60,569 matches
-
care am cunoscut-o pe fata respectivă și-n momentul în care ești în prezența râului, practic nimic nu te mai bucură. Ai impresia că nimic nu te mai poate scăpa de acolo. Ai impresia că este ca un tunel negru, un abis, ca o cădere din care nu poți să te mai ridici. Numai eventual zburând în sens invers. ?n acele clipe l-am cunoscut pe Cusman Cionca, pastorul bisericii „Metanoia” din Timișoara. El m-a ajutat să mă ridic
VIETI TRANSFORMATE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364504_a_365833]
-
mergem la o pizza. Bine? - Bine ... - Hai, spală-te pe mâini, imediat sunt gata turtele. Cât ai zice pește, Darius pregăti trei turte, le așeză frumos pe o farfurie și îl strigă pe fratele său. Cu foamea cât o gaură neagră, Radu se năpusti asupra lor. - Poftă bună, Radu! - Mersi! Usturoi nu avem, nu? - Nu, nu mai avem ... - Tu nu mănânci? - Am mâncat înainte să vii. - Mereu mănânci de vreo câteva săptămâni înainte să vin eu ... ție îți faci mai multe
UN PUMN DE FĂINĂ de RALUCA PAVEL în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364524_a_365853]
-
mea, Să fii mândră ca o stea, Cu parfumul să mă-mbii... Hai căluțule!... că știi Unde-i rariștea de ulmi Și cărarea care urcă; Zboară tu, ca o nălucă!... Calul trece prin pădure, În brațe, Marin o ține; Părul negru i-l sărută, Gura-i fragă ne-ncepută. Mere dulci în mână ține... Îndeamnă calul, Marine! Ce văd, nu este prea bine!... La fântâna Roșului - Calul pădurarului!... * * * Pădurarul mi-i pândește, Pune pușca și ochește... Și cu ură îi vorbește: - Hoț
CALUL HAIDUCULUI (BALADA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364556_a_365885]
-
ajuta să car și găleata asta, care e din ce în ce mai grea!”. Nu termină de rosti cuvintele că înaintea sa apăru un tânăr, înalt și subțire, îmbrăcat frumos, cu haine roșii de catifea. Purta pe deasupra un mantou soldățesc, cu blană de astrahan negru la mâneci și la guler. Capul îi era descoperit, vântul fluturându-i pletele aurii, de culoare grâului de vară. Ochii săi scânteiau ca două stele, emanând bunătate și căldură. Întinse mâna bătrânelului, spunându-i: „Haide, tată-moșule, ridică-te!”. Mirat de
GHEORGHE A. STROIA: POVESTE DE IARNĂ – CE ŢI-AI DORI DE ZIUA TA, MOŞ NICOLAE? de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364548_a_365877]
-
doi colegi care nu au nici măcar un joc de table, să se bucure de ele. Când ești atât de bogat, încât ai acasă un frumos joc de table, într-o cutie de lemn gălbuie, superbă, și cu puluri albe și negre, înalte, rotunde, nici prea mari, nici prea mici, cu rondeluri strunjite cu grijă pe cele două fețe, ca să poată să adere mai bine la degete, când ești atât de bogat, nu se cade oare să ajuți doi colegi săraci, care
JOCUL DE TABLE de JIANU LIVIU în ediţia nr. 333 din 29 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364565_a_365894]
-
ora 06.00, ori și mai bine, la 16.16 se produce sfârșitul lumii. Adică acela adevărat, aflat iată, sub dublul, sau poate chiar triplul semn al fiarei. Deci nu mai încape nici o îndoială. Modalitățile fiind aceleași dintotdeauna: asteroidul, gaura neagră, focul solar, trecerea într-o altă dimensiune spirituală (numai noi cei aleși!), banalii supervulcani, seceta, ori, la alegere, inundația globală, un virus nedeclarat la vamă, un savant nebun ofticat pe șeful de laborator, sau o blondă tâmpită care apasă pe
CRONICĂ NESCRISĂ ÎNCĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 333 din 29 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364573_a_365902]
-
cât mai sigur fie la spate, fie sub braț, fie între genunchi sau în alt fel. Vigilență la vârf. HALVIȚĂ: Las' că vă prind eu altă dată fruntașilor. Acum hai să zicem că nu e loc și basta. Ziua mea neagră. Grăbiți-vă la piață că v-așteaptă clasa muncitoare cu buzunarele pline cu sute. Cu-sute, ați înțeles? Așa să știți. După ce își rostește cu acreală replica, Halviță părăsește scena cu coada între picioare. TÂNĂRA SUBOFIȚER: Nici la gară nu
COANA MARE SE MĂRITĂ, 4 de ION UNTARU în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364581_a_365910]
-
identitate bună ori prea veche, ba cei doi polițiști din încăpere întrebați despre ce se întâmplă au trecut la amenințări de genul ''Nu te pune cu noi!'', iar așa-zisa lor colegă în civil, care abia coborâse dintr-un jeep negru cu nr. B-107 PDC, se repede și-i smulge acestuia documentul din mână. Într-un moment de neatenție a celor din jur, domnul BRĂNESCU sună la 112, a vorbit cu poliția, prezentând succint situația, cerând sosirea la fața locului a
DUPĂ CE LE-AU CERŞIT VOTURILE PENTRU A ACCEDE LA PUTERE, GUVERNUL ŞI PREŞEDINŢIA, PRIN APARATUL REPRESIV AL JUSTIŢIEI, SE LEAPĂDĂ DE ROMÂNII DIN DIASPORA de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 333 din 29 noi [Corola-blog/BlogPost/364569_a_365898]
-
automat, fără să poată gândi. Acolo a lăsat buretele scăpat în apă și a frecat-o ușor cu palma într-o mângâiere prelungă. Palparea acelui loc ce-i părea mai fierbinte decât apa și atingerea petecului de păr mărunt și negru, puternic cârlionțat și mătăsos, l-a depășit. S-a apropiat de ea până ce trupurile s-au atins și a simțit-o cum începe să tremure. Aplecat asupra ei, i-a sărutat umerii și gâtul, ușor, ca într-o trecere întâmplătoare
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361258_a_362587]
-
rol importanta îl au dorințele și preferințele. -Întotdeauna omul aleargă după propriile-i gânduri bune care să-i aducă bine sieși.În acest maraton el comite și fapte reprobabile care îi stârnesc alte gânduri, de astă dată întunecate.Aceste gânduri negre îl urmăresc până când trece Styzul.Este un cerc al sinelui, asemeni alergării pisicii după propria-i coadă, când are în subconștient reprezentată prada. Al.Florin ȚENE Referință Bibliografică: 5-Metafore ce țin de mână ideile să nu rătăcească / Al Florin Țene
5-METAFORE CE ŢIN DE MÂNĂ IDEILE SĂ NU RĂTĂCEASCĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 379 din 14 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361308_a_362637]
-
goală, n-au precupețit niciun efort, n-au contenit a munci pentru țară, fie în agricultură, sănătate, învățământ sau cercetare. Cu ce ne lăudăm noi astăzi? Cu intrigi, cu corupție, cu șpăgi, cu șomeri, cu prăduire, cu înavuțire peste noaptea neagră a așa-ziselor reforme, cu jocuri și scheme politice mefistofelice, cu noncultură, cu emigrație, cu împrumuturi din afară care îngenunchează țara străinilor. Vorba lui Anton Pann: „Cine bea apă din pumni străini, nu se satură niciodată!” Astăzi nu-i același
GREAUA MOŞTENIRE , HIDROCENTRALA DE PE ARGEŞ DE ION C.HIRU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 379 din 14 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361306_a_362635]
-
18 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Șah perpetuu Eu sunt numai un jucător obișnuit de șah, Nu sunt fachir și nici un mare maharadjah, Nici un grandoman, nu mă învălui în mister, Exuberant uneori, alteori auster. Manevrez piesele albe și pe cele negre - Deliberări imparțiale, profund integre. Alternez la comanda ambelor trupe - E șah perpetuu, nimic nu-l întreupe. Sunt un mare comandant...puțin cam bizar, Fără stagiul obligatoriu militar. Ar părea de departe doar un simplu joc, Așa cum ai pune niște paie
ŞAH PERPETUU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361342_a_362671]
-
Să învățăm ce-nseamna omenia. Să ne respectăm pe noi, să învățăm, Să respectăm trecutul țării și istoria, Să respectăm bătrâni, eroi și gloria Recuperând ce am pierdut în noi. Am văzut cum oameni- animale Ascunși de măști ciudate, Barbare, negre sau pictate, Cum apară cu forța mârlănia Uitând ce-nseamna omenia. Conducători ce-și huiduie norodul Cuvinte grele aduse peste Slavă, Am văzut cum la aceiași masă Se așează inbuibatul cu poporul. Peste blestemul neamului. Iubire... Peste această negura și
NEMULTUMIRE de PETRU JIPA în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361393_a_362722]
-
iriși albaștri - bunica trece pe lângă ei fără baston 10 chitariști de stradă - pe scara metroului o treaptă lipsa Cristina-Monica Moldoveanu 11 vioară spartă- in Piata Matei Corvin un cerșetor Monica Trif 12 de dimineață - copacul cu primii fulgi pe scoarță neagră Mariana Tănase 13 livadă ninsa - în aburul ceaiului parfum de cireș 14 alb până în zări - o pată de culoare doar pe derdeluș 15 fulgi albi peste tot - afară mult prea rece pernele mai moi Maria Doina Leonte 16 niciun pic
HAIKU de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361394_a_362723]
-
pe-o broască țestoasă, veac de veac, Schimbarea se apropie ca vârful unui ac, Dar voi vorbi acum de leul-leu de junglă, El sub acoperire, ne latră și ne mușcă, Ba-i câine, ba pisică, el are ochii mari și negri ca huila, ca smoala din Tartar, nu fii cu mine, dragă, prea familiar îmi spune, am fost cândva prieteni, cuprins de sfiiciune i-am dat o adresare ad patres, jalnic leu, are pe piept doar stele și creierul e greu
LEUL de BORIS MEHR în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361402_a_362731]
-
căuta ceva anume, a tresărit și a rămas neclintit, cu ochii țintă. Pe aleea principală, în sus de vechiul oficiu poștal, la circa 30 de metri apăruse o femeie în pantaloni albi, dar nu acest aspect l-a surprins. Părul negru, bogat și lucios se putea vedea bine de la distanță. Femeia mergea ușor grăbită, cu pași micuți, privind atentă treptele pe care încălțămintea sa ușoară, tip pantof decupat, nu făcea zgomot. Cu cât se apropia mai mult, cu atât mai mult
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361359_a_362688]
-
și-și împlinea pofta de burtă cu bucatele gazdei speriate. În toi de chef cu băutură eunucii aduc la masă o fătucă-n pârgă găsită în ascunziș de pod. Beiul hidos, când vede fata în înalt de trup și părul negru mângâindu-i sânii, cu morfoleală-n gură se-nfundă puf de perini și-ordonă un neînțeles tălmăcit. - Să-mi umple ea paharul și să-mi pregătească patul ! Spăimată-n culme de ochii bulbucați de pofte, fecioara-și face-un plan de
FECIUOARA RUCĂREANĂ, DE IOAN MUŢIU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 354 din 20 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361425_a_362754]
-
Acasa > Versuri > Frumusete > FEMEIA FATALĂ Autor: Valeria Iacob Tamaș Publicat în: Ediția nr. 250 din 07 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Frumoasă e, recunosc toți bărbații, Cu pletele-i negre și trupul divin, Buzele-i roșii motiv de suspin Gata să-și mintă și soțul si-amanții. Întreaga-i făptură făcută-i s-atragă Din ea s-a născut cuvântul amor, Șerpoaică, mușcând dintr-o fragă Otravă, ce lasă în
FEMEIA FATALĂ de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361454_a_362783]
-
crezut, ci doar acea perdea de lumină albastră și străvezie în dreptul unei suprafețe de perete. -Teribil! ... îmi exprim în gând uimirea, nesigur de impresia pe care o am, de realitatea pe care o trăiesc la asemenea cote. Părul lung și negru, chipul senin și surâzător, gâtul delicat, umerii, sânii, pubisul, coapsele...Ca o zână goală, din ce în ce mai goală... Îmi amintesc deodată cum am ajuns și de ce mă aflu în acest loc enigmatic, periculos poate... Un pumnal de spaimă mi se înfige în
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 354 din 20 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361431_a_362760]
-
de must - să-i pun și viespei un alt pahar 8. Balta Brăilei - în larg vântul de seară legănând stele 9. toamna în parc- în vechiul lampadar singură luna 10 sat în paragină - nimeni să culeagă prunele târzii 11 Biserica Neagră - pentru ultima frunza concert de orgă 12 iarăși ziua mea - desprinzându-se din ram o frunză cade 13 frunze cad pe rând - în goana trenul luând toată grămada 14. poveste de toamnă - soarele prefăcut în frunza unui plop 15 Noapte
HAIKU,2010 de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361440_a_362769]
-
albe, nescrise cu nicio mână se aflau într-o dezordonată manifestare de-a lungul mesei. Își tăceau solitudinea în întunericul prin care lumina își gemea neputința de a încălzi acest dezmăț de negru. În partea din stânga a biroului din stejar negru aruncate într-un evantai ordonat câteva fotografii pline de praf se odihneau în veșmântul tăcerii. În fiecare dintre ele se zărea translucid un chip pierdut în adâncimea odinioară transparentă a unei vieți. Un chip alungit, osos. Aici timpul se picura
FLUTURI SUB CEARCĂNE de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361452_a_362781]
-
chip pierdut în adâncimea odinioară transparentă a unei vieți. Un chip alungit, osos. Aici timpul se picura urmând ritualul gândurilor. De cele mai multe ori parcă nici nu exista. Prăbușit în marginea patului neclar aranjat, un fotoliu cândva falnic adăpostea o pelerină neagră la originea ei și câteva haine neumblate prin lume. Ușa masivă întregea imaginea sufocantă a unui loc care zugrăvea în umbre viața unei ființe. Tăcerea acestei rămășițe era din când în când întreruptă de un șuierat abia perceptibil. Venea parcă
FLUTURI SUB CEARCĂNE de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361452_a_362781]
-
piciorelor lungi, incomensurabil de fine cu care întemnița sufletul și ordona inimii. Picioarele mlădioase aveau un corespondent aproape erotic în pieptul rotunjit superb de sânii plini de alb, iar chipul diafan, apunea cu mult frumusețea legendarei Afrodita. Părul mătăsos și negru împrejmuia cu o grație nemăsurată chipul ușor slăbit, alungit spre un asiatic tandru. Fruntea înaltă era într-o deplină congruență cu tot corpul care o aducea în timp de zeiță. Era o femeie fără nume. Niciun nume nu i s-
FLUTURI SUB CEARCĂNE de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361452_a_362781]
-
Acasa > Poeme > Dorinte > PLÂNGE TĂCEREA Autor: Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 242 din 30 august 2011 Toate Articolele Autorului Plânge tăcerea în negre petale Ochii îmi tac zămislind cataracte Au împietrit în tăcerile goale Unde doar moartea semnează contracte... Șoapte perfide din gură de șarpe Se înmulțesc pe la colțuri de stradă Fuge sărmana, sensibila harpă Nu vrea parada minciunii să vadă... A coborât
PLÂNGE TĂCEREA de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 242 din 30 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361461_a_362790]
-
și modelând-o în registru liric cu mai multă vigoare. Referindu-ne la Eminescu, cunoștințele sale cosmogonice nu ne surprind, cunoscând faptul că poetul a trăit într-o perioadă în care teoria Kant-Laplace era notorie. Astfel, intuind epoca "marii găuri negre" și a Bing-Bang-ului", Eminescu spunea în Rugăciunea unui dac: Pe când nu era Moarte, nimic Nemuritor,/ Nici sâmburul de viață dătător,/ Nu era Azi nici Mâine, nici Ieri, nici Totdeauna/ Căci unul era toate și Totul era una". Nu vom întâlni
COMPLEMERITATEA OGLINZILOR PARALELE EMINESCU-MACEDONSKI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361478_a_362807]