11,901 matches
-
un „comitet executiv al soldaților și muncitorilor” alcătuit în majoritate din ruși, care se opuneau cu îndârjire la toate revendicările românilor, mai ales dacă acestea erau de esență națională. Acest „Comitet” se afla instalat în „Palatul Libertății” (fostul palat al guvernatorului rus), și a devenit, treptat, cel mai dificil adversar al luptei naționale a românilor din Basarabia. Opoziția acestuia a fost învinsă pe măsură ce Partidul National Moldovenesc a cucerit noi adepți și împreună cu comitetul militarilor, au creat și dezvoltat în toată Basarabia
Mișcarea de eliberare națională a românilor din Basarabia () [Corola-website/Science/328854_a_330183]
-
loc o așezare omenească neîntreruptă vreme de 5,000 ani, încă din era calcolitică. În epoca bronzului târzie (1550-1200 î.e.n.) s-a aflat aici un însemnat avanpost egiptean. S-au descoperit urmele unei clădiri, care ar fi putut fi palatul guvernatorului egiptean. La fața locului s-au găsit câteva suluri scrise în cuneiforme, dicționare de akkadiană și sumeriană. În epoca fierului au avut loc aici confruntări militare decisive descrise de Biblie dntre vechii evrei sau israeliți și filisteni. Apoi locul a
Tel Afek (Antipatris) () [Corola-website/Science/328920_a_330249]
-
a fost condamnat la moarte. Și în timp ce Aurelian s-a întors în vest, luându-i cu el pe Zenobia și pe Vaballathus, a primit vestea că oamenii din Palmira, sub îndrumarea unui anume Apseo, s-au răzvrătit, ucigându-l pe guvernatorul local, în scopul de a-și asuma purpura imperială, spre deosebire de Aurelian. A decis să proclame împărat, fără întârziere Aurelian s-a întors pentru a potoli revolta. Ordinea a fost restabilită fără luptă, însă orașul Palmira a avut de suferit, nu
Asediul Palmirei () [Corola-website/Science/328965_a_330294]
-
dinastiilor omeyyadă și abbasidă. Împotriva acestei prerogative exclusive a qurayșiților s-a ridicat curând opoziția armată a kharigiților. După uciderea lui ʽUṯmăn, reprezentantul aristocrației omeyyade, ‘Alī este ales calif, practic, întreaga lume islamică recunoscându-l ca succesor. Muʽăwiya ibn-ani-Sufyăn, însă, guvernator al Siriei și rudă cu ʽUṯmăn, se arăta hotărât să răzbune uciderea califului-martir. Astfel, el prezentă în moscheea din Damasc cămașa pătată de sânge a califului ucis și degetele soției sale retezate în timp ce încercase să-l apere. În loc să îl omagieze
Kharigism () [Corola-website/Science/328955_a_330284]
-
eliberat-o și i-a acordat o vilă elegantă în Tibur (Tivoli modern, Italia). Se presupune că a trăit în lux și a devenit un filozof proeminent, vedetă și matroană romană. Zenobia se spune că s-a căsătorit cu un guvernator roman și senator al cărui nume nu este cunoscut, deși există motive să se creadă că poate să fi fost Marcellus Nutenus Petrus. Ei au avut mai multe fiice, ale căror nume sunt de asemenea necunoscute, dar care s-au
Zenobia () [Corola-website/Science/328976_a_330305]
-
editori; astfel, ea a creat 127 de planșe pentru traducerea în limba franceză a lucrării "Metamorphosis et historia naturalis insectorum" de Jan Goedart (1620-1668). În perioada petrecută la Castelul Waltha, Maria Sibylla Merian îl cunoscuse pe Cornelis van Sommelsdijk, fost guvernator al Surinamului (pe atunci colonie olandeză, cunoscută sub numele de "Guyana olandeză"). Acesta îi arătase colecția sa de fluturi exotici, în mare parte proveniți din Surinam. În iulie 1699, la vârsta de 52 de ani, Maria Sibylla s-a decis
Maria Sibylla Merian () [Corola-website/Science/328968_a_330297]
-
1025. Amândoi l-au succedat pe bunicul lor, Selgiuc Beg, luptând la început alături hanul Ali Tigin Bughra, un mic nobil Kara Khanid, împotriva lui Mahmud din Ghazni. Primele însemnări despre Chaghri apar în timpul expidițiilor sale din estul Anatoliei. Deși guvernatorul gaznavid l-am urmărit până în Anatolia, unde a fost capabil să atace și forturile bizantine din acea regiune. Cu toate acestea, conform lui Claude Cahen, acest lucru a fost extrem de improbabilă și o legendă. Din 1035 și până în 1037 Chaghri
Chagri Beg () [Corola-website/Science/328993_a_330322]
-
Moartea lui Timur în 1401, în cursul unei campanii împotriva Chinei, a fost o ușurare pentru mameluci. Confruntarea de la Marğ Dăbiq dintre armata mamelucă condusă de Qănșawah și armata otomană se încheie cu înfrângerea mamelucilor, în mare parte datorită trădării guvernatorului de Alep care a dezertat împreună cu truple care îi erau sub comandă dar și a faptului că armata turcă era mai bine dotată cu armament nou și folosea praf de pușcă. Astfel Siria intră sub stăpânire otomană pentru următoarele patru
Dinastia Mamelucă () [Corola-website/Science/329002_a_330331]
-
în rândul trupelor prusace și armata sa a fost plasată sub supravegherea directă a prințului Friedrich Karl În timpul asediului Metz-ului discordanțele dintre Steimentz și prinț au dus în final la eliminare de pe teatrul de luptă a celui dintâi, fiind numit guvernator general în Poznan. Imediat după război, a fost ridicat în rang de feldmareșal și sa retras din treburile armatei, a trăit în Görlitz. Steinmetz, a murit la 4 august 1877 în Bad Landeck, unde primea un tratament.
Karl Friedrich von Steinmetz () [Corola-website/Science/329014_a_330343]
-
privește pe client, acesta nu mai era nevoit sa plătească taxele fiscale către autoritățile umayyade.<br> Califatul umayyad și-a extins foarte mult teritoriile datorită campaniilor susținute din Asia Centrală până la Atlantic. Teritoriile cucerite erau controlate de un sistem bazat pe guvernatori și colectori de taxe ce susțineau elita arabă.<br> În jurul anului 700, araba este adoptată ca limbă oficială a administrației, se introduce un nou sistem monetar, se adoptă un nou stil arhitectural, fiind construite o serie de moschei mari ce
Califatul Omeiad () [Corola-website/Science/329011_a_330340]
-
al-Mu'tamid, 870-892). Un descendent al lui Al-Mutawakkil, Ibn al-Mu'tazz, "califul de o zi", este unul din cei mai mari poeți și critici ai literaturii arabe. Vizirul constituia un "alter ego" al califului. Acesta numea sau îndepărta din funcție guvernatori și judecători, cu asentimentul califului, transmițîndu-și autoritatea pe principiu ereditar. Vizirul confisca bunurile unui guvernator căzut în dizgrație, ca și a acelor demnitari de rang mai mic, iar califul aplica aceeași pedeapsă vizirului destituit. Vizirul sau marele vizir conducea consiliul
Organizarea militară și politică abbasidă () [Corola-website/Science/329016_a_330345]
-
este unul din cei mai mari poeți și critici ai literaturii arabe. Vizirul constituia un "alter ego" al califului. Acesta numea sau îndepărta din funcție guvernatori și judecători, cu asentimentul califului, transmițîndu-și autoritatea pe principiu ereditar. Vizirul confisca bunurile unui guvernator căzut în dizgrație, ca și a acelor demnitari de rang mai mic, iar califul aplica aceeași pedeapsă vizirului destituit. Vizirul sau marele vizir conducea consiliul califal, alcătuit din ceilalți demnitari cu atribuții în stat. Instituția vizirului este în mod esențial
Organizarea militară și politică abbasidă () [Corola-website/Science/329016_a_330345]
-
adevărat înlocuitor al califului, cumulând toate puterile, chiar și cele militare și dirijând politica statului. Este deci o instituție compozită, mereu legată de noțiunea de serviciu personal al suveranului, al cărui acord este întotdeauna indispensabil și numai în numele căruia acționează vizirul. Guvernatorul avea un rol important în problemele locale ale califatului, descentralizarea fiind o consecință inevitabilă a extinderii teritoriului în condiții de comunicare dificilă. Autoritatea locală a guvernatorului era decisivă, iar funcția sa, ereditară. Existau două tipuri de guvernorat, unul în care
Organizarea militară și politică abbasidă () [Corola-website/Science/329016_a_330345]
-
personal al suveranului, al cărui acord este întotdeauna indispensabil și numai în numele căruia acționează vizirul. Guvernatorul avea un rol important în problemele locale ale califatului, descentralizarea fiind o consecință inevitabilă a extinderii teritoriului în condiții de comunicare dificilă. Autoritatea locală a guvernatorului era decisivă, iar funcția sa, ereditară. Existau două tipuri de guvernorat, unul în care acesta deținea conducerea supremă a armatei, dreptul de a supraveghea judecătorii, de a colecta impozitele, de a administra poliția și de a conduce rugăciunile publice de
Organizarea militară și politică abbasidă () [Corola-website/Science/329016_a_330345]
-
ereditară. Existau două tipuri de guvernorat, unul în care acesta deținea conducerea supremă a armatei, dreptul de a supraveghea judecătorii, de a colecta impozitele, de a administra poliția și de a conduce rugăciunile publice de vineri, iar altul, mai limitat, guvernatorul neavând competențe asupra judecătorilor și de a colecta impozitele. Finanțele constituiau principala preocupare a statului abbasid și ommeyad, perceptoratul ("diwan al-harag") sau vistieria ("bay al-mal")menținându-și astfel importanța instituțională. Zakat-ul, ca sursă de venit a statului, impozit care trebuia
Organizarea militară și politică abbasidă () [Corola-website/Science/329016_a_330345]
-
a califului. Administrația abbasidă dispunea și de un serviciu de poliție și un serviciu poștal (barid). De la un capăt la altul al islamului, după un sistem regulat de circa o mie de relee, circulă ordinele oficiale și informațiile cu privire la atitudinea guvernatorilor, funcționarilor, starea provinciilor sau situația la frontiere. În vârful ierarhiei, șeful suprem al poștei este dublat de cel al Informațiilor (khabar), la rându-i însărcinat cu supravegherea administrației centrale, inclusiv a vizirului.
Organizarea militară și politică abbasidă () [Corola-website/Science/329016_a_330345]
-
înființeze plantații de cafea, care necesitau mașini scumpe și o forță de muncă stabilă, trebuind patru ani pentru a obține prima recoltă. Acești veterani vor avea și o importantă influență politică, chiar dacă reprezentau o minoritate. Puterea era concentrată în mâinile guvernatorului, chiar dacă un Consiliu Legislativ și unul executiv fuseseră create încă din 1906. După stabilirea coloniei, în 1920, coloniștilor albi li se permite să-și aleagă reprezentanți în Consiliul Legislativ. Coloniștii europeni au păstrat acest drept doar pentru ei înșiși și
Colonia și protectoratul Kenyei () [Corola-website/Science/325321_a_326650]
-
fost o organizație naționalistă africană, care a cerut accesul la terenurile deținute de albi. KAU a acționat ca o asociație de circumscripție pentru primul negru membru al Consiliului Legislativ din Kenya, Eliud Mathu, care a fost nominalizat în 1944 de către guvernator, după consultarea opiniei elitei africane. KAU a rămas dominată de grupul etnic kikuyu. În 1947, Jomo Kenyatta, fostul președinte al moderatei "Asociații Centrale Kikuyu", a devenit președinte al mai agresivei KAU și cere drepturi politice sporite pentru africani. Ca răspuns
Colonia și protectoratul Kenyei () [Corola-website/Science/325321_a_326650]
-
crescânde, Biroul Colonial Britanic a crescut numărul de membri în Consiliul Legislativ și i-a sporit rolul. Astfel că, din 1952, Consiliul era format din 14 europeni, un arab și 6 asiatici aleși, la care se adaugă membrii numiți de guvernator: 6 africani și un arab. Consiliul de Miniștri a devenit principalul instrument de guvernare în 1954. Revolta Mau Mau (1952-1956) a fost o mișcare armată locală îndreptată, în principal, împotriva guvernului colonial și a coloniștilor europeni. A fost mișcarea cea
Colonia și protectoratul Kenyei () [Corola-website/Science/325321_a_326650]
-
răpit-o pe Engelberga și pe singură să fiica rămasă în viață, Ermengarda. Pe această din urmă a silit-o să îl ia de soț în iunie 876, în același timp în care regele Charles "cel Pleșuv" l-a numit guvernator în Italia sub titlul de "dux". Odată Engelberga înlăturata, Boso s-a autoproclamat rege de Provence în 15 octombrie 879. Ca rezultat, Engelberga a fost alungata în Suabia. După ce forțele lui Carol cel Gras au ocupat Vienne în 882, Engelbergăi
Engelberga () [Corola-website/Science/325421_a_326750]
-
de copie, sau de fals. În anul 2005, Radu Varia a fost invitat să conferențieze la Universitatea Waseda din Tokio despre " Premise filosofice și determinări matematice în opera lui Brâncuși". În 2009, la invitația Președintelui Băncii Centrale Europene și a Guvernatorului Băncii Naționale a României susține la Museum der Weltkulturen din Frankfurt conferința "Brâncuși fotograf", prezentând totodată o expoziție cu tiraje originale ale artistului. "Frankfurter Allgemeine Zeitung" dedică evenimentului o întreagă pagină. În 2011, prezintă cea de-a treia conferință la Academia Română, intitulată "Salvador
Radu Varia () [Corola-website/Science/325466_a_326795]
-
sale erau limitate de tradiții și convenții. Aceste restricții erau impuse în principal de tradiții, în principal de natură religioasă. Coranul conținea principalele restricții, fiind legea absolută după care trebuia se ghideze sultanul, jucând prin aceasta rolul unei adevărate constituții. Guvernatorii otomani ai provinciilor aveau două funcții importante: să mențină securitatea militară și să asigure colectarea taxelor . Ierarhia militară era tipic feudală. Cavaleria imperială era formată exclusiv de etnici turci, care primeau în schimbul . serviciului militar loturi de pământ funcție de gradul militar
Grecia Otomană () [Corola-website/Science/325867_a_327196]
-
ortodoxe din imperiul. Prin aceasta, preoții greci și magnații locali numiți „prokritoi” sau „dimogerontes” deveneau conducătorii efectivi ai orașelor elene. Unele orașe elene, precum Atena sau Rodos, se bucurau de un grad mare de autonomie în vreme ce altele erau conduse de guvernatori otomani. Unele regiuni precum Peninsula Mani din Peloponez sau Epir sau părți ale insulei Creta (Sfakia) erau practic independente. În timpul frecventelor războaie otomano-venețiene, grecii luau, cu câteva excepții, partea venețienilor împotriva otomanilor. Biserica ortodoxă a ajutata în mod hotărâtor la
Grecia Otomană () [Corola-website/Science/325867_a_327196]
-
acestor rebeliuni au variat foarte mult. În timpul războiului otomano-venețian din 1463 - 1479, frații Krokodeilos și Epifani Kladas au condus unități de stratioti în lupta împotriva turcilor din sudul Peloponezului. Venețienii au cucerit Vardousia și regiunea înconjurătoare. Epifani Kladas a devenit guvernatorul regiunii. Au existat rebeliuni rapid înăbușite, precum cele ale țăranilor din Epir din 1600 și 1611, care au izbucnit în diferite regiuni ale țării. În timpul bătăliei de la Lepanto, efectivele creștine au fost completate cu peste zece echipaje elene. Pictorul El Greco
Grecia Otomană () [Corola-website/Science/325867_a_327196]
-
noului traseu feroviar, terenuri cu care se va îmbogăți după terminarea căii ferate. În acest scop trimite o bandă de huligani, condusă de omul său de încredere, Taggart (Slim Pickens), pentru a speria locuitorii orașului. Oamenii din Rock Ridge cer guvernatorului William J. Le Petomane (Mel Brooks) să numească un nou șerif. Pentru a nu-i încurca planurile, Procurorul General îl convinge pe idiotul guvernator Le Petomane să-l numească pe Bart (Cleavon Little), un lucrător feroviar negru, care era pe cale
Șei în flăcări () [Corola-website/Science/325902_a_327231]