11,656 matches
-
tristă... O cunoaște * Peste douăzeci de ani va fi o matroană, rotunjită de bucătăria copioasă, "bazată pe lactate", va aștepta, seara, târziu, să-i vină soțul de la muncă, de la afaceri, de la crâșmă, de la alte femei, mai tinere. (Cele mai fericite neveste sunt urâtele care satisfac lipsa de pretenții estetice ale unui soț, mulțumit cu o gospodină bună). Va avea copii, probleme, va fi slujnică perfectă și, de tânără încă, bunică. Vor rămâne vii, până mai târziu, minunații ei ochi verzi, care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
face semn că nu, nu-și dă drumu', nu se lasă. Mi se rupea inima, dar el îmi face semn să mă aplec și îmi spune hârâit, în șoaptă, la ureche, că nu, nu are voie, el se ține, că nevastă-sa nu are nici un ban de înmormântare, nu se poate s-o supere", așa mi-a spus. L-am salutat, tăcut, pe candidatul neprezentat la examenul final al vieții și m-am îndreptat spre capătul cu cișmeaua de unde se auzea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
cu clopotul la gât, să se ferească lumea de ei, ar fi murit de mizerie și de răutatea pe care o produce mizeria în sufletul celor condamnați, căci în sufletul nenorocit și simțămintele se nenorocesc. Acolo leproșii ar fi primit nevestele și ibovnicele necredincioase să le spurce cu pofta lor și cu puroiul lor fetid, cu gura fără dinți, cu batjocura pumnilor fără degete, pedeapsă mai cumplită pentru aceste păcătoase decât tăișul gealatului. Dar acestea sunt închipuiri bolnave căci, trecând pe lângă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
capre ronțăie arbuștii și tufele din râpele de-a lungul căii ferate care, în fața cantonului, se dublează. Am trecut astăzi prin acele locuri căutându-mi nu știu ce prilej. M-am gândit la viața cantonierului, singur, nopți întregi; sau poate cu o nevastă, poate cu copii... oricum, tare singur și în bătaia vântului și a primejdiilor. * Am văzut însă că, dincolo de linia ferată, de la canton, trecând peste barieră (unde clipește periodic o lumină semnalizatoare, roșie, ca un rubin mare, însoțită de o semnalizare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
nici logodnica, nici eucaliptul. Se zice că s-a scufundat împreună cu vasul pe care îl conducea, salutând, cu mâna la chipiu, lumea de care se despărțea eroic. Zic alții (mai răi din fire) că ofițerul ar fi fugit cu o nevastă frumoasă a unui domn însemnat și că amândoi eroii presupusei aventuri erau pe undeva prin Argentina. Se poate ca prima variantă să fie cam melodramatică (dar viața este și melodramatică); se poate ca a doua variantă să fie prea romantică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
cu miros de pământ umed; am hoinărit pe Strada Probei, pe Strada Melancoliei, pe Strada Calafatului... Acolo cânta, în urechea mea întristată, cânta un cântec Maria Tănase, un cântec de mahala: "Un țigan avea o casă, doi copii și o nevastă, nevasta era frumoasă, de-ți făcea lumină-n casă, Țiganul cam urâcios, urâcios și mofturos, mai venea și seara beat, și-și bătea nevasta-n cap, Nevasta s-a săturat, și-a luat drumul și-a plecat, Și-a plecat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
miros de pământ umed; am hoinărit pe Strada Probei, pe Strada Melancoliei, pe Strada Calafatului... Acolo cânta, în urechea mea întristată, cânta un cântec Maria Tănase, un cântec de mahala: "Un țigan avea o casă, doi copii și o nevastă, nevasta era frumoasă, de-ți făcea lumină-n casă, Țiganul cam urâcios, urâcios și mofturos, mai venea și seara beat, și-și bătea nevasta-n cap, Nevasta s-a săturat, și-a luat drumul și-a plecat, Și-a plecat la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
cântec Maria Tănase, un cântec de mahala: "Un țigan avea o casă, doi copii și o nevastă, nevasta era frumoasă, de-ți făcea lumină-n casă, Țiganul cam urâcios, urâcios și mofturos, mai venea și seara beat, și-și bătea nevasta-n cap, Nevasta s-a săturat, și-a luat drumul și-a plecat, Și-a plecat la Calafat, c-un boier s-a măritat, Plânge Leana și Tincuța, Plâng mereu după măicuța, Țiganul s-a întristat, după țigancă a plecat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
un cântec de mahala: "Un țigan avea o casă, doi copii și o nevastă, nevasta era frumoasă, de-ți făcea lumină-n casă, Țiganul cam urâcios, urâcios și mofturos, mai venea și seara beat, și-și bătea nevasta-n cap, Nevasta s-a săturat, și-a luat drumul și-a plecat, Și-a plecat la Calafat, c-un boier s-a măritat, Plânge Leana și Tincuța, Plâng mereu după măicuța, Țiganul s-a întristat, după țigancă a plecat, Ani de zile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
ea fiind vrăjitoare, torturează toată elita orașului nostru." Nu prea înțelegeam (era nițel confuz), dar mi-a mărturisit că, după revoluție, a intrat la babă cu un satâr de măcelar să o ucidă. "Știți ce-mi făcuse? Mi-a plasat nevasta în brațele unui bișnițar, unul cu bani, vezi bine. Și am rămas ca vai de mine de m-au dat afară de la atelier. Adică șomer. Cu vrăji, cu descântece, cum știe babornița care și-a ucis trei bărbați "personali", unul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
spun că pe domnul Cioacă l-au dat afară din motive de "pretins" alcoolism. Foarte grav, mi-a spus odată că adevăratele motive au fost invidia și ura; "ura pentru că sunt cult, procur ziare și reviste personalului, citesc ziarele"... Oricum, nevastă-sa îl ține sub cheie și îl însoțește la slujbă și îl tratează cu insulte grosolane. Seara îl caută prin buzunare, percheziție severă, confiscându-i, abuziv, orice valoare găsește. Mi s-a întâmplat ca tocmai azi să mă surprindă domnul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
ai spus? observ eu perplex. Da, ai curaj, nea Costică, ăștia au nevoie de locuri, nu te mai țin așa, i-am spus categoric." Și? întreb eu uimit. Mi-a spus că nu-și poate permite: "Nu-mi pot permite. Nevastă-mea este singură, nu are nici un ban de înmormântare." Așa mi-a spus, că nu are bani de funeralii. Și a venit acasă. De trei luni se încăpățânează. * A sosit autobuzul. Domnul Cioacă îmi spune cu o voce clară, să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
cofetărie" centrală, încă de dimineață, se adună la aceleași mese etnii diferite, despre care se spune că nu se află în cel mai bune relații, dar acum cântă și beau într-o fericire până spre seară, când se ivesc nesuferitele neveste pentru transportarea la domiciliu a acestor oameni foarte evoluați politic, deoarece și-au atenuat până la dispariție unele prejudecăți etnice, fraternizând în exemplară conviețuire. Administrația acestor localități de interes național anunță, în niște afișe nenorocite, care este efectul curativ al apelor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
după o noapte... nici de Albăstrica care (sic) nu faci ouă nici anul ista darn u mă lasă inima s-o tai, nici ce i-a făcut Aglăiței colonelul când a recunoscut pesele uitate de dânsa la Ramiro a căruia nevastă lea trimis colonelului să știe și el pe unde și pierde nopțile amorașul lui de inimă pi la ci locotenenți pitrece de a recunoscut colonelul pesle care erau de la el di cadău draga me, di la București". Poșta electronică nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
combinatului siderurgic. În școală, rusa dispăruse aproape complet. Învățam în schimb limbă și literatură engleză de la Chaucher la Huxley, franceză de la Villon la Sartre. Alții învățau germană, spaniolă, italiană. Verile erau invadate de „macaronari” în căutare de amoruri și de neveste. Parcurile își lăsau înserarea peste chitariști pletoși, picioare tinere dezgolite de minijup. Phoenixul găsea forme de racordare autohtonă la ritmuri euro-americane. O „Internațională” comunitară care nu mai era acuzată de cosmopolitism. Cenzura n-am simțit-o decât la TVR, care
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
Iliescu și prim-ministrul Năstase, flancați de bodyguarzi, în fluierăturile a ceea ce TVR numea „peremiști”. Ironic, camera se mută pe dealul în care avea loc petrecerea populară, clasic asezonată cu tiribombe și grătare. În mulțime, așezat într-o rână lângă nevasta lui, Băsescu, departe de ideea lui și a noastră de a fi prezidențiabil, bea o bere, mânca mici și râdea tonic. Atunci am simțit că acesta este tipul de președinte pe care nu l-am avut niciodată în toată adunătura
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
lui Al. P. Arșinel i-a plăcut politica. Trecuse prin toate partidele de dinainte de război, aplicând principiul și sub comunism. Nelipsit de la ședințe, cu o atitudine civică trează, niciodată nu ezita să ia cuvântul. Politica o iubea așa cum îți iubești nevasta. A făcut numeroase concesii, s-ar zice, nevinovate. Dumnezeu vede și iartă. Scria, într-un bilet pe care l-a trimis la o alegere de deputați: „Tovarășul moș Gheorghe Costan, mâine dimineață veți fi la școală pentru vot. Să ne
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
publicul în atmosfera spectacolului. Interpreții s-au confruntat cu autorii Naționalului ieșean care veniseră cu același spectacol în turneu la Fălticeni. Comparația a fost net în favoarea amatorilor. Nu numai înclinații artistice dovedeau școlarii de aici. Găzduit în incinta liceului cu nevasta și copilul în scutece, un laborant pe nume Gheorghiu își cârpea nevoile familiei furând sticlăria din laboratoarele lui Bogdăneț și vânzând-o pe bani peșin elevilor amatori. Găinăriile lui au determinat o mișcare, s-ar zice pseudoștiințifică, în rândul celor
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
poporului său, i-a spus că îi va îndeplini o dorință. Fiind de la sine înțeles că poporul vecin, de două ori mai numeros și în egală măsură demn de recompensă, va primi dublu, el a răspuns: "Scoate-mi un ochi". Nevasta mea și cu mine am avut parte de o demonstrație a acestui ciudat spirit bulgăresc, incapabil să conceapă, nici din partea sa și nici a altuia, gestul Bunului Samaritean. Pentru a oferi un moment de destindere echipei de medici francezi trimiși
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
de sentimentele arătate de cercurile oficiale, politice și mondene, ca și de colegii mei din corpul diplomatic. În ziua plecării cu trenul Roma Express, Gara Lyon a fost atît de invadată de lumea venită să-și ia rămas bun, de la nevastă-mea și de la mine, încît poliția gării a trebuit să organizeze un serviciu de ordine special și să mute plecarea altor trenuri pe linii situate în afara sălii centrale, iar florile oferite, inclusiv jerba enormă de orhidee oferită de președintele consiliului
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
113 Rege al Franței (1830-1848). 114 Adică fără schimburi de foc. 115 Primul suveran, după reconstituirea Statului Bulgar (1878), reapărut pe harta Europei după o absență de 500 de ani. Alexandru de Battenberg era nepotul de frate al țarinei Maria, nevasta lui Alexandru al II-lea, născută principesă de Hessa. Considerat omul Rusiei, a fost detronat de o lovitură de Stat (1887) și înlocuit cu Ferdinand candidatul Austriei și al Germaniei. Tatăl lui Alexandru și-a pierdut rangul, căsătorindu-se cu
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
lui Pasteur, întemeietorul Institutului care-i poartă și astăzi numele. 235 Trimis de Rege să-i aducă aminte Principelui angajamentele sale, Mareșalul a fost insultat de acesta, care i-a spus: "D-ta, care ți-ai făcut cariera prin fustele nevestei, ești foarte prost plasat ca să-mi faci mie lecții de morală" (n.t.). 236 Cavaleria poloneză, instruită de misiunea militară franceză, a pus pe fugă Armata roșie comandată de Troțki, care ajunsese pînă la Varșovia. 237 Se știe că refuzul
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
banii contribuabililor. Am sperat ca sub Constantinescu, colegul meu de facultate, proiectul să fie luat în serios. Nici pomeneală! Când i-am făcut o aluzie în acest sens a început să se vaiete și m-a îndemnat să vorbesc cu nevastă-sa despre chestiile astea minore. Și în același timp negocia cumpărarea de armament sofisticat de la americani. Nu se gândea că doar cu prețul unei aripi de avion puteam deschide amărâta de agenție și o librărie alături în care să fie
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
umorul, se poate spune că populația României era mult mai înzestrată în timpul dictaturii decât acum. Iar dacă socotim că acest folclor urban reprezenta de fapt cam singura posibilitate de defulare (mai puteai, ce-i drept, să-ți bați copiii și nevasta!) a unei societăți supuse cenzurii politice, dispariția bancurilor constituie de bună seamă cea mai convingătoare dovadă că, astăzi, libertatea de expresie există și e, în mare, respectată. Zic „libertatea de expresie”, pentru că în privința „libertății de gândire” sunt mai puțin sigur
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
Măcar dacă ai fi obținut! Dar când ai adus vorba despre intelectuali - care, în frunte cu Paler și Ana Blandiana, l-au sprijinit să ajungă la putere -, te-a întrerupt sec și te-a îndemnat să vorbești despre asta cu nevastă-sa, cu Nadia. Și cu ea ai fost coleg de grupă la facultate. Emil era grăbit... Avea alte treburi mai importante. Ai rămas cu buza umflată. Acum ar trebui să-i scrii, să-l rogi să-ți dea și el
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]