ciprioți sau SEK (pro- vest), Confederația Sindicatelor Muncitorilor Revoluționari sau Dev-Is
Politica Ciprului () [Corola-website/Science/319615_a_320944]
-
religia dominantă în Bulgaria este cea creștin-ortodoxă, proclamată de grupul etnic prevalent, bulgarii, care sunt adepții Bisericii ortodoxe bulgare. Alte biserici ortodoxe reprezentate în țară de minorități sunt Biserica ortodoxă rusă, Biserica ortodoxă ucraineană, Biserica ortodoxa română și Biserica rtodoxă greacă. Bazele creștinismului au fost puse în timpul primului imperiu bulgar, sub conducerea lui Boris I, la mijlocul secolului al IX-lea, deși își are rădăcinile în Balcani , încă din secolul I și de la misiunea Apostolului Paul. Ridicarea Imperiului Bulgar a determinat autocefalia
Religia în Bulgaria () [Corola-website/Science/319642_a_320971]
-
niște marionete ale acestora. Cuvântul "satrap" are rădăcini din limba avestică și este asemănător cu "Kshatrapa", un cuvânt din limba sanscrită. În persana veche este "xšaθrapăvan" (adică "protector al provinciei"), din "xšaθra" ("tărâm" sau "provincie") și "Pavan" ("protector"). În limba greacă, cuvântul a fost pronunțat ca "σατράπης", "satrápēs", și a fost romanizat "satrapes", din persană veche "xšaθrapă(van)"). În limba persană modernă acest cuvânt ar fi evoluat în mod natural la شهربان ("shahrbăn") (literalmente înseamnă "deținător al orașului") (شهر "Shahr" însemnă
Satrapie () [Corola-website/Science/319659_a_320988]
-
a lungimii. ul este adeseori aproximat cu lungimea corpului uman sau deschidera brațelor, iar submultiplii cunoscuți al acestuia sunt părți din corpul uman, precum piciorul, pasul, cotul, palma și degetul. În Europa stânjenul a avut ca model comun stânjenul antic grec, de șase picioare, însă a variat în timp, de la o țară la alta, între regiuni, orașe, profesii, în funcție de dimensiunea etalonului folosit. Se cunosc și destule excepții, relevante pentru țările române. În Transilvania stânjenul a fost menționat din evul mediu iar
Stânjen () [Corola-website/Science/319653_a_320982]
-
i (în limba greacă, "Σκορδίσκοι") au fost un trib vechi celtic centrat în ceea ce vor deveni provinciile române din Pannonia Inferioară, Moesia și astăzi Șerbia la confluenta Savei , Dravei cu Dunărea. Ei au fost menționați de la începutul secolului al III î.Hr. La apogeul lor
Scordisci () [Corola-website/Science/319663_a_320992]
-
de locuitori și o densitatea de 105 loc./km². Conform ultimului recesământ official din anul 1960 imediat dupa independența nou apărutei Republică Cipru, populația era alcătuită în proporție de 78 % din greco-ciprioți, 18 % din turco-ciprioți, rămânând 5 % alte etnii. Comunitatea greacă și cea turcă împărtășesc multe dar mențin identități distincte bazate pe religie și legături profunde cu Grecia și Turcia. Anterior invaziei turce, cele două comunități locuiau dispers în teritoriul insulei, dar imediat dupa 1974 demarcarea a fost făcută din cauza unei
Geografia Ciprului () [Corola-website/Science/319675_a_321004]
-
etnografica din populația insulei variază între intervalul de valori raportate. Schimbul forțat de populație și aducerea de cetățeni turci din Anatolia sunt principalele motive care împiedică consolidarea celor două părți de pe insulă. În referendumul din 2003 marea majoritate a ciprioților greci au spus “nu “ integrării necondiționate cu partea de nord. Limba greacă este vorbită în sudul insulei, limba turcă în partea de nord. În realitate, aceasta divizare vine după intervenția militară turcă în Cipru din 1974, în care ciprioții greci din partea
Geografia Ciprului () [Corola-website/Science/319675_a_321004]
-
forțat de populație și aducerea de cetățeni turci din Anatolia sunt principalele motive care împiedică consolidarea celor două părți de pe insulă. În referendumul din 2003 marea majoritate a ciprioților greci au spus “nu “ integrării necondiționate cu partea de nord. Limba greacă este vorbită în sudul insulei, limba turcă în partea de nord. În realitate, aceasta divizare vine după intervenția militară turcă în Cipru din 1974, în care ciprioții greci din partea de nord au fost expulzați în sud. Totuși, din punct de
Geografia Ciprului () [Corola-website/Science/319675_a_321004]
-
ciprioților greci au spus “nu “ integrării necondiționate cu partea de nord. Limba greacă este vorbită în sudul insulei, limba turcă în partea de nord. În realitate, aceasta divizare vine după intervenția militară turcă în Cipru din 1974, în care ciprioții greci din partea de nord au fost expulzați în sud. Totuși, din punct de vedere istoric, limba greacă în varianta să cipriotă era vorbită de 82% din populația și era vorbită pe scară largă în toată insula. Restul populației vorbește limba turcă
Geografia Ciprului () [Corola-website/Science/319675_a_321004]